Pretenţii. Decizia nr. 502/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 5659/328/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.502/R/2014
Ședința publică din data de 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul pârât Bocoș A. C., în contra Sentinței civile nr.2987/18 Decembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimații reclamanți D. V., D. Lucreția și pe intimații pârâți P. A., Sașa V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât personal și intimata reclamantă D. Lucreția personal și asistată de mandatar Zuaiter D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care tribunalul constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat și timbrat cu 165,50 lei + 3 lei timbru judiciar, conform chitanței emisă la data de 12 Iunie 2014 (f.20).
Totodată, tribunalul constată că la data de 13 Iunie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului, întâmpinare din partea intimaților reclamanți D. Lucreția și D. V., prin care au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii în întregime a Sentinței civile nr.2987/2013 a Judecătoriei T., ca legală și temeinică, întâmpinare la care s-a atașat copia Titlului de proprietate nr.3171/816/11 Noiembrie 2003, eliberat în favoarea lui D. V., copia procesului-verbal de punere în posesie nr.4699/09 Octombrie 2003 eliberat de ., județul Cluj, copie schiță cadastrală și copie planșă cu imobilul în discuție. În drept, au fost invocate dispozițiile art.115, art.116 Cod procedură civilă (f.12-19).
Tribunalul înmânează un exemplar din întâmpinarea formulată de intimații D. recurentului pârât care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, au răspuns recurentul pârât personal și intimata reclamantă D. Lucreția personal și asistată de mandatar Zuaiter D. care arată că are studii juridice de specialitate.
Recurentul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Mandatara intimatei reclamante, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni ori excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, cu consecința reducerii despăgubirilor ce reprezintă contravaloare porumb, în valoare de 4.000 lei.
Mandatara intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr.2987/18 Decembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A. și Sasa V..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. Lucreția în contradictoriu cu pârâții P. A. și Sasa V., ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanta D. Lucreția, însușită de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâtul Bocos A. C..
A fost obligat pârâtul Bocos A. C. să plătească reclamantei D. Lucreția suma de 4000 lei, reprezentând contravaloare porumb.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 4000 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12.09.2012 și până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul Bocoș A. C. să plătească reclamantei D. Lucreția suma de 165,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
A fost obligat pârâtul Bocoș A. C. să plătească în favoarea Statului Român suma de 165,5 lei, sumă ce reprezintă ajutorul public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Sașa V. și P. Lucreția a apreciat că este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta urmărește recuperarea prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a faptei ilicite constând în culegerea porumbului pe de terenul în suprafață de 0,58 ha situat în locul numit „ la mănăstire”. Din probele administrare în cauză reiese că, fapta a fost săvârșită de către pârâtul Bocoș A. C., nefiind identificată nicio acțiune din partea pârâților P. A. și Sașa V..
Pe fondul cauzei, a reținut că, prin Titlul de proprietate nr. 3171/816/11.11.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. V., soțul reclamantei cu privire la suprafața de 5800 mp teren situat în ..
Totodată, prin Titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit în favoarea numitei P. A. dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 9500 mp situat pe teritoriul satului Pădureni, . care include și . . de 9500 mp. Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 5511/03.12.2010 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.504/R/2011 a Tribunalului Cluj, terenurile menționate din cele două titluri de proprietate se suprapun, concluzie reținută în baza raportului de expertiză întocmit de expert C. G.. Prin sentința menționată, a fost admisă cererea reconvențională formulată de numiții C. M. și D. V. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3245/1330/02.08.2004 eliberat în favoarea numitei P. A. în ceea ce privește suprafața de 9500 mp identificată ca . .> Prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 20.03.2009, numita P. A. a promis înstrăinarea terenului către pârâtul Bocoș A. C.. Astfel, în considerentele sentinței penale nr. 530/12.12.2012 a Judecătoriei T. s-a reținut că, ambele părți au avut titlu de proprietate în data de 25.10.2010, momentul în care s-a formulat plângerea penală pentru însușirea porumbului pe care reclamanta D. Lucreția l-a semănat pe terenul înscris în titlul de proprietate nr. 3171/816/11.11.2003 în suprafață de 5800 mp situat în ., având convingerea că acționează ca proprietari. De asemenea, instanța a reținut că, în toamna anului 2010, când a fost recoltat porumbul, titlul de proprietate emis pe numele lui P. A. nu era anulat, sentința civilă nr. 5511/2010 a Judecătoriei T. fiind pronunțată la data de 03 decembrie 2010.
Pârâtul Bocos A. C. a recunoscut prin întâmpinarea formulată în cauză faptul că, în luna octombrie 2010 a cules porumbul de pe terenul situat în . considerându-se îndreptățit deoarece dosarul nr._ al Judecătoriei T. nu era finalizat.
Din declarația martorului B. P. I. a reieșit că, în primăvara anului 2010 împreună cu soțul reclamantei a semănat porumb pe suprafața de 58 ari situată în H. Pădureni, în locul numit „ la mănăstire”, teren aparținând reclamantei. Sămânța utilizată a fost Pioneer, care la vremea respectivă costa în jur de 650-670 lei, iar în luna mai a fost la erbicidat. După trei săptămâni, a menționat martorul, a fost la prășit, când porumbul avea o înălțime de aproximativ un metru, iar știuleții nu erau formați, însă după cum arăta cultura se vedea că se poate scoate o producție frumoasă.
Totodată, martorul B. P. a arătat că, anul 2010 a fost un an bun în privința culturii de porumb, martorul personal obținând în jur de 6-7000 kg/hectar de porumb boabe.
Martorul Ș. D. a menționat că, a recoltat știuleții cu combina de pe terenul menționat la cererea pârâtului Bocoș A. C.. Martorul a arătat că, știuleții erau cultivați pe o suprafață de aproximativ 45-50 ari, iar într-un an bun, în condiții foarte bune de climă, însămânțat și furajat, se obține între 5000 -8000 kg de porumb la hectar.
Martorul T. A. M. a arătat că, în toamna anului 2010 era cultivat porumb pe o suprafață de aproximativ 50 de ari, iar după ce a fost recoltat s-a obținut o cantitate de aproximativ o tonă, o tonă și jumătate de porumb cu tot cu știuleți.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că, pe terenul în suprafață de 0,58 ha aparținând numitului D. V. s-a cultivat o cantitate de aproximativ 4000 kg porumb boabe, iar în raport cu prețul mediul al unui kilogram de porumb boabe de un leu la nivelul respectivului an, rezultă o valoare totală de 4000 lei.
În consecință, având în vedere că, pârâtul Bocoș A. C. a cules de pe terenul cultivat de reclamanți, proprietatea acestora, recolta de porumb, în baza art.998 cod civil a dispus obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat, respectiv la plata sumei de 4000 lei. Cheltuielile efectuate cu lucrările agricole constând în arat, discuit, semănat, ierbicidat, achiziționarea seminței și a îngrășământului sunt reflectate în prețul final al porumbului cultivat.
În baza art.1088 Cod civil a obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 4000 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12.09.2012 și până la plata efectivă, cu titlu de reparație pentru lipsa de folosință a banilor.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului Bocoș A. C., i-a obligat pe aceștia să plătească reclamantei suma de 165,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.
În baza art.18 din O.U.G. nr.51/2008 l-a obligat pe pârâtul Bocoș A. C. să plătească în favoarea Statului Român suma de 165,5 lei, sumă ce reprezintă ajutorul public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamanta prin încheierea din data de 16.01.2013, stabilită prin raportare la pretențiile admise acesteia.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs pârâtul Bocoș A. C. (f.3-5), solicitând modificarea sentinței și în consecință reducerea despăgubirilor ce reprezintă contravaloare porumb, în valoare de 4.000 lei.
În motivarea recursului a învederat că nu au fost luate în considerare probele propuse de pârât, în sensul că recolta era afectată de lipsa calității semințelor, astfel că nu s-a putut obține o cantitate de 4.000 kg, porumb boabe. Nu rezultă, de asemenea, să se fi folosit erbicide, atât preemergente, cât și foliare, recolta pretinsă că ar fi fost obținută de pârâtă ar fi fost la nivel de performanță a unor stațiuni de cercetări agricole, care obțin circa 10.000 kg porumb boabe la ha în condițiile folosirii de semințe de cea mal bună calitate, prașile mecanice, fertilizare și recoltări cu combine performante.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut unele circumstanțe ale stării de fapt, respectiv că a rugat-o pe doamna D. Lucreția să dea dovadă de reținere până la calificare juridică a proprietății în instanță, întrucât atât el cât și D. Lucreția avea acte de proprietate asupra terenului, Primăria Tritenii de Jos fiind cea care din proprie inițiativă a solicitat în instanță anularea titlului de proprietate a doamnei D. Lucrețîa.
N-a înțeles de ce instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor pe care el i-a propus în instanță, și care au arătat cum anume arăta recolta de porumb și cam ce cantitate s-a obținut în urma recoltării (circa 1,500 kg porumb).
Reclamanta deși a susținut că ar fi folosit semințe și tratamente performante, nu a făcut dovada acestora în instanță, de reținut fiind că cele pretinse de reclamantă necesită investiții financiare care nu sunt în posibilitățile acesteia, cu atât mai mult cu cât, nu a putut să își achite nici taxa de timbru în totalitate în promovarea acțiunii civile. Solicită ca instanța de control să ia în considerare că în zona rurală, în marea majoritate a cazurilor, se folosesc semințe din recoltele anterioare, iar lucrările pământului se fac încă rudimentar, cu investiții reduse în ce privește fertilizarea, tratamentele și recoltarea.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului și stabilirea unui prejudiciu apropiat de cele susținute de martorii care efectiv au efectuat recoltarea porumbului, valoare stabilită de instanța de fond, pe care l-a obligat să o achite intimatei, fiind în vădita disproporție cu realitatea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.483 și următoarele Cod procedura civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți D. Lucreța și D. V. (f.12-14), au solicitat respingerea recursului formulat de către pârât ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 2987/2013 a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr._, ca temeinică si legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115, art.116 Cod procedură civilă,
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia că prima instanță nu a analizat corect probele întrucât nu s-a dovedit folosirea de către reclamanți a unor tratamente și semințe de calitate, tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Martorul B. P. a declarat că în primăvara anului 2010 l-a ajutat pe reclamant să însămânțeze terenul în suprafață de 58 ari cu porumb. Sămânța folosită a fost una specială din soiul Pioneer. Deodată cu sămânța s-a pus și îngrășământ chimic, respectiv azotat de amoniu și Complex. La sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie martorul l-a ajutat pe reclamant și să erbicideze iar mai apoi să prășească recolta. Prin urmare, reclamanții au făcut dovada că sămânța folosită era certificată, că recolta a fost tratată cu îngrășământ, erbicidată și săpată.
Cu privire la aspectul potrivit căruia prima instanță nu a reținut anumite circumstanțe ale stării de fapt, tribunalul apreciază că recursul este nefundat. Astfel, din considerentele sentinței civile atacate reiese că prima instanță a evidențiat în mod corect starea de fapt, respectiv că pârâtul recurent a folosit terenul în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiate cu numita P. A.. Aceasta din urmă a obținut terenul în baza legii nr.18/1991, sens în care i s-a eliberat titlul de proprietate nr.3245/1330/2.08.2004. Prin sentința civilă nr.5511/2010 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._, rămasă irevocabil prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr.504/R/2011, titlul de proprietate emis în favoarea numitei P. A. pentru terenul în litigiu a fost anulat. În aceste condiții, a fost menținut ca valabil titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea reclamantului.
Constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al numitei P. A. a dus la nevalabilitatea titlului recurentului. Nulitatea fiind una absolută a produs efecte retroactive, considerându-se că P. A. nu a fost niciodată proprietar, astfel că nici pârâtul nu a fost îndreptățit niciodată la folosirea terenului. În aceste condiții, în mod legal s-a procedat la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, împrejurările care au dus la folosirea de către acesta a terenului nefiind de natură să ducă la înlăturarea răspunderii sale.
În ceea ce privește cantitatea de porumb obținută, tribunalul constată că cei trei martori care au avut cunoștință despre terenul în litigiu au declarat că anul 2010 a fost un an bun față de anul 2012 care a fost unul secetos și că producția medie la ha a fost de 6-7000 kg. Mai mult, așa cum a reieșit din considerentele anterior menționate terenul în cauza fost bine lucrat, s-a folosit sămânță certificată, îngrășământ chimic și erbicid. Deși recurentul a contestat aceste lucrări dovedite de reclamanți cu depoziția martorului audiat, acesta nu a făcut dovada contrară. Apoi, deși a invocat că terenul fiind în pantă nu a fost integral folosit, nici acest aspect nu l-a dovedit.
Martorul Ș. D. care a recoltat cu combina și transportat porumbul pârâtului a declarat în fața organelor de cercetare penală, cu ocazia soluționării plângerii penale formulate de reclamanta D. Lucreția împotriva pârâtului Bocos A., că nu își amintește cantitatea recoltată, suprafața de pe care a recoltat și nici sumele cu care a fost plătit, declarație dată la 3-4 luni după incident ( fila 13 dosar urmărire penală). În aceste condiții, se pune întrebarea cum și-a amintit în amănunt aceleași aspecte trei ani mai târziu, astfel că tribunalul a apreciat că această depoziție trebuie înlăturată ca fiind subiectivă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de Bocoș A. C. împotriva Sentinței civile nr.2987/18.12.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Bocoș A. C. împotriva Sentinței civile nr.2987/18.12.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 Iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. T. F. S. B. A. S. S.
în C.O, semnează Președintele Tribunalului
Cluj
A. S. S.
GREFIER
A. P. BOȚIOC
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./19 Iunie 2014/1943
Red. A.S.S./2 exemplare/11.07.2014
Judecător fond: G. O. O. – Judecătoria T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 725/2014. Tribunalul CLUJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 350/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
