Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 535/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 11351/211/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 535/R/2014
Ședința publică de la 15 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Judecător A.-F. D.
Grefier A. R. V.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil declarat de recurenta-reclamantă B. E. C. împotriva încheierii civile din data de 15.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimata-pârâtă C. N. DE CAI FERATE CFR SA, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic hotărâre care sa țină loc de act de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei-reclamante, avocat L. F. Labo, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei în data de 09.07.2014, prin serviciul registratură al instanței, din partea recurentei-reclamante, o cerere de renunțare la judecarea recursului declarat.
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat L. F. Labo, învederează că recurenta nu mai are interes în susținerea recursului, deoarece dosarul principal a fost soluționat în favoarea acesteia, motiv pentru care solicită să se ia act de renunțare, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 238/2014 pronunțată la data de 15 ianuarie 2014, în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că raportat la obiectul acțiunii principale și analizând condițiile art. 29 alin. 1 – 5 din Legea nr. 47/1992, nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția invocată și raportat la obiectul excepției invocate – criticarea unui text legal ce vizează prețul de vânzare al locuinței, aspect subsidiar și ulterior tranșării problematicii privind îndreptățirea reclamantei la perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu. Totodată, prima instanță a mai reținut că textul de lege criticat nu are legătură cu cauza.
Împotriva acestei dispoziții a formulat recurs recurenta B. E. C., ca fiind cuprinsă în încheierea civilă pronunțate la data de 15 ianuarie 2014, în dosarul nr._ 13 al Judecătoriei Cluj-N..
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată, recurenta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 4, din imobilul situat în Cluj-N.. ., jud. Cluj, în condițiile și la prețul stabilite de Decretul-Lege nr. 61/1990 și de Legea nr. 85/1992, așa cum erau acestea prevăzute în actele normative menționate la data la care am formulat cererea de cumpărare, respinsă abuziv de către pârâtă, iar în cazul în care aceasta refuză, hotărârea judecătorească să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic. Recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 244/2011, raportat la art. 16 și art. 44 din Constituția României. Prin această lege se stabilește în esență că locuințele construite din fondurile statului înainte de 1990 nu mai pot fi vândute chiriașilor la un preț social, ci doar la un preț echivalent valorii de circulație, fiind modificat în acest sens art. 16 din Legea nr. 85/1992. A considerat recurenta că aceste prevederi legale au legătură cu obiectul dedus judecății, întrucât instanța de judecată urmează să stabilească dacă în speță este aplicabilă Legea nr. 85/1992 în forma in vigoare până la această modificare sau în forma sa astfel cum a fost modificată prin art. I din Legea nr. 244/2011. Instanța de fond a respins solicitarea recurentei de sesizare a Curții Constituționale, motivând că excepția de neconstituționalitate invocată de aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Încheierea din 15.01.2014 prin care a fost respinsă cererea sa de sesizare a Curții Constituționale este nelegală și netemeinică întrucât în motivarea cererii a arătat că a deținut cu titlu de chirie apartamentul numărul 314 din imobilul situat în Cluj-N., ., jud. Cluj,, iar din 31.01.2012, ca urmare a unui schimb, dețin cu titlu de chirie apartamentul numărul 4 din același imobil, care este construit din fondurile statului și care în prezent se află în proprietatea pârâtei,
Prin cererea înregistrată sub nr. 41/4302/08.11.2010 a solicitat cumpărarea apartamentului pe care îl deținea cu titlu de chirie - nr. 314, în temeiul prevederilor Decretului-Lege nr. 61/1990 și al Legii nr. 85/1992, depunând și toate actele necesare. Pârâta a refuzat abuziv încheierea contractului de vânzare-cumpărare, motivând că în conformitate cu dispozițiile Directorului General al CNCF "CFR" S.A. recurenta nu ar avea dreptul să cumpere această locuință pentru că are în proprietate împreună cu soțul său un alt apartament în Aiud și un teren în suprafață de 8 mp.
După schimbul intervenit la sfârșitul anului 2012, recurenta a formulat din nou cerere de cumpărare a apartamentului deținut cu titlu de chirie - nr. 4, in temeiul prevederilor Decretului-Lege nr. 61/1990 și al Legii nr. 85/1992, depunând și toate actele necesare. Și această cerere a fost respinsă de pârâtă pentru aceleași motive. Prin răspunsul său pârâta a comunicat și faptul că dacă recurenta ar îndeplini condițiile pentru a putea cumpăra locuința ar trebui să suporte cheltuielile pentru evaluarea acesteia, prețul de vânzare urmând a fi stabilit conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 244/2011, respectiv la valoarea de circulație.
În aceste condiții, în motivarea cererii de chemare în judecată recurenta a arătat de ce consideră că refuzul pârâtei de a-i vinde locuința deținută cu titlu de chirie este abuziv, dar și faptul că întrucât prima sa cerere de cumpărare a fost înregistrată în 08.11.2010, prețul de vânzare ar trebui stabilit conform prevederilor legale în vigoare la acea dată. Chiar dacă prin cererea inițială din 2010 s-a solicitat cumpărarea apartamentului nr. 314, iar ulterior a apartamentului nr. 4, ca urmare a schimbului menționat, recurenta a considerat că sunt aplicabile prevederile legale de la data formulării cererii de cumpărare din 2010. mai mult cu cât că prin schimbul de locuințe a intervenit o subrogație reală, dreptul legal al recurentei de a cumpăra apartamentul nr. 314, fiind înlocuit în patrimoniul său cu dreptul de a cumpăra apartamentul nr. 4. De altfel și contractul de închiriere a rămas același, fiind încheiat doar un act adițional. A doua cerere de cumpărare nu a fost o cerere nouă, ci reiterarea celei din 2010, cu luarea în considerare a subrogației reale menționate.
În funcție de interpretarea pe care instanța de judecată o va da acestei situații de fapt, va dispune și dacă prețul de vânzare al locuinței trebuie stabilit raportat la prevederile legale în vigoare în 08.11.2010 sau în 24.07.2012, în cazul în care va obliga pârâta să încheie cu recurenta contract de vânzare-cum parare. Deci cu aplicarea sau nu a prevederilor art. 1 din Legea nr. 244/2011 în cazul în care instanța de judecată ar considera, contrar celor susținute de mine, că sunt aplicabile prevederile în vigoare Ia data de 24.07.2012, ar fi incidență modificarea adusă Legii nr. 85/1992 prin art. 1 din Legea nr. 244/2011. Conform acestuia, locuințele care fac obiectul Legii nr. 85/1992 nu se mai vând la un preț social, ci la un preț echivalent valorii de circulație. Pentru aceste motive recurenta a considerat că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură directă cu obiectul cauzei.
Totodată, recurenta a apreciat că, faptul că prin acțiune s-a solicitat ca locuința să îi fie vândută la prețul stabilit de Decretul-Lege nr. 61/1990 și de Legea nr. 85/1992, așa cum era acesta prevăzut în actele normative menționate la data la care a formulat cererea de cumpărare, nu înseamnă că este de acord să-i fie aplicate prevederile pe care le consideră neconstituționale, dacă instanța de judecată ar considera că demersul său de cumpărare a locuinței a început în 24.07.2012 și nu in 08.11.2010. Recurenta a precizat că instanța de fond a soluționat cererea de chemare în judecată la termenul din 15.01.2014, însă cum hotărârea nu este definitivă astfel că recurenta a apreciat că are în continuare interes în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin înscrisul de la fila 5 din prezentul dosar, recurenta a solicitat a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
În aceste condiții, tribunalul urmează a face aplicarea dispozițiilor art.406 Cpr civ și pe cale de consecință va constata renunțarea la judecarea recursului declarat de B. E. C. împotriva încheierii civile din 15.01.2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată renunțarea la judecarea recursului declarat de B. E. C. împotriva încheierii civile din 15.01.2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iulie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, A. R. V. |
A.V. 16 Iulie 2014
Red AD/tehn AD
4 ex/16 iulie 2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 421/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
