Revendicare imobiliară. Decizia nr. 421/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 3628/219/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 421/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte A.-F. D.
Judecător O.-R. G.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, urmare a recalificării căii de atac și urmare a casării și trimiterii spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 4599 din 03.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în prezentul dosar, apelul promovat de către reclamanta I. A. în contra Sentinței civile nr. 684 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria D. în prezentul dosar, privind și pe intimații pârâți moștenitori ai defunctului G. A., decedat în cursul procesului: G. I., G. G. A., G. M. L., G. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 21 mai 2013, fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, pentru a da posibilitatea mandatarului apelantei de a depune concluzii scrise, care au fost înregistrate la data de 26 mai 2014, la 28 mai 2014 și intimații înregistrând la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 28 mai 2014, iar ulterior pentru data de 4 iunie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 684 din 17.05.2012, pronunțată de Judecătoria D., în prezentul dosar, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta I. A., împotriva pârâtului G. A., având ca obiect desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil (gard și clădire), edificate pe terenul reclamantei, fiind obligată reclamanta la 1093 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei P. D. pentru .., teren arabil în intravilan Valea Cășielului.
Prin certificatul de moștenitor nr. 119/2002 s-a constatat că după defuncta P. D. decedată la 14.09.2002 singura moștenitoare este reclamanta, masa succesorală fiind compusă din cota de 5/8 parte din locuința situată în Chiuiești ..15, casă cu teren în suprafață de 1000 mp., proprietate extratabulară.
Cu titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului G. A. pentru . teren intravilan din Valea Cășielului.
La 15.03.2012, pârâtului i s-a eliberat autorizația de construcție nr. 2/615 pentru executarea unei locuințe parter + mansardă amplasată pe terenul înscris în titlul de proprietate nr._ .
Din interogatoriul luat pârâtului rezultă că, acesta nu recunoaște pretențiile reclamantei și consideră că pentru construcția edificată pe terenul înscris în titlul de proprietate a respectat dispozițiile autorizației de construcție eliberate la 15.03.2012.
Prin Ordonanța nr. 90/P/2006 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria D., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal.
Având în vedere că atât . s-a reconstituit dreptul de proprietate antecesoarei reclamantei, cât și . s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului nu sunt identificate cu date de C.F., nu este stabilită clar linia de demarcație dintre cele două proprietăți, faptul că părțile nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice pentru a stabili amplasamentul acestor parcele raportat la dispozițiile înscrise în cele două titluri de proprietate, precum și împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că pârâtul a ocupat o parte din terenul proprietatea antecesoarei sale amplasând pe această parcelă un gard și o clădire, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 480 C.civ. și s-a respins acțiunea.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs, recalificat în apel, reclamanta I. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 684/17.05.2012, pronunțată de către Judecătoria D. în dosar civil nr._ și judecând cauza pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei de timbru achitată la fond și în recurs.
În motivarea apelului a arătat că are proprietatea vecină cu cea a pârâtului G. A. (în Titlul de proprietate fiind consemnat ca vecin al pârâtului la vest numitul P. P., soțul defunctei P. D.), așa după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 3 1 din dosar.
Pârâtul G. A. este proprietarul terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr._, obținute prin reconstituirea dreptului de proprietate, terenuri din care fac parte și cele evidențiate în Titlul de proprietate ca făcând parte din ., 17/1 și 17/2, în suprafață totală de 6.610 mp, având ca vecin pe latura de vest terenul din ./1 care se află în proprietatea apelantei.
Aceste terenuri au fost identificate de către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Chiuiești cu ocazia punerii în posesie, ocazie cu care s-a stabilit clar linia de demarcație dintre cele două proprietăți, astfel a fost posibilă și stabilirea exactă a suprafeței fiecărei parcele, evidențiate mai sus, suprafețele fiind reale, nu au fost contestate de către părți până în prezent.
Linia de demarcație dintre parcelele 20/1 în suprafață de 1055 mp, proprietate a apelantei reclamante și parcelele 17,17/1 și 17/2 în suprafață de 6610 mp a fost realizată prin construirea de către pârât a unui gard, înainte de punerea în posesie a părților.
Așa după cum rezultă din Ordonanța pronunțată în dosarul 90/P/2006 la data de 01.12.2006, pârâtul G. A. i-a ocupat, în mod abuziv, o suprafață de 53 mp din terenul proprietatea apelantei (. ocazia desființării vechiului gard și construirii noului gard pe terenul ei, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă de 300 lei și obligat, alături de Comisia Locală Chiuiești, la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, aspect ignorat de către instanța de fond.
Suprafața de 53 mp de teren ocupată abuziv de către pârât la data de
01.12.2006 a fost stabilită de către Comisia Locală Chiuiești, împreună cu organele de cercetare penală prin măsurători
Pârâtul, pe tot parcursul soluționării dosarului 90/P/2006, a recunoscut săvârșirea faptei de tulburare de posesie, prin ocuparea abuzivă a celor 53 mp teren aflat în posesia reclamantei, acesta fiind unul din motivele pentru care nu a fost pedepsit penal, ci doar contravențional.
În perioada 2007-2011, instituțiile abilitate pe plan local au dat dovadă de incapacitate în a determina pârâtul să pună în aplicare ordonanța din 21.03.2007 a Parchetului D..
Profitând de acest aspect important, pârâtul a început edificarea unei locuințe, parter mansardă, amplasând o parte din suprafața acesteia pe suprafața ocupată abuziv de către acesta în data de 01.12.2006. Evidențiază faptul că aceste lucrări s-au executat în perioada august 2011-15.03,2012, fără documentațiile prevăzute de Legea 50/1991.
A mai arătat că a fost obligată la plata sumei de 1093 lei cheltuieli de judecată, fără ca aceste cheltuieli să fie probate de către pârât (contravaloarea zilelor de munca, contravaloarea transportului).
Prin întâmpinarea formulată, intimații G. I., G. M., G. G. A., G. M. L., moștenitori ai defunctului G. A., au solicitat respingerea apelului și respingerea acțiunii formulate de reclamanta I. A., astfel: cererea privind desființarea gardului edificat de paratul defunct G. A. in principal ca prescrisa, in subsidiar ca neintemeiata si cererea privind desființarea construcției ca neintemeiata, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că cererea reclamantei privind desfiintarea gardului edificat de paratul defunct G. A. este prescrisa raportat la art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Reclamanta susține ca gardul pe care solicita a fi desființat a fost edificat de defunctul G. A. in anul 2006. Din probele existente in dosar rezulta ca . fost edificat in anul 2006.
Raportat la susținerile reclamantei si la probele existente la dosar precum si la dispozițiile la art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, coroborate cu disp. art. 7 din același act normativ, dreptul reclamantei de a solicita desființarea gardului s-a stins cel mai târziu la data de 31.12.2009.
La data de 28.11.2011, când reclamanta a promovat acțiunea civila pendinte, dreptul acesteia era prescris.
Cererea reclamantei privind desființarea lucrarilor edificate de defunctul G. I. pe terenul proprietatea sa este neintemeiata, deoarece titlul de proprietate pe care il invoca in justificarea calității sale de proprietar este lovit de nulitate absoluta. În acest sens, intimații au invocat, pe cale de excepție, nulitate absolută parțiale a titlului de proprietate nr._, emis in favoarea defunctei P. D., in ceea ce priveste suprafața de 1055 mp, ./1. Potrivit art. 2 din Decretul Lege nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Reclamanta susține ca . menționata a fost dobândita prin contractul de vânzare cumpărare incheiat in anul 1996, depus de aceasta la f. 8 dosar fond.
Din dosarul de fond funciar in temeiul căruia s-a emis TP nr._, rezulta ca antecesoarea reclamantei a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu care antecesorii acesteia figurau in registrul agricol. In temeiul cererii formulate de aceasta și in temeiul L. 18/1991 in favoarea defunctei P. D. a fost validata suprafața de teren solicitata, respectiv 3,20 ha, fapt ce rezulta din adeverința nr. 28/10.III.1992 - fila 8 dosar. Conform adeverinței nr. 28/10.III.1992, in temeiul Hotărârii Consiliului Județean 9/28.08.1991, in favoarea defunctei P. D. a fost validata suprafața de 3,20 ha teren conform anexei 3 poz.157. In suprafata de 3,20 ha nu se regăsește suprafața de 1055 mp ce face obiectul litigiului, de vreme ce potrivit susținerilor reclamantei aceasta a fost dobândita prin antecontractul de vânzare cumpărare incheiat in anul 1996.
TP_ emis in favoarea defunctei P. D. a fost emis pentru o suprafața mai mare decât suprafața validata, fiind inclusa suprafața de teren cumpărata in anul 1996 conform contractului de vânzare cumparare, in care se include si suprafața de teren de 1055 mp ./1.
Din cele ce preced rezulta ca suprafața de teren de 1055 mp . fost abuziv inclusa in titlul de proprietate motiv pentru care, raportat la art. III lit.a pct.l din L. 169/1997, TP_ este lovit de nulitate absoluta in ceea ce privește aceasta suprafața de teren.
Cererea reclamantei privind desființarea lucrarilor edificate de defunctul G. I. pe terenul proprietatea sa este neintemeiata si pentru urmatoarele considerente: Acțiunea civila pendinte a fost introdusa la data de 28.11.2011. Faptele juridice la care se refera, edificarea gardului si edificarea construcției, au fost săvârșite in anul 2006 - a se vedea adeverinta 2543/19.12.2006 emisa de Primăria Chiuiesti - respectiv in anul 2011 anterior intrării in vigoare a noului cod civil - a se vedea adeverința 3150/07.10.2011 emisa de Primaria Chiuiesti.
Potrivit art. 3 din L.71/2011 Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 5 din L.71/2011 1) Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..(2) Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil. Potrivit art. 58 din L.71/2011 (1) în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
In concluzie, in cauza sunt incidente dispozițiile art. 494 Cod civil vechi. Pentru ca instanțele sa facă aplicarea art. 494 c.civ. in sensul desființării construcțiilor, trebuie sa analizeze cauza sub mai multe aspecte, astfel ca nu este suficient doar ca reclamanta sa justifice titlu de proprietate asupra fondului - in speța teren - pe care G. I. a edificat gardul si o porțiune din construcție, ci este necesar sa analizeze aspecte vizând conduita reclamantei, respectiv daca aceasta nu imbraca aspectul unui abuz de drept sau aspecte vizând caracterul prejudiciului cauzat proprietarului prin edificarea construcțiilor, respectiv daca acesta este efectiv si serios astfel incat sa justifice temeinic cererea de desființare a construcțiilor.
Apreciază conduita reclamantei ca fiind abuziva deoarece deși suprafața ocupata din terenul acesteia este foarte mica - 55 mp (expertiza efectuata in cauza rezulta ca prin edificarea gardului suprafața de teren ocupata de parat din proprietatea reclamatei este de 55 mp din care 4 mp ocupa construcția) parații i-au oferit o despăgubire de 5.000 lei respectiv 90,90 lei/mp, de 55 de ori mai mult decât valoarea de circulație a terenului in zona, astfel cum rezulta din adeverința emisa de BNP S. Codruita L. (1 mp teren intravilan curți construcții in .. Chiuiesti jud. Cluj este de 1,63 lei). Motivul invocat de reclamanta in justificarea refuzului sau de a primi despăgubirea oferita, acela ca terenul reprezintă o valoare sentimentala, nu poate fi apreciat ca fiind circumscris principiului bunei credințe pe de o parte, deoarece pe parcursul procesului a susținut ca a dobândit terenul in anul 1996 prin cumpărare, sens in care a depus la dosar si antecontractul de vânzare cumpărare - f.8 dosar - iar pe de alta parte, daca reprezintă o valoare sentimentala inseamna ca nu poate fi cuantificat in bani or reclamanta a solicitat suma de 20.000 lei despăgubiri.
Apreciem ca ocuparea unei suprafețe foarte mici de teren la limita dintre proprietățile pârtilor - de 55 mp din care 4 mp ocupa construcția, astfel cum aceasta este evidențiata in planul de situație anexa 3 din expertiza, raportata la intreaga suprafața de teren proprietatea reclamantei - creează un prejudiciu modic reclamantei care nu poate justifica cererea de desființare a construcțiilor cu atât mai mult cu cat parații si-au manifestat disponibilitatea de a achita o despăgubire de o valoare care depășește cu mult valoarea efectiva a prejudiciului suferit de reclamanta.
Construcția care ocupa 4 mp din terenul proprietatea reclamatei a fost edificata conform autorizației de construire nr. 2/615/15.03.2012 emisa de Primăria corn. Chiuiesti, respectiv cu respectarea Legii nr. 50/1991.
Din adresa nr. 3150/07.10.2011 emisa de Primăria Chiuiesti rezulta ca in urma sesizării făcute de reclamanta I. A., Primăria a efectuat cercetări cu privire la edificarea de către G. A. a unei construcții si s-a solicitat acestuia sa se prezinte la Primărie cu actele pentru eliberarea autorizației de construire. In urma verificării documentației depuse de def. G. A., s-a eliberat autorizația de construire anterior menționata care justifica continuarea lucrărilor de către defunctul G. A. pana la momentul la care prin ordonanata presedintiala s-a dispus provizoriu sistarea lucararilor. Ata timp cat Primăria nu a dispus sistarea lucrarilor sau aplicarea altei masuri, ci a emis autorizația de construire, Geogiu A. a avut convingerea ca edifica construcția pe terenul acestuia, astfel încat nu se poate retine reaua credința a acestuia.
Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 283/A din 30 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, cu consecința schimbării sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil (gard și clădire) efectuate pe terenul reclamantei.
Au fost obligați intimații, ca succesori ai pârâtului decedat în timpul procesului, la plata sumei de 1960 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimați, precum și excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea defunctei P. D..
În motivarea deciziei, s-au arătat următoarele:
Excepția prescripției extinctive a dreptul la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece pretenția reclamantei are la bază dreptul său de proprietate asupra terenului ocupat cu gardul și parte din construcție de către pârâtul G. A.. Prin cererea sa reclamanta urmărește tot apărarea dreptului de proprietate, cerere care este imprescriptibilă.
A fost respinsă și excepția nulității absolute a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea defunctei P. D., nefiind o excepție în sensul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. Această excepție îmbracă forma unei veritabile acțiuni care presupune o anumită procedură de judecată și nu poate fi soluționată pentru prima dată în calea de atac a apelului.
Reclamanta-apelantă I. A. a solicitat instanței obligarea pârâtului-intimat G. A. la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil, respectiv gard și clădire, efectuate pe terenul proprietatea sa.
În cursul procesului, la data de 27.02.2013, pârâtul G. A. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii G. M., G. I., G. G. A. și G. M. L..
Pentru determinarea terenurilor, proprietatea părților s-a dispus de către tribunal efectuarea unei expertize tehnice de către expert B. A..
Constatările expertului au fost în sensul că imobilul reclamantei este înscris în TP nr. 3167/892/30.01.2004 cu . . de 1055 mp și care se identifică în CF nr. 503 Chiuești cu nr. top 2899/1/1 în suprafață de 1122 stj.p. (4036 mp.), având ca proprietari tabulari Zsorzs Domnika, căsătorită Zsorzs I. și Zsorzs Athanasz, minor.
Din punct de vedere administrativ, terenul reclamantei este situat în com. Chiuești, ..15. În urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 1271 mp din care 1216 mp este suprafață liberă și 55 mp reprezintă zona de suprapunere cu ..
Imobilul pârâtului este înscris în TP nr. 3167/898/03.02.2004 cu parcelele 17, 17/1, 17,2 din . de 6610 mp și care se identifică în CF nr. 503 Chiuești cu nr. top 2899/1/1 în suprafață de 1122 stj.p. (4036 mp.), având ca proprietari tabulari Zsorzs Domnikafey, Zsorzs Hlerne și Zsorzs Athanasz, minor.
Din punct de vedere administrativ, terenul reclamantei este situat în com. Chiuești ..17. În urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 6896 mp. din care 6841 mp. este suprafață liberă și 55 mp. reprezintă zona de suprapunere cu ..
Având în vedere că cele două terenuri care se învecinează nu sunt cadastrate, nu sunt în totalitate îngrădite și nu au fost scoase din punct de vedere topografic din indiviziune, având o parte din strămoși comuni, expertul a analizat folosința și punerea în posesie în baza Legii nr.18/1991. Un alt indiciu important, spune expertul este gardul vechi, de zeci de ani, care a existat între cele două proprietăți și care trecea prin spatele casei vechi, unde se mai păstrează câțiva stâlpi de lemn, chiar și în zona unde s-a construit. Expertul a stabilit că gardul nou edificat de pârât nu respectă vechiul aliniament.
Concluziile raportului de expertiză tehnică sunt în sensul că linia de hotar dintre cele două parcele determinate de punctele 731, 17, 18, 19, 22, 23, 79, 30 a fost stabilită în planul de punere în posesie (anexa nr.5) unde gardul vechi din sârmă ghimpată (17, 18, 19, 22, 2, 79, 30) coincide cu linia de hotar desenată în planul de punere în posesie.
În final expertul a stabilit că suprafața de teren ocupată de pârât din proprietatea reclamantei este de 55 mp. și suprafața de teren ocupată din proprietatea reclamantei de construcția edificată de pârât este de 4 mp.
Din întreg probatoriul administrat rezultă cu certitudine că pe o porțiune din terenul, proprietatea reclamantei, se află amplasate gardul și clădirea edificate de pârâtul G. A.. Obligația pârâtului de a-și ridica construcțiile de pe terenul reclamantei derivă din caracterele dreptului de proprietate. În condițiile art. 480 C.civ., reclamanta are dreptul de a dispune juridic de bunul său și de a-l folosi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G. I., G. M., G. G. A., G. M. L..
Prin Decizia 4599 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 283/A din 30.05.2013 a Tribunalului Cluj, decizia fiind casată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel la același tribunal.
În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel Cluj a reținut, contrar celor arătate de recurenți, că excepția dreptului la acțiune a fost în mod legal respinsă de către instanța de apel.
Prin acțiunea sa, reclamanta tinde la a-și apăra însuși dreptul de proprietate pe care și-l afirmă cu privire la terenul pe care antecesorul recurenților a edificat construcțiile litigioase. Așa fiind, nu era necesar ca reclamanta să fi solicitat inclusiv revendicarea suprafeței de teren pe care s-a construit, neexistând nici o îndoială asupra faptului că în măsura în care ar obține desființarea construcțiilor, reclamanta ar putea fi pusă în situații de a-și exercita în mod integral prerogativele specifice calității de proprietar al terenului.
Or, acțiunea în revendicare imobiliară este, ca regulă, imprescriptibilă.
Recurentul a fost apreciat însă întemeiat în ce privește critica îndreptată contra refuzului instanței de apel de a analiza excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea numitei P. D., antecesoarea reclamantei.
Deși Tribunalul, împrumutând limbajul întrebuințat în cuprinsul art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, califică susținerile pârâților ca fiind o excepție, este just a observa că aserțiunile privitoare la nulitatea absolută a unui act juridic îmbracă forma unei apărări de fond atunci când autorul lor nu a înțeles să deducă judecății ca pe o veritabilă pretenție - înțeleasă ca cerere în justiție – asupra căreia instanța să fie datoare a se pronunța.
Chiar și astfel, apărarea de fond invocată, integrată fiind ansamblului de mijloace de apărare pus la dispoziția pârâtului din proces, se impune a fi examinată de către instanța înaintea căreia a fost, în condițiile legii, invocată, dezlegarea ei urmând a se face însă nu prin dispozitivului hotărârii (precum în cazul cererilor deduse judecății), ci în cuprinsul considerentelor. Aceasta nu exclude obligația instanței de a verifica, prin administrarea tuturor probelor necesare, temeinicia apărării formulate.
Întrucât instanța de apel nu a procedat astfel, preferând a lăsa apărarea necercetată sub motivul că ar trebui pornită o veritabilă – și distinctă – acțiune civilă, rămâne că un important aspect al cauzei a rămas necercetat.
S-a apreciat așadar că se impune admiterea pentru acest motiv a recursului în baza art. 312 alin. 5 C.pr.civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Cluj, spre a se cerceta pe fondul ei apărarea pârâților privitoare la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în beneficiul antecesoarei reclamantei.
În funcție de rezultatul acestor verificări, instanța de apel urmează a analiza și incidența în cauză a prevederilor art. 494 C.civ. de la 1865.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, Secția civilă, la data de 22 ianuarie 2014.
Analizând apelul, în rejudecare, în limitele deciziei de casare, tribunalul reține următoarele:
Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 05.02.2007, de către Comisia de Aplicare a Fondului Funciar a Comunei Chiuiești (fila 14 din dosarul nr. 90/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D.), în urma deplasării Comisiei la fața locului, s-a constatat că numitul G. A. nu a respectat limita de proprietate existentă între dânsul și I. A., intrând cu gardul pe proprietatea numitei I. A..
De asemenea, în declarația dată de G. A. în fața organelor de poliție (fila 19 din dosarul nr. 90/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D.), acesta a spus că vecina sa I. A. i-a dat verbal acordul să intre pe terenul ei pentru a îndrepta și moderniza gardul despărțitor, dar după ce a ridicat gardul, reclamanta nu a mai fost de acord. În aceeași declarație, numitul G. A. a recunoscut că a construit noul gard din beton pe proprietatea numitei I. A., intrând în terenul acesteia pe porțiuni cuprinse între 10 cm. la capătul gardului, până la 2 m. în celălalt capăt.
Din referatul întocmit de Poliția Chiuiești, depus la fila 17 din dosarul instanței de fond, rezultă că noul gard a fost construit în 2006. Aceeași împrejurare rezultă și din declarația dată de pârât în fața organelor de poliție, fiind recunoscută și de către intimați în întâmpinarea depusă în apel.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. A. în primul dosar de apel, rezultă că pârâtul a ocupat o suprafață de 55 mp. din terenul reclamantei înscris în Titlul de Proprietate nr. 3167/892/30.01.2004, . .> Expertul a mai arătat că ambele părți i-au indicat la fața locului suprafețe mai mari de teren decât au în acte. Astfel, . proprietate al reclamantei are suprafața de 1055 mp și suprafața măsurată de 1271 mp, cu 216 mp mai mult decât în acte, iar . proprietate al pârâtului are suprafața de 6610 mp și suprafața măsurată de 6898 mp, cu 288 mp mai mult decât în acte.
Expertul a concluzionat că terenul folosit de pârât se suprapune peste terenul din titlul de proprietate al reclamantei, în urma analizării hărții de punere în posesie și ca urmare a constatării că, din vechiul gard care a existat între cele două proprietăți, se mai păstrează câțiva stâlpi de lemn, iar acest vechi gard trecea pe lângă casa veche.
Astfel, din planul depunere în posesie de la Legea 18/1991 (fila 56, primul apel), instanța observă că linia despărțitoare dintre . pârâtului și cea a reclamantei mergea drept pe lângă casa acestuia și se continua cu linia despărțitoare dintre grădini. În prezent, conform planului de situație de la fila 53 din primul apel, noul gard este mai departe de casa veche, trece pe lângă casa nouă, iar apoi face un cot pentru a reveni la linia de hotar dintre grădini, cot ce nu exista pe planul de punere în posesie.
Potrivit planului de situație cu zona de suprapunere întocmit de expert, pârâtul a trecut peste vechia graniță dintre terenuri, atât cu gardul de beton, cât și cu o parte din construcția nouă.
La momentul edificării noului gard, pârâtul nu avea autorizație de construire. De asemenea, pârâtul a început construcția noii case fără a avea certificat de urbanism și autorizație de construire, încă din anul 2011, astfel cum rezultă din adresa Primăriei Chiuiești de la fila 6 din dosarul de fond. Pârâtul a depus la dosar (fila 26 dosar fond) doar autorizația de construire eliberată ulterior, cu nr. 2/615 din 15.03.2012, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor pentru locuință P + Ms.
Așadar, nu pot fi reținute apărările pârâtului că ar fi fost de bună credință la momentul edificării gardului și a începerii construcției noi, cu atât mai mult cu cât știa că reclamanta nu este de acord cu amplasamentul noului gard, încă din dosarul penal nr. 90/P/2007.
Intimații, moștenitorii pârâtului G. A. au invocat, în apărare, nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat reclamantei, în ceea ce privește suprafața de 1055 mp, ./1, arătând că această suprafață a fost înscrisă fără temei legal în titlul de proprietate, întrucât în favoarea antecesoarei reclamantei, P. D., a fost validată doar suprafața de 3,20 hectare, iar pe titlul de proprietate a fost trecută o suprafață mai mare.
Analizând aceste apărări ale pârâților, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Deși s-a invocat că validarea s-a făcut doar pentru 3,20 hectare și că suprafața dată în plus în titlul de proprietate emis în favoarea antecesoarei reclamantei ar fi cea de 1055 mp, din ./1, instanța constată că nu rezultă de nicăieri pentru ce amplasamente s-a făcut validarea, astfel că nu se poate stabili care anume din parcelele de pe titlu, cele din intravilan sau cele din extravilan, au fost atribuite în plus față de suprafața validată.
De altfel, . pe titlu, față de cele solicitate la Legea nr. 18/1991 de P. D., din moment ce în anexa cererii s-a solicitat inclusiv grădina (filele 20, 21 din rejudecare), apare a fi ., întrucât dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit se dobândește prin lege, conform art. 23 din Legea nr. 18/1991, înscrierea pe titlu neavând rol constitutiv, ci doar recognitiv.
De asemenea, instanța are în vedere că, din raportul de expertiză întocmit în primul apel, rezultă că pârâtul ocupă o suprafață mai mare decât cea înscrisă în propriul lui titlu de proprietate, folosind în plus 288 mp, iar suprapunerea cu terenul din titlu de proprietate al reclamantei este de 55 mp. Așadar, intimații nu dețin nici un act prin care să-și justifice dreptul de proprietate în ceea ce privește suprafața de 55 mp ocupată din terenul înscris în titlul de proprietate al reclamantei și deci nu justifică interesul în anularea parțială a titlului de proprietate al antecesoarei reclamantei, cu privire la ..
Reținând că reclamanta își justifică îndreptățirea la suprafața înscrisă în titlul de proprietate emis în favoarea antecesoarei sale P. D., titlul nefiind anulat, iar din probele de la dosar a rezultat că pârâtul a ocupat 55 mp din terenul reclamantei, fără a fi de bună-credință, văzând art. 494 Cod civil și art. 296 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul declarat de reclamantă, va schimba hotărârea primei instanțe, va admite acțiunea reclamantei și va obliga moștenitorii pârâtului la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil (gard și clădire) efectuate pe terenul reclamantei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească apelantei I. A. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1968,15 lei (taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert), precum și suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (taxa de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, pentru petitul de desființare a lucrărilor).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de I. A. împotriva Sentinței civile nr. 684 din 17.05.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o schimbă, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta I. A. și obligă pe pârâții G. I., G. M., G. G. A. și G. M. L. la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil (gard și clădire) efectuate pe terenul apelantei reclamante.
Obligă intimații G. I., G. M., G. G. A. și G. M. L. să plătească apelantei I. A. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1968,15 lei, precum și suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 12 Iunie 2014
O.R.G./A.V./03.11.2014/7ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 350/2014. Tribunalul CLUJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
