Uzucapiune. Decizia nr. 913/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 913/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1441/219/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 913/A/2014
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier C.-G. H.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe apelant F. D. L., apelant F. D. A. și pe intimat F. V. A., intimat F. S., intimat . - PRIN PRIMAR, intimat F. I. lui M., intimat F. A., intimat F. A. lui M., intimat F. T. lui M., intimat F. G., intimat F. T., intimat F. V., intimat F. G. lui M., intimat F. V. a lui M., intimat B. W. O., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 446/2014 din 22 mai 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., dosar având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 4 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii fiind ulterior amânată prin încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 11 decembrie 2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr. 446/22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții F. D. L. și F. D. A., în contradictoriu cu pârâții F. V. A., F. S., . - prin Primar, F. I. lui M., F. A., F. A. lui M., F. T. lui M., F. G., F. T., F. V., F. G. lui M., F. V. lui M., pentru prestație tabulară.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Din adresa nr.282/2014 emisă de Primăria . F. V. s-a înscris în CAP cu suprafața de 4,38 ha teren, pentru care au fost emise aceste titluri de proprietate.
Se precizează prin adresa nr.801/12.03.2014(f.129) că în suprafața de 4,38 ha teren nu este inclusă suprafața de 1150 mp.(f.129)ce face obiectul litigiului.-f.34
Reclamanții nu au făcut dovada prin nici un mijloc de proba că F. V.A. a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani, cu privire la terenul având nr.top.nou 94/1, nr.top.nou 94//2/1/2/1/2, nr.top. nou 95/2/1/2/1/2, nr.top.nou 96/2/1/2/1/2 în suprafață de 1150 mp.
La 15.01.2013 F. V.A. a convenit cu F. D. L. și F. D. A. să transmită acestora dreptul de proprietate pentru imobilul în suprafață de 1150 mp. înscris în CF Codor cu nr.top.94/1, nr.top.nou 94/2/1/2/1/2 nr.top.nou 95/2/1/2/1/2 și nr.top.nou 96/2/1/2/1/2 în schimbul întreținerii sale, păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Potrivit art.2255 din N.C.C pârâții aveau obligația de a încheia acest act în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Având în vedere aceste considerente, raportat la faptul că reclamanții nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către F. V.A., asupra parcelei de teren în suprafață de 1150 mp. iar antecontractul de vânzare cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, în temeiul art.2255 din N.C.Civ s-a respins acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune, rectificare ramură de folosință, constatare drept de proprietate și înscriere în CF.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reclamanții au declarat apel in termen impotriva sentinței, solicitând instanței anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei D..
In motivarea apelului, reclamanții au invocat următoarele motive de nelegalitate si netemeincie a sentinței atacate:
1. Consideram ca, în mod greșit, prima instanța a soluționat procesul fara a intra în judecata fondului, în absenta lămuririi cauzei sub toate aspectele sale și a administrării unui probatoriu complet spre acest scop. În pofida funcționarii principiului disponibilității în materie procesual civila, susținem ca o acțiune în justiție nu poate fi respinsa ca nedovedita, inclusiv judecătorul având recunoscut rolul activ în aflarea adevărului.
Sub acest aspect, sentința apelata a fost pronunțata cu incalcarea dispozițiilor art.22 alin.2 din NCPC, conform cărora: „(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărau temeinice și legale. în acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în sens, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."
În susținerea poziției procesuale mai sus exprimate, considera ca pentru edificarea stării de fapt a spetei și lămurirea problemelor de drept incidente cauzei, se impune administrarea următoarelor probe:
a) efectuarea unei expertize judiciare în specialitatea topografie, pentru identificarea suprafeței de teren în litigiu de 1150 mp, individualizata conform documentației tehnice cadastrale cu nr. topo noi 94/1, 94/2/1/2/1/2, 95/2/1/2/1/2, 96/2/1/2/1/2, și stabilirea faptului daca aceasta suprafața de teren a fost preluata și a făcut parte din patrimoniul CAP ori a rămas înscrisa pe numele vechilor proprietari de CF din colile funciare cu nr-le 81 și 82 Codor.
Lămurirea acestei împrejurări este esențiala soluționării cauzei, deoarece în cazul în care terenul a fost preluat în CAP și se afla la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, aplicabilitatea instituției uzucapiunii este discutabila, în schimb, daca același teren a rămas în proprietatea vechilor titulari de carte funciara și în cauza sunt "îndeplinite condițiile uzucapiunii, atunci acțiunea promovata este admisibila.
Apelanții apreciază că sunt indreptatiti a considera ca terenul în litigiu a rămas în domeniul privat, proprietatea persoanelor înscrise în CF nr.81-82 Codor, raportat la următoarele împrejurări:
Conform adresei nr.801/12.03.2014 a Comisiei locale de fond funciar Jichisu de Jos depusa la dosarul primei instanțe pentru termenul din data de 26.03.2014, moștenitorii defunctului F. V., adică numiții F. A. din loc. Codor, nr. 101, și F. G. din localitatea Codor, nr. 104, au solicitat prin cerere suprafața
de 4,48 ha teren pe baza registrului agricol, suprafața în care este cuprinsa doar suprafața de 1000 mp, însă nu și cea de 1150 mp, care formează obiect al prezentului litigiu.
De asemenea, prin aceeași adresa, s-a mai menționat ca: „Primăria nu deține cererile de înscriere în CAP, fapt pentru care nu putem face dovada ca suprafața de 1150 mp. a fost înscrisa în CAP, dar din anexa nr.3 poziția nr.54, la Legea nr. 18/1991, comunicata în copie, reiese ca defunctul F. V. s-a înscris în CAP cu suprafața de 4.38 ha. suprafața în care nu este inclusa și suprafața de 1150 mp.
În suprafața de 4,48 ha teren este inclusa și suprafața de 1000 mp. teren și nu 1150 mp. teren."
Împrejurarea de mai sus este explicabila, prin aceea ca suprafața din intravilan deținuta anterior cooperativizării de numitul F. V. (bunicul reclamantului), reprezentând curtea și gradina aferenta casei de locuit, a fost de cea. 46 ari, aceasta fiind cea măsurata și de Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 Jichisu de Jos, conform schiței anexate, potrivit căreia este compusa din suprafața de cea 20 ari, reprezentând curtea aferenta casei bătrânești în care locuiește F. G., și respectiv cea de cea. 26 ari, curtea construcției noi, edificate de F. A. (tatăl reclamantului).
Din totalul de cea. 46 ari, suprafața preluata în patrimoniul CAP a fost de doar 29 de ari, cu titlu de „gradina casei", astfel cum rezulta din Registrul agricol pe anii 1956- 1958, fiind emise corespunzător acesteia titluri de proprietate pentru suprafața de 27 de ari intravilan, în speța titlurile nr._/632/1995 și respectiv_/23.09.2010, emise ce Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, depuse la dosarul cauzei.
Diferența de aprox. 19 ari, din care a fost identificata prin măsurătoare, conform documentației cadastrale depuse la dosarul cauzei, suprafața litigioasa de 1150 mp, a rămas înscrisa în evidentele de carte funciara pe numele vechilor proprietari, nefiind preluata în patrimoniul CAP.
Astfel fiind, în cauza este operant modul de dobândire al proprietății asupra celor 1150 mp. teren prin uzucapiune, cunoscut fiind faptul ca în perimetrul CAP au existat și terenuri necooperativizate, proprietate personala sau particulara a persoanelor fizice.
b) comunicarea la dosarul cauzei, în copie, a dosarelor de fond funciar afereme titlurilor de proprietate nr._/632/1995 și respectiv_/23.09.2010, emise de Comis.a județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, pentru motivele expuse pe larg la pct.l.a), fiind necesara edificarea în privința suprafețelor care au fost preluate în CAP și a celor pentru care s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului F. A..
c)administrarea probei testimoniale pentru a se verifica daca în cauza sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, sens în care prin cererea introductiva ce instanța au fost propuși martorii: R. S., R. E..
Precizam ca în contextul în care posesia asupra terenului de 1150 mp. în litigiu a fost începuta de F. V. A. în anul 1963, fiind utila și mai îndelungata de 30 de ani, sunt îndeplinite cerințele dobândirii dreptului de proprietate prin prescripție achizitiva, care vor fi analizate raportat la dispozițiile vechiului Cod civil, dat fiind ca prin prevederile art.32 alin. 1 din Legea nr.71/2011 s-a stabilit ca: „(1) Dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesie;. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864."
2. Prima instanța a statuat în mod greșit asupra faptului ca antecontractul de vânzare-cumpărare semnat de parți ar fi trebuit sa fie încheiat în forma autentica, în temeiul dispozițiilor art.2255 NCC. Consideram ca hotărârea apelata este nelegala sub acest aspect, deoarece:
a)Părțile în cauza au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și nu un contract de întreținere, calificarea acestuia fiind data de voința expresa a părtilor, atunci când ea este exprimata în actul încheiat, caz în care nu se vor aplica alte criterii de calificare.
Or, analizând conținutul antecontractului încheiat de parți se poate constata ca voința juridica manifestata de acestea a fost în sensul de a fi asumate obligațiile specifice unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, clauza de întreținere având doar un caracter accesoriu.
b)Sub aspectul condițiilor de forma, convenției menționate în acțiunea promovata în dos. nr._ al Judecătoriei D., ii sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
- art. 1178 NCC: „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă."
- art.1279 alin. 1 și 3: „(1) Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea.
(3) De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.
c) Daca avem în vedere dispozițiile art.2255 din NCC, referitoare la contractul de întreținere, eventual s-ar putea pune în discuție cel mult nulitatea absoluta și parțiala a antecontractului de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei, cu referire strict la clauza de întreținere, insa nicidecum nulitatea convenției în întregul sau.
d) Ținând seama de situarea terenului de 1150 mp. în intravilan și de înregistrarea acțiunii în justiție în cursul anului 2013, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.17/2014, în vigoare abia cu începere de la data de 16.05.2014 și aplicabila terenurilor situate în extravilan, antecontractul de vânzare-cumpărare semnat de parți producând efecte și în absenta formei autentice.
3. Spre un sfârșit, consideră ca în cauza au fost nesocotite dispozițiile art. 211 din NCPC, deoarece în absenta administrării tuturor probelor necesare în vederea soluționării legale și temeinice a cauzei, activitatea de cercetare judecătoreasca nu este completa, la dezbaterea fondului cauzei s-a făcut cu incalcarea principiilor legalității și al dreptului la un proces echitabil.
Precizează ca, potrivit dispozițiilor art.211 din NCPC: „Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare și dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia."
În drept, au fost au fost invocate prevederile art. 466,468,476,479,480,22, 211 din NCPC; art. 1178, 1279, 1669 din NCC;
-art.1890 din vechiul Cod civil, coroborat cu art.82 din Legea nr.71/2011.
Avocatul B.-Weisz O., în calitate de curator special numit prin adresa emisa la data de 11.09.2014 de către Tribunalul Cluj, pentru parații F. I. L. M., F. G. L. M., F. A. lui M. ,F. T. L. M., F. V. L. M., F. G., F. A., F. T., F. V. întâmpinare la apelul formulat de F. D. L. și soția F. D. A. solicitând respingerea apelului, cu obligarea apelanților la plata onorariului curatorului special, la nivel de Tribunalul Cluj, pentru stadiul cauzei -apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată netemeinicia acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamanții și-au întemeiat cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pe dispozițiile art. 1890 din Codul ciivl de la 1864.
Prin chiar conținutul acțiunii, reclamanții au susținut că autorul lor în drepturi, F. V. A., a început posesia terenului in litigiul în 1963, moment de la care au trecut mai mult de 30 de ani.
Raportat la momentul începerii posesiei, când erau in vigoare dispozițiile Decretului – lege nr. 115/1938, văzând cele statuate de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii prin Decizia nr. 86/2008, potrivit cărora in situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 si implinite dupa . Legii nr. 7/1996, actiunile in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938, concluzia care se impune este aceea că, în speță, în privința uzucapiunii, nu sunt incidente dispozițiile art. 1890 C. civil, petitul având ca obiect uzucapiunea neputând fi soluționat în temeiul dispozițiilor legale invocate de reclamanți.
Astfel fiind, este lipsit de utilitate ca instanța să lămurească dacă terenul de 1150 m.p. a făcut sau nu obiectul legilor fondului funciar, și de asemenea să administreze probe testimoniale care să probeze împrejurarea că F. A. a folosit terenul începând in anul 1963, posesia lui fiind pașnică, publică, continuă și netulburată.
Fără a rezolva chestiunea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a autorului lor în drepturi, reclamanții nu au interes să obțină operațiunile de carte funciară constând din dezmembrare, alipire și rectificare suprafață, după cum nu pot realiza nici condiția obligatorie pentru a obține executarea silită in natură a promisiunii de înstrăinare.
In ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita calificare a actului dedus judecății, instanța îl apreciază nefondat.
Aceasta susținere este in contradicție cu clauzele contractului și a practicii judiciare în materia calificării unui contract ca fiind de vânzare-cumpărare sau de întreținere.
Astfel, din cuprinsul convenției rezultă că, deși părțile l-au intitulat „ Contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, au convenit un raport juridic de intretinere.
Practica judiciara s-a pronunțat constant în sensul că un contract va fi calificat drept contract de întreținere, daca sarcina preponderenta este aceea a întreținerii, socotind și valoarea prestării întreținerii complete viagere si va fi calificat drept contract de vânzare-cumpărare daca preponderent în contract este prețul.
In ceea ce privește contractul din speță, văzând prețul de 1000 lei și sarcina întreținerii, cu conținutul ei concret, respectiv întreținere cu toate cele necesare traiului si înmormântarea potrivit obiceiului, care executată corespunzător necesită poate chiar . cheltuieli de 1000 lei, apreciem că întreținerea este prestația preponderentă iar aceasta duce la concluzia ca respectivul contract este un contract de întreținere și nu de vânzare-cumpărare.
Reclamanții mai susțin că in speță sunt aplicabile prevederile art.1178 NCC și art.1279 NCC.
Din cuprinsul art. 1279 alin. 3 cod civil rezultă că, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite .
Textul legal citat mai sus duce la concluzia că poate fi executat silit in natură o promisiune de a contracta, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale contractului la încheierea căruia s-au obligat părțile.
Cum in speță promisiunea de a contracta se referă la un contract de întreținere pentru care art. 2255 Cod civil prevede forma autentica, sub sancțiunea nulității absolute, formă care nu fost respectată la încheierea promisiunii de a contracta, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1279 alin 3 Cod civil.
Prin prisma motivelor arătate, apelul reclamanților este neîntemeiat si urmează să fie respins, păstrându-se în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții F. D. L. și F. D. A., împotriva Sentinței civile nr. 446/2014 din 22 mai 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 19 Ianuarie 2015
Red. C.B./ Dact C.H.
Jud. fond. – C.-I. M.- JUDECĂTORIA D..
14 ex./ 2.03.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 277/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
