Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 313/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 26845/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 313/2014
Ședința publică din 18 Martie 2014
PREȘEDINTE: C. E.
JUDECĂTORI: C. C.
: dr.C. G.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect – acțiune în declararea simulației, recurs formulat de recurenta pârâtă T. N., domiciliată în C., ., .-3, județul C.,împotriva sentinței civile nr.7932/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu
intimatul reclamant T. I., domiciliat în C., ., ., . și intimații pârâți T. E., domiciliată în C., ., . D., domiciliat în ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă T. N., avocat D. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/16.10.2013 aflată la fila 8 din dosar, intimatul reclamant T. I. personal și asistat de avocat P. C. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații pârâți T. E. și T. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul recurs este motivat și timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La întrebarea instanței intimatul reclamant T. I. arata că nu există un act de transfer al proprietății pentru imobilul din B..
Întrebate părțile prezente arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile părților prezente în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința desființării hotărârii recurate și prin reaprecierea probelor administrate la fond, respingerea acțiunii. S-a formulat recurs apreciind că nu ne aflăm în fața unui act simulat. Probatoriile administrate în cauză nu au făcut dovada actului secret care să poată să anihileze actul autentic care s-a realizat. Martorii audiați în cauză au arătat că prețul vânzării-cumpărării a fost achitat după 3 zile de când recurenta pârâtă a împrumutat suma de 3000 dolari pentru a perfecta acest act autentic. Se mai arata că nu s-a înscris nimeni în fals împotriva acestui act și nu s-a solicitat anularea acestuia pe motiv de neplată a prețului, deci este un act valid din toate punctele de vedere pe care instanța de fond l-a ignorat deși trebuia în principal să se ia în discuție caracterul simulat .
Se mai arată că practica juridică invocată și teoria ne arată că voința părților nu poate fi depășită atunci când ea a fost exprimată printr-un act realizat în fața notarului.
Față de cele menționate solicită admiterea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată așa cum au fost dovedite la dosar.
Având cuvântul apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut în mod corect evenimentele și succesiunea în care ele au fost derulate. În baza tuturor probelor administrate în fața instanței de fond s-a concluzionat că actul care aparent este o vânzare-cumpărare este o donație pe care părinții au înțeles să o facă fiului lor, este cert că nu s-a plătit nici un preț și că voința acestora a fost aceea de a gratifica pe copilul său. Din declarațiile martorilor a rezultat că în timpul vieții tatăl a dorit să împartă între cei doi fii, cele două imobile,însă așa cum a declarat și intimatul nu a mai putut să facă act către celălalt fiul întrucât nu aveau acte de proprietate și până la perfectarea acestora și încheierea actului către celălalt fiu, a decedat.
Față de cele menționate solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de fata:
I. Prin sentința civila nr.7932/03.06.2013, Judecatoria C. a admis cererea formulata de reclamant T. I. in contradictoriu cu pârâții T. N., T. E. și T. D..
A constatat caracterul simulat, prin deghizare totala, al contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.2360/01.08.2001 la B.N.P. F. V. din Constanta, in sensul că acesta este o donatie facuta de vanzatorii T. I. si T. E. in favoarea cumparatorului – reclamant T. I..
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin cererea inregistrata la data de 24.10.2012 pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._, reclamantul T. I., in contradictoriu cu paratii T. N., T. E. si T. D., a solicitat ca instanta sa constate caracterul simulat al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2360/01.08.2001 la B.N.P. F. V. si, pe cale de consecinta, sa constate ca actul de vanzare – cumparare este, in realitate, o donatie facuta de parintii reclamantului in favoarea acestuia, cu cheltuieli de judecata.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2360/01.08.2001 la B.N.P. F. V., sotii T. I. si T. E., au vandut sotilor T. I. si T. N., nuda proprietate asupra apartamentului situat in Constanta, ., ..
Potrivit clauzelor contractuale, vanzatorii si-au rezervat dreptul de uzufruct viager, urmand ca, dupa decesul acestora, cumparatorii sa-si intregeasca dreptul de proprietate cu uzufructul viager.
Pretul vanzarii a fost de_ lei, suma pe care vanzatorii au primit-o integral de la cumparatori inaintea autentificarii actului.
Partile au declarat ca isi asuma raspunderea declararii pretului, mentionand ca pretul inscris in act este cel real si declara ca li s-au adus la cunostinta dispozitiile art. 6 si urm. din O.G. nr. 12/1998 si ale Legii nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.
Art. 1175 C.civ. 1864: Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.
Aprecierea instantei
Simulatia este o operatiune juridica constand in incheierea unui act public aparent, menit sa dea impresia crearii unei situatii juridice diferite de cea reala si incheierea concomitenta a unui alt act juridic prevazand adevaratele raporturi pe care partile inteleg sa le stabileasca in realitate.
In principiu, simulatia presupune incheierea a doua contracte, prin care in primul – real si secret – este reflectata vointa reala a partilor, iar in cel de al doilea – aparent si public – este creata o situatie diferita de cea adevarata, insa actul secret trebuie privit ca negotium jurius si nu ca instrumentum probationis. Anterioritatea sau simultaneitateaactului secret priveste operatia juridica si nu inscrisul in care este consemnata intelegerea partilor.
Sub aspectul admisibilitatii probelor in dovedirea existentei operatiunii juridice reale, in literatura juridica si jurisprudenta s-au conturat cateva reguli pornind de la regulile generale din Codul civil, adaptate la specificul simulatiei, indiferent de proba pe care aceasta o imbraca in concret.
Una din aceste reguli este aceea ca intre parti, ca si intre acestea si succesorii lor universali sau cu titlu universal - carora actul secret le este opozabil - se aplica regulile de drept comun ale probatiunii din materia actelor juridice, deoarece simulatia este un complex de acte juridice. Astfel, pentru acte cu o valoare mai mare de 250 lei, proba cu martori este inadmisibila, ca si aceea cu prezumtii (art. 1191 si 1203 C.civ.). aceste probe pot fi insa administrate daca exista un inceput de dovada scrisa (art. 1197 C.civ.) sau daca preconstituirea unui inscris a fost imposibila (art. 1198 C.civ.), chiar daca imposibilitatea a fost de ordin moral.
In speta, data fiind legatura de rudenie apropiata dintre reclamant si parati (mama, frate si fosta sotie), ne gasim in ipoteza unei imposibilitati morale de preconstituire a probei scrise, respectiv a contrainscrisului care sa cuprinda intentia reala a partilor, ceea ce inseamna ca in materie de probatiune devin aplicabile dispozitiile art. 1198 C.civ. In acest sens, a fost incuviintata si administrata si proba testimoniala, fiind audiati martori propusi atat de catre reclamant, cat si de parata T. N..
Instanta a constatat ca reclamantul invoca existenta deghizarii ca forma a simulatiei, care presupune incheierea in realitate a unui alt contract care este tinut secret, in tot sau in parte, fata de terti. Se sustine ca s-a incheiat un contract de donatie si nu unul de vanzare-cumparare, respectiv ca numai fata de reclamant s-a exprimat intentia de liberalitate.
Potrivit art. 801 C.civ., donatia este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste.
Contractul de donatie forma solemna, conditie ad validitatem pentru existenta contractului.
In speta de fata, instanta retine ca actul juridic declarat de reclamant ca fiind actul public – contractul de vanzare – cumparare - a fost incheiat in forma autentica. Prin urmare, conditia ad validitatem privind forma solemna este indeplinita.
Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit, deoarece transmiterea dreptului se face animus donandi, fara ca donatorul sa urmareasca obtinerea unei cotraprestatii.
In consecinta, reclamantul avea obligatia de a proba faptul ca parintii sai nu au avut intentia de a primi pretul, scopul imediat in cazul contractului de vanzare – cumparare fiind prefigurarea mentala de catre vanzatori a primirii pretului, iar in cazul contractului de donatie fiind intentia de a gratifica (animus donandi).
Potrivit declaratiei martorei U. F., apartamentul din Constanta s-a dat ˝celui mic˝, reclamantul si casa de la tara celui mare, ˝pentru ca sa nu fie discutii intre acestia˝, martora care stie ˝de la mama˝ - parata T. E. – ca nu a primit bani pentru apartament.
Potrivit declaratiei martorei A. M., parintii au zis ca pleaca la tara si casa ramane la reclamant, acestia spunand ca ii fac acte baiatului, martora neauzind ca s-ar fi primit vreo suma de bani pentru apartament. De asemenea, martora afirma ca reparatiile la casa din Suceava s-au facut cu banii dati de fratele de la Bucuresti ai defunctului T. I..
Declaratiile celor doua martore se corboreaza cu raspunsul paratei T. E. la intrebarea nr. 3 din interogatoriul luat la propunerea paratei T. N., prin care recunostea ca nu i-au dat bani. De asemenea, parata a raspuns ca a declarat in fata notarului ca a primit pretul, deoarece ˝probabil acesta nu a intrebat si a fost intre ei, barbatul, fiul si nora.˝
In ceea ce priveste raspunsul paratei T. E. la intrebarea nr. 3, cand a recunoscut ca s-au hotarat sa le vanda apartamentul, instanta a apreciat ca formularea intrebarii ˝dumneavoastra ne-ati propus sa ne vindeti˝ a fost de natura sa induca parata, persoana in varsta si fara o pregatire care sa ii permita intelegerea sensului intrebarii, sa ofere un raspuns favorabil versiunii paratei.
Aceeasi versiune a faptelor rezulta si din raspunsul reclamantului la intrebarile 3, 4, 5 si 7, acesta afirmand ca parintii au fost de acord sa ii lase pe ei si sa se mute, negand ca s-au imprumutat de suma de 3000 dolari, ca s-a achitat pretul si ca parintii sai au renovat casa din judetul Botosani cu banii obtinuti din vanzarea apartamentului.
Referitor la intentia parintilor reclamantilor de a gratifica exclusiv reclamantul, instanta a reținut ca declaratiile martorilor propusi de reclamant fac referire exclusiv la acesta in ceea ce priveste apartamentul. Astfel, martora U. F. afirma ca apartamentul din Constanta s-a dat ˝celui mic˝, reclamantul si casa de la tara celui mare˝, iar martora A. M. a declarat ca parintii au zis ca pleaca la tara si casa ramane la reclamant, acestia spunand ca ii fac acte baiatului. In plus, martora A. este aceea care a insotit-o pe parata T. E. la Notariat, unde acesta a spus ca merge ˝ca sa faca acte pe casa la baiat˝.
In astfel de situatii nascute intre fosti soti, se poate argumenta ca intentia parintilor unuia dintre soti ca imobilul sa fie exclusiv in patrimoniul propriului copil s-ar fi putut materializa prin perfectarea vanzarii anterior incheierii casatoriei.
In cazul de fata, particularitatea situatiei consta in faptul ca intentia parintilor de a efectua transferul nudei proprietati reclamantului s-a nascut in conditiile in care tatal acestuia era foarte bolnav, motiv care a stat si la baza mutarii in M., potrivit raspunsului paratei T. E. la intrebarea nr. 6 (recunoaste ca s-a mutat imediat dupa semnarea contractului pentru ca sotul era foarte bolnav si nu vroiau sa moara in Constanta).
Referitor la prezumtia instituita de art. 845 C.civ. mentionata de reclamant in sustinerea actiunii, instanta a considerat ca nu este aplicabila in cauza de fata.
Textul art. 845 C.civil statorniceste o prezumtie in sensul ca instrainarea facuta succesibilului in linie dreapta, cu schimbul unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct, este socotita ca alcatuieste o donatie deghizata. Efectele art. 845 C.civ. se vor produce numai daca disponibilul a fost depasit, caz in care instrainarea prezumata cu titlu gratuit, va fi supusa reductiunii.
Aceasta prezumtie este prevazuta exclusiv pentru calculul si ocrotirea rezervei, astfel ca numai erezii rezervatari au interes sa o invoce in cadrul unei actiuni in dezbatere succesorala, iar in speta nu sunt in discutie aspecte ce tin de dezbaterea mostenirii.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, instanta a apreciat ca reclamantul a dovedit caracterul simulat al contractului de vanzare-cumparare, in sensul ca acesta reprezinta o donatie catre reclamant avand ca obiect nuda proprietate.
Aceasta concluzie nu a putut fi infirmata de probatoriul propus de catre parata T. N. si incuviintat de instanta.
Dintre martorii propusi de parata T. N., martorul V. I. a declarat ca a imprumutat-o pe parata T. N. cu suma de 3000 de dolari, fara a cunoaste insa destinatia acestei sume, bani care au fost restituiti acestuia dupa 3 luni. In consecinta, veridicitatea afirmatiei paratei ca banii au fost folositi pentru a cumpara nuda proprietate a apartamentului socrilor nu poate fi verificata.
In ceea ce priveste declaratia martorului O. Guleiran, aceasta este contradictorie, deoarece martorul afirma ca a numarat banii impreuna cu parata si pe urma au plecat la etaj, la notariat. Daca faptele s-ar fi petrecut in aceasta succesiune, atunci banii s-ar fi dat chiar la notariat, ceea ce nu se sustine nici de catre parata T. N.. Dimpotriva, aceasta considera, asa cum rezulta din intampinare, ca este reala clauza in care se mentioneaza ca pretul s-a platit anterior autentificarii contractului. Din declaratia martorilor nu se poate stabili daca imprumutul de 3000 de dolari a fost destinat achitarii pretului din contract sau achizitionarii garsonierei, achizitionare recunoscuta de parata T. N. prin raspunsul la intrebarea 6 din interogatoriul luat de catre reclamant paratei.
II. Hotararea judecatoreasca a fost atacata cu recurs, in termen legal, de catre pârâta T. N. care a criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că de esența simulației este existența concomitentă între aceleași părți a două contracte – unul public și unul secret și precedat de actul secret și de acordul simulativ. Prin urmare, reclamantul trebuia să facă dovada că anterior încheierii actului public, părțile au convenit ca, în realitate, să încheie o liberalitate și nu un act oneros. Este insuficient pentru dovedirea caracterului simulat al actului, invocarea unei prezumții simple, deduse din fapte ulterioare încheierii actului, cum că actul de donație putea fi atacat de fratele reclamantului în urma decesului părinților acestuia și, din acest motiv s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
Ca să constate simulația instanța de fond trebuia mai întâi să analizeze dacă acțiunea este admisibilă în lipsa actului secret.
Deși este corectă aprecierea din considerentele hotărârii că simulatia este o operatiune juridica constand in incheierea unui act public aparent, menit sa dea impresia crearii unei situatii juridice diferite de cea reala si incheierea concomitenta a unui alt act juridic prevazand adevaratele raporturi pe care partile inteleg sa le stabileasca in realitate, instanța admite acțiunea cu motivarea că actul secret nu a fost întocmit în forma scrisă date fiind relațiile apropiate de rudenie (mama, frate, fiu, fosta soție).
Probele au fost analizate trunchiat. Greșit s-a reținut că prețul nu a fost plătit în contradictoriu cu probele propuse de pârâtă prin care se face dovada că prețul vânzării s-a remis mai înainte de încheierea actului, fapt declarat de martorii pârâtei dar și confirmat de notar la încheierea actului. Sub acest aspect nu s-a contestat validitatea actului autentic.
Lipsa de bază legală a hotărârii recurate înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată, practic absența fundamentului său juridic și ea semnifică faptul că soluția nu este juridică. Lipsa de bază legală poate însemna, uneori, un echivoc pe care instanța de fond îl provoacă, deoarece concluzia în drept nu se poate justifica pe o singură ipoteză, care nu ar fi dus la aceeași concluzie în drept.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
III. Recursul este fondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că silogismului juridic construit de reclamant potrivit căruia prezumția legală înscrisă în art.845 C.civ. ar fi aplicabilă în speță și coroborând cu depozițiile martorilor ar conduce la aprecierea că actul public translativ de proprietate este unul fictiv menit să ascundă realitatea, pornește de la premisa falsă că prezumția legală menționată s-ar aplica speței de față astfel că și concluzia este una neadevărată.
Potrivit art.845 C.civ.- „http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp263408/_.HTML - #Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputația și raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimțit la aceste înstrăinări (C. civ., 738, 751 și urm., 841, 1167).”
În speță cererea reclamantului este în sensul de a se constata simulația actului public ca fiind unul deghizat cu consecința constatării că actul este unul de donație, situație care nu se regăsește în ipoteza avută în vedere de art.845 C.civ. în care actul de vânzare cumpărare considerat a fi o donație deghizată nu este anulat decât în partea ce excede cotității disponibile, excedent care se aduce în masa succesorală.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței simulației în speță, interpretând probele administrate prin prisma dispozițiilor legale incidente respectiv ale art. 1175 din Codul civil de la 1864, apreciind că depozițiile martorilor dovedesc existența unei înțelegeri secrete, anterioare sau concomitente Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2360/01.08.2001, prin care aceleași părți contractante să convină că actul de vânzare-cumpărare este unul fictiv.
Nu a fost dovedită condiția esențiala a simulației, respectiv acordul simulatoriu, în sensul că ar fi existat o învoială între vânzătorii T. I. și T. E., pe de o parte, și cumpărătorii T. I. și T. N., pe de altă parte, cu privire la inexistența, de fapt, a convenției de vânzare-cumpărare. Dimpotrivă, probele administrate converg spre concluzia că înțelegerea părților a fost în sensul de a transfera proprietatea în patrimoniul cumpărătorilor. Chiar și susținerea că s-a procedat la întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare tocmai pentru a preîntâmpina eventualitatea unei contestări a donației de către succesibili consolidează ideea că voința părților a fost în sensul transferului proprietății către ambii cumpărători nu doar către reclamantul T. I..
De asemenea, nu a fost dovedit faptul că soții T. I. și T. E. ar fi făcut o împărțeală de ascendent prin transferarea proprietăților, cea din C. și cea din B. către cei doi fii, aspect care ar fi putut sprijini ipoteza existenței simulației în cauză.
Actul autentic, contractul de vânzare-cumpărare nr.2360/01.08.2001 face dovada valabilității operațiunii juridice pe care o cuprinde inclusiv a plății prețului, nefiind defăimat ca fiind nul pentru neplata prețului.
F. de aceste considerente, in temeiul prevederilor art.312 C.pr.civila, tribunalul va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă T. N., domiciliată în C., ., .-3, județul C.,împotriva sentinței civile nr.7932/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu
intimatul reclamant T. I., domiciliat în C., ., ., . și intimații pârâți T. E., domiciliată în C., ., . D., domiciliat în ., județul B..
Modifică în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.
Obligă intimații la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs de 780 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. C. C. dr.C. Ghernja
GREFIER,
F. A.
Jud.fond.R.M.D.
Tehnoredactat jud.C.Enache17.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 333/2014. Tribunalul... → |
|---|
