Anulare act. Sentința nr. 1185/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1185/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 333/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1185
Ședința publică din 14 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
GREFIER – A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
PROCUROR – A. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect nulitate act, formulată de reclamanții R. V. și R. L., în calitate de reprezentanți legali ai minorului R. I. G., cu domiciliul în C., ..21B, județul C., în contradictoriu cu pârâta C. P. PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2014, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.05.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții R. V. și R. L. au formulat contestație împotriva hotărârii nr.D 2211/12.12.2013 și a certificatului de handicap, emise de C. pentru protecția copilului C., solicitând anularea acestora și obligarea comisiei la emiterea unui nou certificat de încadrare a minorului R. I.-G. în gradul de handicap „grav”.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că minorul s-a născut la data de 2.10.2003 cu surdomutitate congenitală, hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală, afecțiune ce nu a suferit vreo modificare în timp, minorul suferind și de astm bronșic persistent moderat.
Încă de la momentul diagnosticării copilului, acesta a fost încadrat în gradul de handicap GRAV, însă din data de 26.01.2012 C. pentru protecția copilului a stabilit încadrarea în gradul de handicap ACCENTUAT, încadrare păstrată în continuare și prin această ultimă hotărâre, nr.D 2211/12.12.2013. Reclamanții consideră că această hotărâre este nelegală și netemeinică, deoarece din toate actele medicale nu rezultă nicio modificare a afecțiunii de care suferă copilul. Trebuie avut în vedere faptul că, astfel cum rezultă din actele medicale, afecțiunea de care suferă minorul, independent de aspectul că este o boală destul de gravă, comportă și alte diagnostice, cum ar fi: tulburare specifică de achiziție a limbajului expresiv, întârziere în dezvoltarea limbajului, consecință a handicapului senzorial. În fișa psihologică întocmită la data de 18.11.2013, la rubrica „dezvoltarea senzorial-receptivă” s-a menționat „dificultăți de percepție auditivă. Ușor dezorientat spațio-temporal”, iar la rubrica „atenție” este menționat „dificultăți în stabilizarea și concentrarea atenției, atenție de concentrare slabă. Atenție distributivă slabă”, fără a mai vorbi de faptul că intelectul este sub nivelul mediu, vocabular sărac, greutate în exprimare, ritm lent în scris, citit, vorbit. De asemenea, în fișa privind traseul educațional s-a concluzionat că minorul prezintă dificultăți în exprimare, nu înțelege clar mesajul, are nevoie a fi repetat de mai multe ori până a pricepe sensul mesajului.
Or, dacă un pedagog semnalează aceste greutăți la un copil de 10 ani în timpul procesului de învățare, în mod inexplicabil pârâta consideră că, după programul școlar, minorul se poate descurca singur într-un mediu ostil, care diferă mult față de mediul colegial și cel familial și nu mai are nevoie de ajutor, cum ar fi asistentul personal.
Lipsa auzului este totală și percepe semnalul audio foarte slab, cu ajutorul unui implant cohlear în urechea dreaptă, care însă nu prezintă performanțe, având în vedere că acest aparat este implantat de la vârsta de 4 ani și 10 luni și nu a intervenit nicio modificare pozitivă, consecință a handicapului senzorial. Prin urmare, gradul de handicap care trebuie stabilit este „grav” și nu „accentuat”, întrucât minorul are nevoie de îngrijire permanentă din partea unei persoane pentru a merge la școală, pentru a-și pregăti temele și, în general, supraveghere permanentă, acesta având la școală rezultate slabe, motiv pentru care este recomandată o școală cu program special pentru o persoană cu dizabilități neurosenzoriale, cu retard psiho-motor mediu, astfel cum se arată în fișa medicală sintetică tip I.
Au susținut reclamanții că problema care se pune nu comportă asupra stării de sănătate a copilului și a gradului de handicap, ci faptul că încadrarea într-un grad de handicap grav presupune asistent personal, care este retribuit, iar încadrarea în gradul de handicap accentuat înlătură această facilitate. Calitatea de asistent personal a avut-o mama, R. L., al cărei contract individual de muncă a încetat din data de 2.12.2011, urmare a dispoziției nr.569/9.03.2012 emisă de Primarul mun. C., însă aceasta nu poate să se angajeze deoarece minorul nu se descurcă singur.
Toate aceste aspecte trebuie analizate prin prisma interesului superior al copilului astfel cum se prevede în art.23 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală O. la 20.11.1989 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990, în art.2 alin.3 și art.46 din Legea nr.272/2004.
Prin întâmpinare, pârâta C. pentru protecția copilului C. a solicitat respingerea contestației ca nefondată. În esență, s-a arătat că minorul se află în evidența Serviciului de Evaluare Complexă din iunie 2007, fiind încadrat în gradul „grav” de handicap, pentru o perioadă de 6 luni. Propunerea de încadrare în gradul grav a avut ca argument vârsta copilului, faptul că diagnosticul de hipoacuzie era recent și că minorul nu beneficiase până la acel moment de protezare auditivă sau altă soluție terapeutică, respectiv implant cohlear și nici de program logopedic. Ulterior examenului ORL, minorul a fost protezat auditiv și inclus într-un program de terapie logopedică în vederea demutizării, conform adeverinței eliberate în data de 14.11.2007. La reevaluarea din decembrie 2008, s-a constatat că minorul beneficia de 2 ședințe săptămânale de terapie logopedică, dar că în planul dezvoltării limbajului expresiv progresele erau minore, predominând limbajul mimico-gestual, acțional. În ceea ce privește . bronșic, la acel moment nu au fost prezentate documente medicale, însă având în vedere și faptul că minorul nu era integrat în activitatea preșcolară, s-a menținut gradul de handicap grav.
Ulterior, constatându-se slabele progrese pe aria limbajului expresiv, înregistrate după protezarea bilaterală cu aparate auditive, s-a decis implantul chlear la urechea dreaptă cu aparat MED EL Sonata, care a avut loc în luna aprilie 2009. Post-implant, s-a realizat periodic reglajul procesorului vocal și continuarea trainingului auditiv verbal, s-au lucrat exerciții logopedice, s-a recomandat stimulare verbală în familie, copilul fiind înscris la grădinița nr.39 din C., în grupa mare. Întrucât implantul cohlear, considerat intervenție chirurgicală, era recent, iar copilul fusese recent integrat în colectivitate, având nevoie de o perioadă de adaptare, s-a hotărât menținerea gradului grav de handicap. Aceleași considerente au stat și la baza reevaluării din noiembrie 2010, mai ales că minorul urma să fie înscris în clasa I în școala de masă.
La reevaluarea din luna ianuarie 2012, s-a constatat un progres semnificativ înregistrat pe aria limbajului expresiv. Conform vârstei cronologice, minorul necesita sprijin în efectuarea lecțiilor, ca oricare alt copil de aceeași vârstă, cu dezvoltare normală, dar integrarea în colectivitatea școlară s-a făcut cu succes. La dosarul copilului au fost depuse documente medicale care ofereau informații privitoare la stadiul afectării funcției respiratorii, astfel coroborând toate informațiile și diagnosticele asociate s-a hotărât încadrarea minorului în gradul de handicap ACCENTUAT.
La reevaluarea din 6.12.2012, s-au constatat aceleași aspecte în starea de sănătate a minorului, motiv pentru care s-a hotărât menținerea gradului ACCENTUAT de handicap. A susținut pârâta că, dacă minorul ar fi fost integrat într-o școală specială pentru deficient de limbaj, decalajul dintre vârsta cronologică și nivelul achizițiilor în plan cognitiv ar fi fost recuperate mult mai repede, datorită abordării educaționale adecvate. Părinții au refuzat acest tip de școlarizare, deoarece aceste școli speciale sunt în București sau în B., iar minorul ar fi trebuit să locuiască în regim de internat.
În raport de aceste concluzii și de dispozițiile Ordinului nr.18/3989/_ din 26.02.2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap și ale Ordinului nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, s-a apreciat de către pârâtă că au fost respectate dispozițiile legale în materie.
Părțile au asigurat depunerea la dosar a următoarelor înscrisuri: hotărârea nr.D 2211/12.12.2013 și certificatul de încadrare în grad de handicap emis în baza acestei hotărâri, planul de servicii personalizat, planul de recuperare, fișă psihologică, fișă privind traseul educațional, fișă medicală sintetică tip I, hotărârile nr.D 134/26.01.2012, nr.D 2493/2.12.2010, nr.D 178/28.01.2010, nr.D 2709/4.12.2008, nr.D 1347/6.12.2007 și certificatele de încadrare în grad de handicap emise în baza acestor hotărâri, bilete de trimitere și de ieșire din spital din anul 2008, scrisori medicale, audiograme din anii_-2011-2012, certificate și adeverințe medicale, adeverințe privind calitatea de salariat în funcția de asistent personal a mamei copilului, dispoziția primarului mun. C. nr.569/9.03.2012, copia certificatului de naștere, analize specifice, copii ale cărților de identitate ale părinților minorului, iar la cererea reclamanților s-a administrat și proba cu expertiză medico-legală, întocmită de Serviciul județean de medicină legală C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Copilul R. I.-G. s-a născut la data de 2.10.2003 și se află în evidența Serviciului de Evaluare Complexă din anul 2007 când, la solicitarea tatălui acestuia, R. V., s-a procedat la evaluare în vederea încadrării în grad de handicap. Avându-se în vedere diagnosticul de „hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală” și vârsta copilului de 3 ani și 8 luni, s-a aprobat încadrarea în gradul de handicap GRAV, grad păstrat în mod succesiv până la reevaluarea din ianuarie 2012.
La reevaluarea din anul 2012, s-a reținut că minorul beneficiase de un implant cohlear la urechea dreaptă, s-au lucrat în mod susținut exerciții logopedice, copilul fiind integrat în școala de masă (clasa I). Conform audiogramei din 25.11.2012, pierderea de auz era de doar 30 de decibeli, iar din fișa privind traseul educațional completată de d-nele învățătoare Amet Ghiulbera și C. A. rezulta „întârziere în dezvoltarea limbajului-pronunță corect cuvinte monosilabice și cu ajutor cuvinte bisilabice, citește și are un scris frumos, îngrijit. Este un elev sociabil, participă la toate lecțiile, atenție distributivă, nivel mediu de adaptare la cerințele școlare, lecțiile le pregătește cu sprijin, nu pronunță unele consoane”. Prin urmare, s-a constatat un progres semnificativ înregistrat pe aria limbajului expresiv.
Totodată, la dosarul copilului s-au depus și documente medicale care ofereau informații privitoare la stadiul afectării funcției respiratorii, rezultând un „astm bronșic persistent moderat, în tratament de 7 ani, în ultimii 3 ani în tratament cu Symbicort și Singulair. Examen clinic general-normal. Local pulmonar – murmur vezical prezent bilateral, rare raluri sibilante bilateral. Spirometria: colaborare dificilă, disfuncție ventilatorie mixtă moderată”. Ca urmare a acestor concluzii, copilul a fost încadrat în grad ACCENTUAT de handicap, prin Hotărârea nr.D 134/26.01.2012, ce nu fost contestată de către părinții copilului.
De asemenea, și prin Hotărârea nr.D 2279/13.12.2012 s-a menținut încadrarea în gradul de handicap ACCENTUAT, nici această hotărâre nefiind contestată.
Ca urmare a reevaluării din 12.12.2013, a fost emisă Hotărârea nr.D 2211, care a menținut, de asemenea, același grad de handicap, aceasta fiind hotărârea contestată în cauza de față. Așadar, examenul comparativ urmează a se realiza în raport de situația reținută la emiterea Hotărârii nr.D 2279/13.12.2012, ce nu a fost contestată.
Tribunalul reține că, ulterior emiterii Hotărârii nr.D 2211/12.12.2013 și contestării acesteia pe cale contencioasă, reclamanții s-au prevalat și de alte înscrisuri, care nu au putut fi avute în vedere la emiterea hotărârii contestate, dar care, chiar trecând peste momentul emiterii lor, nu sunt de natură să conducă la modificarea gradului de handicap, așa cum se va arăta mai jos. Aceste înscrisuri constau în examen psihiatrie pediatrică nr.702/25.03.2014 „intelect normal slab QI=81 cu deficit atențional marcat și impulsivitate. Tulburare de achiziție a limbajului receptiv și expresiv secundar hipoacuziei bilaterale. Examen psihologic (Raven)- QI=81. Intelect liminar. Hipoacuzie severă cu implant cohlear actual. Necesită terapie direcționată pe deficitul auditiv. R.: terapie specifică de recuperare”; examene psihologice nr.132/20.03.2014 și nr.146/27.03.2014.
La momentul evaluării în vederea încadrării în grad de handicap, respectiv în data de 28.11.2013, la dosarul minorului a fost depusă o fișă psihologică din 18.11.2013, care menționa „intelect sub nivel mediu, gândire în stadiul operațiilor concrete (specific vârstei), memorie mecanică, predominant vizuală și kinestezică, are nevoie de repetiții pentru a reține; dificultăți de concentrare a atenției; atenție de concentrare și distributivă slabă; vocabular sărac, greutate în exprimare, ritm lent: citit, scris, vorbit; echilibrat emoțional; ușor imatur pentru vârsta cronologică. Are deprinderi și autonomie de vârstă; … este bine integrat în mediul școlar”.
Potrivit evaluării din decembrie 2012, care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.D 2279/13.12.2012, necontestate, la evaluarea psihologică s-a constatat: „surditate congenitală cu implant cohlear drept și demutizare. Secundar prezintă tulburări de limbaj. Beneficiază de terapie logopedică-afirmativ. Comunică predominant verbal, folosește cuvinte cu sens, formează propoziții”; „înțelege și execută cerințe simple și complexe. Gândirea se află în stadiul operațiilor concrete. Memoria este mecanică. Capacitatea de concentrare a atenției este scăzută. În general, este liniștit și cooperant. Integrat școlar cls. a II-a (step by step). Adaptarea școlară este de nivel satisfăcător. Deprinderile de scris, citit și socotit în curs de formare. Deprinderile de autoservire sunt consolidate. Asociază dizabilitate respiratorie/astm persistent moderat, pentru care urmează tratament”.
Așadar, între evaluarea din decembrie 2012 și evaluarea din decembrie 2013, nu există modificări semnificative în starea de sănătate a copilului, sub toate aspectele (social, medical, psihologic), aceasta fiind staționară, or, pentru ca minorul să fie încadrat din gradul ACCENTUAT de handicap în gradul GRAV, ar fi trebuit să se înregistreze o regresie a stării copilului, respectiv agravarea acesteia.
Potrivit Criteriilor Generale din 1 octombrie 2002 medico-psihosociale de identificare și încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficiențe și handicap (dizabilități), aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr.725/1.10.2002 (publicat în Monitorul Oficial nr.781/28.10.2002), la baza aprecierii severității handicapului (dizabilității) stau, în principal, următoarele criterii generale:
- a) gradul, stadiul, eventualele complicații și posibila asociere de afecțiuni derivate din afectări/deficiențe structurale sau funcționale, stabilite pe baza explorărilor corespunzătoare;
- b) răspunsul la tratament și efectul măsurilor recuperatorii (protezare, reeducare funcțională etc.) și serviciilor de intervenție și sprijin;
- c) posibile limitări în activitate și restricții în participarea socială, ca efecte ale afectării sau deficienței;
- d) influența pozitivă, de facilitare sau negativă, de bariere, exercitată de factorii de mediu;
- e) influența pozitivă sau negativă a criteriilor sus-menționate cu factorii personali.
Aplicarea combinată a criteriilor medicale și psihosociale se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale copiilor în cauză.
Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfășura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor aparate și sisteme. În această situație participarea socială a copilului este substanțial restricționată.
În Anexa nr.2 la Ordinul nr.725/2002 sunt enumerate „Categoriile de afectări (deficiențe) structurale și funcționale ale organismului, care pot determina starea de handicap (dizabilitate) - Secțiunea II b). Afectări ale structurilor și funcțiilor senzoriale … Afectări ale structurii și funcțiilor auzului, afecțiuni ORL:
- hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă (poate fi asimilată gradului mediu de handicap);
- tulburări de auz bilateral cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, sau asociate cu tulburări psihice și de limbaj (se poate acorda gradul mediu de handicap)”.
În ceea ce privește afecțiunea asociată, tribunalul reține că la Secțiunea IV. Afectări ale structurii sistemului cardiovascular și ale funcțiilor sale, lit.b). Afectări ale structurii aparatului respirator și ale funcțiilor sale, b. afecțiuni bronhopulmonare cronice, cu tulburări funcționale intermitente sau permanente (astm bronșic infantil, bronșită obstructivă cronică), se prevede ca fiind „forma clinică moderată (o criză de astm/săptămână sau fenomene bronșitice relativ rare, cu pusee la 2-3 luni) se apreciază că este o deficiență funcțională medie (disfuncție ventilatorie decelată spirografic, cu intensitate medie) și poate fi asimilată cu încadrarea în gradul mediu de handicap”.
Potrivit Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap, aprobat prin Ordinul nr.18 din 26 februarie 2003, „în perspectivă dinamică, se urmărește evaluarea progresului în recuperare, compensare și educație. Aceasta se realizează prin raportarea la obiectivele vizând compensarea și recuperarea, precum și la cele educaționale, obiective stabilite în urma actului de evaluare. Evaluarea progresului presupune comparația între o stare inițială și alta finală și poate viza:
I. progresele în gradul de autonomie;
II. progresele în limitarea efectelor secundare ale dizabilității și în prevenirea secundară și terțiară;
III. progresele în antrenarea potențialului restant;
IV. progresele în compensare;
V. stagnarea, regresul - cauze, evoluții ș.a.
Obiectivul imediat al evaluării complexe a copilului cu dizabilități, conform Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății, îl constituie stabilirea funcționării, adică a nivelului calității structurilor anatomice, funcțiilor organice, activităților și participării acestuia la viața societății, ținând cont de mediul în care trăiește și dacă beneficiază sau nu de servicii și intervenții adecvate: protezare, ortezare, mijloace tehnice, îngrijire, recuperare, educație, ș.a.
Autonomia personală în viață cotidiană a copilului cu dizabilități reprezintă unul dintre principalele nivele de calitate ale funcționării care trebuie atins”.
Recapitulând, în speță față de minor s-a procedat la demutizare, iar datorită implantului cohlear drept, cu reglarea periodică a procesorului de sunet, a fost posibil ca minorul să audă cu urechea dreaptă, având o pierdere de doar 30 decibeli, certificată de audiogramă. Minorul desfășoară o activitate socială conform vârstei cronologice, frecventează cursurile școlii de masă fără însoțitor, fiind elev în clasa a III-a. Din fișa psihologică, rezultă că are un intelect sub nivel mediu, gândire în stadiul operațiilor concrete (specific vârstei), memorie mecanică, predominant vizuală și kinestezică, are nevoie de repetiții pentru a reține; dificultăți de concentrare a atenției; atenție de concentrare și distributivă slabă; vocabular sărac, greutate în exprimare, ritm lent: citit, scris, vorbit; echilibrat emoțional; ușor imatur pentru vârsta cronologică; are deprinderi și autonomie de vârstă; este bine integrat în mediul școlar. Din fișa privind traseul educațional, rezultă că minorul este un elev sociabil, prietenos, darnic, protejat de colegi, este activ în activitățile școlare, atenție voluntară combinată cu cea involuntară, se concentrează mai greu; nu înțelege clar mesajul, trebuie să i se vorbească mai tare, necesită mai multe explicații; ordonat, disciplinat, respectuos. Totodată, se reține că minorul beneficiază de servicii școlare de sprijin, prin Certificat de orientare școlară, respectiv: profesor de sprijin, curriculum adaptat, terapia tulburărilor de limbaj, factori facilitatori în integrarea adecvată a copilului.
Afecțiunea asociată, de astm bronșic persistent în formă moderată, este una moderată, copilul urmând tratament, afecțiunea nefiind de natură a-i afecta sever desfășurarea activităților zilnice.
Așa cum s-a arătat mai sus, potrivit Criteriilor Generale, gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic, ceea ce nu este cazul în speță, minorul având nevoie, desigur, de îngrijire și supraveghere permanentă din partea părinților, ca orice copil de 10 ani. Este adevărat că el are anumite nevoi față de cele ale unui copil cu dezvoltare normală, dar tocmai de aceea el a fost încadrat în gradul de handicap ACCENTUAT.
Expertiza medico-legală confirmă diagnosticul rezultat din actele medicale și nu aduce nici un element nou în acest context, iar concluzia privind dependența minorului față de o persoană adultă este una mult prea generală, nefiind concretizată în raport de criteriile prevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus.
P. considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul apreciază că pârâta a evaluat în mod corect situația copilului și a stabilit gradul de handicap ACCENTUAT, motiv pentru care contestația va fi respinsă ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația formulată de reclamanții R. V. și R. L., în calitate de reprezentanți legali ai minorului R. I. G., cu domiciliul în C., ..21B, județul C., în contradictoriu cu pârâții C. P. PROTECȚIA COPILULUI DIN C. CONSILIULUI JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
dr. C. G. A. O.
Red./tehnored. hot. jud. C. G. 13.06.2014/6 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 833/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 458/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
