Fond funciar. Decizia nr. 833/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 833/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1504/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 833
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător C. B.
Grefier C. I. S.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții reclamanți S. S., C. E., M. N., toți cu domiciliul procesual ales în mun. C., . nr. 20, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1068/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CONSTANTA cu sediul în mun. C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanții reclamanți, av. B. R., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 din dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 158 și următoarele cod procedură civilă.
Apelul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, iar apelul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile discutării probelor.
Instanța acordă cuvântul cu privire la probe.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită încuviințarea probelor ce au fost administrate la instanța de fond, arătând că nu se solicită suplimentarea probatoriului în apel.
Instanța încuviințează pentru părți probele administrate la instanța de fond.
Reprezentantul apelanților reclamanți precizează că nu mai are de formulat cereri, apreciind că apelul este în stare de judecată.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a părților, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți pune concluzii de admitere a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1068/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de apel, pe care le reiterează, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în dovedirea cărora depune chitanță la dosar. Precizează că reclamanții au făcut demersuri pentru anularea primului titlu de proprietate chiar la indicațiile Instituției Prefectului, pentru a nu se ajunge la dobândirea calității de proprietar în baza a două titluri de proprietate, urmând ca apoi să fie emis cel de-al doilea titlu, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Instanța, în raport de dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamantele S. S., C. E. și M. N., în contradictoriu cu pîrîta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pîrîții la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren arabil.
În fapt reclamanții au arătat că au transferat terenul de 9 ha din . în . cu respectarea legislației și avizul nr 140/11.04.1994 fiin puși în posesie cu procesul verbal din 6.11.1996. au arătat reclamanții că în urma mai multor demersuri efectuate la pîrîtă aceasta a refuzat eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren arabil.
În drept au fost invocate disp. Legii 18/1991 și ale Legii 165/2013.
Pîrîta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. a formulat întîmpinare prin care a arătat că întreaga procedură în domeniul fondului funciar este suspendată, solicitând totodată admiterea acțiunii reclamantelor.
În drept au fost invocate disp. art. 7 din Legea 165/2013.
Prin sentința civilă nr 1068/19.06.2014 Judecătoria Medgidia a admis excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu și a respins cererea ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 7 din Legea 165/2013 – au aplicare generală, întreaga procedură administrativă în domeniul funciar fiind suspendată prin norme legale imperative, textul nefăcând nicio distincție în acest sens.
A reținut instanța că pînă la întocmirea situației fondului funciar la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, instanțele judecătorești se află în imposibilitate de a soluționa cererile privind restituirea terenurilor în baza legilor fondului funciar, fiind incontestabil că soluționarea cererilor presupune și stabilirea modalității de reconstituire a dreptului de proprietate (în natură sau în echivalent), punerea în posesie de către comisia de fond funciar, precum și eliberarea titlurilor de proprietate.
Totodată, instanța de fond a arătat că art. 11 alin. 1 din actul normativ reglementează procedura de urmat, ulterioară încetării suspendării, pîrîții avînd obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate pînă la data de 01.01.2016.
Împotriva sentinței civile arătate reclamanții au formulat apel solicitînd anularea sentinței apelate, admiterea plîngerii și obligarea pîrîtei să emită titlul de proprietate conform procesului verbal de punere în posesie nr 6389/12.09.2013.
In motivarea apelului reclamanții arată că suspendarea prevăzută de Legea nr 165/2013 operează numai asupra procedurilor administrative și se impune obligarea pîrîtei la emiterea unui titlu corespunzător locației indicate în procesul verbal de punere în posesie. Susțin reclamanții că sînt în litigiu cu pîrîta din 2009 și că în acest interval au exercitat posesia continuă și netușburată asupra terenului pus în posesie pe raza Comunei Castelu și au îndeplinit măsurile impuse prin hotărîrile anterioare ale Comisiei și instanțelor judecătorești.
In drept au fost invocate dispozițiile art 466-482 c.pr.civ.
Intimata nu a formulat întîmpinare.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 479 C.pr.civ., aplicabile în raport de dezvoltarea motivelor de apel, legalitatea sentinței civile apelate, prin prisma criticilor ce i se aduc, Tribunalul reține următoarele:
În urma unui schimb de terenuri efectuat între . și ., apelantele reclamante au fost puse în posesie asupra terenului în suprafață de 9 ha.
Intimata nu a emis titlul de proprietate asupra terenului de 9 ha întrucît a apreciat că, mai întîi, trebuie anulat titlu de proprietate emis pe numele reclamantelor cu privire la terenul de 9 ha din ..
Titlul de proprietate nr._/31.10.1995 a fost anulat prin sentința civilă nr. 491/19.05.2010.
Conform dispozițiilor art 6 alin 1 din Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România „În termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmește, conform normelor de aplicarea prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.”
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 7din Legea nr. 165/2013 “până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.
Din interpretarea textelor de lege citate mai sus, Tribunalul reține că, pînă la întocmirea situației centralizate a terenurilor agricole la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, cererile în justiție privind restituirea terenurilor în baza legilor fondului funciar sunt premature, soluționarea cererilor presupunînd stabilirea modalității de reconstituire a dreptului de proprietate (în natură sau în echivalent), punerea în posesie de către comisia de fond funciar, precum și eliberarea titlurilor de proprietate.
Tribunalul apreciază că susținerile reclamanților potrivit cărora nu le sunt aplicabile dispozițiile art.7 din legea mai sus invocată nu sunt întemeiate.
Astfel, Tribunalul apreciază că textul citat nu condiționează suspendarea procedurii în funcție de stadiul de soluționare al cererii, nefăcând nicio distincție în acest sens, acesta, prevăzând expres că se suspendă chiar și eliberarea titlurilor de proprietate, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Totodată, conform art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.165/2013 „Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.”
Din textul de lege citat, Tribunalul reține că suspendarea prevăzută la art 7 din Legea nr. 165/2013 dăinuie pînă, cel tîrziu, la data de 1 ianuarie 2016. În măsura în care pînă la această dată intimata pîrîtă nu eliberează titlul de proprietate, apelantele reclamante sunt în drept să se adreseze instanței de judecată cu plîngere.
Tribunalul apreciază că prin aplicarea Legii nr. 165/2013 nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Pentru a se aprecia daca s-a încălcat dreptul unei persoane la proprietate Curtea Europeana Drepturilor Omului a statuat că trebuie verificate mai multe cerințe și anume, dacă persoana respectivă a avut un „bun” în sensul art 1 din Protocolul nr. 1, dacă există o ingerință a statului în exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totală sau parțială de bun a persoanei respective și dacă ingerința statului este proporțională cu scopul urmărit în sensul de a se păstra un just echilibru, o proporționalitate între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
În cauza M. A. și alții contra României, Curtea a reținut că, atâta timp cât nicio instanță sau autoritate administrativă internă nu a recunoscut doamnelorA. și P., în mod definitiv, dreptul la restituirea apartamentului în litigiu, acesta nu reprezintă un „bun actual”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, de care reclamantele ar putea să se prevaleze. Față de acest aspect, Tribunalul reține că nici în cazul de față reclamanții nu au un bun în sensul Convenției, atîta timp cît nicio instanță sau autoritate administrativă internă nu a recunoscut, în mod definitiv, reclamanților dreptul la restituirea terenurilor în discuție.
Având în vedere, însă, că în cazul reclamanților procedurile prealabile emiterii titlului de proprietate au fost finalizate, aceștia fiind puși în posesie, fără a li se elibera titlul de proprietate, Tribunalul apreciază că aceștia au o „speranță legitimă” pentru a obține utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.
Reținînd că reclamanții au o speranță legitimă, trebuie analizat dacă a existat o ingerință din partea statului, respectiv dacă art. 7din Legea 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România constituie o încălcare a drepturilor reclamanților de a obține titlul de proprietate.
Instanța apreciază că în acest caz, respectiv cel în care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie, suspendându-se însă emiterea titlului de proprietate, s-a produs o încălcare a dreptului reclamanților de a obține utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.
Cerința care mai trebuie verificată pentru a stabili dacă măsura aplicată de stat prin dispozițiile Legii nr. 165/2013 este în concordanță cu prevederile Convetiei pentru Apararea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deci dacă este legală, și dacă se respectă justul echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Aplicând aceste principii în speță, Tribunalul apreciază că ingerința este una legală, iar prevederile Legii nr. 165/2013 sunt suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, stabilindu-se cît se poate de clar suspendarea procedurilor administrative în domeniul restituirii fondului funciar, precum și momentul pînă la care operează această suspendare.
În mod indubitabil, scopul Legii 165/2013este subsumat utilității publice, respectiv unui interes general ale comunității, legat de necesitatea inventarierii prealabile a terenurilor aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
De remarcat în acest sens este și opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului care în cauza Andrejeva contra Lituaniei ( paragraful 83) a arătat că „De asemenea, o ampla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatii lor si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt in principiu mai in masura decit judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respecta in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu exceptia situatiei in care judecata sa se dovedeste « in mod evident lipsita de baza rationala » (vezi, de exemplu, N. and Provincial Building Society si altii impotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, Volum 1997-VII, § 80, si Stec si altii, citat mai sus, § 52).”
In ceea ce privește raportul de proporționalitate dintre interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele doua cerințe.
Prin urmare dreptul fundamental de proprietate al reclamanților nu a fost afectat în substanța sa, ci realizarea acestui drept a fost amînată pe o perioadă determinată în timp.
În consecință, Tribunalul apreciază că în cauză nu a existat o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Pentru motivele expuse mai sus, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, astfel ca va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți S. S., C. E., M. N., toți cu domiciliul procesual ales în mun. C., . nr. 20, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1068/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CONSTANTA cu sediul în mun. C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
F. M. C. B.
GREFIER,
C. – I. S.
Tehnored.: F.M./2 ex./26.11.2014
Jud. fond: D. C. – Judecătoria Medgidia
Emis 4 .
| ← Anulare act. Încheierea nr. 18/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act. Sentința nr. 1185/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
