Contestaţie la executare. Decizia nr. 511/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-08-2014 în dosarul nr. 16810/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.511
Ședința publică din 7 august 2014
PREȘEDINTE - M. C. M.
JUDECĂTOR – C. E.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect contestație la executare, apel declarat de apelantul contestator S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . nr. 18, județ C., împotriva sentinței civile nr._/17.12.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. G. L. și A. S., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 23, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul A. S., personal și asistat de avocat Ș. E. – L., care răspunde și pentru intimata A. G. L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind apelantul contestator.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.154 și următoarele Cod procedură civilă și că la data de 10 iunie 2014 intimații au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, care a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovada atașată la dosarul cauzei, după care:
Instanța procedează la legitimarea intimatului A. S., . numărul cărții de identitate, precum și codul numeric personal al acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Reprezentantul convențional al intimaților solicită a se lua act că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimaților solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pe care le susține pe larg.
Apreciază că prezenta contestație la executare este în întregime nefondată, întrucât atât somația din data de 03.06.2013, cât și încheierea pronunțată de executorul judecătoresc la data de 12.05.2013 în dosarul de executare silită nr.271/2013 sunt legale și temeinice.
Referitor la interpretarea dată de către recurenta contestatoare dispozițiilor art.2 din O.G. nr.22/2002 este eronată, motiv pentru care solicită să fie înlăturată.
Se va constata că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de obligare la plată, respectiv septembrie 2012 și până la încuviințarea executării silite, respectiv aprilie 2013, a trecut o perioadă mai mare de 6 luni în care debitorul putea să-și execute voluntar obligația la plată, iar nu să aibă o atitudine pasivă.
Precizează, de asemenea, că după ce a fost distribuită prima tranșă de bani, respectiv suma de_ lei, executorul judecătoresc a pretins de la intimați să achite integral cheltuielile de executare, respectiv și suma de 5828 lei, rămasă neachitată din totalul de 6210,15 lei. Prin urmare, cheltuielile de executare au fost integral achitate executorului judecătoresc, iar creditorii mai au de recuperat suma de 6210,15 lei din totalul celor_ lei prevăzuți în titlul executoriu.
Solicită să se respingă susținerile apelantei potrivit cărora prin emiterea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare s-ar fi ignorat dispozițiile art.3 din OG nr.22/2002, cu atât mai mult cu cât însuși actul normativ prevede emiterea somației de către executorul judecătoresc, ca punct de plecare în calculul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește onorariul executorului, precizează că acesta nu este cel maximal, stabilit prin Ordinul nr.2561/2012, întrucât nu a fost aplicat și procentul de 3% din ce depășește suma de 50.000 lei, iar cei 1200 lei reprezentând TVA, nu sunt stabiliți de executor și nici nu intră în buzunarul acestuia, ci ajung tot în visteria Statului R.. Se va avea în vedere, de asemenea, că demersurile executorului judecătoresc justifică cuantumul cheltuielilor de executare, care a trebuit să efectueze și alte acte de executare necesare pentru aducerea la îndeplinire, în totalitate, a dispozițiilor prevăzute în titlul executoriu.
Referitor la tardivitatea formulării contestației la executare, apreciază că se poate considera că aceasta este formulată în termenul legal.
Constatând dezbaterile încheiate, în temeiul prevederilor art.394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr._ din 17.12.2013 Judecătoria C. a respins ca tardiv formulată contestația la executare a contestatorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice G. prin Administrația Judeteană a Finantelor Publice Constanta în contradictoriu cu intimații A. G. Letiția și A. Ș. împotriva încheierii emise la data de 12.05.2013 în dosarul de executare nr. 271/2013 de către B. S.. A respins ca nefondată contestația la executare formulată împotriva somației din data de 03.06.2013 emise la data de 12.05.2013 în același dosar de executare.
A motivat instanța de fond că cererea îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.05.2013 a fost formulată cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că singurul motiv invocat de contestatoare în susținerea contestației este nerespectarea de către creditorul – intimat a termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Nu este vorba despre o procedura prealabila in aceste 6 luni si nici despre un termen de gratie, după cum susține contestatoarea. Așadar, deși legea impune comunicarea unei somații de plata, aceasta nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorul iși manifesta expres si neechivoc voința in sensul realizării creanței, fata de refuzul aducerii la îndeplinire de buna voie a titlului executoriu, ceea ce implica, o executare silita. Dacă, după primirea somației, debitoarea face dovada ca executarea nu poate începe din lipsa de fonduri, va fi obligata sa facă demersuri pentru obținerea acestora în termen de 6 luni de la primirea somației, iar daca nu este dovedita o asemenea situație, executarea silita își urmează cursul potrivit dreptului comun. Prin urmare, numai in cazul existentei unui impediment la executare, respectiv doar lipsa fondurilor, pentru executarea unei creanțe stabilita prin titlu executoriu, devine aplicabil termenul de 6 luni pentru identificarea resurselor financiare. In cauza, debitoarea contestatoare nu a făcut dovada ca s-ar afla în situația enunțată mai sus, deși avea sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ.De asemenea, imposibilitatea de a începe executarea din cauza lipsei de fonduri nu poate fi dedusa automat sau prezumata din însăși calitatea de instituție publică a debitorului, întrucât aceasta ar echivala practic cu o prezumție de insolvabilitate continuă a instituțiilor statului, ceea ce contravine atât principiului garantării creanțelor fata de stat, consacrat de art. 44 din Constitutia Romaniei, cat si obligatiei statului de a executa din oficiu . hotararile judecatoresti pronuntate impotriva sa, parte a garanțiilor dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din C.E.D.O. In consecinta, debitorul nu se poate prevala de asemenea dispoziții legale pentru a se sustrage de la achitarea sumelor de bani datorate. In acest sens s-a făcut trimitere la jurisprudența constantă in materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat apel debitorul S. român care a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a excepției de tardivitate, dar și a fondului cererii de chemare în judecată.
Sub un prim aspect, s-a susținut că instanța de fond a calculat greșit termenul de 5 zile întrucât acesta s-a îndeplinit într-o zi de sărbătoare legală, respectiv 24.06.2013, astfel că s-a prorogat la 25.06.2013, dată la care a fost depusă la poștă contestația la executare.
Sub aspectul soluționării fondului contestației la executare, s-a susținut că prin emiterea somației de executare și întocmirea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor executorul a nesocotit termenul de 6 luni prevăzut de art.3 din Og.nr.22/2002. În lumina prevederilor Og. nr.22/2002 executarea silită are un caracter subsidiar, la care se poate apela numai după expirarea termenului de 6 luni care constituie și un termen de grație în interiorul căruia instituția publică trebuie să efectueze demersurile necesare îndeplinirii obligației de plată în mod voluntar. Chiar și Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că prevederile Og. nr.22/2002 sunt constituționale.
Cât privește cheltuielile de executare, acestea au fost stabilite la nivelul maxim al onorariului executorului judecătoresc, însă în funcție de activitatea acestuia se impune cenzurarea lui la un nivel care să reflecte nivelul real al activității sale.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.479C.pr.civ instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Potrivit art.711alin.1C.pr.civ. ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare...’’
Potrivit art.714 alin.2C.pr.civ. ,,contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare’’.
Aprecierile tribunalului;
Apelul este parțial fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la motivul referitor la greșita soluționare a excepției de tardivitate, tribunalul reține că sunt întemeiate criticile aduse. Astfel, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicată debitorului la data de 18.06.2013, termenul de 5 zile de contestare urmând a fi împlinit la data de 24.06.2013. Această din urmă dată a fost declarată zi de sărbătoare legală națională(sărbătoarea de Rusalii), astfel că în acord cu prevederile art.181alin.2 coroborat cu art.183C.pr.civ., împlinirea termenului s-a prorogat până la data de 25.06.2013, dată la care însă contestația a fost depusă la poștă, în acest sens fiind atașată dovada la dosar.
În acest context, reținând că în mod greșit instanța de fond nu a procedat la analiza fondului cauzei, va anula în parte sentința apelată, numai în ceea ce privește soluționarea contestației îndreptate împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, urmând a analiza în fond acest motiv de contestație, în lipsa necesității administrării altor probatorii în acest sens și a concluziilor părților asupra acestui aspect.
Rejudecând cauza sub acest aspect, tribunalul învederează că în materie de executare sunt stabilite limitele legale ale onorariului ce poate fi perceput de către executorul judecătoresc. În acest caz, prevederile art.451alin.2 și 3 C.pr.civ. care dau posibilitatea reducerii onorariului de avocat în funcție de criteriul muncii depuse, sunt aplicabile și în cazul onorariului de executor. Verificând, din această perspectivă onorariul perceput de către executor, tribunalul constată că acesta nu este stabilit la limita maximă admisă de către prevederile OMJ nr.2561/2012. În plus, onorariu se datorează pentru întreaga activitate de executare și se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu. Nu se poate reține că activitatea executorului în speța de față a fost una redusă de vreme ce el a întocmit mai multe acte de executare și lucrări în dosarul menționat. De altfel, tribunalul observă că însuși contestatorul nu a ridicat argumente în legătură cu solicitarea de reducere a onorariului de executor, mărginindu-se doar la afirma că acesta este disproporționat. În consecință, tribunalul va reține că nu sunt elemente care să conducă la măsura micșorării onorariului de executare. În consecință, apreciază ca nefondată contestația la executare cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Referitor la celelalte motive de apel, tribunalul reține că acestea sunt nefondate.
Scopul instituirii termenului de 6 luni nu este cel al amanarii executarii ci al asigurarii posibilitatii debitorului, institutie de stat sau statul insusi ca in cauza de fata, de a efectua demersurile necesare acoperirii debitului.In cauza de fata contestatorul nu a facut dovada niciunui minim demers in sensul celor stipulate.
In legatura cu legalitatea somatiei in care se stipula un termen de o zi in vederea achitarii debitului, pretinzandu-se astfel incalcarea termenului de 6 luni prevazut de a Og.nr.22/2002, tribunalul retine ca somatia emisa cuprindea prevederile de drept comun stipulate de Codul de Pocedura Civila, insa nu s-a trecut la efectuarea unor alte acte de executare inlauntrul acestui termen, chiar daca se mentiona ca debitul trebuie achitat . la momentul pronuntarii prezentei decizii se constata ca de la momentul emiterii somatiei, respective 3.06.2013, nu au mai fost efectuate acte de executare, termenul de 6 luni de care se prevaleaza contestatorul este epuizat, iar acesta nu a executat întreaga obligatia din sarcina sa si nici nu a facut dovada demersurilor facute in vederea asigurarii sumelor datorate, stand .. Or, scopul instituirii termenului de 6 luni nu este cel al amanarii executarii ci al asigurarii posibilitatii debitorului, institutie de stat sau statul insusi ca in cauza de fata, de a efectua demersurile necesare acoperirii debitului.In cauza de fata contestatorul nu a facut dovada niciunui minim demers in sensul celor stipulate.În consecință, va fi menținută ca temeinică și legală soluția instanței de fond privind respinerea contestației ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul contestator S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . nr. 18, județ C., împotriva sentinței civile nr._/17.12.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. G. L. și A. S., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 23, ., ..
Anulează în parte sentința civilă apelată în ceea ce privește soluționarea contestației îndreptate împotriva încheierii emise la data de 12.05.2013 în dosarul de executare nr.271/2013 al B. S. și evocând fondul:
Respinge, ca nefondată, contestația îndreptată împotriva încheierii din 12.05.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 august 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. C. E.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond M.V.M.;
Red.și tehnored.dec.jud.M.C.M./ 25.08.2014/6ex.
Emis 3 comunicări/
| ← Anulare act. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act. Sentința nr. 2653/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
