Contestaţie la executare. Decizia nr. 730/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 21741/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.730
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
GREFIER – A. O.
Pe rol soluționarea apelului civil având ca obiect contestație la executare, promovat de pârâtul D. E. V., cu domiciliul în .,., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamanta I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., . nr.110, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantului pârât, avocat C. F., conform împuternicii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prezentul apel este legal timbrat cu suma de 500 lei, conform chitanței . CT XWM 5539883PJ/16.09._, depusă și anulată la dosar.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul apelantului pârât depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru aferentă prezentei căi de atac, respectiv chitanța . CT XWM 5539883PJ/16.09._, în sumă de 500 lei, precizează că nu mai are alte cereri sau probe de formulat.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a apelantului pârât, constată terminată cercetarea judecătorească și în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului promovat, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de apel și pe care le expune oral în ședință publică. De asemenea solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în raport de dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12 08 2013 sub nr. indicat în antet, contestatorul I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA a formulat în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECATORESC BOGATIE S. L. și D. E. V., contestație la executare împotriva popririi emise de executorul judecătoresc, în dosarul de executare nr. 333/2003.
În considerentele cererii contestatorul invocă aplicabilitatea dispozițiilor OG 22/2002 și susține că poprirea a fost înființată deși, în urma primirii somației la data de 01 07 2013 a comunicat executorului că a solicitat ordonatorului de credite deschiderea de fonduri necesare achitării titlurilor executorii.
Prin sentința civilă nr._ din 29.11.2013, pronunțată de Judecatoria Constanta, in dosarul civil mai sus menționat a fost admisă in pare contestația la executare, fiind dispusă anularea in parte a popririi infinitate în dosarul nr. 333/2013 al B.E.J. Bogăție L. S. în data de 02 08 2013 asupra conturilor contestatorului deschise la Trezoreria Mun. C. relativ doar la poprirea sumelor prevăzute de art. 1 alin. 2 din O.G. 22/2002, fiind menținute toate celelalte acte de executare silită inclusiv poprirea înființată doar cu privire la sumele de bani ce nu sunt încadrabile în art. 1 alin. 2 din O.G. 22/2002.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că prin sentința civilă nr.3118/CA/20 09 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2011 s-a dispune reintegrarea lui D. E. V. în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de ar fi beneficiat, începând cu data de 15 06 2011 până la data reintegrării efective în funcție. A fost obligat contestatorul și la plata sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul exercitat de contestator a fost respins prin decizia civilă nr. 303/CA/20 03 2013 a Curții de Apel C..
S-a mai arătat că întrucât prin decizia menționată s-a dispus reintegrarea intimatului concomitent cu plata tuturor drepturilor salariale restante începând cu data încetării raporturilor de muncă până la data reintegrării efective, intimatul a pus în executare silită titlul executoriu astfel obținut.
La data de 28 05 2013, executorul judecătoresc a comunicat contestatorului somația emisă în dosarul de executare silită nr. 333/2013, prin care i s-a pus în vedere să achite creditorului sumele menționate în titlul executoriu, după ce în prealabil le va cuantifica.
Ulterior la data de 05 08 2013 a fost comunicată adresa de înființare a popririi pentru suma de 40 334,25 lei, sumă de cuprinde creanța și cheltuielile de executare silită.
S-a mai arătat că dispozițiile din O.G. 22/2002 ce sunt relevante în cauză:
„Art. 1. 1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
„Art. 2. - Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. „
Art. 3. - În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Mai relevă instanța de fond că somația ca act începător de executare a fost expediată de către executorul judecătoresc în data de 19 07 2013, având ca fundament titlul executoriu emis de o instanță judecătorească, iar poprirea înființată de executor reprezintă un act specific executării silite, iar instituțiile publice pot fi supuse executării silite, nici o dispoziție legală neîmpiedecând acest lucru.
Cu toate acestea, executarea silită a unor astfel de debitori, este supusă unor reglementărilor speciale instituite prin OG 22/2002 astfel cum a fost completată și modificată prin OUG 4/2011, iar contestatorul invocă faptul că OG 22/2002 instituie un termen de grație absolut în sensul că nici o executare silită nu poate fi pornită mai devreme de scurgerea termenului de 6 luni prevăzut în art. 2.
Termenul de 6 luni menționat nu reprezintă un termen de grație legal în adevăratul sens al cuvântului, ci un beneficiu acordat debitorului, care supus fiind reglementărilor specifice gestionării banilor publici, este obligat să respecte anumite proceduri, menite să nu pună instituția în imposibilitate de a sigura serviciile cu caracter public de importanță vădită – servicii de natură socială, de natură administrativă, de siguranță publică, etc., servicii de interes obștesc ce întrec datorită importanțe, drepturile particularilor luate individual.
Acest beneficiu nu reprezintă în schimb o invitație la pasivitate sau delăsare, drepturile recunoscute prin titlurile executorii, oricare ar fi proveniența lor, în favoarea persoanelor fizice sau juridice, trebuind a fi respectate în mod obligatoriu, în contextul în care aceste drepturi nu pot fi încălcate prin neexecutarea obligațiilor corelative din partea instituțiilor statului reprezintă, ci doar amânate din rațiuni de securitate juridică.
Prin urmare, obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă în sarcina contestatorului, aceea de a plăti intimatului sumele de bani la care a fost obligat, trebuie îndeplinită, iar debitorul are obligația de a face tot ce îi stă în putință ca în decursul celor 6 luni să asigure în bugetul de cheltuieli sumele necesare acoperirii creanțelor debitorilor cu care a contractat.
Instanța mai reține că OG 22/2002 din modul de redactare a textului are în vedere creanțele bănești, creanțe ce urmează a fi achitate în aceeași modalitate, substantivele „sumele” și fonduri” fiind elocvente în acest sens.
Art. 2 care arată că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, întărește această concluzie în sensul că lipsa „fondurilor” reprezintă un temei pentru da răgazul necesar – 6 luni - în vederea efectuării de demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată.” Coroborat cu dispozițiile art. 3 rezultă că termenul de 6 luni este instituit pentru a da posibilitatea executării obligației de plată în formă bănească și pentru a împiedica pe creditor ca în acest răstimp să continue executarea silită asupra bunurilor sau valorilor de orice fel altele de decât bani, folosind procedura obișnuită de executare mobiliară sau imobiliară din codul de procedură civilă.
Se mai arată că în cazul în care nu sunt fonduri, debitorul este invitat la pasivitate sau delăsare și creditorul invitat să aștepte să se scurgă termenul, întrucât nu este instituit cu singura rațiune de a se aștepta scurgerea lui, timp în care debitorul să se afle sub protecția sa, dar fără să întreprindă demersurile pentru identificarea resurselor pentru putea plăti. Dacă înăuntrul acestui termen în bugetul debitorului se vor regăsi fonduri de orice natură, dar cu excepția instituită de art. 1 alin. 2 acestea se vor putea executa silit. Rațiunea instituirii termenului nu poate fi vătămătoare pentru creditor și nici nu poate fi privită ca o suspendare legală a executării silite în condițiile în care obligațiile conexe ce însoțesc beneficiul nu sunt îndeplinite sau sunt îndeplinite de complezență, și nu în scopul real de a identifica resursele necesare pentru acoperirea creanței creditorului.
Cu privire la actul de executare „poprire”, măsură înființată prin adresa emisă de către executorul judecătoresc, instanța de fond reține că acesta a fost emis cu nesocotirea în parte a dispozițiilor legale, în raport de dispozițiile O.G. 22/2002.
Chiar, în condițiile în care s-ar putea, teoretic reține că debitorul se află într-o culpă evidentă cu privire la neexecutarea obligațiilor rezultate din titlul executoriu, având în vedere timpul scurs de la data rămânerii irevocabile acesteia, obținerea executării creanței de la debitor – instituție publică, trebuie realizată cu analizarea, concursul și cunoașterea situației financiare a debitorului la data începerii executării silite(chestiune care în condițiile dreptului comun nu ar fi avut nici o relevanță, dar care dobândește importanță în condițiile reglementate de OG 22/2002).
Mai arată prima instanță că niciun act de executare silită nu se poate efectua asupra unor astfel de sume, nici chiar după scurgerea acelui termen de 6 luni, interdicția fiind absolută, de neocolit întrucât ar conduce la aducerea instituției publice în situația de a nu mai putea asigura funcționarea potrivit scopului pentru care a fost înființată. Contestatorul din prezenta cauză prezintă și unele particularități în ce privește anume fonduri pe care le poate atrage ori pe care alte instituții le datorează acestuia, având în vedere natura activităților și serviciilor prestate, fonduri fără de care de asemenea, nu ar putea funcționa și deși instanța recunoaște posibilitatea creditorilor de a efectua acte de executare silită asupra ”fondurilor” chiar și în interiorul termenului de 6 luni, dacă acestea vor fi disponibile eventual și poprirea înființată de către executorul judecătoresc reprezintă o modalitate adecvată de executare silită, dacă nu singura în acest context, dispozițiile art. 1 alin. 2 nu pot fi încălcate, iar ca urmare a faptului că, din textul adresei de înființare a popririi rezultă că se pot popri toate categoriile de venituri(fonduri, sume indiferent de natura ori destinația lor), se impune anularea în parte a acestui act de executare silită, poprirea înființată de executorul judecătoresc este nelegală în măsura în care privește sumele prevăzute la art. 1 alin. 2 și seva anula în parte, numai în ce privește sumele prevăzute de art. 1 alin 2 din O.G. 22/2002 ce nu pot face obiectul executării silite.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat apel pârâtul D. E. V., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare s-a arătat că în mod greșit, interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale incidente, instanța de fond a apreciat că poprirea înființată de executorul judecătoresc ar fi nelegală în măsura în care privește sumele prevăzute la art.1 alin.2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit căruia creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
S-a mai relevat faptul că atât în doctrină cât și în jurisprudență, debitorul contestator, în considerarea calității de instituție publică are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și în cel mai scurt timp dispozițiile unei hotărâri judecătorești, fără a beneficia de anumite privilegii în ceea ce privește procedura de executare față de alte subiecte de drept, ci dimpotrivă, fiind ținut cu atât mai mult la executarea promptă a titlului executoriu, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Se solicită a se avea în vedere că termenul de 6 luni reglementat de art.2 din O.G. nr. 22/2002 nu reprezintă un termen de gratie absolut, ci un beneficiu acordat debitorului, care supus fiind reglementarilor specifice gestionării banilor publici, este obligat a respecta anumite proceduri menite să nu pună instituția în imposibilitate de a asigura serviciile cu caracter public.
Apelantul a mai învederat faptul că dispozițiile art.1 din O.G. nr. 22/2002 se aplică doar în cazurile în care plata creanțelor se face de bunăvoie, iar nu prin intermediul procedurii execuționale, câtă vreme debitoarea nu a înțeles a efectua niciun demers în vederea asigurării în bugetul de cheltuieli a sumelor necesare acoperirii creanțelor creditorilor săi și nu prezintă relevanță asupra căror conturi se înființează poprirea.
In drept: s-au invocat dispozițiile art. 466 si urm. Cod proc.civ.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 479 Cod proc.civ. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
La data de 2 august 2013 a fost emisă adresa Biroul Executorului Judecătoresc Bogăție S. L. privind înființarea popririi asupra conturilor debitorului I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Dobrogea, la solicitarea creditorului D. E. V..
Titlul executoriu în temeiul căruia au fost pornite formele de executare silită este reprezentat de sentința civilă nr. 3118 din 20.09.2012, emisă de Tribunalul C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/18/2011, prin care debitorul a fost obligat la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, începând cu 15 iunie 2011 și până la data reintegrării efective în funcție.
Sentința civilă mai sus menționată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 303 CA din 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., prin care a fost respins recurs formulat de pârâtul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al județului C..
Dispozițiile O.G. nr. 22/ 2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, arată la art.1 că: sumele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Articolul al doilea al aceluiași act normativ arată că: dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, iar acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Astfel, în temeiul actului normativ mai sus menționat, nici un fel de acte de executare nu pot fi efectuate, fiind menționat în mod expres termenul în care poate fi efectuate demersurile privind plata datorată de către instituțiile sau autoritățile publice, în temeiul unui titlu executoriu.
In cauză au fost luate măsuri de către executorul judecătoresc numai de înființare a popririi, iar formele de executare silită au fost emise cu respectarea dispozițiilor procesuale reglementate de materia executării silite însă date fiind reglementările cu caracter special prevăzute de actul normativ mai sus menționat, a fost justificată anularea în parte a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 333/2013, al Biroului Executorului Judecătoresc Bogăție L. S..
Posibilitatea de amânare sau eșalonare la plată a obligației stabilită printr-un titlu executoriu și prevăzută de dispozițiile O.G. nr. 22/ 2002, a fost analizată de către instanța de fond pe calea contestației la executare silită propriu zisă, stabilind în mod întemeiat faptul că sunt anulabile actele de executare privind poprirea înființată în temeiul prevăzut de O.G. nr. 22/2002, fiind menținute actele pentru celelalte sume ce nu cad sub incidența acestor dispoziții legale.
Prin urmare, nu poate fi reținută critica formulată în motivele de apel privind așa zisa încadrare eronată a dispozițiilor legale în raport de situația de fapt existentă în cauză și nici împrejurarea că prin aplicabilitatea acestui act normativ s-ar obstrucționa prin această modalitate obligațiile prevăzute într-un titlu executoriu.
Totodată, se constată că prin adresa nr._ din 4.07.2013, intimatul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al județului C. a comunicat în scris Biroului Executorului Judecătoresc lipsa disponibilităților bănești pentru efectuarea plății către creditor, neexistând posibilitatea realizării creanței prevăzute în titlu, așa încât susținerea din motivele de apel privind condiționarea amânării la plata de lipsa disponibilităților financiare ale debitorului nu poate fi reținută.
P. considerentele arătate, urmează a respinge apelul formulat de pârâtul D. E. V. împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, ca nefondat, cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul promovat de pârâtul D. E. V.. cu domiciliul în .,., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamanta I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., . nr.110, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond I.A.B.
Red./tehn dec. jud. C. C.24.11.2014 /4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2654/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
