Contestaţie la executare. Hotărâre din 31-01-2014, Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta.

Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 31.01.2014, când a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL:

Asupra recursului civil de față:

Examinând actele și lucrările din dosar instanța constată că prin sentința civilă nr. 6490/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2012, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea .., în contradictoriu cu intimatul P. T. D., s-a dispus anularea în parte a actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 55/2012 al B. O. S. în ceea ce privește suma de 6302,66 lei reprezentând diferența dintre suma calculată în cadrul procedurii de executare silită (_,17 lei) și cea stabilită prin prezenta hotărâre (5323, 51 lei, din care 3857 lei debit ce a rămas de achitat și 1466,51 lei cheltuieli de executare).

Pentru a pronunța sentința civilă sus menționată instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4402/07.09.2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul cu nr._, instanța a dispus anularea deciziei de încetare a contractului de muncă a intimatului P. T. și reintegrarea acestuia în funcția avută anterior. Totodată, contestatoarea . fost obligată să îi plătească acestuia drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 11.02.2011 și până la reintegrarea efectivă în funcție, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a considerat neîntemeiată susținerea contestatoarei conform căreia prin procesul verbal din 18.01.2012 întocmit de B. O. S. s-a constatat încetarea executării silite cu privire la întreaga sumă datorată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4402/07.09.2011, întrucât executarea silită a încetat doar pentru o parte din sumele datorate conform acestui titlu, respectiv pentru suma datorată cu titlu de daune morale și pentru cea datorată cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul Barbarino N. D. în cadrul procedurii de executare silită, în opinia instanței de fond, în etapa executării silite, trebuie respectat principiul contradictorialității și, implicit, dispozițiile procedurale referitoare la citarea părților, însă numai dacă datele speței necesită prezența părților la efectuarea expertizei. În speță, întrucât intimatul a putut furniza expertului toate actele necesare pentru efectuarea expertizei contabile, nu mai era necesară prezența acestei părți la efectuarea expertizei. Pe de altă parte, raportul de expertiză nu este un act juridic stricto sensu, ci un mijloc de probă, iar instanța poate anula numai în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv doar dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui. În aceste condiții, față de actele existente în dosarul de executare, instanța a apreciat asupra oportunității efectuării unei expertize contabile în cadrul prezentei contestații la executare, Astfel, orice vătămarea produsă contestatoarei în faza de executare silită prin efectuarea expertizei contabile de către expertul Barbarino N. D. a fost înlăturată tocmai prin încuviințarea unei expertize contabile în cadrul contestației la executare formulate de către .>

În ceea ce privește sumele pe care contestatoarea le mai datorează efectiv intimatului în prezenta cauză, având în vedere și susținerile părților, precum și concluziile expertului desemnat pentru a efectua expertiza contabilă, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea adresată executorului judecătoresc la data de 25.01.2012, intimatul P. T.-D. s-a adresat executorului judecătoresc din cadrul B.E.J. O. S., pentru ca acesta să pornească executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 4402/07.09.2011, în ceea ce privește sumele datorate cu titlu de „drepturi salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 11.02.2011 și până la reintegrarea efectivă în funcție”. În acest sens, s-a format dosarul de executare nr. 55/2012, iar contestatoarea a fost somată să achite suma de_,17 lei, care cuprinde debit principal și cheltuieli de executare.

În ceea ce privește debitul principal efectiv datorat de către contestator, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert Barbatu A.-D.. Din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei rezultă că perioada pentru care se calculează drepturile salariale ale intimatului este 11.02.2011 – 14.09.2011. Pentru această perioadă, intimatului i se cuvenea cu acest titlu suma de_ de lei, din care intimatul a încasat la data de 23.09.2012 drepturi salariale în cuantum net de_ lei. Prin urmare, suma pentru care trebuia să fie executată silit contestatoarea . de 3857 de lei.

Pentru a se ajunge la această sumă, au fost avute în vedere: salariul de încadrare, sporul de vechime, indemnizațiile de concediu, primele de sărbători sau oferite cu alt titlu, contravaloarea tichetelor de masă, inclusiv suma de 325 de lei reținută de către contestatoare cu titlu de imputație echipament de lucru.

S-a considerat că intimatul nu are dreptul la sporul de înălțime și la cel de noapte și nici la sporul corespunzător orelor suplimentare. Astfel, potrivit Anexelor la contractului colectiv de muncă pe anul 2011, încheiat la nivelul unității . la sporurile la care intimatul ar fi fost îndreptățit (fila 34), sporul pentru lucrul la înălțime reprezintă un procent de 10% din salariul de bază, pentru timpul efectiv lucrat iar sporul de noapte reprezintă un procent de 25% din salariul de bază, la orele lucrate în timpul nopții, respectiv de 50 %, pentru orele suplimentare lucrate în timpul nopții. Sporul pentru orele suplimentare este de 100% iar potrivit art. 13 din Contractul colectiv de muncă, munca suplimentară se poate face doar la solicitarea angajatorului.

Așadar, toate aceste sporuri se acordă în condițiile în care salariatul a prestat efectiv muncă în condițiile mai sus menționate. Intimatul nu este deci îndreptățit să primească sume de bani la care era doar ipotetic îndreptățit, chiar și în situația în care nu ar fi fost concediat.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a avut în vedere că executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul în funcție de un debit principal în cuantum de 9382 lei, instanța va reduce acest onorariu, raportat la suma care trebuia efectiv urmărită, respectiv 3857 lei, față de care executoriu are dreptul la un onorariu de maxim 478,26 lei (TVA inclus). Corespunzător acestui onorariu, cheltuielile de executare se vor reduce de la suma de 2244,17 lei la suma de 1466,51 lei. Prin urmare, somația trebuia emisă pentru suma de 5323, 51 lei.

Împotriva sentinței civile sus menționate a formulat recurs contestatorul P. T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se învederează că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că recurentului nu i se datorează sporul pentru lucru la înălțime, spor de noapte, contravaloarea orelor suplimentare și spor ore suplimentare, drept prevăzut de art. 97 din CCm la nivel de unitate, respectiv 700 lei cheltuieli de cazare pentru 7 zile la un hotel sau pensiune.

Aceste drepturi salariale, necalculate de doamna expert, a făcut obiectul obiecțiunilor la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost admise de instanță în prima fază dar care nu a avut ca finalitate efectuarea unui supliment la expertiză cu o variantă a calculului cu includerea acestor drepturi salariale.

În mod eronat, instanța de fond apreciază că la aceste sporuri doar ipotetic era îndreptățit chiar dacă nu era concediat, aceste sporuri au caracter permanent și le primesc toți salariații care lucrează în ture în ce privește sporul de noapte și toți conducătorii de macarale în ce privește sporul de înălțime.

Pentru dreptul prevăzut de art. 97 CCM, respectiv 700 lei pentru contravaloarea cheltuielilor cu cazarea, instanța de fond nu motivează deloc de ce nu au dreptul la această sumă în motivarea sentinței recurate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6173/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 686/CM/02.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, acțiunea prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a orelor de noapte și a sporului de înălțime.

Prin hotărârea judecătorească s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamantul nu a prestat activitate peste orele de program, astfel că nu este îndreptățit la plata unor ore suplimentare pe care nu le-a efectuat și nici la spor de noapte sau spor de înălțime neefectuând astfel de ore în timpul nopții și nici nu a lucrat pe macarale care presupuneau plata unui spor de înălțime.

În acest sens instanța reține și practica și literatura de specialitate care a statuat că sporurile pentru condiții deosebite de muncă nu se iau în considerare la calculul despăgubirilor, ele putându-se acorda numai atunci și pe perioada în care o persoană lucrează efectiv în condiții deosebite, același fiind raționamentul și în situația în care persoana concediată cu încălcarea legii a fost reintegrată, aceasta nu va beneficia de sporurile pentru condiții deosebite de muncă, întrucât acordarea sporurilor este condiționată de prestarea efectivă a muncii în condiții deosebite.

În ceea ce privește cererea de acordare a sumei de 700 de lei cheltuieli de cazare, contestatorul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, în acord cu prevederile CCM la nivel de unitate.

Pentru aceste considerente, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul pârât P. T. D., domiciliat în C., Șoseaua Mangaliei nr.72, ., ., împotriva sentinței civile nr.6490/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2012, în contradictoriu cu intimata contestatoare .>, cu sediul în Incinta Port, D. 34, județul C., ca nefondat.