Pretenţii. Decizia nr. 484/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 1880/256/2013*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.484
Ședința publică de la 03 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
GREFIER – A. O.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât B. G. - M. cu domiciliul în Medgidia, . bis, ., ., jud. C., în contradictoriu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari . cu sediul în Medgidia, . bis, județul C., împotriva sentinței civile nr.1657/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul apelantului pârât, avocat G. Vetuța conform împuternicirii avocațiale nr. 400/20.10.2013 depusă la dosar și reprezentantul intimatei reclamante, domnul Ciump I. în baza delegației depusă la dosar.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Prezentul apel este legal timbrat cu suma de 991 lei conform chitanței .. POS MDC_/08.05.2014 și 5 lei timbru judiciar, depuse și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanții celor două părți precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a părților, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile în fond asupra apelului.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, considerând că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța, pentru a fi admisă acțiunea în pretenții. De asemenea solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelului formulat, menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. Învederează că totalul pretențiilor îl reprezintă suma de 27.622,29 lei, din care 17.331,05 lei reprezintă penalitățile aplicate.
Instanța, în raport de dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1657/12.06.2013, Judecătoria C. a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . în contradictoriu cu pârâtul B. G. – M., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 34.285,77 lei, din care 10.361,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere curente, 170 lei reprezentând cote de contribuție la fondul rulment, 150 lei reprezentând cote de contribuție la fondul de reparații și 23.923,87 lei penalități, sume calculate pentru perioada ianuarie 2009-aprilie 2013 și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . a chemat în judecată pe pârâtul B. G.-M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 28.299,77 lei, din care 9.467,79 lei reprezentând întreținerea curentă, 170 lei cote de contribuție la fondul de rulment, 150 lei cote de contribuție la fondul de reparații, iar_,78 lei penalități, care se vor calcula în continuare până la achitarea integrală a debitului și la plata onorariului de avocat.
Ulterior, s-a formulat cerere de majorare a câtimii, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 34.285,77 lei, din care 10.361,90 lei reprezentând întreținerea curentă, 170 lei cote de contribuție la fondul de rulment, 150 lei cote de contribuție la fondul de reparații, iar_,87 lei penalități, sume calculate pentru perioada ianuarie 2009-aprilie 2013.
S-a arătat în motivare că pârâtul nu a achitat cheltuielile de întreținere pentru perioada susmenționată, cotele de contribuție la fondul de rulment, cotele de contribuție la fondul de reparații și penalitățile calculate prin aplicarea coeficientului de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere conform art.49 alin.1 și 2 din Legea nr.230/2007 și procesului verbal al Adunării Generale de constituire a asociației de proprietari.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr.230/2007.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că în perioada ianuarie 2009-aprilie 2013, pârâtul B. G.-M. nu a achitat suma de 34.285,77 lei, din care 10.361,90 lei reprezentând întreținerea curentă la apartamentul proprietatea sa din Medgidia, ., ., ., jud. C., 170 lei reprezentând cote de contribuție la fondul de rulment, 150 lei cote de contribuție la fondul de reparații și 23.923,87 lei reprezentând penalități, sume calculate pentru perioada ianuarie 2009-aprilie 2013.
Prin notificarea nr.6/26.02.2013 comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, Asociația de Proprietari . a adus la cunoștință pârâtului că are de achitat suma de 28.299,77 lei reprezentând întreținerea curentă, cote de contribuție la fondul de rulment, cote de contribuție la fondul de reparații, penalități în termen de 15 zile, în caz contrar urmând a fi acționat în judecată. I s-a mai trimis pârâtului adresa nr.19 din 9.05.2011 prin care era somat să-și achite datoriile.
Potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, „toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari”.
Asociația de Proprietari . a stabilit și un sistem de penalizare de 0,2% pe zi întârziere, după cum rezultă din procesul verbal din 27.05.2011 al Adunării Generale a asociației, penalizări stabilite în baza dispozițiilor art.49 din Legea nr.230/2007, care prevăd că „(1) asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice”.
Din listele de plată prezentate în copie de către creditoare, liste care au fost afișate, rezultă că pârâtul datorează suma de 34.288,81 lei la nivelul lunii aprilie 2013, iar pentru luna martie 2013 suma de 32.340,53 lei, sume totalizând întreținerea curentă, cote de contribuție la fondul de rulment, cote de contribuție la fondul de reparații, penalități pe care nu le-a achitat până în prezent, motiv pentru care a fost acționat în justiție fiind depășit termenul de 90 de zile prevăzut de art.50 din Legea nr.230/2007.
Având în vedere cele expuse mai sus, prima instanță a admis acțiunea pentru sumele solicitate de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantei Asociația de Proprietari . suma de 34.285,77 lei, din care 10.361,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere curente, 170 lei reprezentând cote de contribuție la fondul rulment, 150 lei reprezentând cote de contribuție la fondul de reparații și 23.923,87 lei penalități, sume calculate pentru perioada ianuarie 2009-aprilie 2013.
Întrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată potrivit art.452 din Noul Cod de procedură civilă, a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat în termen legal apel.
În motivarea cererii de apel, a susținut că, din moment ce procesul verbal de stabilire a penalităților a fost aprobat în luna mai 2011, greșit s-au calculat penalități începând cu anul 2009 și pentru perioada ianuarie 2009-martie 2011 nu mai apar deloc în liste; de asemenea, nici penalitățile pentru furnizori nu s-au calculat decât pentru lunile mai, iunie, iulie 2011 și din luna august 2011 nu au mai fost prinse în liste. Penalitățile de întârziere de 2% pe zi, s-au calculat la suma totală și nu la suma restantă, aplicându-se astfel de 2 ori. Astfel, s-a ajuns la suma de 23.923,87 lei cu acest titlu, ce depășește cu mult debitul, nefiind astfel respectate prevederile art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007. În consecință, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă pentru a fi admisibilă acțiunea în pretenții.
În drept, a invocat disp. art.476 alin.3 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A arătat că în perioada ianuarie 2009 – aprilie 2013, pârâtul a refuzat în mod repetat și cu rea credință să se achite de obligațiile ce-i revin. Penalitățile de 0,2% au fost calculate numai la sumele restante și nu s-au aplicat de 2 ori, așa cum se afirmă în cererea de apel. Penalitățile de întârziere au fost calculate corect și în baza Legii nr.230/2007, începând cu anul 2009, iar adunarea generală din data de 27.05.2011 a stabilit sistemul propriu de penalizări, tot în cuantum de 0,2% pe zi, la orice sumă cu titlu de restanță. Penalitățile impuse de furnizori au fost evidențiate în facturi și achitate de asociație, calculându-se proporțional cu cantitatea de restanțe înregistrate de fiecare proprietar în luna respectivă. Începând cu luna august 2011, asociația de proprietari nu a mai înregistrat restanțe la furnizori, toate obligațiile financiare fiind achitate în termen.
S-au invocat în drept disp. art.476 alin.2 C.proc.civ., art.47-49 din Legea nr.230/2007.
Anexat întâmpinării, intimata a depus proces verbal din 27.05.2011, adresele asociației către apelant nr.19/9.05.2011 și nr.69/10.10.2013, notificarea din 26.02.2013, facturi de plată a utilităților către furnizori, liste de plată.
Față de întâmpinare, apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, reluând doar criticile privind data de la care trebuiau calculate penalitățile, precum și cuantumul acestora, care nu trebuie să depășească debitul principal.
Întrucât apelul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civilă a Tribunalului C., prin încheierea din 23.01.2014 s-a admis excepția necompetenței funcționale și s-a înaintat cauza spre competentă soluționare secției I a aceleiași instanțe, unde dosarul a fost înregistrat_ sub nr..
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Susținerea apelantului privind faptul că creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, este nefondată. Creanța este certă când existența ei rezultă în mod neîndoielnic din actul respectiv, este lichidă când obiectul ei este determinat sau determinabil și este exigibilă când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Din listele de plată depuse la dosar, rezultă existența creanței, aceasta este determinată și este ajunsă la scadență. Împrejurarea că prin apelul de față se critică cuantumul acesteia și modul de calcul, privește numai caracterul lichid al acesteia, nu și celelalte două elemente.
Prima instanță a reținut în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, art.46-50 din Legea nr.230/2007, însă le-a aplicat greșit la speță.
Potrivit art.49 alin.1 din lege, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Din textul de lege citat, rezultă că asociația de proprietari are facultatea de a stabili sau nu, un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă restantă, legiuitorul folosind sintagma „poate”. O altă consecință importantă ce decurge de aici este faptul că penalizările nu operează ope lege, ci este nevoie ca ele să fie stabilite în adunarea generală a proprietarilor. Dacă penalizările ar fi operat de drept, în baza legii, nu ar mai fost reglementată perceperea penalizărilor de către asociație, cu titlu de facultate.
Cum asociația de proprietari reclamantă nu a stabilit astfel de penalizări decât în ședința adunării generale din 27.05.2011, aceasta nu poate pretinde sume de bani cu titlu de penalizări decât începând cu această dată, nu și pentru o perioadă anterioară.
La solicitarea instanței de apel, intimata reclamantă a prezentat un calcul refăcut al cheltuielilor datorate de apelantul pârât, cu calcularea penalizărilor începând cu data de 1.06.2011. Din tabelele depuse la dosar în apel (filele 11-12), rezultă că pentru perioada vizată prin cererea judecată la fond, ianuarie 2009 - aprilie 2013, debitul acumulat constă în 10.291,24 lei cu titlu de cheltuieli comune și 17.331,05 lei cu titlu de penalizări de întârziere.
Totodată, se reține că potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007, suma penalizărilor nu poate depăși debitul principal, acest text de lege instituind un beneficiu pentru debitor, în detrimentul creditorului nediligent, care a lăsat să se acumuleze obligații restante, fără a acționa în consecință.
Prin urmare, deși apelantul a acumulat penalizări de întârziere de-a lungul a peste 4 ani, care depășesc debitul principal, acesta nu poate fi totuși obligat să le achite în totalitate, textul de lege limitând cuantumul acestora, așa cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la pretinsa percepere a penalizărilor de 2 ori, prin calcularea acestora la suma totală, se constată că acesta este nefondat, din tabelele depuse la dosar rezultând că acestea au fost calculate lunar, la suma restantă. De asemenea, în raport de motivul de apel privind calculul penalităților către furnizori numai în anumite luni, intimata a arătat că acestea au fost datorate numai când a fost cazul, calculându-se proporțional cu cantitatea de restanțe înregistrate de fiecare proprietar în luna respectivă. Începând cu luna august 2011, asociația de proprietari nu a mai înregistrat restanțe la furnizori, toate obligațiile financiare fiind achitate în termen. Față de aceste susțineri, probate cu înscrisurile aflate la dosar, apelantul nu a mai formulat alte critici concrete.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiulart.480 alin.2 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul și va dispune reformarea în parte a soluției primei instanțe, în raport de cele reținute mai sus, respectiv va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 20.582,48 lei, reprezentând: 10.291,24 lei cu titlu de cheltuieli comune și 10.291,24 lei penalități de întârziere, pentru perioada ianuarie 2009 - aprilie 2013, urmând a fi menține celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe (dispoziția privind cheltuielile de judecată, ce nu a fost atacată cu apel de către reclamantă).
Totodată, în temeiul art.453 C.proc.civ., intimata fiind partea care a pierdut procesul în apel, se va dispune obligarea acesteia către apelant la plata sumei de 966,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (500 lei onorariu de avocat și 466,5 lei taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise, adică sumei cu care s-a dispus diminuarea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtului prin hotărârea primei instanțe).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelantul pârât B. G. - M. cu domiciliul în Medgidia, . bis, ., ., jud. C., în contradictoriu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . cu sediul în Medgidia, . bis, județul C. împotriva sentinței civile nr.1657/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia..
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că admite în parte cererea și obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 20 582, 48 lei, reprezentând 10 291,24 lei cu titlu de cheltuieli comune și 10 291,24 lei penalități de întârziere, pentru perioada ianuarie 2009 - aprilie 2013.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe.
Obligă intimata către apelant la plata sumei de 966,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariul de avocat și taxa de timbru în limita pretențiilor admise.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond D.G. I..
Red./tehnored. dec. apel jud. C. G. 11.07.2014/5 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 218/2014.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
