Fond funciar. Decizia nr. 875/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 875/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 17000/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 875
Ședința publică din 08 decembrie 2014
PREȘEDINTE - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
JUDECĂTOR - V. T.
GREFIER - L. D.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect fond funciar, recurs declarat de către recurentul reclamant S. V., domiciliat în C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 noiembrie 2014, 05 decembrie 2014 și 08 decembrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată că prin sentința civilă nr._/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a COMUNEI C., PRIN PRIMAR.
S-a respins cererea, formulată de reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea formulată împotriva pârâtei ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Reclamantul, este unul dintre moștenitorii defunctului S. I., fost proprietar deposedat e terenuri situate pe raza comunei C..
Se mai reține că, după autorul S. I., numiții A. Mihailina, S. V., S. C., S. C., S. D., L. I., Gutilă I., A. P. și Vodita I., au fost înscriși în Anexa 23-despăgubiri a Comunei C., anexa fiind validată prin Hotărârea nr.375/16.12.2005 a Comisiei județene de fond funciar C. (filele 155-169).
Atât anexa, cât și hotărârea cu caracter administrativ-jurisdicțional menționată nu au fost contestate de reclamant potrivit procedurii prevăzute de art.53 și urm. din Legea nr.18/1991, acesta acceptând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafața de 5 ha, sub forma despăgubirilor bănești.
Reclamantul solicită anularea parțială a Hotărârii emise de C. Județeană C. nr. 375/2005, solicitând retrocedarea în natură a terenului și nu prin acordarea de despăgubiri, precum și punerea lui efectivă în posesia terenului atribuit.
Instanța reține că, potrivit sentinței civile nr. 2894/17.02.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2007 (filele 31-34), irevocabilă prin decizia civilă nr. 832/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C. (filele 35-38), s-a apreciat că, în condițiile în care terenul în suprafață de 5 ha revendicată nu este liberă în prezent și nici nu se află în administrarea Comisiei Locale C. sau a autorității administrativ teritoriale a . administrarea M. .. 0406 C., fiind înscrisă și în Cartea funciară nr._/2006, această suprafață de teren nu poate fi retrocedată în natură moștenitorilor defunctului S. I., iar varianta acordării în natură a unui teren pe alt amplasament nu este posibilă, reclamantul nedovedind că există teren disponibil la dispoziția Comisiei locale C..
Problema a mai fost analizată și prin sentința civilă nr._/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009 (filele 39-40), irevocabilă prin decizia civilă nr. 251/2012 pronunțată de Tribunalul C., cererea fiind de asemenea respinsă, apreciindu-se că respectiva modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate este legală, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, coroborate și cu dispozițiile generale ale legilor funciare (Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg. 1/2000, Lg. 247/2005 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005), care stabilesc că: „în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat”.
În ce privește susținerea reclamantului cu privire la terenul presupus a fi liber și aflat la dispoziția Comisiei locale C., instanța reține că, prin decizia Tribunalului C. nr.354/7.05.2010, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/212/2008, C. locală de fond funciar C. și C. județeană de fond funciar C. au fost obligate să emită în favoarea numitului T. I. titlul de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în ..
Întrucât acest teren nu afla la dispoziția comisiei locale, aceasta instituție a solicitat instanței obligarea Inspectoratului de Jandarmi județean C. – UM 0406 să predea terenul, pentru a pune în aplicare dispozițiile instanței, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/212/2010.
Cererea a fost admisă la judecătorie, hotărârea fiind menținută în apel, însă prin decizia nr.25C/11.01.2012, Curtea de apel C. a admis recursul Inspectoratului de Jandarmi județean C., a casat sentința și decizia și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, judecătoria a respins cererea, prin sentința civilă nr. 8/03.01.2013, pronunțată în dosarul civil nr._/212/2010*, apreciind-o neîntemeiată, raportat la împrejurarea că terenul se află în domeniul public al statului și nu a trecut, în mod legal, în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale C., pentru a putea fi pus la dispoziția Comisiei locale, hotărârea fiind menținută în apel de Tribunalul C., prin decizia civilă nr. 618/01.11.2013.
În concluzie, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada împrejurării că, în prezent, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ar avea la dispoziție teren liber, pentru a putea reconstitui în natură dreptul de proprietate deținut de moștenitorii defunctului S. I. cu privire la 5 hectare teren, motiv pentru care cererea formulată apare ca fiind neîntemeiată, situația de fapt analizată și anterior, prin sentințele irevocabile menționate în prezenta hotărâre, rămânând neschimbată.
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge cererea formulată de către reclamant, ca neîntemeiată, în raport de pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., respectiv ca fiind ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, față de pârâta ..
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs reclamantul S. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că, de pe urma defunctului tată, reclamantul a moștenit pe raza comunei C. suprafața de 15 ha, pentru acest drept fiind formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, cerere soluționată prin propunerea de reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
Pentru autorul S. I., cu moștenitori S. V., S. C., S. Ș., A. Mihailina, L. I. Gutila A., Vodița I. și S. D. au fost emise, parțial, titlurile de proprietate nr._/436 pentru suprafața de 8,6 ha și nr._/1732 pentru suprafața de 1,4 ha.
Pentru diferența de 5 ha de teren nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură, nici până în prezent, motivul invocat fiind acela al lipsei de excedent de teren pe raza comunei C., fapt ce face imposibilă finalizarea procedurii de reconstituire în natură.
Chiar dacă nu mai există teren la nivelul comunei C., C. L. trebuie să facă dovada demersurilor de identificare de teren pe raza comunelor învecinate sau pe raza comunelor din județul C..
Se învederează că există teren disponibil ce poate fi restituit în natură, teren ce este deținut în folosință de Unitatea Militară UM 406 de Jandarmi C., statul român nedeținând vreun titlu de proprietate asupra terenurilor deținute și administrate de structurile Jandarmeriei pe raza comunei C..
Intimata și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, în sensul respingerii recursului, ca nefondat, deoarece pentru terenul în suprafață de 7 ha pretins a fi liber de către reclamant s-a dispus de instanța reconstituirea în natură în favoarea altei persoane, astfel că nu poate face obiect al reconstituirii în favoarea altor persoane.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, se rețin următoarele:
Prin Hotărârea nr. 375/16.12.2005 s-a validat propunerea Comisiei Locale C. privind înființarea anexei 23, numiții A. Mihailina, S. V., S. C., S. C., S. D., L. I., Gutilă I., A. P. și Vodița I., fiind înscriși în Anexa 23 despăgubiri a Comunei C., hotărâre ce nu a fost contestată până în prezent.
Instanța constată că problema de drept dedusă judecății în prezenta cauză a mai fost analizată de instanța de judecată la sesizarea unui alt moștenitor A. Mihailina.
Prin sentința civilă nr. 2894/17.02.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2007, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 832/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C. (filele 35-38), s-a statuat, cu putere de lucru judecat că, în condițiile în care terenul în suprafață de 5 ha revendicată nu este liber în prezent și nu se află în administrarea Comisiei Locale C. sau a autorității administrativ teritoriale a comunei C., fiind în administrarea M. .. 0406 C., înscrisă și în Cartea funciară nr._/2006, acest teren nu poate fi retrocedat în natură moștenitorilor defunctului S. I., iar varianta acordării în natură a unui teren pe alt amplasament nu este posibilă, reclamantul nedovedind că există teren disponibil la dispoziția Comisiei locale C..
Aceeași problemă a fost analizată și prin sentința civilă nr._/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 251/2012 pronunțată de Tribunalul C., la sesizarea moștenitoarei L. I., cererea primind aceeași soluție, respectiv că reconstituirea a dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri este legală, în raport de dispozițiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, coroborate și cu dispozițiile generale ale legilor funciare (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005), care stabilesc că: „în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat”.
Susținerea reclamantului cu privire la terenul presupus a fi liber și aflat la dispoziția Comisiei locale C., instanța constată că, prin decizia Tribunalului C. nr. 354/7.05.2010, pronunțată în dosarul nr._/212/2008, C. locală de fond funciar C. și C. Județeană de fond funciar C. au fost obligate să emită în favoarea numitului T. I. titlul de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în ., astfel că acest teren nu se află la dispoziția comisiei locale, pentru a putea dispune de el în sensul solicitat de recurent.
Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 274/06.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins, ca atare, cererea prin care C. L. C. a solicitat obligarea Inspectoratului de Jandarmi Județean C. – UM 0406 să predea terenul, pentru a pune în aplicare dispozițiile instanței, pe considerentul că prin sentința civilă nr. 2122 din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul C. rămasă irevocabilă prin decizia nr. 755 din 5 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâții ., Ministerul Administrației și Internelor, UM nr. 0406 C. și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor pe care i-a obligat să în lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul în suprafață de 50.000 mp (5 ha) amplasat pe sola A 433/1/1, . având următoarele vecinătăți: Nord-. distanța 119,73 m; la Sud sola A 433/1/2 pe distanța de 190,04 mp; la Est-teren extravilan, pe distanța de 347,23 mp; la Vest –sola A 433/1/2 pe distanța de 316,88 mp conform identificării din raportul de expertiză imobiliară și din planul de amplasament, întocmite de Z. F..
În aceste condiții, Hotărârea nr. 375/16.12.2005 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și urmează a-și produce efectele prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant S. V., domiciliat în C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. C. M. P. V. T.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - C.D.
Red.jud.recurs- B.M.
2 ex. /20.01.2015
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 666/2014. Tribunalul... → |
|---|
