Contestaţie la executare. Încheierea nr. 604/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 604/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 8341/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.604
Ședința publică de la 03 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
JUDECĂTOR – B. M.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect contestație la executare, promovat de contestatorul L. D. - D., domiciliat în C., ..32-34, ., împotriva sentinței civile nr._/29.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului contestator, avocat R. G. în substituirea doamnei avocat C. F. conform împuternicirii avocațiale nr.220/24.04.014 depusă la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 97 lei conform chitanței . CT XWM_ PJ/03.07.2014 depusă și anulate la dosar.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care:
Instanța pune în discuția părților necompetența funcțională a secției I-a civilă în soluționarea prezentei căi de atac, în raport de emitentul titlului executoriu și natura creanței pusă în executare.
Reprezentantul recurentului contestator solicită a se constata necompetența funcțională a prezentei secții și trimiterea cauzei la secția competentă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra necompetenței funcționale a secției I civilă în soluționarea prezentului recurs.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de necompetență funcțională:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013, Judecătoria C. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul L. D.-D. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
A-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.03.2013, sub număr de dosar_, contestatorul L. D. - D. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., anularea procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile încheiat la data de 27.02.2013, precum și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2009, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de sechestru pentru bunurile imobile încheiat la data de 27.02.2013 s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului contestator L. D. D., reținându-se în cuprinsul procesului verbal că debitorul i s-a comunicat somația nr._/24.03.2009, iar acesta nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlului executoriu nr._/24.03.2009 pentru suma de 3.265 lei și a titlului executoriu nr._/24.03.2009 pentru suma de 6.652 lei.
Instanța a respins apărările contestatorului cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.145 Cod pr. fisc., din cuprinsul dosarului de executare constatând că în data de 10.12.2009 a fost emisă somația nr._ în baza titlului executoriu nr._/24.03.2009 pentru suma de 3.625 lei (f. 25), comunicată contestatorului în data de 12.01.2010 (f. 26), iar în data de 24.03.2009 a fost emisă somația nr._ pentru suma de 9.9917 lei, compusă din suma de 3.265 lei conform titlului executoriu nr._/24.03.2009 și suma de 6.652 lei conform titlului executoriu nr._/24.03.2009 (f. 44)
Din precizările depuse de către intimata, instanța a luat act că dintr-o eroare materială de redactare, numărul titlului executoriu nr._9/24.03.2009 pentru suma de 6.652 lei, a fost trecut ca fiind tot_8/24.03.2009.
Instanța a mai reținut că în baza titlurilor executorii și a somațiilor mai sus arătate, a fost înființată poprire, măsura fiind comunicată contestatorului în data de 22.07.2009 (f. 50).
Față de aceste considerente, reținând că, potrivit principiului disponibilității, instanța nu a fost învestită cu contestație la executarea silită însăși, nu poate analiza motivele de nelegalitate privind executarea silită însăși.
De altfel, chiar dacă instanța ar aprecia că în procedura contestației cu privire la procesul-verbal de sechestru pentru bunurile imobile încheiat la data de 27.02.2013 ar putea analiza criticile cu privire la lipsa unui titlu executoriu fundamentat pe un titlu de creanță, aceste critici ar fi nefondate, din cuprinsul dosarului de executare rezultând fără tăgadă că titlurile executorii nr._/24.03.2009 și nr._/24.03.2009 au fost emise în baza titlurilor de creanță: decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit din data de 11.01.2007, decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit din data de 11.01.2008, decizie de calcul accesorii nr._-651/06.12.2007, decizie de calcul accesorii nr._-651/06.12.2007 (f. 69-78).
În consecință, contestația la executare a fost respinsă ca nefondată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a adresei de înființare a popririi asigurătorii.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat recurs.
În motivarea cererii de recurs, a susținut că din cuprinsul adreselor emise în dosarul de executare nr.6868 al AFP C., rezultă că, urmare a achitării obligațiilor restante, s-a dispus sistarea executării silite prin decontarea bancară a popririi nr._ din 26.06.2009 asupra conturilor deschise de recurent. De vreme ce, ulterior, organul fiscal a apreciat oportună începerea unei noi executări silite în temeiul acelorași titluri executorii, fiind format un nou dosar de executare silită (_/2009), era obligatorie, potrivit art.145 C.pr.fisc., emiterea și comunicarea unei noi somații.
Este nelegală atât inițierea unei noi proceduri de executare silită, cât și continuarea unei proceduri de executare silită, prin emiterea procesului verbal de sechestru din data de 27.02.2013, în condițiile în care debitul a fost stins integral; au fost încălcate, astfel, disp. art.136 alin.1 C.pr.fisc. privitoare la existența obligației fiscale ca și condiție sine qua non a executării silite.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de sechestru și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2009 al AFP C., astfel că a înțeles a investi instanța cu o contestație îndreptată împotriva executării silite însăși. Pe cale de consecință, susținerea sa privitoare la inițierea procedurii de executare cu încălcarea art.141 din C.pr.fisc. poate fi analizată de instanța investită cu soluționarea contestației împotriva executării silite însăși (iar nu doar împotriva unui singur act de executare silită).
Din cuprinsul procesului verbal de sechestru rezultă că executarea silită a fost pornită în temeiul titlurilor executorii nr._/24.03.2009 și nr._/24.03.2009, iar în cuprinsul acestor titluri executorii sunt menționate mai multe titluri de creanță fiscală care, ajunse la scadență, ar putea dobândi valoarea de titluri executorii, acestea din urmă nu se regăsesc la dosarul cauzei, după cum nu se regăsește nici dovada că i-ar fi fost vreodată comunicate, pentru a avea posibilitatea de a exercita împotriva lor calea de atac reglementată de art.205 și urm. C.pr.fisc.
În drept, a invocat disp. art.304 pct.9 și art.3041 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 3.07.2014, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență funcțională, în raport de specificul titlurilor puse în executare.
Competența funcțională reprezintă acel tip de competență care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și se raportează la criteriul specializării instanței, mergând până la specializarea completului de judecată.
Competența materială de soluționare în fond a contestației la executare este stabilită, potrivit art.400 C.proc.civ. 1865, în favoarea instanței de executare, prin norme imperative, la art.373 alin.2 dispunându-se în mod expres că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
În calea de atac însă, natura juridică a litigiului de fond determină instanța competentă material în soluționarea acesteia, iar în considerarea principiului specializării, atunci când contestația la executare propriu-zisă vizează un titlu emis în materie fiscală, pentru urmărirea unor creanțe bugetare, soluționarea acesteia se face de secția de contencios administrativ, dacă aceasta există, a instanței competente.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.XV/15.02.2007, statuând că ,,în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente; sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță; aceasta, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură comercială să fie indiscutabilă”. Aceste considerente, deși privesc titlurile emise în materie comercială, sunt pe deplin valabile și în situația în care titlul este un act administrativ fiscal, emis în vederea urmăririi unor creanțe bugetare, ca în cauza de față.
Astfel, creanțele bugetare constau în impozite pe venituri din activități independente și pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, iar titlurile executorii sunt emise de ANAF-AFP C..
Așadar, specificitatea raporturilor dintre părți atrage o jurisdicție specializată, în raport de disp. art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale.
Pentru considerentele expuse, se va dispune înaintarea dosarului la secția de contencios administrativ a Tribunalului C., în vederea soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Constată competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului C..
Înaintează dosarul având ca obiect recurs - contestație la executare, promovat de contestatorul L. D. - D., domiciliat în C., ..32-34, ., împotriva sentinței civile nr._/29.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., secției competente spre soluționare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr. C. G. C. C. B. M.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond M.V. M..
Red./tehnored. înch. jud. C. G. 9.07.2014/2 ex.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 11/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
