Pretenţii. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurentul pârât avocat Saftincu I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, iar pentru intimata pârâtă răspunde M. C. C., care se legitimează cu C.I., ., nr._, CNP_.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art. 88 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

În condițiile art. 2 alin. 3 Cod procedură civilă, Tribunalul se constată competent în soluționarea prezentului recurs.

Se constată că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către intimata pârâtă, care se comunică și apărătorului ales al recurentului pârât.

Apărătorul ales al recurentului pârât depune la dosar recursul în formă dactilografiată și face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 03 lei.

Din oficiu, instanța invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Apărătorul ales al recurentului pârât arată că la insistențele pârâtului a înțeles să formuleze contestația în anulare. Contestația în anulare a vizat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Solicită admiterea contestației în anulare și respingerea excepției.

Reprezentantul intimatei reclamante solicită admiterea excepției și respingerea contestației în anulare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față, deliberând reține:

Prin sentința civilă nr._/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul T. S. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari . obiect contestație în anulare împotriva sentinței civile nr._/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..

În speță, contestația în anulare formulată are ca obiect sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 26.06.2012, în dosarul nr._/212/2010, proces început la data 29.10.2010, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată formulate de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .> Prin urmare, în cauză sunt aplicabile disp. vechiului Cod de Procedură Civilă, sub imperiul căruia a început procesul.

Instanța de fond a constatat că, deși contestatorul a solicitat amânarea cauzei pentru a indica temeiul de drept al cererii sale, la termenul acordat în acest sens a invocat un temei de drept inaplicabil în timp, iar disp. art. 318 alin. 2² codul de procedură civilă inițial indicat au fost abrogate.

În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, în esență, contestatorul nu a indicat un motiv legal al contestației sale.

Cu toate acestea, instanța de fond a analizat contestația în anulare, față de motivarea în fapt a contestației în anulare, prin raportare la reglementarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare din Vechiul Cod de Procedură civilă.

Cu privire la incidența art. 317 Codul de procedură civilă:

Analizând motivarea în fapt a cererii, instanța de fond a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în disp. art. 317 Codul de procedură civilă, nefiind invocate nelegala citare a părții și nici încălcarea normelor de competență de ordine publică.

Cu privire la incidența art. 318 C. p. civ.:

Dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă care reglementează contestația în anulare specială stabilesc că: ”Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.”

În urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010 referitoare la hotărârile prin care se soluționează cererile care au ca obiect procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv, acestea nu mai pot fi atacate cu apel sau recurs.

În cauza sentința civilă atacată nu este una pronunțată de instanța de recurs, ci de prima instanță.

Dincolo de cele anterior considerate, chiar analizând motivele de fapt invocat de contestator, instanța de fond a constatat că nu se poate formula contestația în anulare specială reglementată de art. 318 Cod procedură civilă decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar cele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele 2 limitativ prevăzute de art. 317 alin. 1 Codul de procedură civilă, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin cererea formulată contestatorul a susținut în esență că dezlegarea dată de instanța de fond cererii deduse judecății este rezultatul unei greșeli.

Instanța de fond a reținut cu privire la acest caz că, pentru a fi admisibilă contestația în anulare, este necesar ca soluția pronunțată de instanță să fie rezultatul unei greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecății.

Pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În cauza de față contestatorul a susținut pe de o parte că instanța a pronunțat o hotărâre irevocabilă, ceea ce nu constituie o greșeală, ci o aplicare corectă a legii civile în vigoare la acel moment, iar pe de altă parte, că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia sentința atacată a fost dată fără cale de atac, aceasta este in parte întemeiată, raportat la următoarele împrejurări:

Punctul 1¹ al articolul 1 C. proc. civ. a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 202/2010, lege care a fost publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, astfel încât, potrivit prevederilor art. XXVIII a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial.

Prin urmare, raportat la momentul introducerii acțiunii – 29 octombrie 2010 – ele nu erau aplicabile în speță, astfel încât hotărârea pronunțată putea fi atacată cu recurs.

Acest aspect însă nu are relevanță în calea de atac a contestației la anulare, întrucât este de principiu că legea este cea care dă calea de atac, iar nu judecătorul, astfel încât chiar dacă din eroare instanța a precizat că sentința pronunțată este irevocabilă, contestatorul putea și trebuia să formuleze recurs împotriva acesteia în caz că era nemulțumit de această sentință.

Prin susținerea că instanța de fond a apreciat greșit probele, contestatorul invocă o greșeală de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, și nu o greșeală materială.

Pentru aceste motive instanța de fond a respins contestația în anulare formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul T. S. criticând-o pentru netemeinicie, arătând că faptul că în dispozitivul sentinței civile atacate cu prezenta cale extraordinară de atac, nu a fost menționată posibilitatea sa de a exercita calea de atac ordinară, a recursului, constituie o eroare materială de natură să atragă incidența căii extraordinare de atac, de retractare care este reprezentată de contestația în anulare .

Legal citat, intimata Asociația de Proprietari . precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:

Recursul este fondat.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, nesuspensivă de drept de executare și comună.

Aceasta poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile și, asemenea oricărei căi de atac extraordinare, numai pentru motivele expres prevăzute de lege.

Contestația în anulare prevăzută de art.318 din Codul de procedură civilă poate fi exercitată atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare.

Din dispozițiile art.317 alin.1 din Codul de procedură civilă rezultă că trebuie îndeplinite două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare și anume aceea ca hotărârea atacată să fie irevocabilă, iar cea de-a doua condiție se referă la aceea că motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

Raportat la această condiție, contestația în anulare nu este admisibilă dacă partea poate sau a putut să formuleze critici prin exercitarea apelului sau a recursului și nu a făcut-o, conturând prin aceasta caracterul subsidiar al contestației în anulare, anume că partea nu are drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea de atac de retractare.

În speță, astfel cum judicios a reținut instanța de fond, recurentul contestator T. S. nu a exercitat calea de atac a recursului în termenul prevăzut de lege, împotriva sentinței atacate pe calea prezentei contestații în anulare.

Împrejurarea mențiunii „irevocabilă” în dispozitivul sentinței civile nr._/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._/212/2010, nu îl împiedica pe recurentul contestator T. S. de a exercita calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei sentințe, cale de atac prin intermediul căreia acesta ar fi putut supune controlului judiciar sentința civilă atacată, expunând criticile referitoare la erorile săvârșite de către instanța de fond.

Faptul că recurentul contestator T. S. nu a înțeles să își exercite dreptul de a supune controlului judiciar această sentință prin declararea căii de atac prevăzută de lege, implică imposibilitatea acestuia de a mai valorifica ulterior, pe calea procesuală a contestației în anulare, orice critici privind sentința civilă care nu a fost atacată cu recurs.

Prin urmare, în temeiul art.317 alin.1 din Codul de procedură civilă raportat la art.312 din Codul de procedură civilă, în considerarea art.296 teza a-II-a din Codul de procedură civilă, se va admite recursul declarat de către recurentul contestator T. S. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari . va modifica în tot sentința civilă nr._/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în sensul că se va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de către contestatorul T. S. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari . va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurentul pârât TĂNASA S., cu domiciliul în C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr._/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sediul în C., ., județul C..