Pretenţii. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 13471/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.420
Ședința publică de la 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. M. P.
JUDECĂTOR- B. M.
GREFIER – Steluța P.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect pretenții, promovat de pârâtul V. D., domiciliat în C., ., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. MARITIMĂ DIN CONSTANTA, cu sediul în C., . nr.104, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2014, când s-a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta U. Maritimă din C. în contradictoriu cu pârâtul V. D..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2600 lei, reprezentând contravaloare taxă de studiu pentru anul 2011 - 2012.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 222 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Potrivit contractului de studii nr. 396/01.10.2010, pârâtul V. D. trebuia să achite reclamantei suma de 2600 lei/an reprezentând taxă de studii.
Pentru primul an de studiu din cei 4 prevăzuți în contract, anul universitar 2010 - 2011, pârâtul a achitat contravaloarea taxei de școlarizare anuale de 2600 lei, însă pentru anul universitar 2011 - 2012 pârâtul nu a achitat suma de 2600 lei pe care avea obligația să o achite conform contractului.
În drept, față de data încheierii contractului, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
În acest sens instanța de fond a reținut că potrivit art. 969 Cod civil: „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,” iar conform art. 8 din contract pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea taxei de școlarizare de 2600 lei pentru anul universitar 2011 - 2012 în două tranșe, ultima fiind scadentă la 30.01.2012.
Susținerile pârâtului potrivit cărora nu datora taxa de școlarizare pentru anul 2011 - 2012 sunt neîntemeiate.
Pârâtul a promovat în anul II universitar (2011-2012), motiv pentru care contractul de studii era în derulare.
În aceste condiții, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea taxei de școlarizare pentru acest an universitar.
Pârâtul nu a făcut dovada formulării unei cereri de renunțare la studii, de reziliere a contractului conform prevederilor contractuale, cu 30 zile înainte ca rezilierea să își producă efectele, motiv pentru care contractul a fost în ființă pe anul universitar 2011 - 2012 și, chiar dacă pârâtul nu s-a prezentat la studii, acesta a păstrat calitatea de student, având posibilitatea să achite taxa de studii până la momentul exmatriculării și susținerii examenelor.
Reclamanta a aplicat prevederile contractuale și l-a exmatriculat pe pârât prin decizia nr. 182/01.10.2012, la finalul anului universitar 2011 - 2012 pentru neplata taxei de școlarizare, însă efectele acestei rezilieri nu se produc decât pentru viitor, pentru anul universitar precedent, pârâtul păstrând calitatea de student.
Presupunerea pârâtului că neachitând taxa de școlarizare pentru anul universitar 2011 - 2012 va atrage exmatricularea acestuia cu consecința lipsei obligației acestuia de a achita taxa de școlarizare pentru acest an, nu este susținută de dispozițiile contractului de studii.
Așa cum s-a reținut mai sus, având în vedere că după primul an universitar contractul nu a fost reziliat, odată cu trecerea în noul an universitar din cei 4 prevăzuți în contract, se năștea obligația pârâtului de a achita taxa de școlarizare pentru acel an, în sumă de 2600 lei.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta U. MARITIMĂ DIN C. în contradictoriu cu pârâtul V. D. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2600 lei, reprezentând contravaloare taxă de studiu pentru anul 2011 - 2012.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că, deși contractul a fost reziliat la data de 01.10.2012, reclamanta nu are încă obligația de a restitui pârâtului dosarul profesional, întrucât în baza art. 11 din contract reclamanta are un drept de retenție asupra actelor depuse de pârât până când acesta își va achita debitele.
Având în vedere că prin prezenta hotărâre instanța a reținut existența unui debit de 2600 lei al pârâtului față de reclamantă, la care se vor adăuga și cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că reclamanta este în drept să rețină actele solicitate până la achitarea debitului de către pârât.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea reconvențională formulată de pârât ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă, având în vedere faptul că acesta din urmă se află în situația cerută de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
D. urmare, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 222 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva aceste sentințe civile a declarat apel pârâtul V. D. criticând-o pentru netemeinicie, arătând că în mod eronat instanța de fond a reținut că acesta este debitorul sumei de 2600 lei, reprezentând taxa de școlarizare aferentă anului universitar 2011-2012, deoarece acesta nu a înțeles să achite această sumă, expunându-se sancțiunii prevăzute în art.10 din contractul de studii pentru învățământ cu frecvență redusă, anume aceea a rezilierii acestui contract, fiind incident pactul comisoriu de grad IV.
Din această perspectivă rezultă și caracterul nelegal al soluției adoptate cu privire la cererea de restituire a documentelor din dosarul personal, respectiv diploma de bacalaureat, foile matricole, documente medicale etc.
Legal citat, intimata reclamanta U. Maritimă din C. și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Apelul este nefondat.
Instanța de fond a realizat o corectă analiză a situației de fapt expuse și a aplicat în mod judicios normele juridice incidente.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că recurentul pârât datora taxa de școlarizare aferentă anului școlar 011-2012, deoarece acesta a promovat în anul al II-lea universitar, astfel încât contractul de studii era în derulare.
Apelantul pârât V. D. nu a demonstrat că a inițiat procedura întreruperii școlarizării, prevăzută al art.7 din contractul de studii încheiat între părți.
Faptul că apelantul pârât V. D. nu a mai înțeles să achite taxa de școlarizare, implică convențional rezilierea contractului de studii, dar nu exclude obligația acestuia de a achita contravaloarea taxei de școlarizare, această obligație fiind anterioară rezilierii contractului.
În mod judicios a reținut instanța de fond a reținut incidența art. 969 Cod civil, care se coroborează cu art. 8 din contract, potrivit căruia pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea taxei de școlarizare de 2600 lei pentru anul universitar 2011 - 2012 în două tranșe, ultima fiind scadentă la 30.01.2012.
Judicioasă este și soluția adoptată cu privire la cererea reconvențională, prin care instanța de fond a reținut că, deși contractul a fost reziliat la data de 01.10.2012, intimata reclamanta U. Maritimă din C. nu are încă obligația de a restitui pârâtului dosarul profesional, întrucât în baza art. 11 din contract reclamanta are un drept de retenție asupra actelor depuse de pârât până când acesta își va achita debitele.
Pentru toate aceste considerente, reținând caracterul nefondat al tuturor criticilor aduse hotărârii apelate, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâtul V. D., domiciliat în C., ., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant U. MARITIMĂ DIN CONSTANTA, cu sediul în C., . nr.104, jud. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.
PREȘEDINTE, pt. JUDECATOR,
C. M. P. B. M.
aflată în C.O. conform disp. art.426 alin.4 c. pr. civ., semnează
PREȘEDINTELE DE COMPLET.
C. M. P.
GREFIER,
Steluța P.
Jud. fond. F. N.
Tehnoredactat jud. C.M. P. /04.08.2014/emis 2 .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 556/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
