Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-10-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1105/842/2011
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 02 octombrie 2014
PREȘEDINTE- C. E.
JUDECĂTOR - B. M.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare, după anularea hotărârii instanței de fond, acțiunea civilă având ca obiect revendicare, acțiune formulată de reclamantul P. C., cu domiciliul în C., ., în contradictoriu cu pârâții C. L. V., . și . lichidator DASCALESCU & CO SPRL C., cu sediul în C., ..8.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde reclamantul P. C. personal și asistat de avocat Coconi Tasy, în baza împuternicirii avocațiale nr.493/02.10.2014, iar pentru pârâții C. L. V. și . răspunde avocat A. P., în baza împuternicirii avocațiale nr.72/04.09.2012, lipsind pârâta .>
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul convențional al pârâților solicită a se observa că instanța a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în 6 rate lunare, însă reclamantul a achitat doar 3 rate.
Instanța constată că la data de 02.10.2013 s-a încuviințat cererea de ajutor public judiciar și s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru, sens în care s-a emis adresă către SPIT, împreună cu titlul executoriu, pentru luarea în evidență a debitorului. Chestiunea plății tranșelor rămase urmează a fi avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii.
Reprezentantul convențional al pârâților depune dovada cheltuielilor de judecată pentru fond și calea de atac.
Reprezentantul convențional al reclamantului prezintă la dosar un extras din Monitorul Oficial.
Ambii reprezentanți convenționali solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cererii de față.
Având cuvântul pentru reclamantul P. C., reprezentantul convențional solicită admiterea acțiunii în revendicare, urmând a fi analizat titlul reclamantului comparativ cu titlul pârâtului. Titlul reclamantului este atât cel din 1937, cât și o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr.1635/13.06.2001 irevocabilă. La momentul anului 2001, deși fusese chemată în judecată ca și pârâtă, Primăria comunei V. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are nicio legătura cu imobilul ce făcea obiectul litigiului, motiv pentru care a fost admisă această excepție. Ulterior, pe lângă alte apărări, în sensul invocării HCL nr.23/2009, pârâții au făcut referire la HCL nr.14/1999, invocând-o ca și titlu în temeiul hotărârii nr.20/2011, prin care au revocat în parte Hotărârea nr.23. Dincolo de amalgamul hotărârilor de consiliu local, prin care primăria încearcă să-și adjudece în mod abuziv fără titlu terenul proprietatea reclamantului, în realitate nu are nici un titlu. Corect instanța de contencios, analizând excepția invocată din oficiu, a spus că nu se află în situația unui act de preluare, pentru că hotărârea respectivă nu are decât caracter preparator. La momentul anului 2002, primăria nu avea nici măcar o hotărâre de însușire a inventarului, ulterior invocând acea hotărâre din anul 1999, pe care nici nu au fost în măsură să o depună la dosar. Cert este că titlul în baza căruia își justifică proprietatea, așa cum apare el înscris evidențele OCPI, este acea hotărâre nr.23/2009, care nu are nicio putere, nu reprezintă titlu de proprietate. Comparând titlurile de proprietate, se observă că există un titlu la nivelul anului 1937, recunoscut prin sentința civilă nr.1635/2001, iar primăria nu justifică nici un titlu de proprietate.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și taxă de timbru. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii detaliate.
Luând cuvântul pentru pârâții C. L. V. și ., reprezentantul convențional solicită respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, invocând regimul juridic al imobilului revendicat, care se află în domeniul public al comunei și în administrarea consiliului local, fiind, prin urmare, inalienabil și imposibil de revendicat. Instanța de contencios administrativ corect a constatat că este inadmisibilă cererea de constatare a nelegalității actului administrativ, raportat la împrejurarea că hotărâreanu face decât să consacre o situație anume de a-și însuși un domeniu public ca atare, în temeiul căreia în mod corect și legal cartea funciară a înscris în acest mod imobilul în domeniul public al statului. Prin urmare, există situația unui bun imobil aflat în domeniul public al statului.
În replică, reprezentantul convențional al reclamantului solicită a se observa că inadmisibilitatea se referea la faptul că acest act nu este administrativ, ci preparator. D. urmare, pârâții nu au un act de preluare în proprietatea statului la momentul de față, motiv pentru care bunul poate fi acordat reclamantului.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii la dosar, în conformitate cu prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cauzei la data de 06 octombrie 2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. E. B. M.
GREFIER
R. E.
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.686
Ședința publică din 06 octombrie 2014
PREȘEDINTE- C. E.
JUDECĂTOR - B. M.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare, după anularea hotărârii instanței de fond, acțiunea civilă având ca obiect revendicare, acțiune formulată de reclamantul P. C., cu domiciliul în C., ., în contradictoriu cu pârâții C. L. V., . și . lichidator DASCALESCU & CO SPRL C., cu sediul în C., ..8.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 06 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii la dosar, în conformitate cu prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 06 octombrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei acțiuni civile, constată;
Reclamantul P. C. a chemat în judecată pârâții C. L. al Comunei V., . Primar, și . a fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 3500mp și construcție edificată pe acesta, situat în ..
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a susținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv și a fost redobândit prin sentința civilă nr.1635 din 13.06.2001 a Judecătoriei Medgidia. După data redobândirii bunului acesta a fost reocupat de către pârâți, tulburând exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate ale reclamantului.
Prin sentința civilă nr.239 din 8.03.2012 Judecătoria Hârșova a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că în cauză este incidentă autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea anterior menționată.
Prin decizia nr.408 din 14 septembrie 2012 Tribunalul C. a anulat sentința instanței de fond și a reținut cauza pentru evocarea fondului. În esență, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele autorității de lucru judecat.
Procedând la rejudecare, instanța de apel a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate și proba cu înscrisuri.
La termenul din 28 noiembrie 2013 instanța de apel a invocat din oficiu excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.23/17.07.2009 a Consiliului L. V., a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul secției de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției. Cauza a fost repusă pe rol la data de 2.10.2014.
Din actele și lucrările dosarului se reține că autorul(tatăl) reclamantului a dobândit prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.2577 în 29 martie 1937 dreptul de proprietate asupra unui teren de 3500mp și o casă țărănească alcătuită din patru camere și sală, situată în ..
Prin sentința civilă nr.1635 din 13 iunie 2001 Judecătoria Medgidia a dispus, în favoarea fratelui reclamantului, restituirea terenului intravilan de 3500mp și a construcției vechi existentă pe acesta, astfel cum se identifică prin actul transcris sub nr.2577 în 29 martie 1937, de către pârâtele . Statul român. Reclamantul este moștenitorul fratelui și tatălui său, astfel cum atestă înscrisurile de stare civilă depuse la dosarul cauzei, calitate care nu a fost contestată în cauza de față.
Cu ocazia executării formalităților de executare, reclamantul a constatat că bunul nu se mai află în posesia Statului Român prin Ministerul de Finanțe(fila 25 dosar apel) și au existat litigii ce au avut drept scop stabilirea identității construcției aflate în prezent pe terenul de 3500mp(filele 30-32 dosar apel și 4-6 dosar fond). Totodată reclamantul a constatat că în prezent terenul este folosit de către autoritățile locale.
Construcția dobândită prin actul de cumpărare anterior menționat a fost demolată, aspect susținut chiar de către reclamant în considerentele cererii de chemare în judecată și rezultat din memoriul justificativ al edificării noii construcții(cămin de nefamiliști) în cuprinsul căreia se menționează că amplasarea căminului s-a efectuat ținând seama și de cele două construcții părăsite situate pe terenul de amplasare.
Pe terenul în litigiu a fost edificat în anul 1985 un imobil cu regim de înălțime P+1, denumit ,,cămin de nefamiliști’’ care s-a aflat evidențiat în lisat obiectelor de inventar aparținând . cadrul derulării procedurii de faliment prin lichidatorul D. & CO SPRL, imobilul construcție a fost adjudecat la licitație de către . Primar. În procesul verbal de adjudecare din 5 decembrie 2008 se face mențiunea că se adjudecă numai construcția, nu și terenul aferent. Deși . la licitație numai proprietatea asupra construcției, aceasta s-a erijat în proprietar asupra terenului aferent acestuia, îngrădindu-l în mod parțial și refuzând să răspundă cererilor de solicitare spre restituire adresate de către reclamant.
Concluziile raportului de expertiză atestă de asemenea faptul că nu mai există fizic construcția ce a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare transcris sub nr.2577 în 29 martie 1937, dobândit de autorul reclamantului. În consecință, tribunalul reține, în raport de această stare de fapt, că reclamantul nu deține un titlu valabil asupra construcției care se află edificată în prezent pe terenul în discuție, vechea construcție asupra căruia acesta exhiba un drept de proprietate fiind inexistentă din punct de vedere fizic, ca urmare a demolării. Astfel, cererea sa revendicare este nefondată sub acest aspect.
La termenul din 17 ianuarie 2013 lichidatorul D. & CO SPRL a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei . fiind că procedura de faliment s-a închis iar societatea menționată a fost radiată din Registrul comerțului. În acest sens a fost depusă la dosar sentința nr.6592/. a Tribunalului C. - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
În raport de această situație și parte, tribunalul, reținând prevederile art.41al.1C.pr.civ. potrivit cu care ,,orice parte care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata’’, va respinge actiunea reclamantului formulată in astfel de conditii, intrucat se apreciaza ca lipsa acestei conditii esentiale de exercitiu a actiunii civile conduce la respingerea acesteia ca si cum dreptul nu ar exista. Această soluție se impune și în contextul în care, așa cum am menționat mai sus, pârâta . înstrăinat bunul ce se revendică în timpul procedurii de faliment.
Cât privește terenul în suprafață de 3500mp, instanța de apel reține că acesta a fost identificat, în funcție de titlul de proprietate, în schița anexă 1 la raportul de expertiză efectuat de către expert P. C. V., în poligonul 1-2-3-4 având vecinătăți: la nord - . –C. L. V., parc, la est – . vest – .> Cum instanța a fost investita cu o acțiune in revendicare ce presupune analiza titlurilor de proprietate cu care se legitimează părțile va proceda în consecință și în cazul de față.
Reclamantul s-a legitimat ca proprietar în temeiul actului de vânzare cumpărare transcris sub nr.2577 în 29 martie 1937, act în raport de care s-a și efectuat identificarea terenului în speță, potrivit raportului de expertiză anterior menționat. Dreptul reclamantului asupra imobilului în litigiu a fost reafirmat de instanța de judecată prin hotărârea nr.1635 din 13 iunie 2001 a Judecătoriei Medgidia, însă ea nu a putu fi pusă în executare pentru impedimente apărute ulterior pronunțării, bunul fiind ocupat de autoritățile locale - .-a erijat în proprietar al acestuia.
Pârâții au pretins că acest bun face parte din domeniul public al comunei V., fiind evidențiat ca atare în cuprinsul cărții funciare nr._ al unității administrativ teritoriale. Din documentația ce a stat la baza înscrierii în careta funciară a rezultat că actul în temeiul căruia s-a procedat la evidențierea bunului în evidența cărții a fost Hotărârea nr.23 din 17.07.2009 a Consiliului L. V.(fila 125 dosar apel). În fișa de date de identificare a bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul public al comunei, anexă la hotărârea menționată în precedent, se identifică imobilul teren intravilan în suprafață de 3807mp, aferent sediu clădire Primărie, în ., împrejmuit. La rubrica situația juridică actuală se trece ,,bun proprietate privată’’, fără a se menționa actul în temeiul căruia bunul este deținut în proprietatea privată a comunei.
Tribunalul observă că bunul a fost trecut în proprietatea publică a autorității locale în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească anterioară (sentința civilă nr.1635 din 13.06.2001 a Judecătoriei Medgidia) Statul a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie terenul în discuție iar Hotărârea nr.23 din 17.07.2009 a Consiliului L. V. nu justifică rațiunea declarării de utilitate publică a terenului în discuție pentru a înlătura dubiul necesității paralizării acțiunii de restituire a bunului. Reținând acest aspect, dar și faptul că ulterior acestei hotărâri, imobilul în discuție este menționat și în anexa unei alte hotărâri de Consiliu L., respectiv anexa hotărârii nr.20/28.04.2011 care face trimitere la abrogarea unei alte hotărâri nr.2/23.01.2009, pentru ca la poziția 133 din anexă să se facă trimitere la o hotărâre din 14/1999 și că nici una dintre aceste hotărâri nu au fost atestată prin Hotărâre de Guvern și, deși se susține că se referă la același teren în litigiu, nu a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară, tribunalul a invocat excepția de nelegalitate a titlului cu care se legitimează pârâții.
Aceasta și în contextul în care reprezentanții autorităților locale nu au putut furniza relații în legătură emiterea acestor hotărâri și nici nu au putut explica de ce până la acest moment bunurile menționate în Hotărârea nr.23 din 17.07.2009 nu au fost atestate prin Hotărâre de Guvern în procedura Legii nr.213/1998 privind proprietate publică și regimul juridic al acesteia.
Deși prin sentința civilă nr.1314 din 25 aprilie 2014 instanța de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă excepția, se reține că în considerente s-a arătat expres că hotărârea de consiliu local(sn. din speță) privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public este doar un act prealabil, cu caracter preparator care nu produce efecte juridice proprii, fiind supusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului.
Prin urmare, tribunalul reține că prin hotărârea instanței de contencios administrativ s-a atestat, dincolo de dubiile instanței de drept comun exprimate în considerentele propunerii constatării nelegalității hotărârii, că pârâții nu exhibă un titlu valabil asupra terenului în discuție și nu se poate reține nici caracterul de bun public a acestuia de vreme ce nu au fost îndeplinite nici formalitățile de intabulare a celorlalte pretinse hotărâri de guvern.
În consecință, tribunalul va admite cererea reclamantului și va dispune obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3500mp, astfel cum a fost el identificat în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Cheltuieli de judecata;
In temeiul prevederilor art.274C.pr.civ pârâții . L. V. vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata, efectuate de catre reclamant, cu plata onorariului de avocat ales, in suma de 1000lei, onorariu de expertiză în sumă de 1500lei și taxă de timbru de 3401lei, culpa procesuala pentru declansarea procesului apartinandu-le.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta ..
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P. C., cu domiciliul în C., ., în contradictoriu cu pârâții . L. AL COMUNEI V..
Obligă pârâții . L. al Comunei V. să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 3500 mp situat în ., identificat în Anexa 1 la raportul de expertiză judiciară realizat de expertul P. C.-V. ca fiind poligonul 1-2-3-4 cu vecinătățile următoare: la Nord. . – C. L. V., Parc, la Est – . Vest – .> Respinge capătul de cerere privind revendicarea imobilelor construcții aflate pe teren.
Obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 5901 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. E. B. M.
GREFIER
R. E.
Red.th.dec.jud.C.E.
18.11.2014/6ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 01/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
