Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 978/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 978/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 16161/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.978
Ședința publică de la 09 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, promovat de reclamanta ., cu sediul în I., ., județul C., împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C., cu sediul în C., ., județul C., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DGFP C., cu sediul în C., . nr.18, județul C. și chematele în garanție I. NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul apelantei reclamante, avocat C. I. conform împuternicirii avocațiale nr. 3314/14.10.2014 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul apelantei reclamante precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a apelantei reclamante, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului promovat, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de respingere nr._/24.04.2012, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de apel. Întrebat fiind, reprezentantul apelantei reclamantei precizează că are intabulat dreptul de proprietate pe o porțiune din teren, dar nu în totalitate.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/18.12.2013, Judecătoria C. a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/24.04.2012, formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și chemații în garanție I. Național de Cercetare, Dezvoltare Delta Dunării și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
S-a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.06.2012 sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva încheierii nr._/24.04.2012 a OCPI C., prin care a fost menținută încheierea nr._ din data de 7.03.3011, în dosarul nr._/7.03.2011.
În motivare, s-a arătat că petenta este proprietara imobilului cu nr. cadastral_, respectiv a terenului extravilan în suprafață de 149.909 mp, înscris în cartea funciară nr._ a unității administrativ-teritoriale I., în baza Ordinului Prefectului nr.176/1998, completat ulterior cu Ordinul Prefectului nr.113/14.05.2003. Petenta a învederat că, deși a notificat Administrația Rezervației Delta Dunării prin adresa nr.694 din 8.03.2010, arătând că este proprietara suprafeței de teren, dreptul a fost întabulat pe numele statului și sub administrarea ARBDD-ului.
A apreciat petenta că Administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării (în continuare A.R.B.D.D.) a nesocotit dreptul său de proprietate, solicitând intabularea frauduloasă pe numele statului și sub administrarea A.R.B.D.D. Astfel, deși deține proprietatea terenului, . fost înștiințată în temeiul cărui act a fost expropriată. Chiar dacă se invocă în încheierea atacată și în documentația ce a stat la baza emiterii acesteia H.G. nr.1705/ 29.11.2006 și H.G. nr.248/ 27.05.1994, din dispozițiile acestora nu rezultă efectiv că terenul este trecut în proprietatea A.R.B.D.D. Recomandările celor două hotărâri de guvern nu sunt însoțite și de normele de aplicare, precum și de nominalizarea efectivă a terenurilor ce cad sub incidența lor, fapt ce creează condiții pentru încălcarea legii și a dreptului la proprietate. S-a mai susținut că nu există un drept de proprietate al A.R.B.D.D. asupra bunului imobil în discuție și nici nu sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru a se pronunța o încheiere de carte funciară.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.7/1996, iar în susținere au fost atașate înscrisuri, în fotocopie.
Intimata O. de C. și Publicitate Imobiliară C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond, a arătat că, potrivit HG 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor domeniului public al statului, anexa 12, nr. MF108436, . înscrierii este inclusă în domeniul public al statului. Potrivit art.980 C.civ., orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea a fost desființat;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Prin urmare, radierea se poate face numai în temeiul unei hotărâri definitive și irevocabile care să constate îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Pentru termenul din data de 28.11.2012, petenta a depus precizări, în sensul că înțelege să se judece și în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
La termenul din data de 6.03.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI C..
La data de 29.04.2013, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de chemare în garanție a Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării și a Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. În motivare, s-a arătat că întabularea dreptului de proprietate în domeniul public al Statului R. și în administrarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării a fost efectuată de I. Național de Cercetare, Dezvoltare Delta Dunării Tulcea.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că prin cererea de înscriere formulată de către A.R.B.D.D., s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului Zona tampon Zmeica - Sinoie din Rezervația Delta Dunării pe UAT I., P 141/2 în suprafață de 149.909 mp, situat în extravilanul localității I., jud. C..
Solicitarea s-a întemeiat pe Legea nr.82/1993, H.G. nr.1705/29.11.2006 și H.G. nr.248/27.05.1994, iar prin Încheierea nr._/7.03.2011 a fost admisă cererea, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al Statului R. și dreptul de administrare al A.R.B.D.D., asupra respectivului imobil, cu nr. cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a UAT I..
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare . fost soluționată de către registratorul șef al O.C.P.I. C. prin Încheierea nr._/24.04.2012, în sensul respingerii cererii de reexaminare.
În motivarea acestei soluții, registratorul șef a reținut că A.R.B.D.D. a dobândit prin Legea nr.82/1993 dreptul de administrare asupra bunului constituind proprietate publică a statului.
Potrivit art.10 din Legea nr.82/1993, „(1) Suprafețele terestre și acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apă, care intră în componența Rezervației Biosferei "Delta Dunării", împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes național, în administrarea directă a organului unic de conducere a rezervației. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin.1 terenurile care se află în perimetrul rezervației și care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice și juridice sau aparțin domeniului public ori privat local sau județean”.
Conform H.G. nr.284/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr.82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării" - pct. 1.2, „teritoriul rezervației este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecție integrală, zone tampon și zone economice”, iar la pct. 3.10 menționează zonă tampon Zmeica-Sinoie (31.510 ha), menționată astfel: „ Protejează zonele cu regim de protecție integrală grindul Lupilor, I.-Sinoie și grindul C., având următoarea delimitare:
-la nord, limita lacului Ceamurlia spre Podișul Dobrogean până la lacul Golovița, apoi o linie curbă până la grindul Zmeica, de-a lungul acestuia până în grindul Lupilor și apoi pe latura dinspre nord a acestuia până la litoralul Mării N.;
-la est, litoralul Mării N. până la grindul Plantației (grindul C.);
-la sud, grindul Plantației, limita sudică, a lacului Sinoie, plantațiile din zona de nord a localității Vadu, limita sudică a lacului T.;
-la vest, malul vestic al lacurilor T.-Nuntași, malul vestic al lacului I., zona "Movilele Dese" apoi limita zonelor palustre până la movila Sinoie (punctul "la S.") și, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica și al lacului Golovița (capul N.) și malul vestic al lacului Ceamurlia până în dreptul localității Ceamurlia de Jos”.
Potrivit Anexei nr.12 la H.G. nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului (f.100 și urm.), Zona tampon Zmeica – Sinoie (din care face parte . parte din acest domeniu, având următoarele limite: la N - limita lacului Ceamurlia spre Podișul Dobrogean; la E - litoralul Mării N. până la grindul Plantației; la S - grindul Plantației, limita sudică a lacului Sinoie; la V - malul vestic al lacurilor T.-Nuntași, malul vestic al lacului I.. Imobilul astfel delimitat are o suprafață de 31.510 ha și se întinde pe teritoriul comunelor Ceamurlia de Jos - jud. Tulcea, M. V. - jud. C., I. - jud. C., S. - jud. C., C. - jud. C..
Instanța a apreciat că în procedura plângerii de carte funciară judecătorul nu poate face o cercetare judecătorească a stării de fapt și de drept, în cazul de față al preferențialității dreptului de proprietate, ci are abilitatea de a verifica dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de lege și dacă existau impedimente la înscrierea în cartea funciară.
În acest context, instanța poate analiza doar dacă înscrisurile depuse pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului român îndeplinesc cerințele pentru a se opera în cartea funciară, petentul contestând acest aspect.
În cauză, dreptul de proprietate al Statului român a fost dobândit în virtutea legii, astfel că nu ne aflăm în situația existenței unui act translativ de proprietate, considerent pentru care solicitantul înscrierii nici nu avea obligația să prezinte un astfel de înscris. Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998, ,,domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege”. În același sens, prevederile art.8 din același act normativ statuează că ,,trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art.7 lit.e se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local”. Or, în cauză tocmai în temeiul unei astfel de hotărâri de guvern bunul a fost intabulat în carte funciară. Prin titlu de proprietate se înțelege nu numai un act translativ de proprietate, ci și un act declarativ, cum este cazul hotărârii pe baza căreia s-a procedat la intabulare.
În măsura în care înscrierea nu corespunde realității, astfel cum se avansează ipoteza de către petent, atunci această situație trebuie să fie statuată printr-o hotărâre judecătorească distinctă, pronunțată într-o procedură de drept comun, în urma investirii instanței cu analiza valabilității titlului de proprietate. O atare constatare nu se poate face direct în procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, prima instanță a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, iar ca urmare a acestei soluții, a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat în termen legal apel.
În motivarea cererii de apel, a susținut că în mod greșit instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără a soluționa cauza prin prisma criticilor aduse, respectiv că dosarul administrativ nu cuprindea toate actele necesare stabilite de legiuitor, pentru a se putea emite încheierea de intabulare a dreptului.
Terenul asupra căruia s-a instituit în mod nelegal un drept de administrare, face parte din domeniul privat al Comunei I. și a fost dobândit de aceasta înainte de anul 1945. Ulterior, prin modificările administrativ-teritoriale apărute cu ocazia căderii regimului comunist, în temeiul Ordinului Prefectului jud. C. nr.176/1998, completat ulterior cu Ordinul nr.113/14.05.2003, s-a consfințit situația proprietății sale private. Cu toate că a notificat ARBDD prin adresa nr.694/8.03.2010, arătându-i că este proprietara suprafeței de teren, aceasta i-a nesocotit acest drept, despre care a aflat ulterior că a fost intabulat fraudulos pe numele statului și sub administrarea ARBDD-ului. Chiar dacă se invocă în petitul încheierii HG nr.1705/29.11.2006 și nr.248/27.05.1994, din analizarea dispozițiilor acestora nu rezultă efectiv că terenul proprietatea sa este trecut în proprietatea ARBDD-ului; cele două hotărâri de guvern nu sunt însoțite de normele de aplicare și de nominalizarea efectivă a terenurilor care cad sub incidența lor (indicare lot, arie sau amplasament topometric).
Din materialul administrat în cauză, rezultă fără drept de tăgadă că reclamanta deține un titlu de proprietate, iar pârâții, în momentul în care au solicitat intabularea dreptului, nu dețineau un astfel de titlu. În mod greșit instanța a înlăturat această apărare, instituind în mod injust o includere a terenului din patrimoniul său, pe care s-a reconstituit unor persoane dreptul de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, în zonele cu regim special instituite de disp. pct.1.2 și 3.10 din HG nr.284/1994, și chiar o schimbare a obiectului acțiunii, din perspectiva recomandării efectuării unei acțiuni în revendicare imobiliară.
În raport de disp. art.47 din Legea nr.7/1996, ARBDD-ul ar fi trebuit să atașeze la cererea de intabulare titlul de proprietate și procesul verbal de vecinătate, cu semnăturile vecinilor terenurilor învecinate, ori în cauza de față nu există așa ceva, iar instanța nu a dat eficacitate acestei critici.
În mod greșit instanța de fond a motivat soluția pe considerentul că nu putea face o analiză a titlului de proprietate, ca și act principal la emiterea încheierii atacate. Plecând de la faptul că acțiunea sa viza doar neîndeplinirea condițiilor de formă și fond a dosarului administrativ care a stat la baza emiterii încheierii atacate, nu se poate motiva o soluție contrară celor susținute de reclamantă prin instituirea unei prezumții, respectiv că ar fi solicitat o comparație de titluri, care nu ar fi putut fi făcută decât pe calea dreptului comun, într-o acțiune de revendicare imobiliară.
În drept, s-au invocat disp. art.282-298 C.pr.civ.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, procedura plângerii de carte funciară este una necontencioasă, în cadrul căreia nu se pot face discuții cu privire la existența sau întinderea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane sau a alteia.
Potrivit disp. art.21 alin.1 din Legea nr.7/1996, rep. și modif., „publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri”.
De asemenea, potrivit art.27 alin.1 din lege, „imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege”.
În sistemul de carte funciară, principiul legalității comportă două componente: legalitatea formală și legalitatea materială. Legalitatea formală înseamnă că registratorul nu poate încuviința înscrierea decât a actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele care o însoțesc. Legalitatea materială se referă la faptul că registratorul de carte funciară trebuie să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea actului sau faptului juridic (art.48 din Legea nr.7/1996), iar, pe de altă parte, să cerceteze dacă, potrivit cuprinsului cărții funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
Prin urmare, examinarea registratorului de carte funciară se limitează la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se cere și a posibilității înscrierii în raport de înscrierile făcute deja în cartea funciară, cu privire la imobil.
Raportând aceste considerente teoretice la speța de față, se constată că registratorul de carte funciară avea competența să verifice doar dacă bunul face parte din proprietatea publică a statului, așa cum s-a susținut în cererea de înscriere și dacă există o altă înscriere în cartea funciară cu privire la același bun, identificat prin nr. cadastral sau topografic, neavând competența de a verifica titlul de proprietate ori dacă imobilul descris în documentația cadastrală coincide cu cel descris într-un alt pretins titlu de proprietate.
Disp. art.10 din Legea nr.82/1993 prezumă că toate terenurile din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, împreună cu resursele pe care le generează, sunt domeniu public de interes național, în administrarea directă a ARBDD, iar excepțiile prevăzute de lege se demonstrează prin opunerea unui titlu de proprietate, însă evident că această opunere trebuie realizată în cadrul unei acțiuni de drept comun, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță, și nu în cadrul procedurii necontencioase a plângerii de carte funciară.
Imobilul cu nr. MF10436 și cod de clasificare 8.08.01, P 141/2 și P 141/1, cu privire la care . drept de proprietate, se regăsește inventariat ca făcând parte din domeniul public al statului, în Anexa 12 la HG nr.1705/2006, astfel cum a fost modificată și completată, în administrarea Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Potrivit art.40 alin.5 din Legea nr.7/1996 rep. și modif., „în cazul imobilelor proprietatea publică a statului și a unităților administrativ-teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condițiile legii, certificate pentru conformitate”.
Analizând HG nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, anexa 12, registratorul de carte funciară a constatat în mod corect că . înscrierii este inclusă în domeniul public al statului, iar din cuprinsul cărții funciare nu rezulta o înscriere a acesteia în favoarea unei alte persoane.
Contrar susținerilor apelantei, tocmai verificând prevederile legale mai sus-citate prima instanță a constatat că registratorul de carte funciară nu le-a încălcat, neputând proceda, în această procedură, la analiza titlului de proprietate invocat de apelantă - Ordinul Prefectului jud. C. nr.176/1998, completat ulterior cu Ordinul nr.113/14.05.2003 și a titlului de proprietate invocat de stat – legea, motiv pentru care a făcut trimitere la exercitarea acțiunii în revendicare și rectificare de carte funciară.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, constatând că nu există motive de reformare a hotărârii primei instanțe, în temeiul art.296 C.pr.civ. 1865 tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul promovat de reclamanta ., cu sediul în I., ., județul C., împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C., cu sediul în C., ., județul C., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DGFP C., cu sediul în C., . nr.18, județul C. și chematele în garanție I. NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond C.B..
Red./tehnored. dec. apel jud. C. G. 5.01.2015/7 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 822/2014. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul... → |
|---|
