Fond funciar. Hotărâre din 21-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 21233/212/2008*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 04 Martie 2014
PREȘEDINTE: dr. C. G.
JUDECĂTORI: C. E.
: C. C.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursurilor civile având ca obiect-fond funciar, recurs formulat de recurenții reclamanți B. I. și B. L., ambii cu domiciliul în ., ., județul C. și recursul formulat de recurenta pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR AL COMUNEI C., cu sediul în Comuna C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.6124/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în C., ., județul C., P. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în Comuna C., ., județul C., V. M., domiciliată în C., ., județul C., M. S., domiciliat în M., ., ., .,județul C., M. G., domiciliat în Năvodari, ., ., M. D., domiciliat în C., ., ., . L. I., domiciliată în Comuna C., . și intimatul reconvenient N. T., domiciliat în ..13, județul C. și Năvodari, ., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat Caraiane M. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul recurs este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus prin grefa instanței, întâmpinarea formulată de către intimatul pârât M. S., după care;
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că încă de la termenul trecut din 7 ianuarie 2014 prezent fiind personal intimatul pârât M. a arătat că i-au fost comunicate motivele de recurs prin urmare putea formula întâmpinare încă dinaintea acelui termen, prin urmare califică ca fiind concluzii scrise întâmpinarea depusă pentru termenul de astăzi la dosar.
Având cuvântul apărătorul recurenților arată că prin întâmpinarea calificată ca fiind concluzii scris au fost invocate excepții, ar trebuie comunicată și celorlalte părți, recurenților nu a fost comunicată, lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
Instanța constată că sunt chestiuni de fond care au fost soluționate de instanța de fond, nu se invocă în recurs lipsa calității procesual active sau lipsa de interes. Totodată procedează la comunicarea concluziilor scrise către recurenți prin apărător.
Întrebat apărătorul recurenților reclamanți arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile apărătorului recurenților reclamanți în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr.Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunea astfel cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale formulată de recurentul reconvenient N. T.. Se apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu N. T. prin care s-a solicitat constatarea nuklității contractului de vânzare-cumpărare_ din 1992. Instanța de fond nu a avut în vedere probatoriile administrate în cauză. Prin acest contract a cărui nulitate s-a solicitat M. G. în calitate de vânzător a transmis către N. T., suprafața de 3400 mp când în realitate acesta era proprietar numai a 800 mp. În urma vânzărilor și schimburilor succesive M. G. nu a deținut nici o dată în proprietate această suprafață de 3400 mp, astfel că nu avea posibilitatea să îi transmită pârâtului N. T. această suprafață ci numai 800 mp. În această situație terenul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare_ a fost deținut în stare de indiviziune de către cei doi frați moștenitori. Bunicii M. V. și M. I. au înstrăinat către M. S. și M. P. o suprafață de teren din întregul lot intravilan, însă această suprafață a fost de 800 mp și nu de 3400 mp. Prin urmare se apreciază că acest contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate întrucât se încalcă principiul potrivit cu care vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului pe care îl înstrăinează, prin urmare nimeni nu poate să transmită ceea ce nu are. Teza nulității vânzării lucrului altuia rezultă și din dispozițiile art.1095 alin.1 Cod Civil, care precizează că plata, în general, inclusiv transferul proprietății, ca să fie valabil, trebuie să fie făcută de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată. Ori, sintagma proprietarul capabil,nu se referă doar la capacitatea de folosință și de exercițiul de a înstrăina, ci și la calitatea de proprietar al vânzătorului. Prin urmare neavând decât 800 mp nu putea înstrăina 3400 mp.
În ce privește al doilea motiv de recurs se apreciază că în mod greșit s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul N. T. și s-a constatat nulitatea parțială a titlurilor de proprietate nr._/1995 pentru suprafața de 362 mp și nr._/1998 pentru suprafața de 2000 mp.Se solicită a se observa că la data emiterii titlurilor de proprietate mai sus menționate, emise pe numele lui I. V. G. pentru terenul în suprafață de 5,6 ha( 5 ha în extravilan și 1600 în intravilan) situate în ., s-au respectat prevederile art.8,9.11 și 27 din Legea nr.18/1991 și dispozițiile generale ale acestei legi, precum și HG nr.131/1992, neexistând nici un motiv de nulitate anterior sau concomitent cu emiterea titlurilor de proprietate, astfel încât acest titlu de proprietate a fost emis în mod legal. Nulitatea absolută este acea sancțiune care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, nerespectarea unei norme care ocrotește un interes general. Ori, așa cum s-a arătat, la data emiterii titlului de proprietate nu s-a încălcat nici o normă imperativă a Legii fondului funciar. Se mai arata că, raportul de expertiză topografică efectuat în cauză este lovit de nulitate, întrucât nu a fost avizat de OCPI C. în conformitate cu prevederile Legii nr.7/1996.Potrivit acestei expertize nu se poate realiza punerea în posesie nici a reclamanților și nici a pârâtului, întrucât nu se stabilește calea de acces la drumul public și nici accesul la utilități, respectiv la rețeaua de apă și canalizare. Mai mult decât atât, prin varianta propusă de expert pentru terenul atribuit reclamanților între pct.9,10,11 și 12 se încalcă dreptul de proprietate al altor persoane. Nu a avut în vedere această expertiză realitatea din teren, faptul că limita de sud a proprietății este reprezentată de o râpă împădurită, astfel încât varianta din expertiză face ca terenul propus a fi atribuit recurenților să se extindă în extravilan, în perimetrul acestei râpe. Deși s-au încuviințat în parte obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, se apreciază că la instanța de fond nu s-a răspuns în totalitate la aceste obiecțiuni, iar în virtutea rolului activ instanța avea obligația să pună în vedere expertului să efectueze și alte propuneri, pentru a nu se încălca dreptul de proprietate aș altor persoane și accesul recurenților la drumul public, întrucât, așa cum rezultă din varianta propusă, nu se poate realiza punerea în posesie.
Față de considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând să se admită acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul formulat de C. L. de aplicare a Legii fondului funciar al comunei C., solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat având în vedere că susține poziția recurenților reclamanți.
TRIBUNALUL,
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise ;
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 11.03.2014.
Pronunțată în ședință publică azi,04.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
Azi data de 11.03.2014
TRIBUNALUL,
Completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera;
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 18.03.2014.
Pronunțată în ședință publică azi,11.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
Azi data de 18 .03.2014
TRIBUNALUL,
Același complet și pentru aceleași motive ;
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 21.03.2014.
Pronunțată în ședință publică azi,18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.353
Ședința publică din 21 Martie 2014
PREȘEDINTE: dr. C. G.
JUDECĂTORI: C. E.
: C. C.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursurilor civile având ca obiect-fond funciar, recurs formulat de recurenții reclamanți B. I. și B. L., ambii cu domiciliul în ., județul C. și recursul formulat de recurenta pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR AL COMUNEI C., cu sediul în ., județul C., împotriva sentinței civile nr.6124/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în C., ., județul C., P. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în Comuna C., ., județul C., V. M., domiciliată în C., ., județul C., M. S., domiciliat în M., ., ., .,județul C., M. G., domiciliat în Năvodari, ., ., ., M. D., domiciliat în C., ., ., . L. I., domiciliată în Comuna C., . și intimatul reconvenient N. T., domiciliat în ..13, județul C. și Năvodari, ., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2014 și au fost menționate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2014 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2014 și la data de 21.03.2014, dată la care au pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
- Prin sentința civilă nr.6124/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria
C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. I. și B. L..
A fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților B. I. și B. L. în formularea cererii principale.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reconvenient N. T..
A fost respinsă excepția lipsei de interes a pârâtului-reconvenient N. T. în formularea cererii reconvenționale.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. I. și B. L., în contradictoriu cu pârâtul N. T., înregistrată cu nr._ ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată în dosarul nr._ de pârâtul-reconvenient N. T. în contradictoriu cu B. I., B. L., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C..
A fost admisă în parte cererea conexă înregistrată sub nr._/212/2009, având același obiect cu cererea reconvențională, formulată de reclamantul N. T. în contradictoriu cu B. I., B. L., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995 emis pe numele I. V.G., în ce privește suprafața de teren de 362 mp, situată în intravilanul satului Vadu, . Anexa nr.3 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert P. G. L. ca făcând obiectul suprapunerii între terenul proprietatea pârâtului –reconvenient N. T. (lotul colorat în maro) și terenul proprietatea reclamanților B. I. și B. L. (lotul colorat în roz).
S-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. C. PRIN PRIMAR și în consecință s-a respins cererea conexă înregistrată sub nr._ formulată de reclamantul N. T. în contradictoriu cu pârâta P. C. PRIN PRIMAR ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
S-a admis în parte cererea conexă înregistrată sub nr._ formulată de reclamantul N. T. în contradictoriu cu pârâții V. M., M. S., M. G., M. D., L. I., B. L., C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/1129/12.02.1998 emis pe numele moștenitorilor defunctului M. V., în ce privește suprafața de teren de 2000 mp situată în intravilanul satului Vadu, . Anexa nr.3 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert P. G. L. ca făcând obiectul suprapunerii între terenul proprietatea reclamantului N. T. (lotul colorat în maro) și terenul proprietatea pârâților V. M., M. S., M. G., M. D., L. I. și B. L. (lotul colorat în albastru).
Au fost obligați reclamanții B. I., B. L. și pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. la plata către pârâtul-reconvenient N. T. a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._ în sumă de 1200 lei, reprezentând onorarii de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții B. I. și B. L. au chemat în judecată pe pârâtul N. T., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.12.1992.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul menționat, M. G. a transmis către pârâtul N. T. proprietatea imobilului situat în satul Vadu, ., jud. C., format din casă și dependințe, și teren în suprafață de 3400 mp., în condițiile în care M. G. nu a deținut niciodată în proprietate suprafața de 3400 mp teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111 C. Proc. Civ .
Prin precizările depuse la data de 31.03.2009, reclamanții au arătat că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar anularea parțială a contractului.
Pârâtul N. T. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes a acestora, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pe cale de cerere reconvențională a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții, dar și cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legii 18/1991 C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. anularea Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995 pentru suprafața de 5,6 ha situate în .> Prin cererea înregistrată sub nr._/212/2009, reclamantul N. T. a solicitat constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995.
Prin încheierea din data de 25.08.2009, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului civil nr._/212/2009 la dosarul_ .
Prin sentința civilă nr._/09.11.2010, Judecătoria C. a respins excepțiile invocate, unite cu fondul cauzei, a admis acțiunea reclamanților B. I. și B. L., a dispus anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.12.1992, în sensul diminuării suprafeței de la 3400 mp la 800 mp și a respins cererea conexă formulată de reclamantul N. T. ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.192/09.02.2012, Tribunalul C. a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea verificării prin expertiză de specialitate a suprapunerii celor două imobile în litigiu, și a ordinii de soluționare a cererilor formulate – cea principală și cea conexă, din perspectiva motivelor de nulitate invocate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul N. T. a chemat în judecată pe pârâtele P. C. și C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., solicitând anularea Titlului de Proprietate nr._/1129/12.02.1998.
Prin sentința civilă nr.4857/28.09.2011, Tribunalul C. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Prin precizările formulate în fața Judecătoriei C., reclamantul a modificat obiectul acțiunii sale, solicitând de asemenea și obligarea pârâtei B. L. să lase în deplină proprietate și posesie terenul situat în satul Vadu, ., ., dosar_ ) și anularea certificatului de moștenitor nr.36/30.09.2011 (f.240, dosar_ ).
Prin încheierea din data de 23.10.2012, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară și formarea unui dosar separat și a admis excepția de conexitate a dosarului nr._ la cel cu nr._ .
Prin încheierea din data de 04.09.2012, instanța a admis excepția tardivității modificării cererii reconvenționale în dosarul nr._, iar prin încheierea din data de 23.10.2012, a admis excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii formulate de reclamantul N. T. în dosarul nr._ privind anularea certificatului de moștenitor nr.36/2011.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și cea cu expertiză topografică.
Cu privire la cererea înregistrată sub nr._ :
Având în vedere că excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților B. I. și B. L. și a lipsei de interes a acestora invocate de pârâtul-reconvenient N. T., precum și excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a pârâtul-reconvenient N. T. în formularea cererii reconvenționale, invocate de reclamanții B. I. și B. L. au fost unite cu fondul cauzei și soluționate prin s.c nr._/09.11.2010, casată în tot prin d.c nr.192/09.02.2012 as Tribunalului C., prin raportare la disp.art.311 alin.1) C. Proc. Civ., instanța a repus în discuție excepțiile invocate, pe care le-a analizat cu precădere, în conformitate cu disp.art.137 alin.1) C. Proc. Civ .
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților B. I. și B. L. în formularea cererii principale, instanța a reținut că prin acțiunea formulată aceștia au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.12.1992 prin care pârâtul-reconvenient N. T. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în surpafațăd e 3400 mp, situat în sat.Vadu, ., . decât atât, reclamanții au invocat suprapunerea dintre acest teren și cel ce le aparține, ce a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995.
Având în vedere solicitarea de constatare al nulității absolute, al cărui regim juridic presupune posibilitatea invocării sale de către orice persoană interesată, dar și scopul efectiv urmărit de reclamanți, privind ocrotirea proprietății lor, instanța a respins excepțiile invocate.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a pârâtului-reconvenient N. T. în formularea cererii reconvenționale, pentru aceleași considerente, au fost respinse în egală măsură. Astfel, s-a reținut că pârâtul a solicitat anularea Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995 (motivele invocate urmând a fi apreciate de instanță, pe fond, în vederea calificării corecte a tipului de sancțiune aplicabilă actului juridic– nulitate relativă sau absolută), invocând suprapunerea terenului ce a făcut obiectul acestui titlu cu cel aflat în proprietatea sa.
Astfel fiind, instanța a apreciat că și pârâtul-reconvenient justifică un interes în formularea cererii reconvenționale, din această perspectivă el legitimându-se procesual activ în invocarea nulității titlului de proprietate.
Pe fondul cererii principale, pe baza probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin Titlul de Proprietate nr._/814/15.02.1995, a fost reconstituit numitului I. V.G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,16 ha teren pe raza satului Vadu, . suprafața de 1600 mp în intravilan.
Reclamanta B. L. se legitimează ca și fiică moștenitoare a autorului I. V.G., potrivit certificatului de moștenitor nr.36/30.09.2011.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/22.12.1992, numitul M. G. a vândut pârâtului-reconvenient imobilul situat în com. C., . construcții și teren în suprafață de 3400 mp. În cuprinsul contractului, se face referire la faptul că vânzătorul a dobândit bunul în baza contractului de schimb nr._/1992.
Prin contractul de schimb menționat, M. D. și C. au dat la schimb numitului M. G. imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 3400 mp, situat în com. C., . aceștia declară în cuprinsul actului că l-au dobândit în baza contractului nr._/1992.
Prin contractul de schimb nr._/1992, numiții M. D. și C. au primit în urma schimbului cu M. S. și P. imobilul mai sus menționat. Se arată că acesta a fost dobândit de numiții M. S. și P. în baza actului de vânzare-cumpărare nr._/1971, de la M. V. și I..
Potrivit acestui din urmă act, nr._/1971, M. V. și I. vând fiului lor, M. S., o suprafață de teren de 800 mp și construcție, situate în ..
În ce privește motivul de nulitate invocat în cererea principală, reclamanții B. I. și B. L. arată că pârâtul-reconvenient nu putea dobândi suprafața de teren de 3400 mp, câtă vreme vânzătorul M. G. nu a avut la rândul său, în proprietate, această suprafață. Reclamanții susțin că de pe urma autorilor M. V. și I. au rămas doar doi moștenitori acceptanți, M. S. și I. V. G., terenul autorilor fiind deținut în indiviziune de cei doi frați.
Cu privire la motivul de nulitate invocat, instanța a reținut pe baza susținerilor necontestate ale părților, că autorii M. V. și I. au avut patru copii, respectiv M. S., I. V. G., M. I. și V. M..
În ce privește acceptarea succesiunii celor doi autori de către descendenții acestora, s-a reținut pe baza probelor administrate, inclusiv a răspunsului la interogatoriu al reclamanților B. I. și L. (întrebarea nr.13, f.178 și 182 din dosar_, vol.II) că succesiunea defuncților nu a fost dezbătută, dar și faptul că acest aspect nu a făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța nefiind învestită cu un capăt de cerere având ca obiect dezbaterea succesorală.
Însă chiar și reținând ipoteza invocată de reclamanți privind înstrăinarea de către unul dintre coindivizari a bunului în integralitatea sa, instanța a apreciat că sancțiunea acestei operațiuni, ce a făcut obiect de dezbatere în doctrină, nu este cea a nulității absolute ci cel mult a nulității relative, soarta actului fiind condiționată de rezultatul unui eventual partaj între coindivizari. Astfel fiind, s-a subliniat că, în situația în care bunul înstrăinat este atribuit, în urma partajului, în lotul vânzătorului, atunci contractul este consolidat retroactiv, iar în situația în care este atribuit în lotul altul copărtaș, actul va fi ineficace, sancțiunea fiind cea a nulității relative a contractului.
În toate situațiile, câtă vreme starea de indiviziune există, doctrina a statuat că nu poate fi cerută de către ceilalți coindivizari constatarea nulității sau anularea actului de înstrăinare, după cum nu pot nici intenta cu succes o acțiune în revendicare a bunului de la cumpărătorul care a intrat în posesia bunului, drepturile lor indivize urmând a fi apărate și valorificate pe calea acțiunii de partaj.
Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada existenței, respectiv a încetării stării de indiviziune rezultate dintr-o eventuală devoluțiune succesorală cu privire la bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/22.12.1992, a cărui nulitate (în subsidiar anulare) se solicită a fi constatată, instanța a respins cererea principală de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cererii reconvenționale, pe baza probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin Titlul de Proprietate nr._/814/15.02.1995, a fost reconstituit numitului I. V. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,16 ha teren pe raza satului Vadu, . suprafața de 1600 mp în intravilan.
Reclamanta B. L. se legitimează ca și fiică moștenitoare a autorului I. V. G., potrivit certificatului de moștenitor nr.36/30.09.2011.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/22.12.1992, numitul M. G. a vândut pârâtului-reconvenient imobilul situat în . construcții și teren în suprafață de 3400 mp.
Potrivit documentației ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (f.262-267 dosar_ vol.I), rezultă că reconstituirea dreptului s-a dispus în temeiul cererii nr.234/1991 formulată de I. V. G. pentru suprafața de 9,5 ha, din care 5 ha cu care a fost împroprietărit și 2,5 ha de pe urma defunctului său tată, M. V..
Unul din aspectele ce s-a stabilit a fi cercetate prin decizia de casare pronunțată de Tribunalul C., din perspectiva motivelor de nulitate a titlului invocat prin cererea reconvențională, a fost existența unei cereri de reconstituire pentru suprafața de 1600 mp teren intravilan.
Verificând actele dosarului de reconstituire, instanța a constatat că, în realitate, cererea formulată de autorul reclamanților B. I. și L., respectiv I. V. G. privește doar suprafața de teren arabil, fără a cuprinde o referire expresă și la terenul intravilan, a cărui reconstituire s-a dispus prin titlu.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3) din Legea 18/1991, „Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”.
De asemenea, potrivit disp.art.11 din Legea 18/1991, „ (1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (21) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. (3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”.
În acest sens, instanța a constatat că în registrul agricol S. pe anii 1948-1951 (f.82 dosar_ vol.II), I. V. G. figura în anul 1950 cu o suprafață de 15 ari categoria “construcții”.
Cu toate acestea, instanța reține că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în intravilanul localităților are un regim juridic special, fiind guvernat de texte de lege exprese din cuprinsul Legii 18/1991 (art.22, 23, 24, 35 din Legea 18/1991, în forma în vigoare la momentul emiterii titlului).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.44/1947 încheiat cu Statul Român, autorul M. V. a dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 4510 mp teren intravilan („loc de casă”). Din această suprafață, prin contractul nr._/1971, M. V. și I. vând fiului lor, M. S., o suprafață de teren de 800 mp și construcție, situate în ..
În realitate, M. S. a stăpânit o suprafață mai mare de teren respectiv de 3400 mp, aspect ce rezultă inclusiv din 499/02.11.1992 (f.161 dosar_ vol.I), dar și din adeverința nr._/02.11.2007 (f.71 dosar_ vol.I), din care rezultă că M. S. figurează înscris cu imobil în suprafață de 3400 mp și construcție din anul 1971.
Potrivit raportului de expertiză topografică realizat în cauză, rezultă că între cele două terenuri – cel care a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr._/1995 și cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/22.12.1992 există o suprapunere de 362 mp.
Rezultă așadar că reclamanților, le-a fost reconstituit în anul 1995 dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan, ocupat la acel moment de o terță persoană.
Instanța a reținut în acest sens nu doar că la momentul emiterii titlului de proprietate Legea 18/1991 nu prevedea obligativitatea reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament, dar și că reclamanții nu au făcut dovada acestuia. Mai mult decât atât, instanța a reținut, prin raportare la dispozițiile art.22 din Legea 18/1991 în forma în vigoare la momentul emiterii titlului, că nu s-a făcut, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanților, o determinare a terenului „aferent” casei de locuit, în condițiile în care acesta, în mod evident, se suprapune cu proprietatea altei persoane, procesul-verbal de punere în posesie fiind încheiat „în lipsa proprietarilor”, de unde rezultă că operațiunea tehnică, propriu-zisă, de delimitare a vecinătăților a lipsit.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea reconvențională și a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/814/15.02.1995 pentru suprafața de 362 mp, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză topografică – Anexa 3, ca făcând obiectul suprapunerii între proprietatea reclamanților și cea a pârâtului-reconvenient.
Cu privire la cererea înregistrată sub nr._ :
Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei . a admis-o, reținând că primăria este o structură funcțională care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, fără a întruni în mod cumulativ elementele prevăzute de lege pentru a avea personalitate juridică și, implicit, capacitate de folosință.
Pe fondul cererii conexe, din probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin Titlul de Proprietate nr._/1129/12.02.1998, s-a reconstituit de pe urma autorului M. V. dreptul de proprietate asupra unui teren de 8,2 ha, pe numele moștenitorilor –M. I., I. V.G., M. S. și V. M.. Din suprafața reconstituită, 2000 mp au fost atribuiți în intravilanul localității.
Astfel cum reiese din documentația ce a stat la baza emiterii titlului, depusă de C. L. C. (f.4-17 dosar_ ), rezultă că reconstituirea s-a dispus în temeiul cererilor formulate de numiții M. I., I. V.G. și M. S., fiecare privind suprafețe distincte de teren.
Potrivit registrului agricol din perioada 1948-1951, în anul 1951 autorul M. V. figura cu o suprafață de 20 de ari, categoria „curți”.
Astfel cum s-a reținut și cu privire la Titlul nr._/1995, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în intravilanul localităților are un regim juridic special, fiind guvernat de texte de lege exprese din cuprinsul Legii 18/1991 (art.22, 23, 24, 35 din Legea 18/1991, în forma în vigoare la momentul emiterii titlului).
Din suprafața deținută inițial în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.44/1947 încheiat cu Statul Român, autorul M. V. a înstrăinat, prin contractul nr._/1971, fiului său M. S., o suprafață de teren de 800 mp și construcție, situată în .. În realitate, acesta din urmă a stăpânit o suprafață mai mare de teren respectiv de 3400 mp, aspect ce rezultă inclusiv din adresa nr.499/02.11.1992 (f.161 dosar_ vol.I), dar și din adeverința nr._/02.11.2007 (f.71 dosar_ vol.I), din care rezultă că M. S. figurează înscris cu imobil în suprafață de 3400 mp și construcție din anul 1971.
Potrivit raportului de expertiză topografică realizat în cauză, rezultă că între cele două terenuri – cel care a făcut obiectul Titlului de Proprietate nr._/1998 și cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/22.12.1992 există o suprapunere totală.
Rezultă așadar că reclamanților, le-a fost reconstituit în anul 1998 dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan, ocupat la acel moment de o terță persoană.
Astfel cum s-a reținut și cu privire la Titlul de Proprietate nr._/1995, la acel moment Legea 18/1991 nu prevedea obligativitatea reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament, iar pârâții din cererea conexă nu au făcut dovada acestuia. Mai mult decât atât, instanța a reținut, prin raportare la dispozițiile art.22 din Legea 18/1991 în forma în vigoare la momentul emiterii titlului, că nu s-a făcut la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului M. V. o determinare a terenului „aferent” casei de locuit, în condițiile în care acesta, în mod evident, se suprapune cu proprietatea altei persoane, procesul-verbal de punere în posesie fiind încheiat „în lipsa proprietarilor”, de unde rezultă că operațiunea tehnică, propriu-zisă, de delimitare a vecinătăților a lipsit.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea conexă și a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/1129/12.02.1998 pentru suprafața de 2000 mp, astfel cum a fost identificată în Anexa 3 a raportului de expertiză topografică, ce face obiectul suprapunerii între proprietatea reclamantului din cererea conexă, N. T., și a pârâților.
- Hotărârea judecătorească a fost atacată, în termen legal, cu recurs
de către reclamanții B. I. și B. L. precum și de pârâta C. locală de fond funciar al comunei C. care au criticat soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma disp.art.3041 C.proc.civ, sub următoarele aspecte:
- În motivarea recursului, reclamanții arată că instanța de fond a
respins cererea lor fără a avea în vedere probele administrate.
Astfel, pârâtul N. T. nu putea să dobândească de la vânzătorul M. G. mai mult decât 800 mp suprafață pe care acesta o avea în proprietate. Terenul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/1992 a fost deținut în stare de indiviziune de cei doi frați moștenitori ai lui M. V.. Acesta din urmă a vândut în anul 1971 fiului său M. S. suprafața de 800 mp teren care a făcut obiectului contractelor ulterioare de schimb, prin urmare M. V. nu putea să capete, prin contractul de schimb mai mult decât avea vânzătorul său și vânzătorul coschimbaș anterior.
În mod greșit s-a admis cererea reconvențională.
La data emiterii titlului de proprietate nr._/814/15.02.1995 emis pe numele I. V. G. pentru terenul în suprafață de 5,6 ha (5 ha în extravilan și 1600 mp în intravilan) s-au respectat prevederile art.8, art.9, art.11 și art.27 din Legea nr.18/1991 precum și disp. HG nr.131/1992 neexistând nici un motiv de nulitate anterior sau concomitent cu emiterea titlului.
Raportul de expertiză topografică este lovit de nulitate absolută întrucât nu a fost avizat de OCPI în conformitate cu prevederile Legii nr.7/1996.
Potrivit expertizei efectuate în cauză nu se poate realiza punerea în posesie nici a reclamantului nici a pârâtului întrucât nu se stabilește calea de acces la drumul public și nici accesul la utilități, rețeaua de apă și canalizare. Mai mult, prin varianta propusă de expert terenul atribuit reclamanților încalcă dreptul de proprietate al altor persoane între punctele 9-10-11-12 iar limita de sud a proprietății reclamanților se extinde în extravilan în perimetrul unei râpe.
Deși au fost încuviințate în parte obiecțiunile la raportul de expertiză, nu s-a răspuns la acestea, iar instanța trebuia să pună în vedere expertului să efectueze și alte propuneri pentru a nu se încălca dreptul de proprietate al altor persoane și accesul recurenților la drumul public.
- Recurenta C. locală de fond funciar a comunei C. arată,
în motivarea recursului, că în mod greșit a constatat instanța de fond nulitatea parțială a celor două titluri de proprietate cu privire la suprafețele de 362 mp și respectiv 2000 mp. Aceasta întrucât la emiterea titlurilor de proprietate au fost respectate prevederile art.8, art.9, art.11 și art.27 din Legea nr.18/1991 precum și disp. HG nr.131/1992 neexistând nici un motiv de nulitate anterior sau concomitent cu emiterea titlului.
Susține recurenta că apărările reclamanților în sensul că numitul M.
S. nu putea vinde o suprafață mai mare decât cea de 800 mp pentru care deținea titlu valabil sunt pertinente, deoarece terenul de 3400 mp nu se afla în proprietatea sa vânzarea făcându-se în baza unei eventuale adeverințe și a stăpânirii în fapt.
Arată recurenta că adunând suprafața de 1600 mp din TP_/1995 cu cea de 2000 mp din TP_/1998 și cu cea de 800 mp deținut de M. S. în baza contractului său de dobândire a proprietății rezultă un total de 4400 mp ceea ce se apropie de suprafața reală de teren existentă în limitele deținute de autorii reclamanților și pârâților, de unde concluzia că M. S. a vândut o suprafață de teren mai mare decât cea deținută cu acte.
Intimatul N. T. a formulat întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Și intimatul M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate arătând că a vândut pârâtului N. T. suprafața de teren de 3400 mp și construcțiile de pe acesta, în baza unui act autentic. Că la data întocmirii respectivului act, Consiliul local al comunei C. i-a eliberat adeverința nr.754/29.05.1992 în care se certifică faptul că intimatul este înscris în Registrul agricol al satului Vadu cu imobil teren în suprafață de 3400 mp și construcție cu vecini la est – drum comunal, la vest Bulemunschi L., la nord și sud drum comunal. Că imobilul a fost împrejmuit încă de pe vremea când trăiau părinții V. și I. M. împreună cu care a gospodărit, imobilul fiind delimitat de proprietatea fratelui său I. V. G. autorul reclamanților.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
- Examinând legalitatea hotararii instantei de fond prin prisma
criticilor formulate, ce se incadreaza in motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ., precum si in temeiul disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul retine urmatoarele:
Recursurile formulate se întemeiază pe aceleași critici, considerent pentru care analiza acestora va fi globală.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, reținem, cu privire la critica privind soluționarea cererii principale, că instanța de fond a dat o hotărâre judicioasă, analizând prin prisma regimului nulității aplicabil în speță față de starea de indiviziune clamată, nulitate care nu poate fi decât cel mult relativă și potrivit căreia soarta actului este condiționată de rezultatul unui eventual partaj între coindivizari, prin urmare, în situația în care bunul înstrăinat este atribuit, în urma partajului, în lotul vânzătorului, atunci contractul este consolidat.
Cu privire la soluționarea cererii reconvenționale, recurenții susțin în mod greșit că la data emiterii titlurilor de proprietate nr._/814/15.02.1995 pe numele I. V. G. pentru terenul în suprafață de 5,6 ha (5 ha în extravilan și 1600 mp în intravilan) s-au respectat prevederile art.8, art.9, art.11 și art.27 din Legea nr.18/1991 precum și disp. HG nr.131/1992 neexistând nici un motiv de nulitate anterior sau concomitent cu emiterea titlului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că, prin raportare la dispozițiile art.22 din Legea 18/1991 în forma în vigoare la momentul emiterii titlului, nu s-a făcut, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanților, o determinare a terenului „aferent” casei de locuit, în condițiile în care acesta, în mod evident, se suprapune cu proprietatea altei persoane, procesul-verbal de punere în posesie fiind încheiat „în lipsa proprietarilor”, de unde rezultă că operațiunea tehnică, propriu-zisă, de delimitare a vecinătăților a lipsit.
De altfel, problema nulității titlului de proprietate a fost tranșată prin decizia de casare, Tribunalul reținând în considerentele deciziei că necunoașterea cu exactitate a limitelor acestei suprafețe nu permite modificarea în recurs a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii reconvenționale și a cererii conexe și constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/814/15.02.1995, fiind necesară efectuarea unei expertize topografice (care presupune utilizarea unor instrumente de măsurare de o mai mare precizie decât expertiza imobiliară), în completarea celei efectuate în dosarul civil nr._/212/2007, cu obiectivul anterior menționat.
Lipsa cererii de reconstituire (invocată de pârâtul-reconvenient pe parcursul judecății în fond prin notele scrise atașate la f.169, 193 și 275) atrage nulitatea titlului pentru terenul intravilan, în condițiile art.III lit.a din Legea nr.169/1997, dar numai în măsura în care acest teren se suprapune cu terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.12.1992 a conchis tribunalul în decizia de casare.
Din perspectiva disp. art.315 C.p.c., instanța de fond a administrat probele necesare în vederea stabilirii limitelor acestei nulități, respectiv expertiza tehnică judiciară de specialitate prin care s-a stabilit măsura în care suprafețele de teren din cele două titluri se suprapun.
În ceea ce privește critica referitoare la dificultățile de punere în posesie ca urmare a faptului că potrivit expertizei efectuate în cauză nu se stabilește calea de acces la drumul public și nici accesul la utilități, că prin varianta propusă de expert terenul atribuit reclamanților încalcă dreptul de proprietate al altor persoane între punctele 9-10-11-12 iar limita de sud a proprietății reclamanților se extinde în extravilan în perimetrul unei râpe, tribunalul observă că obiectul acțiunii de față nefiind revendicare ci constatare nulitate parțială titluri de proprietate, instanța de fond a stabilit în mod corect limitele suprapunerii suprafețelor de teren. În acest sens reținem că vecin al proprietății reclamantilor cât și al pârâtului la limita de vest este același proprietar Belemuschi, prin urmare pretinsa alee de trecere a reclamanților nu a fost prefigurată în actele de proprietate ale autorilor lor, altfel vecin al pârâtului la vest ar fi trebuit să fie reclamanții.
În consecință, fata de aceste considerente, in temeiul prevederilor art.312 C.pr.civila, tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți B. I. și B. L., ambii cu domiciliul în ., ., județul C. și recursul formulat de recurenta pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR AL COMUNEI C., cu sediul în Comuna C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.6124/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în C., ., județul C., P. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în Comuna C., ., județul C., V. M., domiciliată în C., ., județul C., M. S., domiciliat în M., ., ., .,județul C., M. G., domiciliat în Năvodari, ., ., ., M. D., domiciliat în C., ., ., . L. I., domiciliată în Comuna C., . și intimatul reconvenient N. T., domiciliat în Comuna C., ..13, județul C. și Năvodari, ., ., județul C., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
jud.fond.A.I..Sincu-B.
tehnoredactat jud.C.E. /07.04.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 46/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 830/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
