Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 522/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-08-2014 în dosarul nr. 18381/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.522
Ședința publică din 7 august 2014
PREȘEDINTE - M. C. M.
JUDECĂTOR – C. E.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 C. - suspendare executare silită, apel declarat de apelantul contestator S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . nr. 1 8, județ C., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. M., cu domiciliul în Constanta, . nr. 3 C, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă și că a fost solicitată judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.223 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat aplicarea prevederilor art.223 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare, față de actele și lucrările dosarului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata:
I. Prin sentința civila nr._/27.11.2013, Judecătoria Constanta a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, în contradictoriu cu intimata O. M., ca nefondată .
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că, prin cererea înregistrată sub nr._ contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta, a formulat in temeiul art. 711-718 alin 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 în contradictoriu cu intimata O. M. cerere de suspendare a executării silite si contestație la executare împotriva somației din data de 12.06.2013 in dosarul de executare nr. 84/2013 de către B.E.J. S. M. - E., înregistrata la D.G.F.P. Constanta sub nr._/19.06.2013 prin care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C. a fost somat ca în termen de 1 (una) zile de la primirea acesteia, să achite debitul în valoare de 2500 euro, in echivalent in lei la data plații reprezentând daune morale si 1361.53 lei cheltuieli de executare silita, prin care solicita admiterea cererii de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare si admiterea contestației la executare si pe cale de consecința anularea tuturor formelor de executare silita emise in dosarul execuțional nr. 84/2013 .
Instanța a respins contestația la executare pentru următoarele considerente: Conform art. 711 NCPC " împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Ca si condiție de admisibilitate a cererii sale, contestatorul trebuie sa justifice un interes in promovarea unei astfel de acțiuni sau o vătămare suferita prin actele de executare atacate. Potrivit Art. 669 alin. (1) NCPC Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor" iar conform alin. 4) al aceluiași articol "sumele datorate ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesata si ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 445 alin. 2) si 3) se aplica in mod corespunzător..." Conform art. 669 alin. 2) NCPC "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, in afara de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație in care vor fi suportate de acesta (....). De asemenea debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a făcut plata in mod voluntar " si conf. alin. 6) " pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor cat si pentru executorul judecătoresc. "
S-a constatat că prin încheierea din 12.06.2013 S. M. a respectat întocmai prevederile normelor aplicabile, stabilind cheltuielile de executare in conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata si ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/C/2006 modificat de Art. l din Ordinul 2561/C/30.07.2012, aspect față de care instanța nu reține nici o încălcare a dispozițiilor legale. In ce privește incidența OG nr. 22/2002, instanța a apreciat ca termenul de 6 (sase) luni la care face referire contestatoarea nu este un termen de gratie sau de imunitate in raport de executarea silita, ci un termen in care debitoarea urmează a face demersuri pentru obținerea fondurilor necesare acoperirii pasivului in cazul in care acestea nu exista. Raportat la acest aspect, se are în vedere și faptul că contestatoarea nu face referire la o lipsa concreta de fonduri si nici nu face dovada acesteia, ci doar invocă prevederile legale in beneficiul său, folosind lipsa de fonduri ca un motiv al neexecutarii obligației stabilite prin titlul executoriu in condițiile in care "fiecare stat are obligația de a deține un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a-si îndeplini obligațiile care îi revin (cauza Budov contra Rusiei - Hotărârea nr. 7 din 2002, cauza Sacaleanu contra României - Hotărârea din septembrie 2005)". Potrivit practicii arătate, s-a reținut că instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului fiind aplicabil si in faza executării. Totodată, s-a avut în vedere că Curtea, in cauza Sondor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care, in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție.
Raportat la aceste aspecte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul nr. I. Prin urmare, având în vedere aceleași considerente, instituția publica nu poate refuza nici executarea încheierii prin care se stabilesc cheltuieli de executare căreia legea ii conferă caracter de titlu executoriu, fiind o obligație disproporționata in sarcina creditorului sa pornească o noua executare silita si sa aștepte 6 luni pentru a recupera sumele aferente executării silite, cat timp se reține culpa debitoarei in executarea voluntara a obligației. Cu referire la aceste aspecte, s-a apreciat că prin adoptarea OG nr. 22/2002 legiuitorul nu a avut intenția de a pune la dispoziția debitorilor bugetari un mijloc de tergiversare a executării silite, considerent aflat în concordanță și cu jurisprudența europeana in aceasta materie, motiv pentru care în practica judiciară s-a constatat existenta unui conflict intre norma interna prevăzuta de art. 2 din OG nr. 22/ 2002 modificata prin Legea nr.110/2007 si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar in temeiul art. 20 din Constituția României au fost înlăturate, reținându-se ca statul si instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil prevăzut in art. 6 fiind aplicabil si in faza executării silite", iar daca se refuza sau se omite executarea unei hotărâri ori se întârzie executarea sa, garanțiile art.6 își pierd rațiunea. De asemenea, a pretinde creditorului ca pentru realizarea creanței sale ar trebui sa formuleze o noua acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea in buget sumele necesare îndestulării sale, ar reprezenta o sarcina oneroasa pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătoreasca.
II.Hotararea judecatoreasca a fost atacata cu apel, in termen legal, de catre contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a apreciat instanța de fond că executarea silită s-a efectuat legal câtă vreme executorul judecătoresc nu a ținut seama de disp. art.2 din OG nr.22/2002 potrivit cărora termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, termen în care susține apelantul avea posibilitatea să efectueze plata voluntar. Numai după împlinirea acestui termen, executorul putea să treacă la executarea silită dacă obligația de plată nu s-ar fi executat.
De asemenea, susține că onorariul de executor de 1361,53 lei nu justifică munca îndeplinită de executor.
In fata instanței de apel, apelantul-contestator nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
III. Apelul nu este întemeiat.
Executarea silită a fost pornită la cererea creditoarei intimate din 26.03.2013, urmare căreia executorul judecătoresc a emis somație către recurent la data de 05.07.2013, primită de acesta la data de 18.06.2013.
Dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002 prevăd că – „http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp133114/_.HTM - #Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Față de prevederile legale citate, observăm că recurentul nu a invocat o lipsă de fonduri la primirea somației pentru a i se oferi răgazul prevăzut de lege de 6 luni în vederea efectuării demersurilor necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată și nici executorul judecătoresc nu a efectuat un alt act de executare ulterior somației care ar fi încălcat dreptul contestatorului la perioada de grație.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor de 1361,53 lei, se observă că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Articolul 451 alin.(2) C.pr.civ., care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, prin similitudine și ale executorilor judecătorești, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de expert de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, respectiv și în faza executării silite, care nu se poate realiza decât prin forța coercitivă a statului prin organul desemnat – executorul judecătoresc.
În speță, munca executorului judecătoresc care, primind cererea de executare, a solicitat instanței, după verificarea înscrisurilor depuse de creditor, încuviințarea executării, a emis acte execuționale - somație, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, justifică onorariul perceput de 1361,53 lei, având în vedere și valoarea creanței a cărei executare s-a solicitat.
F. de aceste considerente, in temeiul prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civila, tribunalul va respinge prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul contestator S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, . nr. 1 8, județ C., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata O. M., cu domiciliul în Constanta, . nr. 3 C, județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 august 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. C. E.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.-T.B./Red.și tehnored.dec.jud.C.E./21.08.2014/4ex.
Emis 2 comunicări/22.08.2014
| ← Legea 10/2001. Încheierea nr. 5/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Fond funciar. Decizia nr. 559/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
