Obligaţie de a face. Decizia nr. 939/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 15390/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.939/2014
Ședința publică de la 28 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. V.
JUDECĂTOR: T. V.
Grefier: G. A.
Pe rol soluționarea apelurilor civile declarate de către apelanta reclamantă P. M., cu domiciliul în C., ..113, .. A, ., județul C. și apelant R. A. EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.7177 din 23.06.2014 și a încheierii din data de 08.09.2014, pronunțate de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. C., și M. C. PRIN PRIMAR, P. M. C., ambii cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă P. M., prin apărător ales, doamna avocat Maytas S. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.88 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantele nu au achitat taxă de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile instanței, după care:
Apelanta reclamantă, prin apărător ales depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor instanței.
Instanța constată faptul că la dosarul cauzei a fost depusă la dosar prin Serviciul Registratură o cerere prin care intimații solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată motivat de împrejurarea că apărătorul ales, din motive personale nu se poate prezenta la termenul de astăzi, iar în situația respingerii cererii se solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Instanța, față de lipsa apelantei pârâte având în vedere că aceasta nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbru judiciar, lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă P. M., prin apărător ales, doamna avocat Maytas S. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Instanța constată faptul că apelanta pârâtă nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbru judiciar.
La interpelarea instanței, apelanta reclamantă prin apărător ales arată că nu mai are alte cereri și nici probe noi.
Nemaifiind alte cereri sau probe noi, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apelanta reclamantă, prin apărător ales, având în vedere că apelanta pârâtă nu a achitat taxă judiciară de timbru și nici timbru judiciar lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi dată. În ceea ce privește propriul apel, precizează că cristica soluției instanței vizează soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. C., M. C. prin Primar și primarul M. C.. Precizează apelanta reclamantă că prin încheierea interlocutorie din data de 19.05.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. și P. M. C. iar prin sentința civilă nr,7177 din data de 23.06.2014, instanța menține cadrul procesual pasiv, stabilit prin încheierea din data de 19.05.2014, însă ulterior, prin încheierea din 08.09.2014 dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale și dispune scoaterea din cauză a pârâtului M. constanța prin primar, admițând acțiunea doar în contradictoriu cu RAEDPP C.. Consideră apelanta reclamantă că această soluție nu poate fi menținută. Apreciază apelanta reclamantă că în cauză trebuia menținut cadrul procesual precizat prin acțiune și se impune obligarea tuturor pârâților la încheierea actului în vederea îndeplinirii de fiecare dintre aceștia a obligațiilor ce le incumbă pe plan administrativ și pentru rațiuni de opozabilitate față de proprietarul bunului în vederea scoaterii din patrimoniu. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâții din cererea de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, conform art.150Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată că prin sentința civilă nr. 7177/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. C. și P. M. C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și R.A.E.D.P.P. C..
Au fost obligați pârâții să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 10, situat în C., .. 113, ., .> S-a stabilit prețul de vânzare al apartamentului la valoarea de 8705 lei (10.794,2 lei, cu TVA), conform raportului de expertiză tehnică imobiliară, întocmit de către expert C. S..
Prin încheierea din data de 08.09.2014 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 7177/23.06.2014, pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._, în sensul de a se menționa corect „admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta R.A.E.D.P.P. C.”, în loc de „admite cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și R.A.E.D.P.P. C.”, precum s-a indicat din eroare.
Tot astfel, s-a menționat „obligă pârâta R.A.E.D.P.P. C. să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 10, situat în C., .. 113, .”, în loc de „obligă pârâții să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 10, situat în C., .. 113, .> Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Față de soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. C. și P. M. C., instanța a respins acțiunea promovată de către reclamanta P. M., în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la acțiunea introdusă în contradictoriu cu R.A.E.D.P.P. C., s-a reținut în fapt că, la data de 22.10.2010, între reclamanta P. M., în calitate de locatar principal și pârâta R.A.E.D.P.P. C., în calitate de locator – titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu destinație de locuință înregistrat sub nr._/22.10.2010, având ca obiect închirierea locuinței situate în C., .. 113, . perioadă stabilită conform Legii nr. 114/1996, astfel, cu începere de la data de 22.10.2010 până la data de 23.10.2015.
La data de 04.02.2011, prin cererea înregistrată la R.A.E.D.P.P C. sub nr. 1058 (f. 37), reclamanta a solicitat cumpărarea imobilului, deținut în temeiul contractului de închiriere nr._/22.10.2010, cu mențiunea ca, plata să se efectueze cu un avans minim și rate lunare pe o perioadă de șase ani, întrucât soțul acesteia este imobilizat la pat cu un handicap de gradul I, conform înscrisurilor atașate cererii.
Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, astfel că, pârâta a inițiat procedura de înstrăinare a imobilului conform Metodologiei de vânzare aprobată prin Hotărârea Consiliului L. al M. C. nr. 471/2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, HCLM nr. 477/09.11.2009, HCLM nr. 296/2009, cu Anexa nr. 1.
Potrivit adresei R.A.E.D.P.P C. – Birou Vânzări către Serviciul Juridic (f. 24-25) nr. 2150/21.09.2012, pârâta a parcurs toate etapele stabilite prin metodologia de vânzare reglementată de HCLM nr. 471/2007, respectiv, obținerea situației juridice a imobilului menționat, inventarierea, intabularea dreptului de proprietate, precum și evaluarea imobilului, solicitată prin adresa reclamantei înregistrată sub nr. 4406/16.05.2012 (f. 29).
Raportul de evaluare întocmit în scopul estimării valorii de piață a proprietății imobiliare în litigiu a determinat un preț de 172.800 lei, echivalentul a 38.700 euro, calculat la cursul BNR de la data de 30.05.2012, prin raportare la HCLM NR. 471/2007.
S-a reținut că HCLM nr. 471/2007, în forma sa inițială, a reglementat o modalitate de plată a prețului, fie cu achitarea integrală, fie în rate trimestriale eșalonate pe maxim trei (3) ani, cu condiția achitării unui avans de minim 15% și a unei dobânzi de 5% aplicată la suma datorată în euro care să acopere devalorizarea monedei convenționale stabilite ca unitate de preț (art. 8), acest articol fiind modificat prin HCLM nr. 477/2009, în sensul în care s-a extins perioada de eșalonare a ratelor pe o perioadă de șase ani, avansul minim fiind de 5%, iar dobânda aplicată, de 5%.
Prima instanță a statuat că, în domeniul de aplicare al actului administrativ indicat, se include și imobilul apartament care face obiectul prezentei acțiuni, precum atestă înscrisurile aflate la dosarul cauzei - HCLM nr. 296/2001, poziția 245, adresa Primăriei M. C. de la f. 35.
Din coroborarea probatoriului administrat, respectiv răspunsul pârâtei la întrebările 1 și 2 ale interogatoriului propus de către reclamantă (f. 107) cu înscrisurile de la dosar, s-a reținut că apartamentul a fost construit din fondurile statului. Totodată, instanța mai reținut că, la data formulării cererii de cumpărare, reclamanta era titulara contractului de închiriere nr._/22.10.2010, având ca obiect închirierea locuinței situate în C., .. 113, . că imobilul nu face parte din categoria locuințelor de intervenție.
Astfel fiind, instanța constată că cererea reclamantei îndeplinea condițiile stipulate de prevederile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.
În drept s-a reținut incidența dispozițiilor art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992.
S-a apreciat că cererea reclamantei, înregistrată la unitatea pârâtă la data de 04.02.2011 se circumscrie condițiilor legale impuse de Legea nr. 85/1992, context în care, faptul că numita nu a indicat temeiul de drept al solicitării sale ori că a cerut efectuarea eșalonată a plății, pe o perioadă de 6 ani nu prezintă relevanță în cauză și nu pot exclude reclamanta de la beneficiul Legii nr. 85/1992, atâta vreme cât, actul administrativ emis la nivel local contravine criteriilor instituite prin această lege.
Constatând că, la data formulării cererii de cumpărare a locuinței, reclamanta era titulara unui contract de închiriere având ca obiect închirierea locuinței situate în C., .. 113, . s-a construit din fondurile statului, precum și că nu face parte din categoria locuințelor de intervenție, instanța a admis primul capăt de cerere și prin urmare, a obligat pârâta R.A.E.D.P.P. C. să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 10, situat în C., .. 113, ..
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea de către instanță a prețului vânzării, s-a reținut că, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 indică în mod expres și detaliat modalitatea de stabilire a prețului. Astfel, conform acestui text, prețul se determină în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, ținându-se seama de coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977 și de indexarea în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Referitor la prețul vânzării, instanța a apreciat ca aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 85/1992, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 244/2011, întrucât cererea inițială a fost înregistrată la data de 04.02.2011, iar ,,procedura de vânzare” a început odată cu înregistrarea solicitării inițiale de cumpărare a locuinței, chiar dacă evaluarea propriu zisă, ca etapă finală în cadrul acestei proceduri a fost solicitată ulterior intrării în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere că, pârâta a determinat prețul viitoarei vânzări contrar dispozițiilor Legii nr. 85/1992, instanța a considerat că, pârâtei îi incumbă, pe lângă obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare, și pe aceea de a perfecta vânzarea la prețul determinat prin expertiza tehnică imobiliară, întocmită de către expert C. S., în cuantum de 8705 lei (10.794,2 lei, cu TVA).
Prin încheierea de îndreptare eroare materială s-a reținut că în dispozitivul sentinței civile nr._ s-a strecurat o eroare materială, anume, instanța a respins și totodată, a admis acțiunea în contradictoriu cu același pârât P. M. C..
S-a reținut că primul paragraf al dispozitivului menționează că, „respinge cererea în contradictoriu cu P. M. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă”, iar în paragraful următor, instanța admite acțiunea în contradictoriu cu același pârât, respectiv, P. M. C..
Urmare a îndreptării erorii materiale, cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în contradictoriu cu pârâta R.A.E.D.P.P C..
Împotriva acestei sentințe civile, dar și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială a declarat apel reclamanta P. M. criticând-o pentru nelegalitate numai în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. C., M. C. prin Primar și P. M. C..
Apelanta susține că soluția instanței de fond, de a obliga numai pârâta R.A.E.D.P.P. C. la vânzarea apartamentului este greșită. În opinia sa, în cauză trebuie menținut cadrul procesual precizat inițial prin acțiune, deoarece printre temeiurile de drept se regăsește și Decretul Lege nr. 61/1990, iar din perspectiva acestui act normativ, pârâții se legitimează procesual în calitate de proprietari, deținători și administratori ai imobilului.
Obligarea tuturor pârâților la încheierea actului se impune în vederea îndeplinirii de către fiecare dintre aceștia a obligațiilor ce le incumbă în plan administrativ (delegarea unui reprezentant pentru încheierea actului, obținerea celorlalte acte necesare încheierii convenției de vânzare cumpărare ) și pentru rațiuni de opozabilitate față de proprietarul bunului, în vederea scoaterii din patrimoniu.
Împotriva sentinței civile, dar și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială a declarat apel și pârâta R.A.E.D.P.P. C. criticând-o pentru nelegalitate astfel:
Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. C., organ deliberativ și de decizie al proprietarului imobilului M. C., al cărui atribut este tocmai acela de a hotărî asupra vânzării imobilelor aflate în proprietatea unității administrativ teritoriale.
Apelanta susține că, hotărârea civilă este opozabilă numai RAEDPP C., în condițiile în care această pârâtă este persoană juridică de drept privat, titular al dreptului de administrare și exploatare a imobilului prin închiriere, la dispoziția proprietarului, fără competență în a perfecta vânzări în temeiul Legii 85/1992 și Decretului Lege nr. 61/1990 și altor legi speciale de vânzare, emise de legiuitor în baza unor principii sociale.
Apelanta pârâtă concluzionează că, într-un contract de vânzare cumpărare, vânzător nu poate fi decât proprietarul imobilului.
Prin cererea de apel, pârâta R.A.E.D.P.P. C. aduce critici prețului de vânzare, la care a fost obligată să vândă imobilul proprietatea altei persoane, considerându-l derizoriu și disproporționat față de valoarea reală a bunului, fiind de natură a prejudicia bugetul local.
De asemenea, reținând data la care reclamanta a optat să cumpere în temeiul Legii 85/1992 exprimându-și opțiunea față de proprietarul imobilului, în patrimoniul căruia figurează acesta, respectiv M. C. prin primar și C. L. C., prin chemarea lor în judecată, apelanta apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii 244/05.12.2011 conform cărora prețul se stabilește prin raport de evaluare, la valoarea de piață a imobilului.
Cererii de apel i-au fost anexate înscrisuri.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac.
Apelul formulat de către apelanta pârâtă R.A.E.D.P.P. C. va fi anulat pentru netimbrare.
Prin rezoluția instanței de recurs s-a stabilit în sarcina apelantei pârâte R.A.E.D.P.P. C. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Legal citată, această apelantă nu și-a îndeplinit obligația procesuală de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, asumându-și astfel consecințele prevăzute de art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Astfel, conform cu art. 20 alin.(1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițiala, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Nerespectarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar are consecințe grave, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, deoarece numai o cerere timbrată conform legii investește legal instanța de judecată cu soluționarea acesteia.
Prin urmare, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, reținându-se că apelanta pârâtă R.A.E.D.P.P. C. nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și 0,15 lei timbru judiciar aferentă judecății căii de atac, se va anula ca netimbrat apelul formulat de către acesta în contradictoriu cu intimata P. M..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma criticilor formulate de apelanta reclamantă P. M., instanța reține:
Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect obligație de a face – de obligare la încheierea unui contract de vânzare cumpărare privind imobilul apartament situat în mun. C., .. 113, . deținut în baza unui contract de închiriere, reclamanta P. M. i-a chemat în judecată pe pârâții C. L. C., M. C. prin primar, P. M. C. și R.A.E.D.P.P. C. . Temeiul juridic invocat este Decretul Lege 61/1990, Legea 85/1992, Decretul 93/1997.
Prin notele scrise depuse la dosar - fila 194, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L. C. și Primarului M. C. motivând că în cauză numai pârâtul M. C. prin Primar are calitate procesuală pasivă întrucât este proprietarul apartamentului, iar dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu prevăd necesitatea unei autorizări prealabile din partea autorității deliberative sau executive.
Instanța a soluționat această apărare pe cale de excepție, prin încheiere interlocutorie din data de 19.05.2014, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. C. și P. M. C..
S-a reținut în esență că doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu C. L. sau Primaria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitatea de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. În consecință, eventualele acte și fapte juridice săvârșite de către autoritățile locale în legătură cu pretențiile reclamantei, în numele și pe seama unității administrative- teritoriale reprezintă actele și faptele M. C., reprezentat prin Primar. Rezultă că, în toate cazurile, municipiul – ca unitate administrativ teritorială - își exercită drepturile subiective și își execută obligațiile prin organele sale, respectiv consilii locale, ca autorități deliberative și primari, ca autorități executive.
Ca o consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. C. și Primarului M. C., prin sentința civilă nr.7177/23.06.2014, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. M. împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
După soluționarea excepției și în acord cu argumentele prezentate în motivare, fondul cererii de chemare în judecată trebuia soluționat în contradictoriu cu pârâții M. C. prin primar și R.A.E.D.P.P. C. .
Prin sentința civilă apelată, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și R.A.E.D.P.P. C., acești pârâți, proprietar respectiv administrator al imobilului, fiind obligați să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 10, situat în C., .. 113, . de 8705 lei (10.794,2 lei, cu TVA).
Ulterior, prin încheierea din data de 08.09.2014, prima instanță s-a sesizat din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 7177/23.06.2014, pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._, în sensul scoaterii din cauză a pârâtului M. C. prin primar.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut că, în dispozitivul sentinței civile nr._ s-a strecurat o eroare materială, anume, instanța a respins și totodată, a admis acțiunea în contradictoriu cu același pârât.
Se susține în motivarea încheierii de îndreptare eroare materială că, primul paragraf al dispozitivului menționează, „respinge cererea în contradictoriu cu P. M. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă”, iar în paragraful următor, instanța admite acțiunea în contradictoriu cu același pârât, respectiv, P. M. C..
Încheierea din data de 08.09.2014 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281 alin. 1 din C.pr.civ., prin luarea în considerare a următoarelor argumente:
În primul rând, considerentele de fapt reținute de prima instanță nu au nicio susținere probatorie. Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, astfel cum au fost prezentate anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive i-a vizat pe pârâții P. M. C. și C. L. C., cererea fiind respinsă în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fond însă, cererea de chemare în judecată a fost admisă în contradictoriu cu ceilalți doi pârâți anume, M. C. prin Primar și R.A.E.D.P.P. C.. În această situație, susținerea instanței de fond potrivit căreia. există dispoziții contradictorii de admitere, dar și de respingere a cererii, în raport cu pârâtul P. M. C. nu se verifică, nefiind dovedită.
În al doilea rând, în toate cazurile în care dispozitivul unei hotărâri judecătorești cuprinde dispoziții potrivnice, devin incidente dispozițiile art. 2811 C.pr.civ. potrivit cărora, numai părțile pot instanței care a pronunțat hotărârea să înlăture aceste dispoziții potrivnice. Procedura de soluționare este expres reglementată prin art. 2811 alin.2 C.pr.civ impunând citarea părților. În cauză însă, prima instanță a soluționat o sesizare din oficiu, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
În al treilea rând, domeniul de aplicare a procedurii de îndreptare a erorilor materiale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 281 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este limitat la erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și la orice erori materiale evidente, care nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârilor judecătorești, astfel rectificate.
În nicio situație, pe calea procedurii speciale de îndreptare a erorilor materiale, nu se poate modifica soluția pronunțată pe fondul unei cereri de chemare în judecată, astfel cum s-a procedat în speță.
Îndreptarea erorii materiale, în sensul scoaterii din cauză a pârâtului M. C. prin Primar, echivalează în fapt cu respingerea cererii de chemare în judecată față de acest pârât, reprezentând o modificare a hotărârii judecătorești, prin care pretențiile reclamantei au fost inițial admise.
În al patrulea rând, se face o confuzie între pârâții chemați în judecată, M. C. prin primar și P. M. C., care nu reprezintă una și aceeași persoană, ci sunt entități juridice diferite, astfel cum rezultă cu evidență din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
În raport de considerentele prezentate, încheierea de îndreptarea erorilor materiale, este nelegală, urmând a fi anulată.
Critica de nelegalitate a sentinței civile apelate, motivată de greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. C. este fondată.
Calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identități între pârât si persoana obligata în raportul juridic dedus judecății.
În timp ce R.A.E.D.P.P. C. este administratorul fondului locativ al M. C. si în condițiile H.C.L.M NR.85/2008, ea încheie contractul de vânzare-cumparare, în numele si pe seama M. C., pentru locuintele ce cad sub incidenta unor legi speciale, pârâtul C. L. al M. C. este organul deliberativ al unitatii administrativ teritoriale, care, potrivit art.36 alin.(2) lit.(c) din legea nr. 215/2001 aproba încheierea actelor de administrare si de dispozitie asupra bunurilor aflate în patrimoniul M. C..
În calitate de organ deliberativ care hotărăște asupra modalității de utilizare a domeniului public si privat al M. C., C. L. C. a emis H.C.L.M. nr. 85/2008 prin care a mandatat R.A.E.D.P.P. C. pentru efectuarea vânzarii bunurilor aflate în proprietate privata a M. C.. Prin urmare, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Raporturile dintre M. C. prin primar si R.A.E.D.P.P. C., conform H.C.L.M. nr. 85/2008 sunt raporturi ce izvorăsc dintr-un contract de mandat, situație în care limitele în care acționează mandatarul sunt stabilite de catre mandant, prin organul său deliberativ, iar efectele mandatului se produc direct în patrimoniul mandantului - M. C. C., proprietar al imobilului apartament asupra căruia se poartă prezentul litigiu.
Considerentele expuse conduc la concluzia că, în operațiunea de vânzare cumpărare în temeiul unei legi speciale, a imobilului aflat în domeniul privat al unității administrativ teritoriale sunt implicate, pe lângă proprietarul bunului - M. C. C. prin primar, atât organul deliberativ - C. L. C., cât și administratorul mandatar R.A.E.D.P.P. C..
P. M. C. nu poate sta în nume propriu în judecată având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (21) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, prin care se statuează ,, Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul constată că, prin sentința civilă apelată, prima instanță nu a soluționat fondul cererii reclamantei în raport cu pârâtul M. C. prin Primar, urmare a soluției greșite de scoatere a sa din cauză, dar și cu pârâtul C. L. C., prin soluționarea greșită a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Având în vedere cererea expresă a reclamantei formulată în cadrul concluziilor pe fondul cererii de apel, de anulare a hotărârii judecătorești și trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, dar și dispozițiile art. 297 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, formulat de apelanta reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr.7177/23.06.2014 și încheierii din 08.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ . Va anula sentința civilă nr.7177/23.06.2014 și încheierea din 08.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare a cererii de apel formulată de apelanta pârâtă R.A.E.D.P.P C..
Anulează apelul formulat de apelanta pârâtă R.A.E.D.P.P C. cu sediul în C., ., județul C., pentru netimbrare.
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă P. M. cu domiciliul în C., ..113, .. A, ., județul C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, P. M. C., ambii cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.7177/23.06.2014 și încheierii din 08.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Anulează sentința civilă nr.7177/23.06.2014 și încheierea din 08.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28.11.2014.
Pt PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. V. V. T.
aflat în C.O., semnează, potrivit art.261 C.pr.civ
Vicepreședinte Tribunal
T. V. G.
Pt.GREFIER,
A. G.
aflată în C.O., semnează, potrivit art.261 C.pr.civ.
Grefier șef Secția I civilă
L. G.
Jud.fond O.M.S.
Red.jud. V.T./19.12.2014
2 ex.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. ., C. Telefon:_ Fax:_ | Dosar nr._ |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
CĂTRE
JUDECĂTORIA C.
Potrivit Deciziei Civile nr.939 pronunțate la data de 28.11.2014, vă înaintăm alăturat dosarul nr._, al Tribunalului C. cusut și numerotat, conținând ……. de file, având atașat dosarul nr._, cusut și numerotat, conținând 277 file.
Vă mulțumim pentru colaborare.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. C. V. G. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
