Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 579/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 12830/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.579/2014
Ședința publică de la 5 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. V.
JUDECĂTOR: C. C. V.
Grefier: G. A.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta C. N. DE ASIGURARI DE SANATATE, cu sediul în București, ..248, ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.10.2013 de către Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata P. E., cu domiciliul în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata, prin apărător ales, doamna avocat S. A. I. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind apelata.
Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.157 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării apelului incident invocată în cauză din oficiu la termenul anterior.
Intimata reclamantă arată că apelul incident a fost depus în termen conform dispozițiilor art.474 și 472 Cod procedură civilă solicitând respingerea excepției tardivității formulării apelului incident.
Instanța rămâne în pronunțare în privința apelului incident în ceea ce privește excepția tardivității formulării apelului incident.
Instanța pune în discuție apelul principal, constatând că apelanta nu a solicitat probe noi în calea de atac.
La interpelarea instanței, intimata reclamantă prin apărător ales arată că nu solicită administrarea unor probe noi în calea de atac.
Instanța ia act că părțile nu solicită administrarea de probe noi în calea de atac.
Nemaifiind alte cereri sau probe noi, instanța în temeiul art.244 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei în temeiul art.392 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă, prin apărător ales, solicită respingerea apelului formulat de către apelanta pârâtă, ca nefundat și păstrarea sentinței apelate ca temeinică și legală. Solicită să se aibă în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata reclamantă este asigurată în cadrul sistemului public de sănătate, a beneficiat de protecție din partea legii, iar în urma unei boli foarte grave aceasta trebuia să primească un tratament gratuit care a fost refuzat pe motiv discriminatoriu. Pe parcursul soluționării cauzei apelanta a înțeles să aprobe acest tratament. Apreciază că în mod indirect s-a adus atingere vieții intimatei în condițiile în care apelanta era conștientă că întreruperea sau neaprobarea tratamentului asiguratei ar fi condus la decesul acesteia.
Intimata reclamantă, prin apărător ales, solicită respingerea apelului apelantei pârâte pentru motivele arătate în întâmpinare, iar în ceea ce privește apelul incident în situația în care se va respinge excepția tardivității formulării apelului incident solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în cererea de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, conform art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 15.05.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta P. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate:
- obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor civile constând în contravaloarea medicamentului Tarceva achiziționat de reclamantă, în cuantum de 9.146,30 lei;
- obligarea paratei la decontarea și asigurarea medicamentului Tarceva pe toată perioada necesară efectuării tratamentului;
- obligarea paratei la plata prejudiciului moral, cauzat pentru suferința psihică pricinuită, evaluat la suma de 10.000 lei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în urma unor investigații efectuate în Germania, reclamanta a fost diagnosticată cu cancer pulmonar. Diagnosticul a fost confirmat și în tară de către specialiști oncologi, astfel încât reclamanta a fost luată în evidențele Spitalului Sfântul loan din Bucureși, Secția oncologie, înregistrată sub nr. 89/2013, astfel cum rezultă din viza aplicată pe buletinul de identitate. In urma investigațiilor medicii specialiști au prescris urgent tratament cu medicamentul Tarceva, Comisia Oncologică aprobând acest tratament.
A mai arătat reclamanta că în luna martie 2013 s-a început tratamentul cu Tarceva, și întrucât se impunea de urgență administrarea acestui tratament a fost nevoită să achite tratamentul pentru o lună, în cuantum de 9.146,30 lei. La data de 03.04.2013 a fost înregistrat la CNAS dosarul nr. 1123/03.04.2013 pentru decontarea medicamentului pe toată perioada de tratament și întrucât dosarul nu a fost aprobat s-a promovat prezenta cerere.
A mai menționat reclamanta că medicamentul Tarceva este unicul medicament autorizat in terapia de întreținere a cancerului pulmonar, fiind finanțat din bugetul statului și din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Prin refuzul de a deconta și a asigura gratuit tratamentul prescris de medici, pârâta a pus în pericol viața ceea ce constituie un tratament inuman, contrar art. 2 și 3 din Convenție și contrar principiului consacrat de Constituția României privind dreptul la viață.
In drept s-au invocat prevederile art. 2 si 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.22 din Constituție, art. 58 raportat la art. 61 C.civ., art. 253 C.civ., art. 221 C.civ., art. 218 alin. 2, art. 226 alin. 1, art. 231, art. 266, art. 292 din Legea nr. 95/2006, HG 124/2013, Ordinul 190/2013, art. 1516 si urmat.C.civ.
In susținere cererii a fost propusă proba înscrisuri, interogatoriu și orice alte probe care ar rezulta a fi utile din dezbateri.
In cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus ca înscrisuri: raport medical nr._/24.01.2013; buletin de rezultate analize din 29.01.2013 eliberat de Synevo; bilet de ieșire din spital din 31.01.2013; scrisoare medicala din 31.01.2013; raport medical nr._/11.02.2013; rezultate analize din 25.02.2013; traducere legalizata diagnosticare Germania din 25.02.2013; buletin de analize medicale din 07.03.2013; raport medical nr._/ 15.03.2013; traducerile legalizate ale diagnosticării efectuate in Germania; rezultatele patologice din Germania; rețea eliberata la 18.03.2013 si bon fiscal in valoare de 9.146,30 lei, reprezentând contravaloare tratamentului medicamentos; cupon pensie; adeverința asigurat CAS- CT_/07.03.2013; copie buletin de identitate cu viza Spitalului de Oncologie Sfantul loan.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta s-a invocat excepția de netimbrare a cererii și excepția prematurității formulării cererii, pe fondul cauzei arătând că reclamanta nu a prezentat la dosarul cauzei documente medicale din momentul în care a fost luată în evidență de Spitalului Clinic de Urgență Sfântul loan din București, secția oncologie.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei documente medicale ale investigațiilor efectuate de către medicii specialiști care au prescris ”urgent tratament cu medicamentul Tarceva ". In acest sens, nu se poate înțelege care medici specialiști au prescris acest medicament și de la care unitate sanitară. Față de acest aspect, se impune a se observa că acest medicament a fost cumpărat de la farmacie și achitat de către reclamantă, deci la cererea acesteia și nicidecum la recomandarea medicului curant.
În același sens, a arătat pârâta că Tarceva nu este unicul medicament autorizat în terapia de întreținere a cancerului pulmonar, ceea ce va demonstra pe parcursul soluționării cauzei.
Cu privire la invocarea art. 2 și art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pârâta a susținut că persoana care se pretinde victimă trebuie să își susțină afirmațiile cu elemente de probă pertinente (de exemplu, certificate medicale sau medico-legale). Reclamanta este ținută să facă proba relelor tratamente „dincolo de orice dubiu rezonabil". Or, reclamanta nu atașează și nu comunică instanței și nici instituției pârâte vreun document din care să rezulte refuzul de a i se acorda tratamentul cu medicamentul Tarceva.
Cu privire la aspectele juridice au fost invocate prevederile Ordinului președintelui CNAS nr. 190/2013, art. 208 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
In atare condiții, pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât nu există temei legal pentru ca instituția pârâtă să fie obligată la plata unei sume de bani având în vedere că, potrivit art. 237 alin. (1) lit, j) din Legea nr. 95/2006, C. Națională de Asigurări de Sănătate nu are ca atribuție să deconteze asistența medicală la cerere.
In concluzie, având în vedere temeiurile de drept menționate, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a arătat că a fost luată în evidențele Spitalului Sf. I. din București- Secția Oncologie, fiind înregistrată sub nr.89/2013, iar medicamentul Tarceva a fost prescris de dr. C. C. din cadrul acestui spital la data de 18.03.2013, conform rețetei aflate la dosarul cauzei.
La data de 08.08.2013 reclamanta a precizat câtimea obiectului primului capăt de cerere la valoarea de 27.438,90 lei, reprezentând cheltuielile aferente perioadei de trei luni în care a urmat tratamentul cu Tarceva.
Prin notele de ședință depuse la aceeași dată de către pârâtă s-a arătat că începând cu luna iulie 2013, timp de 3 luni, a fost aprobat de către Comisia de oncologie constituită la nivelul CNAS, în favoarea reclamantei, tratamentul cu Tarceva. S-a menționat totodată că potrivit Anexei 1, Cap.A, punctul a din Ordinul CNAS 180/2003, comisia nu emite aprobări de terapie retroactivă și prin urmare, medicamentele prescrise și eliberate fără aprobarea Comisiei nu fac obiectul decontării din bugetul fondului unic național de asigurări sociale de sănătate.
La judecata în fond a cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 27.438,90 lei, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată pârâta să asigure în continuare tratamentul reclamantei cu medicamentul Tarceva până la modificarea condițiilor actuale, constatate printr-o prescripție medicală contrară efectuată de un medic specialist din cadrul Spitalului Clinic de Urgență S. I. din București- Secția Oncologie.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: În urma unor investigații efectuate în Germania, reclamanta a fost diagnosticată cu cancer pulmonar. Diagnosticul a fost confirmat și în tară de către specialiști oncologi, astfel încât reclamanta a fost luată în evidențele Spitalului ”Sfântul loan” din București, Secția Oncologie, fiind înregistrată sub nr.89/2013.
Medicamentul Tarceva i-a fost prescris de dr. C. C., medic specialist oncologie medicală din cadrul Spitalului Sf. I. din București la data de 18.03.2013, aspect reținut în baza rețetei aflate la dosarul cauzei la fila 34.
Prin referatul de justificare întocmit de același medic la data de 18.03.2013 s-a propus către Comisia din cadrul CNAS aprobarea inițierii tratamentului cu Erlotinib.
La data de 03.04.2013 a fost înregistrat la CNAS dosarul nr._, în ceea ce o privește pe reclamantă, iar aprobarea inițierii tratamentului cu Erlotinibum-Tarceva a fost dispusă de către Comisia de experțiza a CNAS pentru implementarea programului național de oncologie, la data de 12.06.2013, începând cu luna iulie 2013.
În opinia instanței de fond, împrejurarea că, din motive ce țin de organizarea comisiei din cadrul CNAS sau de numărul mare de solicitări, abia în luna iunie s-au discutat cererile formulate în luna aprilie 2013 de către pacienți, nu poate fi reținută în defavoarea beneficiarilor, fiind aspecte care nu pot fi imputate bolnavului, având în vedere principiul conform căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține un drept.
Prin urmare, deși comisia nu poate acorda aprobări de terapie retroactivă, nicio dispoziție legală nu interzice acordarea de reparații pentru trecut în cazul în care a fost creat un prejudiciu prin întârzierea soluționării cererii de aprobare a tratamentului.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte, existența caracterul ilicit al faptei, existența vinovăției și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Cu privire la existența faptei reclamate, instanța reține că reclamanta, în calitate de asigurat are dreptul de a beneficia de acordarea de medicamente în cadrul programelor naționale, cu toate facilitățile acordate de lege asiguraților. Acest drept naște în sarcina pârâtei obligația corelativă de asigurare a tratamentului medicamentos în regim de compensare 100%.(HG 720/2008)
Cu privire la existența unui prejudiciu încercat de reclamantă, instanța constată că acesta este de natură materială, fiind cuantificat prin însumarea bonurilor fiscale care fac dovada achitării directe a medicamentului Tarceva pentru 3 luni consecutiv, fiind în valoare totală de 27.438,90 lei.
Cu privire la caracterul ilicit al faptei și persoana vinovată, instanța reține că nerespectarea obligației de acordare a medicamentului în condițiile legii (gratuit) încalcă prevederile art.218 din Legea 95/2006. Comisia care trebuie să se întrunească lunar și să rezolve solicitările adresate de bolnavi este constituită la nivelul Casei naționale de Asigurări de Sănătate, iar medicamentele incluse în programul național de oncologie sunt suportate din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Din această perspectivă, rezultă cu certitudine persoana care se face vinovată de nerespectarea acestei obligații legale. Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu derivă ex re.
Cu privire la obligația pârâtei de a asigura în viitor tratamentul cu medicamentul Tarceva, instanța a reținut că aceasta este o obligație corelativă a pârâtei în raport cu dreptul recunoscut de lege în favoarea petentei de a beneficia de acest tratament în regim de compensare 100%. (art. 218 din Legea 95/2006).
Necesitatea administrării tratamentului cu medicamentul Tarceva derivă chiar din poziția procesuală a pârâtei, care a aprobat acest medicament pentru perioada iulie-decembrie 2013 și nu a contestat prescripția medicului curant. Reevaluarea stării de sănătate în funcție de care se va continua sau întrerupe procedura cu Tarceva se impune a fi efectuată de un medic specialist din cadrul Spitalului de Urgență ”Sf. I.” din București, astfel încât punerea în executare a prezentei hotărâri să nu rămână exclusiv la latitudinea vreunei părți litigante.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale în valoare de 10.000 lei, instanța de fond a reținut că sarcina probei revine celui care face o afirmație, conform prevederilor art.249 C.proc.civ., în speță reclamantei.
Cum reclamanta nu a administrat vreo probă, iar existența și cuantificarea prejudiciului moral nu pot fi statuate pe cale de prezumții simple, cererea a fost respinsă ca nefondată.
În drept s-a reținut incidența dispozițiilor art.218 din Legea 95/2006; HG nr.720/2008; art. 23 din HG nr.124/2013; Ordinul CNAS 180/2013- ANEXA nr. 1:
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Instanța de fond a aplicat greșit prevederile actelor normative în vigoare, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind evidențiate următoarele aspecte:
- nu există un prejudiciu creat pe care C.N.A.S. să îl fi creat reclamantei, în condițiile în care reclamanta nu s-a adresat C.N.A.S. pentru decontarea medicamentului Tarceva și pe de altă parte, Comisia de Oncologie din cadrul acestei instituții, cu respectarea actelor normative și administrative a acordat tratament gratuit, decontat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Însumarea celor bonuri fiscale care fac dovada achitării directe a medicamentului Tarceva pentru 3 luni consecutiv, în valoare de 27.438,90 lei nu poate constitui un prejudiciu în înțelesul codului civil.
- nu există o faptă ilicită și nici nu a fost dovedită și argumentată de către instanța de fond legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Apelanta precizează că nu a avut cunoștință de situația medicală a reclamantei și a demersurilor efectuate înainte de deplasarea în străinătate.
- C.N.A.S. nu are nicio culpă, iar în condițiile inexistenței vreunei vinovății în oricare dintre formele prevăzute de lege, răspunderea sa civilă delictuală nu poate fi antrenată.
Apelanta susține de asemenea că în cuprinsul hotărârii contestate au fost reținute elemente de fapt ce nu au fost pe deplin dovedite, anume, nici un document aflat la dosar nu cuprinde mențiuni privitoare la caracterul urgent al tratamentului cu Tarceva, iar achiziționarea acestui tratament s-a făcut de către reclamantă fără recomandarea medicului curant.
De asemenea, nu a existat un refuz de aprobare a tratamentului, afirmația reclamantei în acest sens fiind lipsită de orice suport probator. La data promovării prezentei acțiuni dosarul pentru acordarea tratamentului cu medicamentul Tarceva se afla pe lista de așteptare la Comisia de Oncologie constituită la nivelul C.N.A.S.
După ce se face o prezentare pe etape a procedurii de inițiere de tratament cu medicamentul Tarceva, apelanta concluzionează că, medicamentele care fac obiectul Programului Național de Oncologie, prescrise și eliberate fără aprobarea Comisiei de Oncologie de la nivelul CNAS, nu fac obiectul decontării din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, susținerea instanței potrivit căreia, nicio dispoziție nu interzice acordarea de reparații pentru trecut este total greșită, în condițiile în care, prin dispozițiile exprese ale Anexei nr.1, cap A, pct.a din Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 180/2013 se statuează ,, Comisia nu emite aprobări de terapie retroactive.
În apărare, intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării se evidențiază urgența ce s-a impus în administrarea tratamentului cu medicamentul Tarceva, prescris de medicul curant și care a stat la baza deciziei sale de a achiziționa medicamentul din resurse financiare proprii.
Reclamanta susține în esență că, prin probatoriile administrate a făcut, atât dovada faptului că este îndreptățită la acordarea tratamentului medicamentos, cât și că acest tratament nu i-a fost aprobat în mod abuziv, tergiversându-se aprobarea gratuită a medicamentului cu un impact direct asupra sănătății și vieții sale.
În raport de apelul principal promovat de apelanta pârâtă C.N.A.S. București, reclamanta P. E. a formulat apel incident, înregistrat la data de 06.02.2014 prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate și admiterea cererii prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale, evaluate la suma de 10.000 lei.
Tribunalul va admite excepția tardivității formulării apelului incident, constatând că acesta fost declarat după expirarea termenului reglementat expres prin dispozițiile art. 474 alin.1 raportat la art. 471 alin.6 C.pr.civ., anume în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării cererii de apel.
În speță cererea de apel formulată de apelanta pârâtă C.N.A.S. a fost comunicată intimatei reclamante la data de 20.01.2014 – fila 41. De la această dată a început să curgă termenul de 15 zile în interiorul căruia se putea declara apel incident, data limită fiind 05.02.2014 ( art. 181 alin.2 C.pr.civ.)
Cum apelul incident a fost formulat după expirarea termenului de 15 zile, anume la data de 06.02.2014, instanța constată incidența art. 185 alin.1 C.pr.civ. ce atrage decăderea reclamantei din dreptul de a mai exercita această cale de atac, apelul incident urmând a fi respins ca tardiv formulat.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Reclamanta P. E., diagnosticată cu cancer pulmonar, în urma unor investigații efectuate în Germania, a fost luată în evidențele Spitalului ”Sfântul loan” din București, Secția Oncologie, fiind înregistrată sub nr.89/2013.
Medicamentul Tarceva i-a fost prescris de dr. C. C., medic specialist oncologie medicală din cadrul Spitalului Sf. I. din București la data de 18.03.2013, aspect reținut în baza rețetei aflată la dosarul cauzei la fila 34.
Prin referatul de justificare întocmit de același medic la data de 18.03.2013 s-a propus către Comisia din cadrul CNAS aprobarea inițierii tratamentului cu Erlotinib – Tarceva.
Referatul de inițiere pentru tratament cu Tarceva a fost depus și înregistrat la C. de Asigurări de Sănătate a Mun. București cu nr. 1123/03.04.2013 și apoi depus la C.N.A.S. și înregistrat în baza de date a Comisiei de Oncologie în data de 11.04.2013.
Astfel cum rezultă din susținerile apelantei, începând cu data de 11.04.2013, reclamanta a fost înregistrată pe lista de așteptare, care, pentru acest medicament, înregistrează înainte de fiecare ședință a Comisiei de Oncologie aproximativ 250 – 300 de pacienți.
Numărul dosarelor evaluate în vederea inițierii în tratament cu medicamentul Tarceva se face în funcție de numărul locurilor disponibile la data ședinței Comisiei de Oncologie, număr calculat în raport cu ieșirile din tratament din luna respectivă.
Selecția dosarelor pacienților în vederea inițierii pentru tratament este ordinea intrării în C. Națională de Asigurări de Sănătate a dosarelor acestora și implicit a înregistrării în baza de date a Comisiei de Oncologie.
La fiecare ședință lunară a Comisiei de Oncologie se inițiză în medie 50 – 80 pacienți pentru tratamentul cu Traceva, în funcție de ieșirile din tratament la data Comisiei de Oncologie.
Dosarul reclamantei P. E. a fost analizat și aprobat pentru inițiere de tratament cu medicamentul Tarceva, pe o perioadă de 3 luni, în ședința Comisiei de Oncologie din data de 12 iunie 2013, ședință în care s-au analizat și aprobat cu preponderență dosarele pacienților care au fost înregistrate la această instituție în luna aprilie 2013.
Cât timp s-a derulat procedura administrativă de inițiere pentru tratament gratuit, în cadrul sistemului național de asigurări de sănătate, prin instituțiile publice abilitate - C. de Asigurări de Sănătate a Mun. București și C. Națională de Asigurări de Sănătate, la recomandarea și sub prescripția medicului curant la care a fost luată în evidență - dr. C. C., medic specialist oncologie medicală din cadrul Spitalului Sf. I. din București, reclamanta P. E. a achiziționat medicamentul Tarceva din resurse financiare proprii, asigurându-și astfel, prin contribuție proprie, tratamentul aferent lunilor aprilie, mai și iunie 2013.
În raport de starea de fapt expusă, trebuie evidențiat faptul că pârâta chemată în judecată - C. Națională de Asigurări de Sănătate București - este o instituție publică, de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind un sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, ce asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați.
În calitatea sa de instituție publică de interes național, prin care statul român derulează politica și programele inițiate în domeniul sănătății publice, pârâta se legitimează pe deplin în cauză, având atât capacitate delictuală, cât și capacitate și calitate procesuală pasivă.
În calitate de autoritate care gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, această autoritate este cea căreia îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantei din acțiune, de a-i asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, culpa în derularea cu întârziere a procedurii administrative de inițiere pentru tratament cu medicamentul Tarceva urmând a fi analizată și apreciată față de această parte.
Critica privitoare reținerea unei stări de fapt ce nu este dovedită prin probele administrate, urmată de susținerea că achiziționarea medicamentelor din resurse financiare proprii s-a făcut lipsa unei recomandări sau prescripții a medicului curant, nu este fondată.
Sub acest aspect, corect a reținut instanța de fond că medicamentul Tarceva i-a fost prescris reclamantei de dr. C. C., medic specialist oncologie medicală din cadrul Spitalului Sf. I. din București la data de 18.03.2013, aspect reținut în baza rețetei aflată la fila 34 din dosarul de fond.
Critica privind lipsa caracterului urgent al administrării tratamentului, în condițiile în care în cuprinsul actelor medicale emise nu este consemnat expres, că se impune urgență în efectuarea/continuarea tratamentului cu medicamentul Tarceva, de asemenea, nu este fondată.
În speță, reclamanta a depus la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că suferă de o boală cronică, diagnosticată la stadiul avansat de cancer, pentru care medicamentul înscris în lista actuală de medicamente, ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, da rezultate. Gravitatea bolii de care suferă reclamanta impune administrarea de urgență a medicamentelor adecvate.
Lipsa asigurării medicamentației prescrisă de medicul curant este de natură a-i pune în pericol chiar dreptul la viață, drept garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care putea fi pierdut irevocabil până la soluționarea definitivă a dosarului înaintat C.N.A.S.
Prin urmare, păstrarea dreptului la viață al reclamantei, în condițiile în care procedura administrativă de inițiere pentru tratament în regim de compensare 100% are o durată excesivă, termenul de soluționare a dosarului nefiind previzibil, a impus acesteia să achiziționeze din surse proprii medicamentul Tarceva, timp de 3 luni, respectiv aprilie, mai și iunie 2013.
Critica privitoare la greșita antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâtei, prin invocarea neîndeplinirii condițiilor legale care să atragă o astfel de răspundere pentru prejudiciul material reclamat, nu este fondată.
Prin fundamentul juridic al pretențiilor sale, reclamanta a solicitat instanței o analiză a temeiniciei cererii prin prisma dispozițiilor art.2 și 3 din Convenție.
Ceea ce se impută pârâtei în cauză este caracterul incert al termenului în care se finalizezazăa procedura administrativă de analizare a dosarului și de aprobare a inițierii pentru tratament cu medicamentul Tarceva, fiind împiedicat astfel accesul reclamantei la asistență medicală gratuită, la care este pe deplin îndreptățită.
În aceste împrejurări, neputând fi întrezărit termenul de soluționare a dosarului, reclamanta a fost constrânsă de mai multe ori să facă eforturi susținute suportând costul integral al tratamentului pentru o perioadă de trei luni, impus de gravitatea bolii sale, în lipsa căruia exista un risc real și imediat pentru viața reclamantei.
Astfel cum s-a statuat în cauza P. contra României (10.04.2012), Curtea observă că prima teză din art. 2 impune o obligație pozitivă statelor membre.
Obligația statelor de a proteja dreptul la viață nu se limitează la abținerea de la luarea unei vieți în mod intenționat și ilegal, ci implică totodată obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja viețile celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri și decizii 1998-III).
Aceste principii se aplică și în domeniul sănătății publice, în care obligațiile pozitive enunțate mai sus implică instituirea, de către stat, a unui cadru de reglementare care impune spitalelor, publice sau private, adoptarea de măsuri care să asigure protecția vieții bolnavilor lor [a se vedea, în special, Šilih c. Slovénie (GC), nr._/01, pct. 192, 9 aprilie 2009, Calvelli și Ciglio citată anterior, pct. 49, Byrzykowski împotriva Poloniei, nr._/05, pct. 104, 27 iunie 2006, Erikson împotriva Italiei (dec.), nr._/97, 26 octombrie 1999, și Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr._/99, CEDO 2000-V].”
De asemenea, Curtea consideră, în acest sens, că, tot așa cum o autoritate statală nu are voie să invoce lipsa de fonduri sau resurse ca scuză pentru a nu onora o obligație izvorâtă dintr-o hotărâre judecătorească (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov împotriva Rusiei, nr._/00, pct. 35, CEDO 2002-III), același principiu se aplică a fortiori atunci când există necesitatea de a asigura protecția practică și efectivă a dreptului garantat la art. 2, un drept fundamental în structura convenției.
În mod corect a statuat instanța de fond că, în speță, garanțiile legale pentru asigurarea dreptului la viață capătă caracter efectiv prin acordarea tratamentului cu medicamentul Tarceva pentru perioada prescrisă de medicul specialist curant.
Prin urmare, fapta ilicită constă în omisiunea statului prin intermediul instituției pârâte de a asigura reclamantei tratamentul adecvat, în regim de compensare 100%, în timp util, așa cum necesita gravitatea și complexitatea bolii sale, ceea ce a determinat achiziționarea medicamentului din surse financiare proprii, pentru a preveni o agravare, o deteriorare a stării de sănătate.
Prejudiciul este de natură patrimonială, fiind pe deplin dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, cuntificat la suma de 27 438, 90 lei. Legătura de cauzalitate rezultă implicit, fără a se mai impune dovezi suplimentare.
Culpa aparține pârâtei pentru lipsa
de previzibilitate a duratei procedurii administrative, de inițiere a tratamentului cu medicamentul Tarceva, ce se derulează la nivelul C.N.A.S. ce derivă din lipsa unei legislații care să reglementeze termene clare și precise în interiorul cărora dosarele pacienților să primească o soluționare pe fond.
Numai în această situație s-ar putea face unele aprecieri asupra evoluției bolii într-un termen determinat, putând fi stabilite proceduri de analiză în regim de urgență/cu prioritate a dosarelor aflate pe listele C.N.A.S.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul constată că în mod just au fost analizate condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, soluția de admitere a cererii fiind temeinică și legală, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
În baza art. 453 C.pr.civ. va fi obligată apelanta pârâtă căzută în pretenții la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării apelului incident.
Respinge apelul incident ca fiind tardiv formulat.
Respinge apelul principal declarat de apelanta C. N. DE ASIGURARI DE SANATATE, cu sediul în București, ..248, ., împotriva sentinței civile nr._ din data de 03.10.2013 de către Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata P. E., cu domiciliul în C., ., ., ., ca nefondat.
Obligă apelanta pârâtă către intimata reclamantă la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. T. C. C. V.
GREFIER,
A. G.
Red.Jud.V.T. – 16.10.2014/2ex
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
