Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 31385/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 73
Ședința publică din 11 februarie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelului civil declarat de apelantul –pârât T. S. - Constanta, . A, .. A, . județ C. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–pârât V. H. - Constanta, ., județ C., cererea de chemare în judecată având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul–pârât, prin avocat Frangeti A., cu delegație de substituire emisă de avocatul titular G. G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul–pârât, prin avocat Alper R., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că procedura de citare este legal îndeplinită, că apelul este timbrat și că, prin serviciul registratură, intimatul–pârât a depus întâmpinare, după care,
Instanța înmânează apelantului –pârât o copie a întâmpinării formulate de partea adversă.
Apelantul –pârât, prin avocat, nu solicită stabilirea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea comunicată.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul–pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii. Arată că instanța de fond a făcut o confuzie între intimatul – pârât V. H. și celălalt asociat al reclamantului, numitul V. S.. Societatea are doi asociați, pârâtul fiind tatăl asociatului, motiv pentru care solicită să se înlăture susținerea potrivit căreia reclamantul ar avea posibilitatea urmării altor căii procedurale (dizolvarea societății, excluderea unui asociat etc). V. H. nu are nicio calitatea în societate. În ceea ce privește împrejurarea că nu ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța de fond se oprește la caracterul vremelnic, apreciind că măsurile ce se solicită a fi luate au caracter definitiv, ceea ce este o soluție greșită. Obiectul acțiunii este „obligația de a face”, iar doctrina și practica au statuat că astfel de acțiuni pot fi admise de către instanță, atunci când e vorba de acte samavolnice săvârșite de către pârât. Referitor la urgența, această condiție este îndeplinită, întrucât apelantul, ca administrator al societății, nu mai are acces la toate bunurile și utilajele achiziționate din fonduri europene rambursabile și nu poate urmări dacă sunt utilizate sau respectate clauzele contractului, existând, în aceste condiții, pericolul rambursării contravalorii acestora. Bunurile sunt utilizate de pârât prin intermediul altei firme, care are același obiect ca si societatea ..
Intimatul–pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului. Consideră că in speță instanța de fond nu a făcut nicio confuzie, întrucât dacă ar fi reală susținerea părții adverse, Secția a II-a a Tribunalului C. ar fi competentă să soluționeze pricina. Dacă partea adversă și instanța consideră necesar, se poate face aplicarea prev. art. 519 C.pr.civ. Acțiunea în reintegrare nu poate fi dezlegată pe calea ordonanței președințiale, întrucât s-ar soluționa fondul cauzei, luându-se o măsură care nu este vremelnică. Nu s-a făcut dovada îndeplinirii unor acte samavolnice. Conform NCPC, partea adversă trebuia să-și motiveze apelul în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, astfel încât este decăzută din dreptul de a mai susține criticile. Invocă prev. art. 998 NCPC. Referitor la motivul de apel ce vizează onorariul de avocat, apreciază că se impune respingerea și insistă asupra împrejurării că impozitele sunt foarte mari.
Apelantul–pârât, prin avocat, în replică, susține că apelul este promovat în 5 zile de la pronunțarea hotărârii, dar este motivat după comunicarea acesteia, cu respectarea NCPC. Secția I Civilă a Tribunalului C. este competentă a soluționa cauza.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21.11.2013, reclamantul T. S., în contradictoriu cu pârâtul V. H. a solicitat obligarea pârâtului să îi permită accesul în spațiul din ..2, punct de lucru al S.C. DELTA P. S.R.L, precum și obligarea pârâtului de a permite reclamantului ridicarea utilajelor proprietatea S.C. DELTA P. S.R.L.
În motivare, reclamantul a arătat că este asociat și administrator al S.C. DELTA P. S.R.L împreună cu fiul pârâtului, fiecare având 50% din părțile sociale și că societatea își desfășoară activitatea la punctul de lucru din C. ., imobil proprietatea pârâtului; a mai arătat reclamantul că, la începutul lunii octombrie, în mod abuziv pârâtul a schimbat yalele de la intrările punctului de lucru, astfel că nu are acces la toate bunurile societății.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.996-1001 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, reclamantul a depus în copie certificat de înregistrare, contract de comodat, facturi fiscale, contract de vânzare cumpărare.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Prin încheierea din 13.12.2013 instanța a apreciat natura excepției inadmisibilității ca apărare pe fondul cauzei având ca obiect ordonanță președințială și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
În probațiune instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/16.12.2013 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamant și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2480 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active, instanța de fond a reținut că reclamantul justifică în cauză, calitatea procesuală activă, având în vedere că solicită obligarea pârâtului să îi permită accesul în imobilul situat în C. ..2, imobil proprietatea pârâtului.
Pe fondul cererii, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute cumulativ de art.996 Cod procedură civilă art.996 C.p.civ., deoarece: măsurile ce se solicită a fi luate pe calea ordonanței președințiale au caracter definitiv, iar nu vremelnic și reclamantul are posibilitatea urmării altor căi procedurale (dizolvarea societății, excluderea unui asociat, etc. instituții reglementate de dispozițiile Legii nr. 31/1990).
În termen legal, împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În dezvoltarea motivelor de apel a reiterat considerentele de fapt ale cererii de chemare în judecată, arătând că: aparența de drept este evidentă în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de comodat, iar pârâtul îi refuză accesul în imobil și utilizează bunurile . în mod abuziv; -practica fostului Tribunal Suprem și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a recunoscut posibilitatea obligării prin ordonanță președințială la executarea unor acte de a face atunci când este vorba de acte samavolnice săvârșite de pârât, iar prejudiciul suferit nu poate fi reparat altfel; -din perspectiva caracterului vremelnic, instanța trebuie să verifice doar dacă măsura ce s-ar lua nu ar face imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare; -reclamantul nu are posibilitatea urmării altor căi procedurale, câtă vreme pârâtul nu are calitatea de asociat al .; -urgența se justifică având în vedere că reclamantul nu poate urmări dacă bunurile și utilajele societății sunt utilizate cu respectarea clauzelor contractului de finanțare, în caz contrar existând pericolul rambursării contravalorii acestora; -există pericolul degradării bunurilor prin utilizarea lor de către pârât prin intermediul ., cu același obiect de activitate.
Pentru dovedirea motivelor de apel s-au depus înscrisuri.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, deoarece măsura cerută nu este urgentă și de natură conservatorie, nu s-au produs dovezi cu privire la un prejudiciu iminent sau la necesitatea păstrării unui drept, iar reclamantul supune analizei instanței aspecte ce țin de fondul cauzei.
Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite prin cererea de apel, în conformitate cu disp.art.477 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Raportat la expunerea de motive a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, rezultate din conținutul art.996 alin.1 Cod procedură civilă.
Pretinsa nerespectare de către pârât a contractului de comodat, prin interzicerea accesului reclamantului în spațiul ce constituie sediul ., chiar dacă ar fi dovedită, nu este de natură să atragă în mod automat aplicarea necondiționată a textului de lege menționat, deoarece în această situație rolul instanței de judecată ar deveni pur formal. Exprimarea folosită de legiuitor -„instanța poate lua (…) prin ordonanță președințială”- presupune că instanța investită cu o cerere precum cea de față este ținută să verifice îndeplinirea cerințelor de admisibilitate a ordonanței președințiale reglementate de textul menționat.
Astfel, o cerință esențială a ordonanței președințiale o constituie urgența, fapt ce rezultă din chiar enunțarea ei expresă în textul de lege amintit. Legiuitorul nu definește conceptul de urgență, ci doar indică situațiile ce pot face necesară și o posibilă intervenție a justiției, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cauza de față, reclamantul nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat prin cererea de chemare în judecată împrejurări de natură să îndreptățească ideea că măsura cerută de el este urgentă, respectiv că, în cazul neluării măsurii solicitate, ar pierde vreun drept sau ar suferi o pagubă importantă, imposibil sau dificil de reparat pe viitor.
Simpla afirmație că pârâtul i-ar folosi în mod abuziv bunurile și utilajele (bunuri care de fapt nu sunt proprietatea personală a reclamantului, ci a societății la care are calitatea de asociat) și pretinsa imposibilitate de a urmări respectarea destinației acestora la utilizare nu sunt suficiente pentru a concluziona că reclamantul ar putea suferi o pagubă imposibil de prevenit cu succes pe calea unei acțiuni de drept comun.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu a arătat, în concret, în ce ar consta pierderea personală pe care ar suferi-o în cazul neluării măsurii și care nu s-ar mai putea repara, nu există niciun temei pentru a se aprecia că aspectele invocate în susținerea cererii de obligare a pârâtului la permiterea accesului în spațiul menționat și la ridicarea utilajelor proprietatea societății nu ar putea fi valorificate, respectiv că interesul reclamantului nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea acțiunii de drept comun.
Reținându-se, așadar, că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei aplicări corecte a legii, nedovedirea urgenței făcând inutilă analizarea celorlalte condiții impuse de legiuitor pentru admiterea cererii de ordonanță președințială și, se va respinge ca nefondat prezentul apel, în temeiul disp.art.480 alin.1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul –pârât T. S. - Constanta, . A, .. A, . județ C. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–pârât V. H. - Constanta, ., județ C. ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
Red. fond L. M.
Red. și tehnored. dec. jud. A. L./12.02.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 409/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
