Pretenţii. Încheierea nr. 01/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 01/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 534/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Încheiere.
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
pretentii, formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI C., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată prezintă reclamanta prin avocat Muhscină S., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pârâtul prin avocat în substituire Tasy Coconi, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei delegație de substituire.
Instanța acordă cuvântul asupra excepția necompetenței funcționale a secției de contencios.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției necompetenței funcționale și înaintarea dosarului la secția I civilă.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței funcționale a secției de contencios.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale.
TRIBUNALUL,
Asupra excepției de necompetență funcțională de față:
- Obiectul și părțile litigiului.
1.1. La 23.01.2014, pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată sub nr._ 2013, cererea prin care reclamanta D.G.A.S.P.C. C. a chemat în judecată C. L. al Primăriei C. , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 8.410.237,20 lei – reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea DGASPC C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT C.;
- obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată, în esență că în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013 și-a îndeplinit obligațiile asumate - prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copiii și adulții beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială, proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale aparținând pârâtului, care însă nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin HCJ nr.120/3.04.2008.
Menționează reclamanta că deși prin mai multe adrese emise în anii 2010-2013 a notificat pârâtul pentru plata contribuției, acesta a refuzat executarea plății, debitul înregistrat la data investirii instanței de judecată fiind cuantificat la 392.012,80 lei, conform Anexei 1 – atașată cererii introductive de instanță.
Invederează reclamanta că rezolvarea pe cale administrativă a diferendului nu a fost posibilă, adresa de informare nr._/6.08.2013 fiind apostilată de Vecepreședintele CJ C. cu mențiunea de a se recupera sumele datorate în instanța de judecată.
În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta se prevalează și de disp.art.54 alin.1 Lg.448/2006, art.33 alin.2 și 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 și art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 și ale Lg.47/2006.
În drept, au fost invocate disp.art.1349, art.1357-1359, art.1381,1386, art.1539 Cod civil
1.2. Legal citat, pârâtul și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.27-30), formulând apărări procesuale prin invocarea excepției necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ și fiscal și a excepției lipsei calității procesual pasive și apărări de fond.
2.Tribunalul,
în considerarea disp.art.248 c.pr.civ.cu ref. la art.132 c.pr.civ., analizând cu precădere excepția necompetenței funcționale invocată de pârât, constată următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”
Instanța de contencios administrativ a fost investită cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta urmărește valorificarea în contra Consiliului L. C. a pretențiilor bănești reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea DGASPC C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT V..
Legea nr.554/2004 dispune prin art.8 – cu denumirea marginală – „Obiectul acțiunii judiciare”: (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii”.
Literatura de specialitate a statuat în mod constant că „Prin contencios administrativ se înțelege activitatea de soluționare de către instanțele competente, potrivit legii, a conflictelor în care cel puțin una din părți este organ al administrației publice, un funcționar al acesteia ori un serviciu public administrativ, conflicte născute din acte administrative ilegale, ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, cu ref.la art.18 din Legea nr.554/200, în acord cu doctrina de specialitate a statuat că practica că „Suntem în prezența unui litigiu în care competența revine instanței de contencios administrativ exclusiv in cazurile în care persoana vătămată într-un drept sau interes legitim solicită să anuleze ori să modifice actul administrativ atacat, să oblige organul autorității publice să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege și să acorde daune cauzate de autoritatea publică particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
În situația de speță, conflictul judiciar dedus spre soluționare nu își are izvorul într-un act administrativ – tipic sau asimilat, emis de autoritatea pârâtă, astfel că soluționarea lui se impune a fi realizată de instanța de drept comun, fiind fără relevanță – în raport de obiectul determinat al pricinii, calitatea părților litigante.
Relevantă în determinarea jurisdicției aplicabile prezentului conflict judiciar este hotărârea pronunțată de Î.C.C.J.-S.C.A.F. în ds. 508/2009, într-o situație de speță similară. Prin decizia civilă nr.169/19.01.2010, instanța supremă - investită cu soluționarea recursului promovat de DGASPC M. împotriva sent.civ.nr.29/1.07.2009 a Curții de Apel Ploiești, a stabilit că litigiul urmează a fi soluționat potrivit normelor de drept comun, de către instanța civilă competentă.
Față de cele ce preced, Tribunalul va admite excepția necompetenței funcționale – invocată de pârât și, constatând natura civilă a litigiului, va înainta dosarul spre competentă soluționare Secției I-a Civilă a Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței funcționale a completului specializat contencios administrativ.
Constată natura civilă a cauzei privind pe reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în C., ., județ C. și pe pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI C., cu sediul în C., ., județ C..
Înaintează dosarul Secției a I a Civilă a Tribunalului C..
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./9.04.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
C Ă T R E ,
TRIBUBALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Prin prezenta vă înaintăm dosarul Tribunalului C. nr._ având un nr. de … file, având în vedere că prin încheierea pronunțată la data de 01.04.2014 de Tribunalul C. s-a admis excepția necompetenței funcționale, s-a constata natura civilă a cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Secției a I a civilă a Tribunalului C..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 808/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-10-2014, Tribunalul... → |
|---|
