Legea 10/2001. Hotărâre din 06-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 10046/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 27 februarie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
GREFIER – A. – M. G.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanții C. I., C. S., F. M., I. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat Hasotti I., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâții, prin avocat I. N., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a M. C., după care,
Instanța, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 raport la prevederile art.131 Cod procedură civilă în vigoare, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Dl. avocat I. N. declară că a primit cererea de completare a cadrului procesual pasiv.
Instanța ia act că, urmare a completării cererii de chemare în judecată, cu respectarea prev.art.204 alin.1 C.pr.civ., au calitate procesuală pasivă M. C. prin Primar și P. M. C..
Dl.avocat I. N. procedează la completarea delegației de reprezentare și cu pârâtul P. M. C..
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. prin Primar.
Dl. avocat I. N. arată că nu mai insistă în excepție.
Reclamanții, prin avocat solicită să se ia act de poziția procesuală a părților adverse.
Instanța ia act că apărătorul pârâților nu mai insistă în excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. prin Primar invocată pe calea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat au excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanții, prin avocat, arată că P. Mun. C. a emis o dispoziție soluționând o notificare care fusese soluționată prin titlul executoriu cu care se legitimează. Astfel, printr-o acțiune de drept comun din 1995 au solicitat predarea în natură a bunului, acțiunea fiind completată în 1996 – 1997 cu o cerere de acordare de despăgubiri pentru loturile care nu puteau fi predate în natură. Cauza timp de 6 ani de zile a stat pe rolul instanțelor, suferind mai multe casări și, în momentul în care cauza se afla pe rolul Curții de Apel C., a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care a permis persoanelor îndreptățite să formuleze notificări și să solicite suspendarea judecății cauzelor până la soluționarea notificărilor. Prevalându-se de disp.art.47 din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus suspendarea soluționării litigiului pentru ca P. Mun. C. să soluționeze notificarea. Întrucât timp de 2 ani de zile autoritatea locală nu a emis dispoziție, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei ce viza revendicarea și acordarea de despăgubiri. Curtea de Apel C. a decis casarea cu trimitere la Tribunalul C., instanță care a admis acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, a dispus obligarea Statului Român la plata despăgubirilor directe și a respins cererea de obligare a pârâților la plata despăgubirilor ca nefondată. Curtea de apel C. le-a respins apelul, dar a admis apelul declarat de Statul Român. Această decizie a marcat o schimbare de jurisprudență, în sensul că Legea nr. 10/2001 este aplicabilă și în cazul acțiunilor în revendicare întemeiate pe dreptul comun și că în cadrul acestor acțiuni instanțele pot și au obligația să facă aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, Curtea de Apel C. a statuat că măsurile reparatorii pot fi acordate conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În data de 22.03.2012, hotărârea a rămas irevocabilă, constituind titlu executoriu împotriva Primarului Mun. C. care fusese obligat să înainteze propunere de despăgubiri către Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor. Hotărârea care se execută silit prevede: obligarea Statului Român să le acorde despăgubiri cf.Titlului VII din Legea nr.247/2005 și obligarea M. C. să înainteze propunere de acordare de despăgubiri. M. C. a stat în pasivitate, iar după ce a fost amendat a emis o dispoziție, prin care soluționează obligație ce îi incumbă conform titlului executoriu în condițiile legii noi (P. a fost amendat cu 50 lei pe zi de întârziere, iar prin hotărârea de amendare instanța a respins argumentul primarului că nu ar putea să mai procedeze executarea titlului pentru că ar fi intervenit legea nouă; există astfel autoritate de lucru judecat pe acest aspect; părțile adverse nu au atacat hotărârea). Practic, s-a emis o dispoziție prin care a fost soluționată o notificare care si-a găsit rezolvarea prin titlul executoriu. Insistă asupra faptului că prin hotărâre irevocabilă Curtea de Apel C. a statuat că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 se aplică și în revendicările întemeiate pe dreptul comun. P. Mun. C. nu mai avea ce să soluționeze cu privire la notificare, atâta vreme cât exista un titlu executoriu. Părțile adverse, fără să motiveze, afirmă că Legea nr.165/2013 se aplică si titlurilor executorii irevocabile ce s-ar fi emis anterior intrării în vigoare acestei legi. Invocă art.40 Legea nr.165/201, care face referire doar la cererile nesoluționate. S-a dat dovada de rea – credință, apreciindu-se că notificarea nu a fost soluționată de către Curtea Apel C.. În continuare, se opresc la disp.art.1 din Protocolul nr.1 a CEDO și susțin că hotărârea irevocabilă constituie element de patrimoniu și garantează drepturile efective. Or, principiul stabilității circuitului civil și al securității circuitului civil au fost încălcate. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâții, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor pe care le depune.
Reclamanții, prin avocat, arată că, întrucât pârâții nu au formulat apărări pe fondul cauzei, se impune a li se cenzura concluziile.
Instanța acordă cuvântul pârâților asupra fondului.
Pârâții, prin avocat arată că P. Mun. C. s-a confruntat cu rezolvarea a două situații: notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 și punerea în executare a titlului obținut de reclamanți în procedura revendicării. Nu s-a renunțat niciodată la notificarea, motiv pentru care au apreciat că sunt învestiți cu soluționarea acesteia. Dispozițiile Legii nr.10/2001 se aplică asupra ambelor situații. În baza Legii nr.10/2001, P. Mun. C. era obligat să se pronunțe cu privire la modalitatea de rezolvare a notificării și, de asemenea, la punerea în executare prevăzută de hotărârea irevocabilă. Nu se poate reține că a ignorat hotărârea judecătorească. Măsurile luate au fost legale, atâta vreme cât la momentul emiterii dispoziției Legea nr. 245/2005 nu mai producea efecte. Pe de altă parte, nu consideră că prin emiterea dispoziției reclamanții ar avea de suferit. În ceea ce privește obținerea de despăgubiri, finalitatea este aceeași.
Reclamanții, prin avocat, arată că nicio persoană nu a primit de două ori restituirea în natură sau de două ori despăgubiri (și pe calea Legii nr.10/2001 și pe calea revendicării întemeiate pe drept comun). Instanța de apel a statuat că se vor aplica dispozițiile Legii nr.10/2001. Notificarea a rămas fără obiect, existând autoritatea de lucru judecat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.03.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.503
Ședința publică din 06 martie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
GREFIER – A. – M. G.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanții C. I., C. S., F. M., I. A., toți cu dom. ales la av. în C., P. B., nr. 1B, J. C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul de judecată din data de 27.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 06.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții C. I., C. Ș., F. M. și I. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, au solicitat să se dispună anularea Dispoziției nr.2422/08.11.2013 a Primarului M. C., cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă f.nr./ 11.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ în fond după casări repetate, Tribunalul C. - Secția Civilă a admis acțiunea în revendicare de drept comun a reclamanților C. N. (reclamanților C. I. și C. Ș.), F. M. și I. A. și a dispus, printre altele, obligarea directă a Statului Român la plata sumei de 2.297.945 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri pentru loturile 12,13, 37 ,44, 46 si 51 situate în C. (Zona Spitalul M. - IPJ - Faleză).
Prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010, Curtea de Apel C. - Secția Civilă a admis apelul Statului Român, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat Statul Român să acorde reclamanților despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru loturile de teren ce nu pot fi restituite în natură, respective loturile 12,13, 37,44,46 și 51; a obligat M. C. prin Primar să înainteze propunerea de despăgubire însoțită de documentația aferentă către Comisia Centrală conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a respins apelul reclamanților.
Prin decizia nr.2067/22.03.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I Civilă, a respins recursul reclamanților.
Urmare rămânerii irevocabile a hotărârii, s-a deschis dosarul de executare silită nr.583/2012 al B. S. O., încuviințarea executării silite fiind dispusă prin încheierea din 17.12.2012 pronunțată în dosarul nr._/212 /2012 (583/O/2012) al Judecătoriei C.. Drepturile reclamantului C. N. rezultate din titlu au trecut asupra descendenților săi de gradul I și anume C. Ș. și C. I., care s-au inserat în procedura execuțională alături de F. M. și I. A..
Au precizat reclamanții că, prin titlul executoriu sus menționat, instanța a soluționat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun aplicabil la data introducerii acțiunii și anume art.480 C.civ., marcând o schimbare a jurisprudenței în sensul că prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 se aplică și acțiunilor în revendicare/despăgubire prin echivalent de drept comun, întemeiate pe disp.art.480/481 C.civ.vechi, în ceea ce privește bunurile a căror restituire în natură nu mai este posibilă.
Întrucât pârâtul nu a înțeles să pună în executare titlul executoriu, au solicitat aplicarea amenzii civile potrivit disp.art.5803 alin.1 VCPC, cerere care a fost admisa prin încheierea civilă nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în sensul obligării M. C. de a plăti o amendă civilă în cuantum de 50 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la executarea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu.
În respectiva cauză, pârâtul s-a apărat în sensul că nu se mai poate conforma titlului executoriu întrucât ar fi intervenit prevederile Legii nr.165/2013. Instanța a respins însă această apărare, considerentele hotărârii intrând în puterea lucrului judecat și dobândind efectele lucrului judecat pozitiv.
În loc să se conformeze titlului executoriu și să țină cont de considerentele decisive ale încheierii civile nr._/01.10.2013 privind inaplicabilitatea Legii nr.165/2013, P. M. C. (care nu este debitor conform titlului, debitor fiind M. C.) emite Dispoziția nr.2422/08.11.2013, prin care soluționează notificarea originară adresată în baza Legii nr.10/2001 ca și cum nu s-ar fi judecat irevocabil în revendicarea de drept comun și a dispus respingerea cererii de restituire în natură formulată în baza Legii nr.10/2001 și aplicarea prevederilor Legii nr.165/ 2013, în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru loturile ce nu mai pot fi restituite în natură și înaintării dosarului către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Or, debitorul-intimat în mod abuziv și unilateral a schimbat temeiul răspunderii sale juridice și izvorul obligațiilor, stabilind în mod implicit că legea nouă- Legea nr.165/2013 se aplică și hotărârilor pronunțate sub imperiul Legii nr.247/2005, în pofida dispozițiilor clare ale art.4 din Legea nr.165/2013.
Au susținut reclamanții că notificarea lor originară nr.1775/02.08.2001 rămăsese fără obiect, în condițiile în care acțiunea în revendicare de drept comun soluționase conflictul de drepturi prin aplicarea Legii nr.247/2005 (evident cu trimitere la Legea nr.10/2001), instanțele soluționând implicit și notificarea originară de vreme ce au impus pârâților obligații specifice derivate din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Titlul VII al Legii nr.247/2005. Prin urmare, P. trebuia să execute hotărârea irevocabilă în calitate de reprezentant al M., pârât obligat în titlul executoriu. Dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013 sunt fără echivoc în sensul că legea nouă se aplică cererilor nesoluționate până la data intrării ei în vigoare, cauzelor aflate pe rolul instanțelor și pe rolul CEDO, iar o interpretare de genul celei adoptate de pârât conduce la retroactivitatea legii noi.
Reclamanții au mai învederat că se bucură de un titlu judiciar constând într-o hotărâre irevocabilă, devenită un „bun” în sensul art.1 din PPA la Convenția EDO și că odată cu posesiunea acestui titlu judiciar au mai dobândit și speranța legitimă că dreptul lor va fi respectat de către pârât.
În drept, au arătat că nu ne aflam în ipoteza tehnică reglementată de disp.art.33 și de art. 35 alin.1 din Legea nr.165/2013, ci în in ipoteza de drept comun prevăzută de art.26 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În probațiune au solicitat atașarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului C. și a dosarului de executare nr.583/2012 al B. S. O. și au anexat, în copie certificată, următoarele înscrisuri: hotărârile pronunțate în dosarul nr._, extras Ecris încuviințarea executării silite, cerere adresată debitorilor pentru executarea benevolă a hotărârii, cerere pentru începerea executării silite, încheierea nr._/17.12.2012 de încuviințare a executării silite, cerere din 18.03.2013 adresată executorului pentru constatarea transmisiunii succesorale de la C. N. la C. I. și C. Ș. și, totodată, de continuare a executării silite prin punerea în posesie asupra lotului nr.36, certificat deces C. N., certificat naștere C. S., declarație, carte identitate și certificat naștere C. I., declarație, carte identitate I. A., pașaport, permis conducere F. M., încheierea nr._/01.10.2013, Dispoziția Primarului nr. 2422/08.111.2013, notificarea nr.1775/02.08.2001, încheierile de ședință din 06.02.2001 și 06.03.2001, adresă nr._/09.04.2003, cerere repunere pe rol, corespondență execuțională, adresă nr._/20.07.2011 a M. C..
Pârâtul M. C. prin Primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că se cere doar anularea unui act juridic emis de către P. M. C., nu și stabilirea vreunei obligații în sarcina M. C..
La solicitarea instanței, pârâtul a comunicat documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate (f.88-241).
La data de 21.01.2014, cu respectarea termenului prevăzut de art.204 alin.1 C.proc.civ., reclamanții și-au modificat acțiunea, în sensul că au chemat în judecată în calitate de pârât, alături de M. C., și pe P. M. C. (f.243-244).
Totodată, au depus răspuns la excepția invocată de pârât prin întâmpinare, arătând că unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală pasivă în cererile îndreptate împotriva dispozițiilor emise de primar în procedura reglementată de Legea nr.10/2001, alături de autoritatea emitentă a actului atacat, întrucât efectele dispoziției, cât și cele ale hotărârilor judecătorești, se referă la patrimoniul său.
La termenul de judecată din 27.02.2013, urmare a completării cadrului procesual de către reclamanți, pârâtul inițial M. C. prin Primar a declarat prin apărătorul ales că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă f.nr./11.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. - Secția Civilă, modificată prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010, Curtea de Apel C. - Secția Civilă și rămasă irevocabilă prin decizia nr.2067/22.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă, urmare a admiterii acțiunii în revendicare de drept comun a reclamanților C. N. (autorul reclamanților C. I. și C. Ș.), F. M. și I. A., au fost obligați pârâții M. C. și Consiliul Local C. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie lotul nr.36, situat în prezent în C., .; a fost obligat Statului Român să acorde reclamanților despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru loturile de teren ce nu pot fi restituite în natură, respectiv loturile 12,13, 37,44,46 și 51, cu obligarea M. C. prin Primar să înainteze propunerea de despăgubire însoțită de documentația aferentă către Comisia Centrală conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Prin încheierea nr._/01.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a admis în parte cererea reclamanților C. I. și C. Ș., F. M. și I. A. și, în baza art.5803 C.proc.civ., a obligat pârâtul M. C. prin Primar să plătească o amendă civilă în cuantum de 50 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la executarea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă f.nr./11.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. - Secția Civilă, definitivă prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010 a Curții de Apel C. - Secția Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2067/22.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă.
Prin considerentele acestei încheieri au fost înlăturate apărările pârâtului M. C. derivate din adoptarea Legii nr.165/2013, instanța având în vedere în primul rând faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la o perioadă de timp considerabilă după ce hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a devenit definitivă (21.12.2010) și implicit susceptibilă de executare, inclusiv benevolă din partea pârâtului. Mai mult decât atât, chiar și după . Legii nr.165/2013, a arătat instanța că aceasta conține prevederi specifice atât pentru cererile de restituire încă nesoluționate, cât și pentru cele care au primit deja soluții favorabile, de acordare a despăgubirilor, actul normativ oferind mijloace specifice de adaptare de la sistemul reparator reglementat de Legea nr.247/2005 la cel nou instituit prin dispozițiile sale.
Prin Dispoziția nr.2422/08.11.2013 a Primarului M. C., privind punerea în executare a sentinței civile f.nr./11.06.2010 pronunțate de Tribunalul C. - Secția Civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010 a Curții de Apel C. - Secția Civilă și decizia civilă nr.2067/22.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă, a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată în baza Legii nr.10/2001 de C. I., C. Ș., F. M. și I. A., privind imobilele situate în C., respectiv loturile de teren nr.12, 13, 37, 44, 46 și 51, imposibil de restituit în natură, în prezent acestea fiind ocupate de proprietăți particulare ale unor persoane fizice, având în vedere sentința civilă f.nr./11.06.2010, pronunțată de Tribunalul C. - Secția Civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010 a Curții de Apel C. - Secția Civilă și decizia civilă nr.2067/22.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă.
La Art.2 din dispoziție, pentru imobilele situate în C., respectiv loturile de teren nr.12, 13, 37, 44, 46 și 51, imposibil de restituit în natură, s-a propus la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte, prevăzută în cap.III din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, și înaintarea dosarului către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform sentinței civile f.nr./11.06.2010, pronunțate de Tribunalul C.- Secția Civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010 a Curții de Apel C. - Secția Civilă și decizia civilă nr.2067/22.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă.
De asemenea, la Art.3 s-a prevăzut că, dată fiind existența unui impediment la punerea în executare a sentinței civile f.nr./11.06.2010, pronunțate de Tribunalul C.- Secția Civilă în dosarul nr._, cu privire la punerea în posesie a imobilului-teren-lotul nr.36, situat în prezent în C., ., acest aspect va fi soluționat ulterior emiterii unei hotărâri judecătorești cu mențiunea definitivă și irevocabilă, ținând cont că pe rolul Judecătoriei C. este înregistrat dosarul civil nr._/212/2013 ce are ca obiect daune-acțiune promovată de reclamantul C. I..
Analizând legalitatea și temeinicia acestei dispoziții prin prisma motivelor de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată, tribunalul constată următoarele:
Nu există niciun temei pentru anularea dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură formulate în temeiul Legii nr.10/2001 a loturilor de teren nr.12, 13, 37, 44, 46 și 51, câtă vreme prin această dispoziție nu se aduce vreo vătămare drepturilor recunoscute în favoarea reclamanților prin sentința civilă f.nr./11.06.2010 a Tribunalul C., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.296/C/21.12.2010 a Curții de Apel C..
După cum se arată în mod expres în conținutul său, actul a cărui nulitate se invocă a fost emis tocmai în aplicarea sentinței menționate și nu face decât să preia dispozițiile acesteia în privința loturilor revendicate imposibil de restituit în natură.
Existența hotărârii judecătorești prin care fusese soluționată acțiunea în revendicare de drept comun nu constituia un impediment pentru soluționarea pe fond a notificării formulate în baza Legii speciale nr.10/2001 pentru loturile 12, 13, 37, 44, 46 și 51, câtă vreme prin dispoziția emisă în cadrul procedurii administrative prevăzute de această lege organele administrative ale statului și-au însușit în totalitate constatările anterioare ale instanțelor de judecată în privința respectivelor loturi.
Dispoziția analizată nu este supusă anulării nici din perspectiva mențiunilor referitoare la aplicarea Legii nr.165/2013, în ceea ce privește modalitatea de stabilire și acordare efectivă a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru loturile imposibil de restituit în natură.
În acest sens, avem în vedere disp.art.41 alin.5 din Legea nr.165/2013, potrivit cărora „obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art.21”.
Art.21 din Legea nr.165/2013 stabilește la alin.1 că „În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
În alin.http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197348/_.HTM - #6-9 ale aceluiași articol se arată că „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197348/_.HTM - # Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin.6.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197348/_.HTM - # Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin.7.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197348/_.HTM - # În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Așadar, instituind noile proceduri administrative pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, Legea nr.165/2013 stabilește că dispozițiile sale referitoare la evaluarea imobilelor și stabilirea numărului de puncte în compensare de către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se aplică și în situațiile în care dreptul la astfel de măsuri a fost stabilit prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile înainte de ., cum este și cazul în speță.
Este neîntemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia trimiterea Primarului la prevederile Legii nr.165/2013 ar contraveni considerentelor încheierii civile nr._/01.10.2013 a Judecătoriei C., câtă vreme prin această încheiere nu s-a reținut inaplicabilitatea absolută a legii noi în cazul reclamanților.
Argumentația în baza căreia a fost înlăturată apărarea pârâților privind apariția Legii nr.165/2013 a fost nuanțată, instanța arătând că această lege conține prevederi specifice pentru acordarea despăgubirilor și în cazul cererilor soluționate favorabil anterior intrării ei în vigoare, „oferind mijloace specifice de adaptare de la sistemul reparator reglementat de Legea nr.247/2005 la cel nou instituit prin dispozițiile sale”.
În schimb, dispoziția inclusă în actul administrativ contestat la art.3 este nelegală, în măsura în care emitentul debitor urmărește amânarea executării sau chiar neexecutarea unor hotărâri judecătorești irevocabile (hotărârea dată în revendicare și încheierea prin care pârâții din această hotărâre au fost obligați la plata de amenzi civile), invocând impedimente care existau la momentul pronunțării acestor hotărâri.
Câtă vreme instanțele care au judecat acțiunea în revendicare a reclamanților au constatat, pe baza probelor administrate la acel moment, că lotul de teren nr.36, situat în prezent în C., ., este liber și poate fi restituit în natură foștilor proprietari, prin dispoziția Primarului municipiului C. de soluționare ulterioară a chestiunii referitoare la punerea în posesie a lotului menționat, pe motiv că ar exista un impediment la punerea în executare, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile f.nr./11.06.2010 a Tribunalul C.- Secția Civilă, iar această neregularitate se impune a fi îndreptată prin anularea parțială a Dispoziției nr.2422/08.11.2013.
În considerarea tuturor acestor argumente, prin admiterea în parte a acțiunii modificate, se va dispune anularea Dispoziției nr.2422/08.11.2013 a Primarului M. C. numai în ceea ce privește mențiunile înscrise la art.3, referitoare la executarea hotărârii obținute de reclamanți în revendicare pentru lotul nr.36, urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale actului contestat.
Chiar dacă acțiunea va fi admisă numai în parte, prin aplicarea disp.art.274 și 276 C.proc.civ., instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți, apreciind că în raport de soluția adoptată calitatea de „parte căzută în pretenții” le revine acestora.
Cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată va fi, de asemenea, respinsă, în condițiile în care nu este însoțită înscrisuri doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea modificată de reclamanții C. I., C. S., F. M., I. A., toți cu dom. ales la av. I. Hasotti in C., P. B., nr. 1B, județ C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR.
Dispune anularea parțială a Dispoziției nr.2422/08.11.2013 a Primarului M. C., numai în ceea ce privește mențiunile înscrise la art. 3.
Menține celelalte dispoziții ale actului contestat.
Respinge cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
Red.și tehnored.hot.jud.A.L./25.04.2014/8 ex.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 21-03-2014, Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 735/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
