Revendicare imobiliară. Sentința nr. 101/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 101/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 9493/118/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.101
Ședința publică din 21 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - A. C.
GREFIER - L. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, acțiune formulată de reclamantul DRAGUȚ B. cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat D. Daon în C., ..97, ., județul C. în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI E., C. L. E., ORAȘUL E. PRIN PRIMAR, cu sediul în E., județul C., S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 cu sediul procesual ales la D.G.F.P. C., . nr.18, județul C., M. DEZVOLTĂRII REGIONALE SI TURISMULUI cu sediul în București, . nr.17, sector 5, . SA cu sediul în M., ., județul C., . cu sediul în E. Sud, ..B5, . și A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM, cu sediul în București, sector 1, .. 38.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14 ianuarie 2014, 21 ianuarie 2014, când s-a pronunțat.
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul D. B. a chemat în judecată pe pârâții P. Orașului E., C. L. E., Orașul E., S. Român prin M. Finanțelor, M. Dezvoltării Regionale și Turismului, S.C. T. M. N. S.A și S.C. U. M. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restituirea în natură a imobilului Cazino M., situat în E. Sud și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009, încheiat între ultimele două pârâte și având ca obiect construcția Restaurant Cazinou tip D+P+M+1+2P+3P, situată în loc. E. Sud, ..
În subsidiar, pentru situația în care restituirea în natură nu ar fi posibilă, reclamantul a solicitat compensarea cu un alt imobil echivalent valoric sau prin acordarea de despăgubiri bănești, iar pentru ipoteza în care plata directă a despăgubirilor nu ar fi posibilă, s-a solicitat obligarea pârâtelor să înainteze autorităților competente propunerea de acordare a despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 320/14.02.2002, numita Frenkian I. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului Cazino M., situat în E. Sud.Autoarea notificării avea calitatea de unic moștenitor al defunctului S. M., acționar în cadrul Societății Anonime M. Techirghiol, societate care la rândul său a deținut în proprietate un teren în suprafață de 4.000 mp, pe care a edificat construcția cu destinația de cazino-restaurant, în baza autorizației de construire nr. 1392/01.10.1933.
Reclamantul a mai susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 228/09.03.2010, notificatoarea Frenkian I. a vândut drepturile succesorale de pe urma defuncților R. C. și Frenkian Aram, cumpărători fiind reclamantul și numitul I. A..Acesta din urmă a înstrăinat drepturile succesorale dobândite către numitul G. M., care la rândul său le-a vândut reclamantului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1576/13.10.2011.
A precizat totodată reclamantul că notificarea a fost înaintată Prefectului Județului C. și ulterior la M. Dezvoltării Regionale și Turismului.
În ce privește imobilul notificat, reclamantul a învederat că terenul este proprietatea Orașului E., iar construcția a aparținut pârâtei S.C. T. M. N. S.A., care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009 l-a înstrăinat pârâtei S.C. U. M. S.R.L., cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin.5 din Legea 10/2001.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:extras din actul constitutiv al Societății Anonime M.-Techirghiol, certificat nr._/1947 emis de Camera de Comerț și Industrie București, autorizație de construire nr. 1392/01.10.1933, extras din procesul-verbal nr. 28/28.03.1943 al Adunării Generale Ordinare a Societății M.-Techirghiol.
În apărare, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru motivul că după data intrării a vigoare a Legii 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor obiect al acestei legi nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, fiind obligatorie procedura administrativă instituită de legea specială.
Pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând că nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului și nici pe aceea de entitate învestită cu soluționarea notificării.A precizat astfel pârâtul că imobilul notificat s-a aflat în patrimoniul S.C. C. S. S.A., care a fost privatizată de către A., aceasta fiind instituția implicată în privatizare și totodată titulara obligației de acordarea a despăgubirilor.
Pârâta S.C. U. M. S.R.L. a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001, întrucât nu a prezentat înscrisuri din care să reiasă legătura de rudenie dintre defuncții Frenkian Aram, R. C. și S. M., nu a dovedit calitatea acestuia din urmă de acționar în cadrul Societății Anonime M. Techirghiol, respectiv de unic asociat, pentru a se putea dispune restituirea în natură.Totodată, reclamantul nu a probat existența bunului în patrimoniul respectivei societății, la data preluării abuzive de către stat, în condițiile în care sarcina probei îi revine.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009, pârâta a precizat că la data formulării notificării de către autoarea reclamantului, pârâta S.C. T. M. N. S.A. nu avea calitatea de unitate deținătoare, în sensul art. 21 alin.1 din Legea 10/2001, fiind o societate comercială cu capital integral privat.În consecința, interdicția de înstrăinare reglementată de art. 21 din lege nu îi era opozabilă pârâtei-vânzătoare, care la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 era integral privatizată.
La termenul din 05.02.2013, reclamantul a formulat precizări scrise prin care a susținut că solicită restituirea în natură a imobilului Cazinou M., compus din construcție cu suprafața construită la sol de 1.189 mp și teren în suprafață de 3.600 mp, reprezentând loturile 24, 25, 26, 27, 28 și 29 din parcelarea localității E. la nivelul anului 1898, acest capăt de cerere fiind formulat în contradictoriu cu pârâții P. Orașului E., C. L. E., Orașul E., M. Dezvoltării Regionale și Turismului, S.C. T. M. N. S.A. și S.C. U. M. S.R.L.
Reclamantul a mai menționat că își dovedește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii ca moștenitor al defuncților S. M. și M. Araxi A., persoane care dețineau calitatea de acționari în cadrul societății anonime M. Techirghiol, cu un număr de 8.585 acțiuni, din totalul de 30.000 de acțiuni.
Procedând la soluționarea cererii, instanța a dispus atașarea Dosarului nr._ al Tribunalului C., având ca obiect cererea de restituire în natură a aceluiași imobil, formulată de defuncta Frenkian I..
La termenul din 23.10.2012, a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. Român prin M. Finanțelor, chemat în judecată în capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri bănești, potrivit precizărilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea interlocutorie din 02.04.2013 a fost admisă excepția menționată, avându-se în vedere caracterul obligatoriu al deciziei nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă.În acest sens, instanța supremă a reținut că în cadrul raporturilor juridice stabilite prin transmiterea notificării, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu este titular de drepturi și obligații, iar crearea unei jurisprudențe prin care statul poate fi obligat direct la despăgubiri nu reprezintă doar o schimbare a debitorului obligației de plată, ci și schimbarea mecanismului de achitare a despăgubirilor, reglementat în mod expres prin dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Ca o consecință a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. Român prin M. Finanțelor, acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârât va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
La termenul din 04.06.2013, pârâta S.C. T. M. N. S.A. a invocat excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului, precum și excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009, încheiat cu pârâta S.C. U. M. S.A., ambele excepții fiind întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 4 din Legea 165/2013.
Prin încheierea interlocutorie din 18.06.2013, instanța a respins excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere privind restituirea în natură și a admis excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele societăți comerciale.
Pentru a dispune asupra celei din urmă excepții, instanța a avut în vedere atât folosul practic ce ar decurge din soluționarea favorabilă a acestui capăt de cerere, cât și măsura în care reclamantului i-ar putea profita o atare soluție, în contextul în care calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii decurge din aceea de cesionar de drepturi succesorale de pe urma unui autor ce invocă doar calitatea de acționar al persoanei juridice de la care s-a realizat preluarea abuzivă.
Astfel, în contextul în care atât dispozițiile art. 1 alin.3 din Legea 165/2013, referitoare la drepturile cesionarului, cât și cele ale art.31 alin.1 din Legea 10/2001, privind măsurile reparatorii de care pot beneficia persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care deținea imobilul la data preluării, îl îndreptățesc pe reclamant doar la obținerea unor măsuri reparatorii sub forma compensării prin puncte, este evident că orice demers judiciar menit a-i asigura o restituire în natură a bunului este lipsit de un folos practic pe care legea să îl permită a fi realizat în patrimoniul său.
Or, prin formularea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele S.C. T. M. N. S.A. și S.C. U. M. S.A., pentru pretinsa încălcare a interdicției de înstrăinare instituită de art. 21 alin.5 din Legea 10/2001, reclamantul a urmărit readucerea bunului în patrimoniul societății vânzătoare, care să fie astfel obligată la restituire în natură, în calitate de unitate deținătoare.
În condițiile în care dispozițiile legale incidente, anterior menționate în considerente, nu permit o asemenea finalitate, instanța a apreciat că reclamantul nu poate obține folosul practic urmărit prin formularea capătului de cerere analizat, motiv pentru care a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta S.C. T. M. N. S.A.
Pe cale de consecință, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009, formulat în contradictoriu cu pârâtele . SA și ., va fi respins ca lipsit de interes.
Prin adresa nr. 3674/18.09.2013, A. Națională pentru Turism a confirmat deținerea dosarului constituit pe baza notificării formulate de numita Frenkian I. și a înaintat în copie înscrisurile care alcătuiesc acest dosar.
Față de aceste precizări, la termenul din 19.11.2013 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorității Naționale pentru Turism, în considerarea calității acesteia de autoritate implicată în privatizarea S.C. T. M. N. S.A. și de entitate învestită cu soluționarea notificării.
În temeiul art. 137 C.proc.civ., va fi analizată cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu privire la care se rețin următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cea obligată în cadrul raportului de drept material dedus judecății.Din economia dispozițiilor Legii 10/2001, rezultă că raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi nu poate lua naștere decât între autorul notificării-ca persoană ce pretinde acordarea de măsuri reparatorii și entitatea obligată la acordarea acestor măsuri, care poate fi unitatea deținătoare sau, în cazul societăților comerciale integral privatizare la data intrării în vigoare a legii, instituția publică ce a efectuat privatizarea.
În speță, pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu întrunește nici una dintre cele două calități menționate, motiv pentru care nu poate fi ținut de îndeplinirea vreunei obligații legate de soluționarea, în orice modalitate, a notificării formulate de autoarea reclamantului.Pe cale de consecință, va fi admisă excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, cu consecința respingerii acțiunii îndreptate împotriva sa ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 320/14.02.2002 la B. D. V., numita Frenkian Braconier I. a solicitat Prefectului Județului C. restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul Cazino M., situat în loc. E. Sud.Această notificare nu a fost soluționată în termenul impus de art.25 din Legea 10/2001, fiind în prezent înaintată pârâtei A. Națională pentru Turism.
In condițiile în care entitatea învestită cu soluționarea notificării nu a răspuns înlăuntrul termenului prevăzut de lege, ceea ce echivalează cu refuzul stabilirii măsurilor reparatorii solicitate, instanța de judecată are competența să procedeze la soluționarea pe fond a cererii, potrivit Deciziei în interesul legii nr.20/2007.
Un prim aspect ce se impune a fi subliniat în acest sens privește limitele învestirii instanței în cadrul unei acțiuni având ca obiect soluționarea pe fond a notificării, limite care nu pot fi decât cele stabilite prin chiar notificarea dedusă judecății și care a reprezentat actul declanșator al procedurii administrative rămasă nesoluționată.
Or, prin notificarea depusă la fila 164 din vol.I al dosarului, autoarea reclamantului a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul Cazinou M. din E. Sud, fără a detalia compunerea acestui imobil.Față de această formulare, lipsită de orice indicii legate de configurația imobilului, instanța apreciază că obiectul notificării trebuie înțeles ca fiind limitat la construcția și terenul ocupat de aceasta, care în ansamblu reprezintă imobilul Cazino M..
Prin urmare, pretențiile reclamantului, astfel cum au fost precizate în cursul judecății, referitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren de 3.600 mp, exced obiectului notificării, în condițiile în care terenul aferent construcției este de 2.118 mp, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de Primăria Orașului E..Pentru aceste motive, cererea de acordare a măsurilor reparatorii va fi analizată cu referire la obiectul anterior stabilit al notificării, pretențiile ulterioare ale reclamantului fiind în mod vădit nefondate.
Procedând la soluționarea notificării în cadrul limitelor astfel stabilite, instanța va avea în vedere dispozițiile art.3 alin.1 lit.a și b din Legea 10/2001, care prevăd că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
În speță, reclamantul are calitatea de cesionar de drepturi succesorale de pe urma defunctei Frenkian I., în privința căreia a invocat calitatea de unic moștenitor al numiților S. M. și S. Araxi A., acționari la Societatea Anonimă M. Techirghiol.
Prin urmare, reclamantul se prevalează de dispozițiile art. 3 alin.1 lit. b din Legea 10/2001, astfel încât stabilirea calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii presupune în mod obligatoriu și verificarea calității de proprietar a persoanei juridice la care autorii reclamantului au fost acționari, urmărindu-se existența dreptului în patrimoniul respectivei persoane juridice la data preluării abuzive a bunului.
Potrivit susținerilor reclamantului, imobilul Cazino M. a aparținut Societății Anonime M. Techirghiol, construcția fiind edificată în baza autorizației nr.1392/01.10.1933, asupra unui teren ce constituia capitalul social al persoanei juridice.Din examinarea actului constitutiv al societății, precum și a autorizației de construire, ambele depuse în copie la dosar, rezultă într-adevăr că Societatea M. Techirghiol a fost autorizată să construiască un imobil cu destinația de cazinou și restaurant, pe un teren aflat între . faleza Mării N., reprezentând cu siguranță unul dintre loturile de teren aduse ca aport în natură, la constituirea societății, de către asociatul Jules M..
În lipsa oricăror relații comunicate de către autoritatea locală cu privire la situația Societății M. Techirghiol, vor fi avute în vedere susținerile din cuprinsul cererii de modificare de mențiuni, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie la data de 28.07.1948, potrivit cu care această societate a fost naționalizată în baza Legii 119/1948.În consecință, orice imobil aflat în patrimoniul acestei societăți la data naționalizării sale, a constituit obiect al unei preluări abuzive din partea statului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.a din Legea 10/2001.
Deși sarcina probei existenței imobilului Cazinou M. în patrimoniul societății naționalizate revenea reclamantului, acesta a făcut doar dovada modului în care bunul a fost dobândit de către societate.În condițiile în care ulterior anului 1948, imobilul Cazinou M., compus din construcție și terenul pe care era amplasată aceasta, a făcut parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, fiind dat în administrarea fostei S.C. C. S. S.A., fără a se face dovada valabilității titlului statului, în favoarea reclamantului operează însă o prezumție de preluare abuzivă a imobilului, odată cu naționalizarea Societății Anonime M. Techirghiol, potrivit dispozițiilor art.1 lit.e din H.G. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
O asemenea prezumție legală, cum este cea instituită în privința caracterului preluării bunului de către stat, nu funcționează însă și în ceea ce privește structura acționariatului societății naționalizate, la momentul la care a intervenit preluarea.Or, este evident că măsurile reparatorii cuvenite pentru prejudiciul cauzat prin naționalizare nu pot profita decât persoanelor care au avut calitatea de acționari la momentul naționalizării, în limita acțiunilor deținute.
În acest sens, dispozițiile art. 31.2 din HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, prevăd că pentru dovedirea calității de asociat/acționar la persoana juridică se vor prezenta acte eliberate de societatea însăși, din care să rezulte structura acționariatului/asociații la momentul preluării, ori de autoritățile statului, împreună cu acțiunile în exemplare originale/copii legalizate, dacă acestea mai există.
În cauza de față, reclamantul a precizat că nu poate produce dovezi referitoare la structura acționariatului de la data naționalizării, prevalându-se doar de un extras din procesul-verbal al Adunării Generale a Societății M. Techirghiol, datat 28.03.1943, deci cu 5 ani anterior trecerii societății la stat.Or, potrivit celor anterior menționate, în condițiile în care legea impune dovada calității de acționar la momentul preluării, în lipsa acestei dovezi nu se poate prezuma că societatea a avut aceiași asociați, cu același număr de acțiuni, o perioadă de 5 ani anterioară naționalizării, astfel încât reclamantul să poată beneficia de măsuri reparatorii în considerarea unor informații care nu datează din momentul preluării bunului de către stat.
Trebuie subliniat că stabilirea cu exactitate a numărului de acțiuni deținute de autorii reclamantului este importantă și din perspectiva determinării efective a măsurilor reparatorii prin echivalent și care potrivit art. 31 alin.3 și 4 din Legea 10/2001 se realizează după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, pe baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil al societății, document care la rândul său trebuie prezentat de notificator, în temeiul dispozițiilor art. 31.6.1 din HG 250/2007.
Coroborând toate aceste dispoziții legale, instanța reține că reclamantul nu a prezentat înscrisurile impuse de lege pe baza cărora să facă dovada calității de persoană îndreptățită, dedusă din calitatea sa de succesor al unor acționari ai societății naționalizate.Simpla împrejurare că autorii reclamantului au avut la un moment dat calitatea de acționari în cadrul Societății M. Techirghiol, deținând un număr determinat de acțiuni, nu poate suplini lipsa dovezilor certe privind menținerea acestei calități și a numărului de acțiuni la momentul naționalizării, singurele dovezi care, potrivit reglementării legale exprese, pot proba calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Orașul E., C. L. E., P. Orașului E., A. Națională pentru Turism și S.C. T. M. N. S.A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE cu sediul în București, . nr.17, sector 5.
Respinge capetele de cerere formulate de reclamantul DRAGUȚ B. cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat D. Daon în C., ..97, ., județul C. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publicecu sediul în București, ., sector 5 cu sediul procesual ales la D.G.F.P. C., . nr.18, județul C. și M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca fiind îndreptate împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/30.10.2009, formulat în contradictoriu cu pârâtele . SA cu sediul în M., ., județul C. și . cu sediul în E. Sud, ..B5, .., ca lipsit de interes.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamantul DRAGUȚ B. cu domiciliul procesual ales la C.. Avocat D. Daon în C., ..97, ., județul C. în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI E., C. L. E., ORAȘUL E. PRIN PRIMAR, cu sediul în E., județul C., . SA cu sediul în M., ., județul C. și A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM, cu sediul în București, sector 1, .. 38, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. C. L. M.
Red.jud.A.C.
8 ex./21.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1021/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 03/2014. Tribunalul... → |
|---|
