Contestaţie la executare. Decizia nr. 594/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 4124/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 594/R
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: D. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorii Județul C. și C. Județean C., reprezentanți prin Președintele Consiliului Județean C., împotriva sentinței civile nr. 1183 din 10 aprilie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns intimata, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2013; 19 noiembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 1183/10.04.2013 Judecătoria S. G. a respins excepția tardivității completării contestației, invocată de intimata S. K., a respins contestația la executare formulată și precizată de contestatorul JUDEȚUL C. în contradictoriu cu intimata S. K., a respins cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată contestatorului și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
1. C. procesual.
Prin contestația la executare formulată și precizată de contestatorul JUDEȚUL C., prin Președinte în contradictoriu cu intimata S. K., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 69/2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia nr. 455/R/CA-Fisc.16.06.2009 a CA B. și anularea tuturor formelor de executare silită din dosar ex. nr. 316/2012 SCP Ex.Jud.F.&Bujdoso; suspendarea executării silite și cheltuieli de judecată în sumă de 5.110 lei onorariu executor judecătoresc.
În motivarea contestației se arată, în esență că, prin sentința civilă nr. 69/2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia nr. 455/R/CA-Fisc.16.06.2009 a CA B. s-a recunoscut doar dreptul intimatei de a beneficia de acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, cuantificarea de către instanță a acestor drepturi nefiind posibilă, astfel că soluția instanței este imposibilă de executat, neputând fi investită cu formulă executorie, întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, în înțelesul disp. art.379 alin. 4 C.pr.civ., astfel că, hotărârea instanței nu poate fi investită cu formulă executorie.
Se arată că, potrivit disp. art. 1 alin. 2 OUG nr. 71/2009 se suspendă de drept orice procedură de executare silită privind plata unor sume din titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale din sector bugetar.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește încheierea de investire cu formulă executorie a deciziei nr. 455/R/CA-Fisc.16.06.2009 a CA B., aceasta s-a făcut în temeiul disp. art. 376 alin. 1 C.pr.civ., prin aceasta s-a stabilit în sarcina contestatorilor obligația de a face, constând în calcularea, acordarea și plata efectivă a celor două suplimente în favoarea intimatei.
Întrucât contestatorii nu au executat de bunăvoie hotărârea instanței în ultima zi a terminal de prescripție intimata a solicitat punerea în executare silită a hotărârii instanței, în condițiile art. 580/2 și următ. C.pr.civ.
Deși se susține de către contestator că nu este determinată câtimea obligației de plată, că creanța nu este certă,lichidă și exigibilă, hotărârea stabilește în sarcina contestatoarei obligație precisă - în calitate de or donator principal de credite - aceea de a calcula, acorda și de a plăti efectiv sumele de bani reprezentând suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază pentru perioada 01.08._06, la care se va calcula și indicele de inflație.
În ceea ce privește suspendarea executării silite, astfel cum s-a solicitat, în temeiul disp. OUG nr. 71/2009 respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, nefiind aplicabile în cauză aceste dispoziții.
În ceea ce privește completarea contestației la executare intimata a invocat excepția tardivității acesteia, apreciind că nu a fost depusă înăuntrul termenului de 15 zile,prev. de art. 401 C.pr.civ.
S-a mai arătat, față de cererea contestatorului privind obligarea sa la plata cheltuielilor de executare, că potrivit disp. art. 371/7 alin. 2 C.pr.civ. aceste cheltuieli sunt în sarcina debitorului urmărit.
2. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Din actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 69/2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia nr. 455/R/CA-Fisc.16.06.2009 a CA B. s-a admis în parte cererea intimatei, contestatoarea fiind obligată la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază pentru perioada 01.08._06, la care se va calcula și indicele de inflație.
Deși intimata a solicitat în mai multe rânduri contestatoarei să respecte hotărârea instanței și să o execute de bunăvoie, de fiecare dată s-a lovit de refuzul acesteia, care prin răspunsurile date la notificări, a răstălmăcit dispozițiile clare ale instanței de judecată, dând diverse interpretări, chiar semantice, obligațiilor precise stabilite în sarcina sa, în calitate de ordonator principal de credite al intimatei, în perioada în care a fost angajatul contestatoarei - potrivit înscrisurilor depuse de intimate la dosarul cauzei.
Întrucât contestatoarea nu a înțeles să aducă la îndeplinire obligațiile dispuse de instanță, intimata crezând în buna credință a contestatoarei până în ultima zi, înainte de a interveni prescripția dreptului de a cere executarea silită, a formulat cerere de punere în executare silită a hotărârii instanței, înregistrată sub nr. dosar de exec. 316/15.06.2012.
În cadrul executării silite s-a emis somația către contestatoare și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare comunicate la data de 14.09.2012, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.09.2012 în termenul legal de 15 zile.
Analizând hotărârea a cărei executare silită s-a solicitat, instanța a constatat că partea contestatoare a fost obligată să calculeze, să acorde suplimente salariale și să plătească efectiv aceste drepturi salariale suplimentare, astfel că, executarea silită se circumscrie Secțiunii a IV a din Capitolul VI din Cartea a V-a ”Despre executarea silită”, respectiv – ”Executarea silită a altor obligații de a face” și anume disp. art. 580/2 - 580/5 C.pr.civ., iar nu disp. art. 379 C.pr.civ. privind creanțele certe, lichide și exigibile.
Potrivit disp. art. 580/2 C.pr.civ. dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a cuprinsă într-un titlu executoriu (sentința civilă nr. 69/2009 a Tribunalului C., definitivă prin decizia nr. 455/R/CA-Fisc.16.06.2009 a CA B. - îndeplinește această condiție) în termen de 10 zile de la primirea somației, creditor poate fi autorizat de instanța de executare prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Iar potrivit disp. art. 580/3 C.pr.civ. în cazul în care obligația nu poate fi executată prin alte persoane, debitorul obligației poate fi constrâns să plătească amendă civilă, în favoarea statului stabilită pentru fiecare zi întârziere, până la executarea obligației din titlul executoriu.
Având în vedere aceste considerate, instanța a constatat că susținerile contestatoarei sunt simple afirmații și reflectă, în mod evident, reaua sa credință în executarea obligației stabilite de Curtea de Apel B. prin hotărârea a cărei executare silită se solicită în dosar de exec. nr. 316/15.06.2012 a SCP Ex.Jud. F.&Bujdoso, actele contestate fiind emise cu respectarea disp. legale analizate mai sus.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, întemeiată pe disp. art. 1 alin. 2 - OUG nr. 71/2009, instanța apreciază că nu este admisibilă, aceste dispoziții nefiind aplicabile în cauză, întrucât se referă la plata sumelor rezultate din hotărâri judecătorești (obiectul legii este indicat expresis verbis în denumirea ordonanței de urgență) și nu privește obligațiile stabilite concret de hotărârea judecătorească irevocabilă a cărei executare silită se solicită în cauză, astfel că, față de acestea se va respinge cererea contestatorului.
Instanța a apreciat că excepția tardivității completării contestației la executare este neîntemeiată întrucât prin rezoluția administrativă ( la înregistrarea dosar.), s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea să precizeze pârâtul și adresa acestuia, sub sancțiunea prev. de art. 155/1 C.pr.civ., înscrisul denumit ”completare” fiind în fapt precizarea solicitată de instanță și nu o modificare în înțelesul disp. art. 132 C.pr.civ.
Instanța a constatat că în cauză nu s-au invocat alte motive de nelegalitate a actelor de executare silită, astfel că, față de cele de mai sus, a respins contestația la executare formulată de contestator, ca neîntemeiată, cu consecința respingerii și a cheltuielilor de judecată, reprezentând în fapt cheltuielile de executare.
S-a luat, de asemenea, act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
II. 1. Recursul declarat de contestatoarele Județul C. și C. Județean C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarele Județul C. și C. Județean C. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentulcorespunzător treptei de salarizare este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din L nr. 188/1999. Fără existența unui act normativ suplimentul postului nu poate fi acordat.
În continuare se arată că s-a învestit cu formulă executorie o sentință care nu poate fi executată deoarece creanța nu îndeplinește cumulativ cele trei condiții și anume nu este în același timp certă, lichidă și exigibilă, stabilindu-se doar un drept, iar nu și cuantificarea acestuia.
Se invocă în același sens Decizia nr. 20/2009 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În concluzie, arată recurentele, au fost greșit interpretate disp. art. 373¹ alin. 4 C.. nefiind îndeplinite condițiile de încuviințare a executării silite.
Totodată, se mai arată că în urma admiterii contestației la executare se impune și admiterea cererii privitoare la cheltuieli de judecată în cuantum de 5110 lei, obligația plății acestei sume căzând în sarcina creditoarei S. K..
Recurentele nu au depus înscrisuri noi în recurs.
2. Poziția procesuală a părții intimate în recurs.
Intimata S. K. nu a depus la dosar întâmpinare în recurs, legal fiind citată în proces, fiind depuse la dosar concluzii scrise.
Intimata nu a depus înscrisuri noi în recurs.
3. Decizia instanței de recurs.
Tribunalul sesizat cu soluționarea recursului, analizând motivele de recurs în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de control judiciar constată că titlul executoriu în virtutea căruia a fost începută executarea silită în dosarul execuțional nr. 316/2012 al B. F. &Bujdoso, executare contestată în cauza de față, și anume decizia civilă nr. 455/16.09.2009 a Curții de Apel B. (fila 39 fond) stabilește în sarcina debitoarelor recurente două categorii de obligații, după cum urmează.
a) Pe de o parte, s-a stabilit prin titlu obligația pârâtelor de a calcula și acorda sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază pentru perioada 01.08._06, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă fiecărui supliment luna și până la plata efectivă.
În ceea ce privește obligația de mai sus, se constată că aceasta are natura juridică a unei obligații de a face, obligație constând în demersul de stabilire de către pârâte a unui cuantum, respectiv a unui procent și de calculare a sumelor datorate raportat la acest procent precum și de emitere a unui act administrativ de acordare a sumelor astfel calculate reclamantei, iar față de natura acestei obligații, aceea de obligație de a face, tribunalul reține că dispoziția din sentință poate face obiectul executării silite în conformitate cu prevederile cuprinse în codul de procedură civilă referitoare la executarea obligațiilor de a face, considerente față de care instanța de control judiciar reține că în mod legal au fost emise formele de executare silită relativ la aceste obligații stabilite prin titlul executoriu, și anume obligația de calculare - prin stabilirea procentului și calcularea sumelor și obligația de acordare – prin emiterea unui act prin care să se acorde aceste sume astfel calculate reclamantei, din această perspectivă soluția instanței de fond de menținere a actelor de executare sub acest aspect fiind legală și temeinică.
b) În ceea ce privește obligația de plată efectivă a sumelor, instanța de control judiciar va avea în primul rând în vedere faptul că această obligație este subsecventă celei dintâi, evident neputând avea loc o plată a sumelor dacă acestea nu au fost mai întâi calculate conform celor de mai sus.
În drept, instanța va avea în vedere că potrivit art. 379 alin.1 și 3 C.. nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, creanța lichidă fiind aceea a câtime este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
În speța de față se constată că, în condițiile în care stabilirea câtimii creanței presupune în prealabil executarea obligației de calculare și acordare a sumelor, prin stabilirea de către debitoare a unui criteriu și a unui procent în vederea calculării sumelor, creanța executată nu poate fi calificată drept una lichidă care să poată face obiectul executării silite, art. 379 alin.2 C.. stipulând în mod expres că dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea.
Prin prisma celor de mai sus, având în vedere că obligația de plată pentru care s-a început executarea silită ( actele de executare arătând în mod expres că se referă atât la obligația de a face analizată mai sus, cât și la obligația de plată a sumelor ) nu are ca obiect o creanță lichidă, tribunalul constată că formele de executare emise în acest sens sunt lovite de nulitate, încălcând prevederea expresă cuprinsă în art. 379 alin.1 C.. analizată anterior precum și art. 373/a alin.1 pct.3 C.., impunându-se anularea acestora în această măsură, adică în ceea ce privește obligația de plată efectivă a unor sume al căror cuantum nu este cunoscut.
Pe de altă parte, tot în ceea ce privește obligația de plată efectivă, tribunalul va avea în vedere că, în speță, contestatoarele recurente au invocat prevederile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aspect cu privire la care instanța de fond a reținut doar că acest act normativ ”se referă la plata sumelor rezultate din hotărâri judecătorești și nu privește obligațiile stabilite concret de hotărârea judecătorească irevocabilă a cărei executare silită se solicită în cauză”, fără însă a argumenta de ce nu se aplică acest normativ obligației de plată executată în speță.
În sensul celor de mai sus, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit disp. art.1 alin.1 din acest act normativ – ”Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”, alineatul 2 arătând în mod expres că – ”În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Analizând incidența acestei prevederi legale în cauză, se constată că textul legal vizează executarea obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești de plată a unor drepturi de natură salarială în favoarea angajaților din sectorul bugetar, ipoteză ce se regăsește în speță, având în vedere că executarea silită contestată privește plata unor drepturi de natură salarială – suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare având această natură, drepturi stabilite printr-o hotărâre judecătorească – titlul constând într-o decizie a Curții de Apel B. devenită executorie înainte de 31.12 2011, iar intimatei i-au fost acordate aceste drepturi în considerarea calității sale de funcționar public, aceasta făcând parte din personalul din sectorul bugetar, în sensul vizat de textul legal citat.
Prin urmare, constatând că în speță este aplicabil - doar în ceea ce privește obligația de plată efectivă a sumelor – art. 1 alin.1 din OUG 71/2009, tribunalul va reține că debitoarele recurente aveau obligația de plăti sumele eșalonat conform procentelor și perioadelor stabilite de legiuitor, în anul 2012 creditoarea având dreptul să primească 5% din sume, în anul 2013 - 10%, iar în viitor în anii 2014, 2015 și 2016 având dreptul să primească restul de sume potrivit textului legal citat.
Totodată, față de incidența acestui act normativ, instanța de control judiciar va avea în vedere că, raportat la prevederea expresă cuprinsă în art. 1 alin.2 din OUG 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1), adică până la sfârșitul anului 2016, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, consecința fiind aceea că nu pot fi începute executări silite în cursul acestor termene imperative prevăzute de legiuitor în vederea plății integrale a sumelor sau a unor plăți în afara graficului de eșalonare stabilit de legiuitor.
Pentru aceste considerente, având în vedere că, în ceea ce privește obligația de plată a sumelor instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale incidente, față de caracterul nelichid al sumelor executate silit și de prevederea cuprinsă în art. 1 alin.1 din OUG 71/2009, tribunalul constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.. motiv care atrage după sine modificarea sentinței în conformitate cu art. 312 alin.3 C..
În sensul celor de mai sus, având în vedere toate motivele expuse anterior, tribunalul va admite în parte contestația la executare formulată, precizată și completată de contestatoarele JUDEȚUL C. prin Președintele Consiliului Județean C. și C. JUDEȚEAN C. prin Președintele Consiliului Județean C. în contradictoriu cu intimata S. K..
D. urmare, în conformitate cu art. 1 alin.2 raportat la art. 1 alin.1 din OUG 71/2009 va constata suspendată de drept procedura de executare silită a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, executare ce face obiectul dosarului execuțional nr. 316/2012 al B. F. & Bujdoso / dosar instanță nr._ .
Totodată, văzând art. 404 alin.1 C.. raportat la art. 379 alin.1 C.. și la art. 373/a alin.1 pct.3 C.., va anula parțial executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional mai sus arătat - în ceea ce privește obligația de plată efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - obligație stabilită prin titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 455/R/CA – Fisc/16.06.2009 a Curții de Apel B..
De asemenea, față de cele de mai sus, se vor menține formele de executare ce fac obiectul dosarului execuțional mai sus arătat - în ceea ce privește obligația de calculare și acordare a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, acesta urmează a fi respins, având în vedere că în mod legal a fost învestită cu formulă executorie hotărârea judecătorească în conformitate cu art. 376 alin.1 C.., luând în considerare că aceasta cuprinde dispoziții apte de fi executate silit potrivit celor reținute anterior.
În ceea ce privește critica adusă în recurs privind lipsa unei obligații a recurentelor de plată a sumei de 5110 lei, instanța de control judiciar constată că această sumă reprezintă cheltuielile de executare silită stabilite de executor conform art. 371/7 alin.3 C.. prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită depus la fila 22 dosar, iar acest cheltuieli cad în sarcina debitorului obligației executate silit conform art. 371/7 alin.2 C.. potrivit căruia ” Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.”, considerente față de care se constată că soluția instanței de respingere a contestației la executare pe acest aspect de fond este legală și temeinică, aceasta urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarele JUDEȚUL C. prin Președintele Consiliului Județean C. și C. JUDEȚEAN C. prin Președintele Consiliului Județean C. împotriva sentinței civile nr. 1183/10.04.2013 a Judecătoriei S. G. – pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată, precizată și completată de contestatoarele JUDEȚUL C. prin Președintele Consiliului Județean C. și C. JUDEȚEAN C. prin Președintele Consiliului Județean C. în contradictoriu cu intimata S. K..
În conformitate cu art. 1 alin.2 raportat la art. 1 alin.1 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar constată suspendată de drept procedura de executare silită a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, executare ce face obiectul dosarului execuțional nr. 316/2012 al B. F. & Bujdoso / dosar instanță nr._ .
Anulează parțial executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional mai sus arătat - în ceea ce privește obligația de plată efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - obligație stabilită prin titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 455/R/CA – Fisc/16.06.2009 a Curții de Apel B..
Menține formele de executare ce fac obiectul dosarului execuțional mai sus arătat - în ceea ce privește obligația de calculare și acordare a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - obligație stabilită prin titlul executoriu mai sus arătat.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat prin contestația la executare având ca obiect anularea încheierii de învestire cu formulă executorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică, azi - 26.11.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. D. C. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D./23.12.2013
Tehnored. V.E./23.12.2013
2 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 424/2013. Tribunalul... → |
|---|
