Plângere contravenţională. Decizia nr. 424/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2918/305/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de petentul B. F. împotriva sentinței civile nr. 3362 din 11 decembrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 17.09.2013, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013, și apoi pentru data de astăzi, 01.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.3362 din 11 decembrie 2012 Judecătoria Sf. G. a respins plângerea formulată de către petentul B. F. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.06.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.06.2012 de către intimat.
Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 28.06.2012 sub nr._ petentul B. F. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.06.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
În motivarea plângerii se arată că fapta a fost încadrată la prevederile art. 102 alin. 3 din OG nr. 195/2002. Însă, petentul a circulat pe drum național european până la intersecția cu DN 13E. Iar pe acest sector de drum nu există amplasate indicatoare pentru reglementarea regimului de viteză, petentul neputând observa că circulă pe un sector de drum cu alt regim de circulație, pe care limita de viteză nu este 100 km/h ci doar 90 km/h.
Astfel, s-a solicitat schimbarea încadrării faptei.
La plângere au fost atașate copii de pe proces-verbal de constatare a contravenției serai CP nr._/18.06.2012, actul de identitate al petentului, dovadă . nr._/18.06.2012.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 din OG nr. 2/2001 plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii și menținerea valabilității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
În motivare se arată că la data de 18.06.2012 petentul a fost sancționat cu amendă pentru conducerea vehiculului cu viteza de 148 km/h depășind viteza admisă cu 58 km/h.
În continuare se învederează că plângerea nu este întemeiată și nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională, din raportului agentului constatator și planșele foto rezultând starea de fapt reținută în procesul-verbal.
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunea, a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În dovedirea s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoare din C.pr.civ., Legea nr. OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.09.2012 petentul a depus note de ședință reiterând argumentele invocate prin plângere, arătând că a fost derutat cu privire la categoria drumului, toate vehiculele circulând cu lumina de întâlnire aprinsă. Situația s-a datorat creării dubiului cu privire la interpretarea literei (E) din denumirea sectorului de drum.
De asemenea, la data de 22.10.2012 petentul a depus note de ședință, învederând că nu corespunde realității cele consemnate în întâmpinare, fapta fiind constatată în afara localității și nu în localitate. Tot astfel au fost invocate argumentele invocate prin plângere și notele de ședință depuse anterior.
La termenul din data de 28.11.2012 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașate la dosar copii de pe proces-verbal de constatare a contravenției serai CP nr._/18.06.2012, actul de identitate al petentului, dovadă . nr._/18.06.2012, raport din data de 09.08.2012, planșe foto, buletin de verificare metrologică nr._/27.03.2012, Adresa nr._/11.05.2011, nr._/09.04.2012, Adresa nr. 6488/10.10._, Adresa nr. 1812/19.11.2012.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 18.06.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 700 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu aceleași prevederi a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incident nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a reținut că potrivit 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.06.2012 s-a menționat, că la data de 18.06.2012 ora 06,42 pe DN 13E – km 33 petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 148 km/h, viteză măsurată de aparatul radar montat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, depășind viteza legală pe acest sector de drum cu 58 km/h, abaterea fiind filmată pe HD .-03.
În ceea ce privește dovada faptelor contravenționale reglementate de OUG nr. 195/2002, art. 109 alin. 2 din acest act normativ prevede „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Astfel, la dosarul cauzei au fost atașate planșele foto obținute de pe înregistrările efectuate cu aparatul radar, din care rezultă că la data de 18.06.2012 ora 06,42, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 148 km/h.
Referitor la efectuarea verificării aparatului radar cu ajutorul căruia s-a efectuat înregistrarea, intimatul a depus la dosar copie de pe buletinul de verificare metrologică nr._/27.03.2012, din care rezultă că cinemometrul de control rutier montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând IPJ C. a fost verificat metrologic la data de 27.03.2012, verificarea fiind valabilă un an. Din același înscris rezultă că verificarea a fost efectuată atât pentru măsurare în regim staționare cât și în regim deplasare.
Tot astfel, a fost atașată și copie de pe Adresele nr._/11.05.2011 emis de IPJ C. – Serviciul Rutier, din care rezultă că toți agenții de circulație din cadrul serviciului rutier sunt atestați operatori radar pe dispozitivele de măsurare a viteze model „Autovision” și „Python II”.
În consecință, față de cele arătate și constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 s-a apreciat că planșele foto efectuate de pe înregistrările aparatului radar și depuse la dosar constituie dovada cu privire la viteza cu care a circulat vehiculul cu nr. de înmatriculare_ la data de 18.06.2012.
Tot astfel, s-a avut în vedere că prin plângere, astfel cum aceasta a fost precizată, petentul nu a contestat viteza cu care a circulat, însă a invocat greșita încadrare a faptei, datorată aspectului că a existat un dubiu cu privire la categoria de drum din care face parte sectorul de drum pe care fapta a fost constată.
Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002 viteza maximă admisă în afara localității este de 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene, și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri.
Astfel, s-a învederat că fapta a fost constatată pe DN 13 E, petentul având convingerea că circulă pe drum național european – DNE – și pe care limita de viteză este 100 km/h.
Instanța de fond a avut în vedere că la dosar a fost depusă Adresa nr. 626/10.10.2012 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., potrivit căreia DN13E face parte din categoria drumurilor naționale secundare. Tot astfel, s-a atașat Adresa nr. 72/19.11.2012 potrivit căreia în apropierea km 32 de pe DN13E nu există indicatoare privind viteza cu care se poate circula pe acest sector de drum. Însă, în la km 32 este amplasat bornă kilometrică, iar bornele kilometrice sunt însemne care atestă categoria de drum din care aceasta face parte.
Rezultă așadar, că sectorul de drum pe care petentul a circulat și pe care fapta a fost constatată face parte din categoria drumurilor naționale secundare, existând marcaje vizibile corespunzătoare acestei categorii. Ținând seama de acest aspecte, având în vedere și prevederile art. 50 din OUG nr. 195/2002 din reglementarea cărora rezultă că pe aceste categorii de drumuri viteza maximă admisă este de 90 km/h, instanța de fond nu a reținut susținerile petentului ca întemeiate și de natură a exclude răspunderea.
În consecință, din probele administrate rezultând că petentul a circula cu depășirea vitezei maxime admise cu 58 km/h instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
De asemenea, s-a constatat că în conformitate cu art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 constatarea faptei atrage și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Astfel, având în vedere că petentul a condus autovehiculul pe drumurile publice cu depășirea considerabilă a vitezei legale, respectiv cu 58 km/h față de cea admisă, încălcând astfel normele edictate pentru asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală și complementară aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
În consecință, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, fapta săvârșită de către petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. F. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale si al anularii procesului verbal încheiat intimata IPJ C., respectiv al schimbării încadrării juridice dată faptei și al înlăturării sancțiunii complementare.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a luat în considerare principiul potrivit căruia dubiul este în favoarea contravenientului, deși dubiul în cauza de față este evident, sens în care se arată că petentul a avut convingerea, datorită semnelor rutiere existente pe drumul de la C. la S. G., regimul de viteză este același cu cel anterior, respectiv limita maximă de viteză este aceeași pe întreaga rută, astfel că, datorită lipsei indicatorului cu regimul de viteză pe DN 13 E, acesta nu și-a dat seama că după intersecție regimul de viteză este altul, dubiul fiind cauzat și de faptul că drumului național 13 îi este atribuită litera mare E ca și textul regulamentului de circulație la drumurile naționale europene, și nici un alt semn nu a indicat diferența de viteză de pe tronsonul de drum respectiv.
Se mai arată că administratorul drumurilor a recunoscut lipsa indicatorului cu regimul de viteză, atribuind rolul de atestare a regimului doar bornelor kilometrice, deși acestea sunt identice ca formă și culoare atât la porțiunea cu limita maximă de 90 km/h cât și la cea cu limita de viteză de maxim 100 km/h, astfel că instanța de fond s-a limitat doar la informația că drumul respectiv este drum național secundar.
Totodată, se mai arată că săvârșirea contravenției a fost întâmplătoare, petentul achitând de altfel amenda, acesta nefiind însă în drept să primească și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe timp de 90 de zile, nefiind luat în calcul nici faptul că petentul recurent nu are cazier rutier.
Se mai arată că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa o abatere pe care nu a comis-o, reținându-se că nu a prezentat documentele cerute de lege, aspect care se impune a fi lămurit, iar pe de altă parte se mai arată că în dispozitivul hotărârii a fost menționată o altă dată a procesului verbal, motiv pentru care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale.
În drept, se invocă art. 108 alin1. din OUG 195/2002.
În apărare intimata IPJ C. a depus la dosar la data de 13.06.2013 întâmpinare (f.10)prin care a arătat că plângerea a fost tardiv depusă de către recurent, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârii pronunțata de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării, în ceea ce privește tardivitatea sentinței, nu se aduce nici un argument în sprijinul acestei susțineri, iar pe fond, intimata arată că nici unul dintre motivele invocate de recurent nu este întemeiat si nu poate duce la desființarea sentinței civile recurate.
Astfel se arată că situația de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, fapta fiind corect încadrată ca reprezentând contravenția indicată de agentul constatator, iar sancțiunea fiind corect individualizată, planșele foto depuse la dosar reprezentând dovada cu privire la viteza cu care a circulat petentul în data de 18 iunie 2012, respectiv 148 km/h.
Se arată de asemenea că la dosar a fost depusă adresa nr. 626/10.10.2012 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., potrivit căreia DN13E face parte din categoria drumurilor naționale secundare, fiind de asemenea atașată adresa nr. 72/19.11.2012 potrivit căreia nu există în apropierea locului în care a fost săvârșită contravenția indicatoare privind viteza cu care se poate circula pe acest sector de drum, însă, la km.32 este amplasată borna kilometrică, iar bornele kilometrice sunt însemne care atestă categoria de drum din care acesta face parte.
În drept se invocă disp. art. 115 C..
Recurentul a depus la dosar în recurs planșe fotografice (f.5 și 6).
În ceea ce privește tardivitatea recursului, instanța constată că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care sentința a fost comunicată la data de 15 aprilie 2013 potrivit comunicării de la fila 55 din dosarul de fond, iar recursul a fost declarat la data de 29 aprilie 2013, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C..
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibila de apel, tribunalul constata ca recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța ca planșele fotografice depuse la dosar dovedesc înregistrările efectuate de agentul constatator rezultând fără echivoc că autovehiculul se deplasa cu viteza de 148 km./h pe DN 13 E la km 32, acest aspect de fapt, și anume viteza înregistrată de aparatul radar nefiind contestat de recurent.
De asemenea, în mod temeinic a reținut instanța de fond că sectorul de drum pe care petentul recurent a circulat cu viteza mai sus arătată de 148 km./h, și anume DN13E, face parte din categoria drumurilor naționale secundare, aspect ce rezultă în mod cert din Adresa nr. 626/10.10.2012 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., iar pe acest sector de drum viteza maximă legală era de 90 km./h astfel cum rezultă din art. 50 alin.1 lit.a din OUG 195/2002, astfel că petentul a depășit în mod efectiv viteza legal admisă pe sectorul de drum pe care circula – cu 58 km/h.
În recurs, tribunalul constată că recurentul nu contestă faptul că pe sectorul de drum pe care a circulat cu 148 km./h viteza legală era de 90 km./h, motivele de recurs vizând faptul că drumul nu este suficient semnalizat, astfel că acesta nu a știut și nu putea cunoaște care este limita maximă de viteză pe respectivul sector de drum, deoarece nu erau amplasate indicatoare care să indice care este viteza maximă legal admisă.
În acest sens, instanța va reține că împrejurarea că pe drumul respectiv nu era amplasat un indicator care să arate că viteza maximă cu care se poate circula este de 90 km./h nu este de natură a exonera recurentul de răspunderea contravențională, în condițiile în care categoria drumului era menționată pe bornele kilometrice, acestea constituind însemne care atestă categoria din care face parte drumul respectiv, iar petentul, posesor al permisului de conducere, avea obligația legală de a cunoaște care este viteza maximă legală admisă corespunzător respectivului sector de drum.
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere că, în măsura în care recurentul nu avea certitudinea regimului de viteză pe drumul pe care se afla, ca de altfel în orice altă situație, acesta avea obligația de a circula prudent, or, viteza cu care acesta a circulat – 148 km./h - viteză care depășea viteza maxim admisă pe autostrăzi în România, nu denotă o astfel de atitudine, ci dimpotrivă, în raționamentul recurentului, rezultă că acesta circula cu 148 km./h deoarece considera că depășește viteza legală cu 48 km./h, iar nu cu 58 km./h, atitudine evident incompatibilă cu responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă posesorul permisului de conducere ca participant la traficul rutier.
Pentru considerentele expuse, instanța de control judiciar constată că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, sancțiunile aplicate – cea principală a amenzii și cea complementară fiind corect individualizate, astfel că, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legală si temeinică, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B. F. împotriva sentinței civile nr.3362/11.12.2012 a Judecătoriei S. G. – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 01.10. 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. E.
Red.B.A.D./04.11.2013
Tehnored.P.E./04.11/2013
Jud. fond. – B. K. Agota
2 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 594/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 942/2013.... → |
|---|
