Fond funciar. Sentința nr. 983/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 983/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 2332/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 678/R
Ședința publică din 23 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ö. L. A.
JUDECĂTOR: O. N.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul M. G. împotriva Sentinței civile nr. 983/6 noiembrie 2013 dată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 17 decembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin Sentința civilă nr. 983/6 noiembrie 2013, Judecătoria Târgu S. a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. G., împotriva pârâților M. C. și M. M. și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către pârâți, în solidar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut și a motivat în esență următoarele:
În fapt, având în vedere data decesului antecesorilor reclamantului M. G. precum și ai pârâtului M. C., defunctul M. M.G., cu ultimul domiciliu în mun.Tg.S., decedat la data de 25 februarie 1981 și soția acestuia M. M. ( născută S. ) cu ultimul domiciliu în mun.Tg.S., decedată la data de 10 august 2004, în conformitate cu prevederile art.6 din Noul Cod Civil, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864, combinat cu dispozițiile prevederilor Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială.
Prin Certificatul de moștenitor nr.301 emis la data de 28 septembrie 1981 de fostul notariat de Stat județean C. cu sediul în mun.Tg.S., s-a dezbătut masa succesorală rămasă după defunctul M. M.G., cu ultimul domiciliu în mun.Tg.S., decedat la data de 25 februarie 1981, constatându-se faptul că moștenitori legali ai acestuia sunt următorii: M. M. ( născută S. ) – în calitate de soție supraviețuitoare și în cota de ¼ parte, respectiv reclamantul M. G. – în calitate de fiu și în cota de 3/4 parte, indicându-se faptul că este străin de succesiunea defunctului pârâtul M. C. prin renunțare sau conform art.700 C.civ., prin neacceptarea succesiunii în termenul legal de 6 luni de zile.
În drept, potrivit dispozițiilor art.644, art.651, art.685, art.688, art.689, art.696, art. 700 alin.1 C.civ., proprietatea bunurilor se dobândește prin succesiune, care se deschide prin moarte, succesiunea putând fi acceptată, efectul acceptării suindu-se până în ziua deschiderii succesiunii, acceptarea putând fi expresă, eredele renunțător fiind considerat că n-a fost niciodată erede, termenul de acceptare al succesiunii fiind de 6 luni de zile începând cu data decesului.
În speță, termenul de acceptare a succesiunii defunctului M. M.G. a început să curgă odată cu decesul acestuia și s-a împlinit la data de 26 august 1981.
Moștenitorii legali ai defunctului M. M.G. sunt următorii: M. M. ( născută S. ) – în calitate de soție supraviețuitoare; reclamantul M. G., precum și pârâtul M. C. – ambii în calitate de copii.
Din actele depuse la dosar, instanța de fond a reținut că în termenul legal de 6 luni, pârâtul M. C. nu a acceptat succesiunea după tatăl său, aspect ce rezultă din cuprinsul Încheierii de autentificare nr.1226 din data de 28 septembrie 1981 a fostului Notariat de Stat județean C. și deși s-a solicitat de la Camera Notarilor Publici B., Circumscripția Sf.G., nu s-a identificat nicio declarație prin care pârâtul M. C. să fi renunțat la succesiune după tatăl său.
Astfel, instanța de fond a conchis că în speță pârâtul M. C. nu a acceptat succesiunea după tatăl său în termenul legal de 6 luni de zile.
În drept, potrivit dispozițiilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, în urma republicării din anul 1998, moștenitorii erau repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, fiind considerați că au acceptat moștenirea, prin cererea formulată în baza prevederilor Legii nr.18/1991.
Prin Decizia nr. XI din data de 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile reunite -, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Astfel, prima instanță a conchis că pârâtul M. C. nu a acceptat succesiunea după tatăl său M. M.G. în termenul legal de acceptare a succesiunii, acesta nefiind renunțător la moștenire deoarece potrivit prevederilor art.2 din Decretul nr.40/1953, renunțarea expresă la succesiune se poate face în fața Notarului de Stat competent și se înregistrează într-un registru special, respectiv se poate face printr-o declarație autentică și în speță nu s-a făcut dovada renunțării exprese la succesiune în fața Notarului de Stat competent, respectiv nu s-a făcut dovada existenței unei declarații autentice dată de către pârâtul M. C., prin care acesta să arate în mod expres că renunță la succesiune după tatăl său.
Cu privire la actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._, emis la data de 3 aprilie 2012 de către COMISIA JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pe numele reclamantului M. G., precum și pe numele pârâților M. C. și M. M., toți în calitate de moștenitori legali după defunctul M. M.G., instanța de fond a reținut următoarele:
Prealabil și conform practicii existente la acea dată, s-a emis de către COMISIA LOCALĂ TG.S., Adeverința nr.1398 din data de 10 martie 1992, prin care atât reclamantul cât și pârâtul M. C., precum și mama acestora M. M., după antecesorul lor M. M.G., prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr.110 din data de 27 ianuarie 1992, li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,30 ha.
În vederea reconstituirii dreptului de proprietate, după antecesorul lor M. M.G., în conformitate cu prevederile art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991, în urma republicării din anul 1998, s-a formulat cerere de către M. M., soția defunctului, precum și de către fii acestuia, reclamantul M. G. și pârâtul M. C., care era repus în termenul de acceptare a moștenirii prin formularea cererii, cerere înregistrată sub nr. 43 din data de 29 august 1991 la Primăria mun.Tg.S., iar la filele nr.108 și 109 din dosarul de fond există cereri formulate atât de către M. M. precum și de către M. G. și pârâtul M. C., reclamantul M. G. necontestând faptul că pârâtul M. C. ar fi semnat aceste cereri, ci invocând în mod nejustificat că fratele său nu ar fi formulat cerere.
În baza acestor cereri, s-a emis Titlul de proprietate nr._, la data de 3 aprilie 2012.
Ulterior, la data de 10 august 2004, antecesoarea reclamantului M. G. precum și a pârâtului M. C., defuncta M. M. a decedat .
Prin TESTAMENTUL autentificat prin Încheierea de autentificare nr.956 din data de 24 iulie 2000 a Biroului Notarului Public Kristof M. Julianna, în timpul vieții, defuncta M. M. a lăsat ca legatari, pe pârâtul M. C. și pe soția acestuia pârâta M. M..
Prin CERTIFICATUL DE LEGATAR nr.143 din data de 30 iulie 2012 al Biroului Notarului Public P. I. s-a dezbătut masa succesorală rămasă după defuncta M. M., cu privire la cota de 2/8 parte din terenul înscris în Titlul de proprietate nr._, din data de 3 aprilie 2012, constatându-se faptul că moștenitorii acesteia sunt pârâtul M. C., atât în calitate de fiu cât și de legatar, respectiv soția acestuia pârâta M. M., în calitate de legatar, ambii în cotele de câte ½ parte.
Ulterior, cu privire la terenul înscris în Titlul de proprietate nr._, s-a intabulat dreptul de proprietate în CF.nr._ Tg.S., nr. cadastral_ în suprafață de 1500 m.p., teren care formează coproprietatea în indiviziune a reclamantului M. G. precum și a pârâtului M. C. – ambii în cota de 6/8 parte împreună, respectiv a pârâților M. C. și M. M. – ambii în cotele de câte 1/8 parte fiecare.
În acest context,având în vedere starea de fapt mai sus expusă, precum și textele de lege enumerate, instanța de fond a conchis că acțiunea este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o și în baza dispozițiilor art.274 și art.277 C.pr.civ., a obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către pârâți, în solidar, reprezentând ½ parte din onorariul avocațial în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. G., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivând, în esență, că pârâtul M. C. nu putea să ceară reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor, întrucât este renunțător la moștenire, pentru care se impune anularea titlului de proprietate atacat.
Recursul este nefondat.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat anularea titlului de proprietate nr._ din 3 aprilie 2012 emis de Comisia Județeană C., prin excluderea beneficiarilor reconstituirii a pârâților M. C. și M. A. M..
Conform certificatului de moștenitor nr. 301 din 28 septembrie 1981, emis de Notariatul Județean C., pârâtul M. C. este moștenitor neacceptant.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cote ce li se cuvin din terenurile ce au aparținut autorului lor.
Renunțarea la moștenire este un act juridic solemn, care trebuie făcută printr-o declarație autentică dată în fața notarului. Prin urmare, renunțarea la moștenire trebuie să fie întotdeauna expresă și nu poate fi dedusă din neacceptarea moștenirii sau din alte fapte.
Ca atare, pârâtul M. C. nu a dat niciodată o declarație de renunțare la moștenire după tatăl său, certificatul de moștenitor din 1981, menționează că este neacceptant la succesiune și nici actul depus la dosarul de recurs (f. 3) nu confirmă acest lucru.
Fiind neacceptant la succesiune, pârâtul M. C. a fost repus de drept, prin efectul legii, în termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, formulând în acest sens cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după tatăl său, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate contestat în prezenta cauză.
În concluzie, se constată că titlul de proprietate nr._/2012 a fost legal emis, pârâtului M. C. s-a reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991, critica formulată sub acest aspect în recurs fiind nefondată.
În ceea ce privește solicitarea recurentului - reclamant ca și mama sa să fie înlăturată din titlul de proprietate, întrucât aceasta nu a formulat cerere de reconstituire, la rândul ei este neîntemeiată, întrucât există la dosarul cauzei cererea de reconstituire a lui M. M..
Față de cele arătate, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ale intimaților, constând în onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr.983/06.11.2013 a Judecătoriei Târgu S., pe care o menține.
Obligă recurentul M. G. să plătească în solidar intimaților M. C. și M. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.12.2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER
Ö. L. AndrásOrășteanu N. U. G. K. E.
Red.: O.L.A./17.01.2014
Tehnored.: K.E./20.01.2014
2 expl.
Jud. fond: R. L.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2637/2013. Tribunalul COVASNA | Reziliere contract. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
