Anulare act. Sentința nr. 493/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 493/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 493/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 493
Ședința publică de la 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantele Z. C. și C. A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. „Turism Muntenia” S.A., S.C. Dr. C. I. B. S.R.L., S.C. „HR E. 2007” S.R.L., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art. 260 alin.(1) vechiul Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 12.03.2012 și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr._, reclamantele Z. C. și C. A. au chemat în judecată pe pârâtele .”, . B. și .” SRL, solicitând instanței să constate:
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 323 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 1 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte pentru imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, cauza de nulitate fiind lipsa consimțământului vânzătorului și încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 70¹ și art. 150 din L nr. 31/1990
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 324 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 1 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte pentru imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, cauza de nulitate fiind lipsa consimțământului vânzătorului și încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 70¹ și art. 150 din L nr. 31/1990
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 317 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 922 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte pentru imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, cauza de nulitate fiind lipsa consimțământului vânzătorului și încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 70¹ și art. 150 din L nr. 31/1990
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantele sunt acționare la .”, calitate în care au atacat Hotărârea Adunării Generale din 12.03.2009 prin care Adunarea generală a acționarilor aprobase vânzarea imobilului descris mai sus, vânzare care avusese loc cu mai mult de o lună înainte de data la care se cerea acordul acționarilor.
La data la care s-au semnat cele două contracte de vânzare-cumpărare pentru complexul hotelier „Argeș” din Pitești ( este vorba de un singur imobil, cu mai multe spații funcționale-restaurant, bar, hotel) societatea vânzătoare și-a exprimat acordul prin administrator în baza Deciziei Consiliului de Administrație nr. 50 din 23.01.2009. Nu a existat o hotărâre a Adunării Generale de aprobare a înstrăinării, care să dea dreptul Consiliului să încheie un astfel de act de dispoziție. Abia la data de 12.03.2009 se ține o astfel de Adunare Generală.
Hotărârea Adunării Generale a fost atacată în instanță, formând obiectul dos.civ.nr._ și dos.civ. nr._ . Tribunalul Specializat Argeș a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale, motivat de faptul că aceasta nu respectă cerințele legale pentru a fi valabilă.
Astfel, susțin reclamantele, societatea vânzătoare nu și-a exprimat valabil consimțământul pentru vânzarea imobilului, consimțământul fiind o condiție esențială de valabilitate a contractului, lipsa lui fiind sancționată cu nulitatea absolută a actului. Or, în cazul de față, lipsa totală a consimțământului este echivalentă cu lipsa unei hotărâri a Adunării generale. Lipsa consimțământului este confirmată chiar de încercările ulterioare semnării contractului de convocare a adunării generale pentru validarea actelor de înstrăinare. Art. 70¹ prevede în mod expres că actele de dispoziție trebuie să aibă la bază acordul adunării generale.
Se arată în continuare că, în situația în care administratorii își depășesc puterile, societatea are dreptul de a cere antrenarea răspunderii lor. Când este vorba despre înstrăinarea unor bunuri ale societății, legiuitorul a instituit în mod expres sancțiunea nulității actului de înstrăinare în art. 150. Cei care au dobândit aceste active știau foarte bine că era necesară hotărârea adunării generale. Or, acționarul P. G., care a aprobat vânzarea imobilului în 12.03.2009, deține .” SRL, societatea care a dobândit imobilul la un preț mult mai mic decât valoarea reală acestui activ.
În drept au fost invocate disp. art. 948 Cod civil, art. 70¹ și art. 150 din L nr. 31/1990.
La data de 2.04.2012 reclamantele au depus la dosar o notă de ședință prin care au reiterat motivele de nulitate din cererea introductivă de instanță, respectiv încălcarea prevederilor art. 150, text ce permite vânzarea unor bunuri ale societății de către administrator numai dacă valoarea acestora este mai mică decât 10% din valoarea activelor nete ale societății.
În apărare, pârâta . SRL a depus la dosar, la data de 02.04.2012 întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția lipsei interesului, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinârii se arată că art. 150 din Legea nr. 31/1990 reglementează ipoteza în care administratorul societății intră în relație cu chiar societatea la care este administrator. Art. 153 indice 22 este textul care reglementează limitele generale ale Consiliului de administrație ale unei societăți pe acțiuni în privința angajării răspunderii societății. Valoarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, chiar și cumulată, nu depășea jumătate din valoarea contabilă a . ce rezultă din mai multe R. de expertiză contabilă. Prețul negociat este superior celui stabilit, conform Tabelului Corpului experților tehnici agreat de Camera Notarilor Publici Argeș.
Tot în apărare, pârâta . B. SRL a depus la dosar, la data de 2.04.2012 întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinârii se arată că, prin contractul de vânzare-cumpărare, pârâta a obținut în schimbul sumei de 40.000 Euro un spațiu de 58 mp, la data vânzării acesta neputând depăși unul sau două procente din valoarea activelor totale, nicidecum 50%. Prin urmare, nu au fost încălcate prevederile art. 153 indice 22 din L nr. 31/1990, actul de înstrăinare fiind valabil încheiat cu consimțământul Consiliului de administrație. Modul de exercitare de către administrator a mandatului atribuit de către societate poate face obiectul tragerii la răspundere a acestora pentru eventualele daune provocate societății. Conflictele interne născute în cadrul . nu pot avea efecte în contra terților achizitori de bună-credință .
Prin sentința civilă nr. 367 din ședința publică din data de 15.10.2012 Tribunalul Argeș a admis excepția prematurității și a respins acțiunea ca prematură.
Prin Decizia nr. 83/16.05.2013 Curtea de Apel Pitești a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
La data de 29.10.2013 reclamantele au depus o completare de acțiune prin care au invocat un nou motiv de nulitate absolută pentru cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 323 și 324 din 23.01.2009, respectiv cel prevăzut de art. 254 alin. 7 din Codul fiscal și art. 70 din Normele de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, respectiv lipsa certificatului de atestare fiscală la încheierea celor două contracte.
În motivare se arată că actele de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilului trebuie să fie însoțite de un certificat de atestare fiscală, prin acesta atestându-se achitarea la zi a tuturor obligațiilor bugetare locale la data de întâi a lunii următoare înstrăinării. Potrivit alin. 2, înstrăinarea imobilelor fără respectarea acestei cerințe conduce la nulitatea acestor acte, nulitatea putând fi invocată de orice persoană interesată. În prezent, aceste dispoziții sunt abrogate, însă acestea erau în vigoare la momentul încheierii actului. Or, în cazul celor trei contracte nu a existat un certificat de atestare fiscală, fiind menționat numărul unui alt certificat ce nu privește societatea vânzătoare.
Pârâta . B. SRL a depus la dosar, la data de 29.10.2013, precizare la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, motivele dezvoltate în cadrul întâmpinării depuse în primul ciclu procesual.
La data de 19.11.2013 reclamanta Z. C. a depus o notă prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecată ( fila 97).
Pârâta . SRL a depus la dosar, la data de 19.11.2013 întâmpinare la completarea de acțiune, prin care a invocat excepția inadmisibilității completării cererii inițiale de chemare în judecată, excepția lipsei de interes, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivare se arată că, în cauză, prima zi de înfățișare a avut loc în primul ciclu procesual, s-a pronunțat o sentință, s-a exercitat calea de atac, pricina fiind trimisă spre rejudecare. Or, în rejudecare, legea nu mai permite reclamantului să își modifice total obiectul cererii și cadrul procesual, astfel că o astfel de modificare apare ca fiind inadmisibilă.
De altfel, se arată în continuare, reclamantele nu au interes în invocarea acestei cauze de nulitate, interesul în acest caz aparținând unității administrativ-teritoriale, fiind afectat în mod direct bugetul local. Dreptul pretins încălcat nu are nicio legătură cu reclamanta.
Pe fond se arată că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a fost prezentat notarului un certificat fiscal, aspect probat printr-o constatare personală a notarului ce face dovadă până la înscrierea în fals. Cauza de nulitate este aceea a neachitării obligațiilor fiscale. Or, la data vânzării, societatea nu avea niciun fel de obligație fiscală locală neachitată.
Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2013 Tribunalul Argeș a luat act de renunțarea reclamantei Z. C. la judecată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013 ( fila 243) Tribunalul Argeș a respins excepția inadmisibilității completării cererii inițiale de chemare în judecată și excepția lipsei de interes, pentru motivele arătate în încheiere.
La data de 18.03.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul C., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
Pârâta . B. SRL a formulat din nou notă de ședință la data de 22.05.2014, invocând din nou excepția lipsei de interes.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22.05.2014 instanța a respins excepția lipsei de interes pentru motivele arătate în încheiere.
În dovedirea acțiunii instanța a încuviințat proba cu înscrisuri precum și proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, însă reclamanta a înțeles să renunțe la administrarea acestei probe ( fila 133-vol I).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 23.01.2009 s-a încheiat între . și . SRL, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 323, având ca obiect imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, respectiv restaurantul „Intim” și Barul de zi „Argeș” din cadrul Complexului hotelier Argeș, pentru prețul de 900.000 lei, fără TVA . La data autentificării s-a achitat suma de 200.000 lei iar restul de preț urma a fi achitat în termen de 3 ani.
S-a consemnat în cuprinsul actului că vânzarea s-a făcut în conformitate cu Deciziile Consiliului de Administrație nr. 48 și 49 din 23.01.2009. De asemenea, s-a consemnat că toate taxele și impozitele au fost plătite de vânzătoare, conform certificatului fiscal nr. F/0024/5.01.2009 eliberat de Primăria mun. Pitești.
Ulterior, între aceleași părți, s-a încheiat Actul Adițional autentificat sub nr. 923 din 26.02.2009, stabilindu-se ca restul de preț să fie plătit până la data de 23.01.2012.
La aceeași dată de 23.01.2009 s-a încheiat între . și . SRL contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 324, având ca obiect imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, respectiv casa scării și etajele I-IV ale Complexului hotelier Argeș, pentru prețul de 3.505.000 lei, fără TVA. La data autentificării s-a achitat suma de 270.000 lei, iar restul de preț de 3.235.000 lei urma a fi achitat în termen de 3 ani.
De asemenea, s-a consemnat în cuprinsul actului că vânzarea s-a făcut în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație nr. 50 din 23.01.2009 și toate taxele și impozitele au fost plătite de vânzătoare, conform certificatului fiscal nr. F/0024/5.01.2009 eliberat de Primăria mun. Pitești.
Ulterior, între aceleași părți s-a încheiat Actul Adițional autentificat sub nr. 924 din 26.02.2009, stabilindu-se ca restul de preț să fie plătit până la data de 23.01.2012.
Se reține că, astfel cum rezultă din punctul de vedere depus de către administratorul judiciar Soc. Prof. „Anteus Expert” SPRL la data de 15.06.2015 ( fila 10-vol II), prețul nu a fost achitat în integralitate, . SRL având un rest de plată către . suma de 1.566.085 lei.
La data de 23.01.2009 s-a încheiat între . și . B. SRL contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 317, având ca obiect imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 1, respectiv cabinetul stomatologic din cadrul Complexului hotelier Muntenia, spațiul Sub Portic-Parter, pentru prețul de 95.000 Euro echivalentul a 409.706,50 lei, fără TVA. La data autentificării s-a achitat suma de 40.000 Euro echivalent 172.508 lei, iar restul de preț de 50.000 Euro s-a compensat cu cheltuielile efectuate de societatea cumpărătoare în vederea amenajării spațiului.
De asemenea, s-a consemnat în cuprinsul actului că vânzarea s-a făcut în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație nr. 51 din 23.01.2009 și toate taxele și impozitele au fost plătite de vânzătoare, conform certificatului fiscal nr. F/0024/5.01.2009 eliberat de Primăria mun. Pitești.
Și la acest contract s-a încheiat un Act adițional autentificat sub nr. 922 din 26.02.2009.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie constatarea nulității absolute a acestor contracte, cauzele de nulitate invocate fiind multiple.
Astfel, inițial au fost invocate lipsa hotărârii Adunării Generale de aprobare a înstrăinării, hotărâre care să dea dreptul Consiliului de administrație să încheie un astfel de act de dispoziție, respectiv faptul că societatea vânzătoare nu și-a exprimat valabil consimțământul pentru vânzarea imobilului, fiind indicate art. 70¹ și art. 150 din L nr. 31/1990.
Ulterior, în rejudecare, prin completarea de acțiune, s-a invocat un nou motiv de nulitate absolută pentru cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 323 și 324 din 23.01.2009, respectiv cel prevăzut de art. 254 alin. 7 din Codul fiscal și art. 70 din Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, respectiv lipsa certificatului de atestare fiscală la încheierea celor două contracte.
Referitor la acest nou motiv de nulitate, pârâtele au invocat inadmisibilitatea completării cererii inițiale de chemare în judecată, apreciind că este în fapt vorba de o completare de acțiune.
Însă, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013 ( fila 243), Tribunalul Argeș a respins excepția inadmisibilității completării cererii inițiale de chemare în judecată, reținând că reclamanta nu și-a completat cererea cu un nou petit ci a invocat o altă cauză de nulitate absolută, încheiere interlocutorie ce leagă instanța de judecată. Or, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul C., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite, încheierea respectivă își produce pe deplin efectele, nefiind desființată și nepermițând statuări contrare.
În concluzie, se reține că nu se pune problema unui nou petit care să completeze cererea inițială, reclamanta invocând doar un nou motiv de nulitate, alături de cele deja invocate.
În cele ce urmează instanța va analiza, pe rând, motivele de nulitate invocate de către reclamante.
Astfel, primul motiv de nulitate vizează lipsa consimțământului vânzătoarei la înstrăinarea imobilelor în litigiu, în sensul lipsei hotărârii Adunării Generale a acționarilor.
În acest sens, în ceea ce privește motivul de nulitate privitor la încălcarea prevederilor art. 150 din L nr. 31/1990, instanța constată că nu suntem în prezența unui act de înstrăinare a unui bun de societate către administratorul acesteia, ipoteză acoperită de acest text legal, ci în prezența înstrăinării unui bun al societății către o terță persoană. Prin urmare, aceste dispoziții legale nu se aplică în speță și nu pot duce la nulitatea actului.
În continuare, instanța reține că potrivit art. 153^22 din L nr. 31/1990 „Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115”.
Cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în baza unor Decizii ale Consiliului de Administrație nr. 48,49,50,51, date în aceeași zi în care s-au și perfectat tranzacțiile, respectiv 23.01.2009. Nu a existat o hotărâre anterioară a Adunării Generale care să aprobe aceste acte de dispoziție.
Este important de precizat și faptul că din Consiliul de Administrație făcea parte și numitul P. C. ( fila 81-dos-rejudecare), acesta fiind una și aceeași persoană cu administratorul P. G., așa cum apare în certificatul constatator (fila 31,32-dos. 651-CA Pitești) și una și aceeași persoană cu administratorul ., P. C. G., respectiv cumpărătorul imobilelor (data nașterii din certificatul constatator 23.04.1949 este aceeași cu cea din CNP înscris în procura specială de la fila 175-dos.rejudecare).
D. la data de 12.03.2009 s-a convocat Adunarea Generală și s-a adoptat Hotărârea prin care s-a aprobat vânzarea respectivă, ulterior înstrăinării.
Analizând bilanțul contabil depus la dosar de pârâta . SRL ( fila 28) se reține că, la prima vedere, valoarea bunurilor ce au făcut obiectul celor trei contracte de vânzare-cumpărare, valoare cumulată, nu depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii contractelor ( 23.183.967 lei). Cu toate că reclamantele au solicitat inițial administrarea probei cu expertiză contabilă în vederea stabilirii ponderii procentuale a bunurilor înstrăinate, ulterior reclamanta C. A. ( reclamanta Z. C. a renunțat la judecată) a renunțat la această probă, probabil din considerente de ordin financiar. Prin urmare, instanța nu are la îndemână decât valoarea bunurilor din contractele de vânzare-cumpărare pentru a o putea raporta la valoarea contabilă a activelor societății. Or, procedând la comparare, valoarea bunurilor nu depășește jumătate din valoarea activelor, astfel că acest motiv de nulitate nu poate fi reținut de către instanță.
Însă, potrivit Ordinului Ministerului Comerțului și Turismului nr. 154 din 21.04.1991 (fila 122 vol I), imobilele prevăzute în lista anexă la acest ordin, printre care și Hotelul Argeș, sunt cuprinse în valoarea capitalului social al societății.
Prin înstrăinarea acestor bunuri, susține reclamanta, a operat o reducere a capitalului social cu valoarea bunurilor înstrăinate, or o astfel de reducere nu este posibilă în lipsa unei hotărâri a Adunării Generale.
În acest sens tribunalul reține, cu titlu de principiu, că, din punct de vedere juridic, capitalul social reflectă datoria societății față de asociați, datorie scadentă la lichidarea societății și înregistrată, ca atare, din punct de vedere contabil, in conturile de pasiv ale societății. Plata acestei datorii trebuie garantată cu existența unei valori identice, înregistrată în conturile de activ, și evidențiată ca atare în situațiile financiare (bilanțul contabil) ale societății. Dacă inițial, la constituirea societății sau la majorarea capitalului, valoarea înregistrată în conturile de activ este acoperită prin valoarea bunurilor aduse aport, ulterior, nu mai are relevanță, în această corespondență, dacă ea este asigurată de valoarea bunurilor efectiv aportate sau de orice alte elemente de activ dobândite de societate prin activitatea desfășurată și înregistrate ca atare în contabilitatea acesteia.
Ca atare, înstrăinarea bunurilor aduse ca aport la capital nu influențează intrinsec valoarea capitalului și nu conduce automat la diminuarea acestuia. Valoarea aporturilor vărsate de asociați prin bunurile aportate, ca, de altfel, și valoarea celorlalte aporturi, trebuie menținută nemodificată pe toată durata de existență a societății, dar ea se poate regăsi în orice elemente de activ înregistrate în contabilitatea acesteia, nu strict în valoarea bunului efectiv aportat.
În concluzie, vânzarea unui bun imobil adus ca aport în natură la capitalul social nu atrage în mod automat diminuarea capitalului social, deoarece, de principiu, intervine subrogația reală cu titlu particular prin înlocuirea aportului în natură cu aportul în numerar, fără a fi astfel aduse prejudicii societății comerciale sau partenerilor de afaceri.
Dar, chiar dacă nu a operat în mod necesar o reducere a capitalului social, se constată că prin înstrăinarea bunului s-a redus în mod evident valoarea aportului în natură la capitalul social, crescând valoarea aportului în numerar. Or, o astfel de subrogație nu putea fi efectuată decât în baza unei hotărâri a Adunării generale a Acționarilor, și aceasta pentru că bunul constituia aport în natură la capitalul social și era necesar a opera această subrogație despre care s-a făcut vorbire anterior. Spre exemplu, în cazul în care prețul este mai mic decât valoarea imobilului înstrăinat, poate opera chiar o micșorare a capitalului social iar orice modificare a capitalului social presupune acordul acționarilor.
Faptul că, ulterior vânzării, s-a convocat totuși o Adunare generală pentru a fi aprobate deciziile Consiliului de administrație privind vânzarea sunt o dovadă clară a faptului că era necesar acceptul prealabil al Adunării generale.
În lipsa acestei hotărâri, în condițiile în care hotărârea A. reprezintă manifestarea consimțământului majorității asociaților iar aceasta a lipsit, instanța constată că a lipsit consimțământul vânzătoarei la încheierea celor trei contracte, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestora.
În aceeași ordine de idei, nu este lipsit de importanță nici faptul că în septembrie 2008, respectiv cu 4 luni anterior vânzării, între . și . SRL a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare ( fila 63-dos.Curtea de Apel Pitești) prin care vânzătoarea s-a obligat să vândă atât restaurantul „Intim” și Barul de zi „Argeș” din cadrul Complexului hotelier Argeș cât și casa scării și etajele I-IV ale Complexului hotelier Argeș pentru prețul „ferm și nemodificabil” de 2.000.000 Euro, respectiv echivalentul a 7.200.000 lei ( curs euro de 3,6 lei în septembrie 2008). Or, peste 4 luni, în condițiile în care prețul imobilelor era în continuă creștere, imobilul s-a vândut cu un preț total de 4.405.000 lei.
Analizând motivul de nulitate privitor la lipsa certificatului de atestare fiscală la încheierea contractelor, instanța reține că potrivit art. 254 alin. (7) din Codul fiscal, „Înstrăinarea unei clădiri, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii respective nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasată clădirea sau al celei unde își are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează clădiri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept”.
În acest sens, instanța reține că, la data de 24.02.2014, P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, constând în falsificarea certificatului fiscal nr. F/0024/5.01.2009 eliberat de Primăria mun. Pitești. Prin Ordonanța din 7.07.2014, dată în dos.pen.nr. 75/P/2014 (fila 125 vol. I), s-a dispus clasarea cauzei ca urmare a prescripției răspunderii penale și sesizarea judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești cu propunere de desființare totală a contractelor de vânzare cumpărare nr. 317/23.01.2009, nr. 323/23.01.2009 și 342/23.01.2009 precum și a actelor adiționale la acestea și cu desființarea certificatului fiscal nr. F/0024/5.01.2009. În cuprinsul Ordonanței s-a reținut că . a depus cerere pentru eliberarea acestui certificat, iar certificatul nu a fost emis de către compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei mun. Pitești, acesta fiind depus în copie la notar și fiind fals.
La data de 9.07.2014 P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești a sesizat Curtea de Apel Pitești cu o cerere de desființare a înscrisurilor anterior enunțate, cerere respinsă ca prematură prin încheierea penală nr. 62/5.09.2014, pe motiv că nu a fost parcursă procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului ( fila 138).
Plângerea împotriva Ordonanței de clasare formulată de pârâta . SRL a fost respinsă ca nefondată (încheierea nr. 75 din 24.09.2014 dată în dos.pen. nr._ ).
De asemenea, a formulat plângere împotriva aceleiași ordonanțe de clasare și pârâta . B. SRL, dos pen. nr._, plângere de asemenea respinsă prin încheierea nr. 9/3.02.2015 ( fila 179-vol I) .
Sub același aspect tribunalul reține că, la data de 11.08.2014, Adunarea creditorilor, convocată de administratorul judiciar al . hotărât, cu majoritate de voturi, anularea pe cale amiabilă a actelor de înstrăinare ce fac obiectul prezentului litigiu și refacerea lor în aceleași condiții, fiind încheiat în acest sens un Proces-verbal nr. 76/11.08.2014 (fila 162). Cu ocazia Adunării generale, reprezentanții celor două societăți cumpărătoare au precizat că la semnarea actelor de vânzare-cumpărare reprezentantul vânzătoarei a prezentat un certificat de atestare fiscală „constatat ca fals, document pe care Primăria nu recunoaște că l-ar fi emis”.
Împotriva acestui Proces-verbal s-a formulat contestație, înregistrată sub nr._ /a12, iar judecătorul sindic, prin sentința nr. 216/5.11.2014, a anulat hotărârea adunării creditorilor din 11.08.2014. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins.
În concluzie, la acest moment, se poate reține că contractele de vânzare-cumpărare din litigiu au fost încheiate în baza unui certificat de atestare fiscală depus în copie și nu în original și ale cărui mențiuni nu corespundeau realității, cu alte cuvinte un fals.
S-a susținut de pârâta . SRL că originalul acestuia a fost prezentat notarului public și nu există nicio dovadă că originalul acestui înscris nu a fost prezentat notarului. Însă această susținere este combătută de constatările organului de urmărire penală, în cuprinsul ordonanței de clasare făcându-se mențiunea că potrivit declarației notarului public V. I. nu i-a înmânat în original certificatul de atestare fiscală motivând acest lucru prin faptul că l-a depus în original la Eurom Bank.
Cu titlu de principiu, tribunalul reține că numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, conform art. 22 CPP. O astfel de consecință nu este recunoscută, însă, în cazul actelor îndeplinite de procuror, ordonanța de clasare neavând caracterul unei hotărâri definitive care să poată opună autoritatea de lucru judecat într-o acțiune civilă ulterioară.
Este de asemenea adevărat că niciuna dintre părți nu a solicitat cercetarea falsului pe cale incidentală, prin orice mijloace, de către instanța civilă, conform art. 184 din Cod procedură penală.
Cu toate acestea, instanța nu poate ignora pur și simplu constatările organului de urmărire penală cu privire la înscrisul respectiv, cu atât mai mult cu cât acesta a fost obținut în condiții încă neelucidate și a produs consecințe juridice, stând la baza încheierii unor acte translative de proprietate având drept obiect imobile cu o valoare ridicată, vândute la un preț inferior ( fila 10-vol II).
A raționa în sens contrar ar însemna a nega pur și simplu faptul că la momentul încheierii actelor respective nu exista un înscris valabil, original, care să ateste lipsa oricăror datorii fiscale.
Or, așa cum rezultă din adresa nr. F/_ din 6.06.2014 emisă de Primăria Pitești (fila 99-vol I), societatea vânzătoare figura la data de 23.01.2009 cu debite datorate și neachitate la bugetul local.
Referitor la cuantumul acestor debite, s-a susținut de către pârâte, printr-o amplă argumentație, că acestea nu erau în fapt datorate. Însă, instanța reține că această analiză, a existenței sau nu a unor debite fiscale sau a cuantumului lor, nu poate fi făcută de o instanță civilă, în contextul prezentului litigiu, ci doar de instanța de contencios administrativ, în cadrul unei proceduri speciale și în contradictoriu cu organul fiscal. Prin urmare, în acest context, nu prezintă relevanță nici cuantumul debitelor, nici dacă acestea erau sau nu datorate. Contează doar că la momentul respectiv, în mod legal, vânzătoarea nu ar fi putut prezenta un certificat de atestare fiscală cu 0 datorii.
S-a mai susținut de către pârâte faptul că acestea sunt terți subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, invocând excepția de la nulitatea contractului. Analizând această apărare tribunalul reține că pârâtele se află într-o gravă eroare, ele nu sunt „terți subdobânditori de bună-credință” ci sunt chiar părți, dobânditori, în contractele ce se solicită a fi anulate. Or, cazul subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros al unui imobil reprezintă o excepție de la principiile efectelor nulității, mai precis de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Acest principiu vizează însă efectele nulității față de terți, nu față de părțile contractante, ca atare nu se aplică în cauză. Nu se pune problema anulării titlului înstrăinătorului, ci cea a anulării contractului ce reprezintă titlul cumpărătorului, astfel că societățile cumpărătoare nu au calitatea de subdobânditori.
În calitate de parte contractantă, pârâta nu poate invoca nici buna-credință la încheierea actului, o minimă diligență cerând ca reprezentantul societății să verifice toate actele necesare transferului de proprietate, fiind lipsit de importanță faptul că nu pârâta era cea care trebuia să obțină certificatul de atestare fiscală.
S-a susținut de către pârâta . B. SRL că această cauză de nulitate a fost invocată de reclamantă doar cu privire la contractele de vânzare-cumpărare nr. 323 și 324 în care nu este parte, nu și cu privire la contractul nr. 317 în care este parte contractantă. Analizând această susținere instanța constată că, așa cum am reținut anterior, nu se pune problema unei completări propriu-zise de acțiune, reclamanta neinvestind instanța cu noi petite ci invocând doar un nou motiv de nulitate, alături de cele deja invocate. Acest motiv de nulitate vizează în mod evident toate cele trei contracte de vânzare-cumpărare întrucât toate au fost încheiate în baza aceluiași certificat de atestare fiscală. Motivele de nulitate anterior expuse sunt pe deplin aplicabile și la analiza nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 317, neputând aplica un raționament contrar. De altfel, în cuprinsul completării ( fila 67-dos rejudecare) se face precizarea că lipsa certificatului la data încheierii celor trei contracte este sancționată cu nulitatea.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, reținând că contractele de vânzare-cumpărare în litigiu au fost încheiate în lipsa consimțământului societății vânzătoare materializat într-o hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor și în baza unui act depus în copie, cu un conținut ce nu exprima realitatea faptică, instanța urmează a admite acțiune așa cum a fost formulată, conform dispozitivului.
Instanța va lua act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, iar partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume. Prin urmare, instanța va obliga pârâtele în solidar la plata către Statul Român a sumei de 55.558 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care partea reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A., CNP_, cu domiciliul în municipiul Pitești, ., nr. 1, ., apartament 2, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtele .” prin administrator judiciar S. Profesională „Anteus Expert”SPRL, cu sediul în Pitești, .. 11A, etaj 1, apartament 17, județul Argeș, . B. SRL, cu sediul în Pitești, . IRTA, scara A, apartament 6, județul Argeș, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș sub nr. J_, Cod Unic de Înregistrare RO_ și .” SRL, cu sediul în Pitești, Bulevardul Republicii, nr. 162-164, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Argeș sub nr. J_, Cod Unic de Înregistrare RO_ și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a următoarelor acte:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 323 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 1 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte având ca obiect imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, respectiv restaurantul „Intim” și Barul de zi „Argeș” din cadrul Complexului hotelier Argeș,
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 324 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 1 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte pentru imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3 respectiv casa scării și etajele I-IV ale Complexului hotelier Argeș,
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 317 din 23.01.2009 și a Actului Adițional nr. 922 din 26.02.2009 încheiate între cele două pârâte pentru imobilul situat în Pitești, Piața Muntenia nr. 3, respectiv cabinetul stomatologic din cadrul Complexului hotelier Muntenia, spațiul Sub Portic-Parter.
Ia act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către Statul român a sumei de 55.558 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care partea reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. V. E.
Red A.C./26.06.2015
Tehnored. V.E./26.06.2015
8 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul... → |
|---|
