Plângere contravenţională. Sentința nr. 2058/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2058/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 101/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.101/A
Ședința publică din 10 martie 2015
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr.2058 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf.G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 martie 2015, apoi la 10 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2058 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., s-a admis, în parte, plângerea formulată de petenta S.C. I. E. D. SRL, cu sediul în mun. Sf. G., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. Sf. G., .. 9 jud. C. și, pe cale de consecință, s-a dispus înlocuirea cu sancțiunea avertisment a sancțiunii amenzii în cuantum de 1000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.06.2014 încheiat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., petenta S.C. I. E. D. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru faptul că la data de 23 iunie 2014 organul fiscal a constatat că petenta nu a depus în termenul legal declarația 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, aferentă lunii aprilie 2014, faptă prin care au fost încălcate prevederile art. 81 OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care constituie contravenție potrivit disp. art. 219 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și se sancționează în condițiile art. 219 alin. 1 lit.b) din Codul de procedură fiscală. Totodată, s-a făcut mențiunea că declarația nr. 112 a fost depusă la data de 28.05.2014.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, „ instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Referitor la legalitatea procesului–verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Formularul procesului-verbal de contravenție în care apare denumirea D.G.F.P. C. este valabil, întrucât, după cum rezultă din art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 3504 din 13 noiembrie 2013 privind aprobarea modelului și caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul agenției naționale de administrare fiscală, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1742 din 30 iunie 2014 pentru modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului și caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul agenției naționale de administrare fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 489 din 1 iulie 2014, formularele și imprimatele cu vechea siglă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală se vor folosi până la epuizarea stocurilor existente, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2014.
De asemenea, procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei, fiind semnat de un martor asistent care nu face parte din cadrul A.J.F.P. C., conform celor arătate de intimată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat, cercetând înscrisurile depuse la dosar de către petent și intimat, prima instanță a considerat că petenta nu a contestat faptul că a depus cu întârziere declarația 112, însă consideră că întârzierea a fost de doar 3 zile, obligația de plată era în cuantum mic, respectiv 156 lei (fila 8), administratorul petentei suferă de o boala incurabilă, fiind încadrat în gradul mediu de handicap, cu o indemnizație lunară de 33,50 lei.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conf. art. 21 al. 3 din același act normativ, coroborate cu prevederile art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Ținând seama de disp. art. 34 din O.G. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se atrage atenția petentei ca în viitor să depună la termenul legal declarația 112.
Față de dispozițiile legale citate anterior și raportat la situația de fapt reținută mai sus, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de contravenientă în cauză este de o gravitate redusă, iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei este prea mare în raport cu modalitatea și împrejurările comiterii faptei..
De asemenea, s-a apreciat că petenta nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin 2 din actul normativ arătat, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
Pentru motivele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța de fond a admis, în parte, plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus și a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. prin care a solicitat anularea hotărârii și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea plângerii ca fiind netemeinică.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că instanța de fond prin sentința atacată a dispus admiterea, în parte, a plângerii contravenționale formulată de intimată și a modificat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.06.2014 pe care l-a întocmit ea, în sensul că s-a înlocuit amenda în cuantum de 1.000 lei cu avertisment.
S-a arătat că prima instanță a apreciat sub aspectul temeiniciei procesului-verbal că intimata nu a contestat faptul că a depus declarația 112 cu o întârziere de trei zile, iar obligația de plată era în cuantum de 156 lei, iar administratorul intimatei având probleme de sănătate.
Raportat la aceste aspecte, instanța a reținut dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, potrivit art. 21 alin.3 din același act normativ.
Așadar, apelanta critică sentința de fond pentru faptul că nu s-a ținut cont că petenta nu este la prima abatere, fiind sancționată și prin procesul-verbal nr._/28.04.2014 cu sancțiunea avertisment, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din OG nr. 2/2001, pentru nedepunerea în termenul stabilit de lege a decontului 300 de taxă pe valoare adăugată, a declarației 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat și a declarației 394 informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național aferente lunii martie a anului 2014.
Astfel, apelanta arată că sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată de agentul constatator pentru nedepunerea declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate este proporțională în raport de fapta săvârșită și față de pericolul social al faptei comise, procedându-se la individualizarea sancțiunii luând în considerare criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2011, gradul de pericol social minim al faptei săvârșite, împrejurările, modul și mijloacele în care a fost săvârșită, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentei, neavând nicio relevanță că suma totală a obligațiilor către bugetul asigurărilor de stat are o valoare redusă de 156 lei.
S-a mai arătat că declarația 112 aferentă lunii aprilie 2014 a fost depusă la data de 28.05.2014, deci după termenul stabilit de lege pentru depunerea declaraților, ceea ce constituie contravenție, având în vedere și faptul că petenta nu se află la prima abatere contravențională, iar organul fiscal, în calitate de organ constatator, în mod legal și întemeiat a aplicat o sancțiune contravențională în cuantum de 1000 lei.
Astfel, sancțiunea aplicată este justă, fiind proporțională cu fapta săvârșită și urmarea produsă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 411 alin. pct.2 C.proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză la data de 23 decembrie 2014 (f.12) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că aplicarea unei sancțiuni în cuantum de 1.000 lei pentru depunerea cu o întârziere de 3 zile din motive justificate a declarației nr. 112, care prevede o obligație în cuantum de 156 lei, este disproporțională cu fapta săvârșită.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivului de apel invocat de apelantă cât și în baza dispozițiilor art. 476, art. 477 și art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, instanța de control judiciar constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor, sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicat actul normativ care sancționează contravenția, fiind semnat de agentul constatator și descrisă în mod detaliat fapta contravențională reținută în sarcina intimatei.
În ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că petenta- intimată . SRL a recunoscut fapta săvârșită, respectiv că a depus declarația nr. 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate aferentă lunii aprilie 2014, cu o întârziere de 3 zile și că se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 81 din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 219 ali.1 lit. b din același Cod de procedură fiscală.
În ceea ce privește critica adusă sentinței de fond de apelată cu privire la individualizarea sancțiunii, tribunalul o găsește nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Așadar, fapta săvârșită de intimata-petentă . SRL se sancționează în condițiile art. 219 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru persoanele fizice și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice.
Or, tribunalul va avea în vedere că, în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de petenta-intimată, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, tribunalul consideră că sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 1.000 lei pentru depunerea declarației fiscale nr. 112 aferentă lunii aprilie 2014 cu o întârziere de doar 3 zile de la data scadenței ei, este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, aspect ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că aceasta nu a produs urmări, întrucât declarația amintită a fost depusă la organul fiscal, iar suma consemnată în cuprinsul ei, de doar 156 lei - ca obligație de plată cu titlu contribuții sociale și impozit pe venit (f.23 dosar fond) a fost achitată de aceasta, drept pentru care atingerea valorilor sociale ocrotite de O.G. 92/2003 este minimă.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 –care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al.3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), tribunalul consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei-intimate asupra obligațiilor ce îi revin de a nu mai săvârși astfel de fapte de natură contravențională.
De asemenea, tribunalul găsește critica apelantei ca fiind nefondate cu privire la faptul că instanța de fond nu a ținut cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petenta nu este la prima abatere de acest gen, întrucât orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, cum este cea din cauza pendinte și chiar dacă este săvârșită de un contravenient ce a recidivat în astfel de fapte de același gen și grad de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad minim de pericol social.
Pe cale de consecință, reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în mod corect fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, văzând art. 480 C.p.c. tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. Sf. G., ..9, jud. C., în contradictoriu cu . SRL, cu sediul în mun. Sf. G., ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2058 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. V. I. A. Ș. L.
Red.V.I.A., 20.04.2015
Tehnored.Ș.L., 22.04.2015, 4 ex.
Judecător fond, B. L. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2064/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 547/2015. Tribunalul... → |
|---|
