Plângere contravenţională. Sentința nr. 2064/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2064/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 99/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/A
Ședința publică din 10 martie 2015
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 2064 din 9 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf.G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra plângerii contravenționale au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 martie 2015, apoi la 10 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2064 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G. s-a admis plângerea formulată de către petentul L. N., CNP_, domiciliat în S. G., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în S. G., . nr. 16, jud. C. și persoana implicată în accidentul rutier, N. L., domiciliat în mun. Sf. G., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.01.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
S-a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.01.2014 de către intimat și a fost exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 25 ianuarie 2014, petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă în sumă de 510 lei, în baza art. 123 lit.e) din R.A.O.U.G. nr.195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, coroborat cu art.101 alin.1 pct.9 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în acea zi, în jurul orei 23:00, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ în mun. Sf. G., din direcția Miercurea-C. către centru și nu a adaptat viteza de deplasare la un carosabil acoperit cu zăpadă bătătorită, astfel că în fața sediului . SRL, când a fost nevoit să reducă viteza de deplasare nu a putut face acest lucru și a intrat în coliziune cu auto nr._ care nu i-a acordat prioritate de trecere la punerea în mișcare de pe loc.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că, potrivit art. 123 lit. e) din RAOUG 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică.”
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.01.2014 s-a menționat că, la data de 26.01.2014, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Sf. G., din direcția Miercurea C. către centru și nu a adaptat viteza de deplasare la un carosabil acoperit cu zăpadă bătătorită, astfel, în fața sediului S.C. Transilvania Trousers Company SRL, când a fost nevoit să reducă viteza de deplasare, nu a putut face acest lucru și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care nu i-a acordat prioritate de trecere la punerea în mișcare de pe loc.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că viteza cu care agentul constatator a presupus că circula autovehiculul condus de petent nu a fost măsurată prin niciun mijloc tehnic de măsurare a vitezei, făcând doar o apreciere pe baza declarațiilor celor doi conducători auto.
Mai mult, din declarația martorului audiat rezultă că viteza cu care circula petentul era una redusă, având în vedere condițiile meteo de la acea dată.
Față de cele învederate în precedente, instanța de fond a admis plângerea, a dispus anularea procesului-verbal și a exonerat petentul de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului C., prin care a solicitat modificarea sentinței civile nr. 2064/09.10.2014 a Judecătoriei Sf. G. și, pe cale de consecință, respingerea plângerii formulate de petentul L. N. și menținerea valabilității procesului-verbal de contravenție . nr._ din 26.01.2014.
Apelantul critică sentința pentru faptul că instanța de fond ar fi făcut o interpretare greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 123 alin.1 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006, care statuează: ”conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații; (…) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă”. S-a arătat că din raportul de expertiză tehnică auto nr. 439/21.11.2014 reiese că viteza autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ din timpul evenimentului rutier a fost de 53-55 km/h, iar viteza autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, în condițiile plecării de pe loc, a fost de 10-12 km/h.
Potrivit concluziilor expertului, în momentul sesizării stării de pericol (observarea ieșirii autoturismului Peugeot din rândul autovehiculelor parcate) și a deciziei de evitare prin flash-uri/ocolire, petentul se afla la o distanță de 23,0-25,0 m, în condițiile în care spațiul total necesar opririi autoturismului condus de acesta este de 50-52 m.
Datorită vitezei de deplasare a vehiculului condus de petent, acesta s-a aflat în imposibilitatea tehnică de evitare a impactului. Dacă ar fi respectat viteza de 30km/h, conform prevederilor art. 123 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, petentul ar fi dispus de timpul necesar evitării impactului prin ocolire și frânare.
Examinând apelul declarat în cauză, tribunalul constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că, în data de 25.01.2014, în jurul orei 23,00, intimat-petent L. N. a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ în mun. Sf. G. din direcția Miercurea-C. către centru și nu a adaptat viteza de deplasare la un carosabil acoperit cu zăpadă bătătorită, astfel că în fața sediului . SRL, când a fost nevoit să reducă viteza de deplasare, nu a putut face acest lucru și a intrat în coliziune cu auto nr._, vehicul care nu i-a acordat prioritate de trecere la punerea în mișcare de pe loc.
Această stare de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal . nr._ din 26.01.2014 reiese din probele administrate atât în fața instanței de fond, cât și în fața tribunalului.
Astfel, din declarația olografă a petentului, dată organelor de poliție imediat după producerea evenimentului rutier, reiese că acesta în jurul orei 23:00 a intrat în mun. Sf. G. pe . C. către centrul orașului, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe care-l pilota și, în fața fabricii RGT i-a apărut vehiculul cu nr. de înmatriculare_, ce a pornit de pe loc. Cu acea ocazie, petentul l-a atenționat cu flash-urile mașinii că se deplasează pe șosea, după care a frânat și a încercat să-l ocolească pe partea stângă, însă nu a reușit și a intrat în coliziune cu el. A mai declarat că în vehiculul său se afla B. S. (f.18 dosar fond).
N. L., persoana implicată în evenimentul rutier, a declarat că în data de 25.01.2014, în jurul orelor 23:00 era oprit în fața fabricii RGT, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în spatele unei alte mașini ce era oprită, și când a plecat de pe loc s-a asigurat în oglindă, fără să observe o altă mașină.
În momentul în care s-a aflat paralel cu vehiculul parcat și în spatele căruia fusese anterior oprit, a fost lovit de vehiculul petentului în partea din spate stânga, fiind deviat ușor dreapta (f.19 dosar fond).
Se reține că, ulterior producerii accidentului, la fața locului s-au deplasat organele de poliție care au întocmit procese verbale de contravenție atât pentru șoferul implicat în accident, care a fost găsit vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. f din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, ce s-a deplasat din spatele său și care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu zăpadă (f. 23, 24), cât și petentului-intimat.
De asemenea, din raportul întocmit de agentul șef de poliție E. Villiam A., reiese că locul exact al producerii evenimentului rutier este pe .. Sf. G., în fața sediului . SRL. Carosabilul era acoperit cu zăpadă, iar condițiile atmosferice erau de „ninsoare abundentă” (f. 20 dosar fond).
Audiat în mod nemijlocit de instanța de fond, martorul B. S. a declarat că la data producerii evenimentului rutier s-a aflat în vehiculul condus de petent și că în momentul în care au ajuns în fața . SRL, a observat că un alt autovehicul era oprit pe marginea șoselei și manifesta intenția de a pătrunde pe carosabil. Atunci, petentul l-a avertizat prin flash-uri și claxon, însă, pentru că vehiculul a fost pus în mișcare, s-a produs impactul între cele două mașini. În acel moment carosabilul era acoperit cu zăpadă, era noapte și ningea abundent. Din sensul opus direcției lor de mers s-a deplasat în acel moment un autobuz și pentru acest motiv petentul nu a putut evita impactul cu mașina care s-a pus în mișcare pe sensul lor de deplasare.
Martorul a mai declarat că petentul a avut viteza de 40km/h și că vehiculul nu a putut fi oprit în codiții în care să se fi putut evita impactul dintre cele două vehicule (f. 43 dosar fond).
Or, tribunalul constată că probele administrate de instanța de fond se coroborează cu constatările realizate de expertul R. Ș. prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară și prin care se arată că viteza autoturismului Peugeot la impact, în condițiile plecării de pe loc a fost de 10-12 km/h, iar viteza cu care s-a deplasat autoturismul marca Volkswagen condus de petent a fost de 53-55 km/h.
Expertul tehnic a concluzionat că starea de pericol a fost creată de ambii conducători auto, prin acea că unul din conducători nu s-a asigurat la pătrunderea pe carosabil, iar celălalt prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile carosabilului alunecos, acoperit de zăpadă.
S-a mai arătat că în momentul sesizării stării de pericol de către petent și al deciziei de evitare prin flash-uri/ocolire a vehiculului marca Peugeot, petentul s-a aflat la o distanță de 23-25 m de acesta din urmă, iar pentru evitarea coliziunea dintre cele două vehicule ar fi avut nevoie de o distanță de 50-52 m.
Ba mai mult, tribunalul reține că, prin probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal întocmit de un agent de poliție, ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, care însă este relativă și care putea fi răsturnată prin probe de către petent.
Așadar, este de necontestat faptul că accidentul rutier soldat cu avarierea celor două vehicule implicate în evenimentul rutier din 25.01.2014, a avut loc în condițiile în care era noapte, ningea abundent și drumul era acoperit de zăpadă, astfel încât ne aflăm în situația în care petentul avea obligația de a adapta viteza de deplasare la condițiile meteo, ce îi impune să circule preventiv și cu o viteză de maxim 30 km/h care să-i fi permis să oprească vehiculul condus în condiții de siguranță pentru a evita riscul producerii unui accident rutier.
Prin urmare, tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art. 101 alin.1 pct.9 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (...) nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament, iar conform art. 123 lit. f di HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în situația (…) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică.
Or, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauza pendinte, este evident că și prin comportamentul petentului, care nu a adaptat viteza de deplasare a vehiculului pe care l-a pilotat în seara de 25 ianuarie 2014, s-a produs accidentul de circulație de pe .. Sf. G., ce a avut ca urmări avarierea celor două vehicule, astfel încât afirmația intimatului-petent că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa nu poate fi avută în vedere și urmează a fi înlăturată.
În speță, tribunalul reține că fapta contravențională săvârșită de intimatul-petent și descrisă prin actul atacat este susținută de declarațiile olografe ale persoanelor implicate în evenimentul rutier, a martorului ocular, de raportul agentului constatator și care se coroborează cu concluziile descrise prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar.
D. urmare, tribunalul reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. nr. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară. Pe cale de consecință, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege, verificare care s-a și realizat. Rezultă deci, că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci, prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Curtea a concluzionat în sensul că amenda aplicată în temeiul Legii nr. 61/1991 se include în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție.
Or, având în vedere că intimatul-petent nu a răsturnat prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 25.01.2014, prin nicio probă, tribunalul reține că prima instanță în mod greșit a interpretat probele administrate în cauză în raport cu elementele constitutive ale contravenției reținute în actul atacat și, în raport de considerentele expuse și susținute cu probe, urmează a admite apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului C..
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/200, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Ținând cont de aceste criterii, de faptul că prin săvârșirea contravenției s-a produs avarierea celor două vehicule implicate în evenimentul rutier, față de împrejurarea că, deși avariile produse sunt relativ mici, petentul prin fapta s-a a pus în pericol siguranța traficului rutier și a participanților la trafic, tribunalul costată că sancțiunea aplicată corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, motiv pentru care nu se impune înlocuirea ei cu sancțiunea avertisment.
Față de considerentele expuse, reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, tribunalului va admite apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu consecința schimbării în tot a sentinței civile nr. 2064/09.10.2014, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul L. N. împotriva procesului-verbal nr._/26.01.2014, potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în mun. Sf. G., ., nr.16, jud. C., în contradictoriu cu intimații L. N., cu domiciliul în mun. Sf. G., ., ., ., N. L., cu domiciliu în mun. Sf. G., ., jud. C., Societatea A. A. S.A. – Sucursala Sf. G., cu sediul în mun. Sf. G., ..2, . și 5, jud. C., și ..A. – Sucursala Sibiu, cu sediul în mun. Sibiu, Centrul de Afaceri, ..5, jud. Sibiu, și în consecință schimbă în tot sentința civilă nr. 2064 din 9 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., în sensul:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul L. N. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean C., N. L., Societatea A. A. S.A. – Sucursala Sf. G. și ..A. – Sucursala Sibiu, împotriva procesului verbal . nr._ din 26.01.2014, încheiat de agentul constatator I.P.J. C..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. V. I. A. Ș. L.
Red.V.I.A.,20.04.2015
Tehnored.Ș.L.,21.04.2015, 7 ex.
Judecător fond, G. A.-M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 304/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2058/2015.... → |
|---|
