Plângere contravenţională. Decizia nr. 493/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 493/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 493/A
Ședința publică de la 3 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de intimatul Comisariat Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru, în subordinea căreia este Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. împotriva sentinței civile nr.557 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 3 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 557 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei S. G. s-a admis plângerea formulată de petentei R. E.-Gellert Întreprindere Individuală, cu sediul în Sf. G., ., unitate comercială nr. 2, ., județ. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.07.2014 încheiat de intimatul ANPC – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. cu sediul în Sf. G., .. 1, județ. C. și în consecință îl anulează și exonerează pe petent de la plata amenzii contravenționale aplicate.
A obligat intimatul să plătească petentei suma de 420 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 15.07.2014 intimata a efectuat un control tematic la cafe-barul deținut de petentă.
În sarcina acesteia s-a reținut că, în unitate nu este afișat avertismentul „Fumatul este permis” și că, nu sunt informați consumatorii cu privire la cantitatea cafelei, ceaiului, vinului și sucului la pahar fiind încheiat procesul-verbal contestat, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 alin. 4/1 Legea nr. 349/2002 și sancționate de art. 10 lit. b același act normativ, precum și cu amendă de 1.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 18 OG nr. 21/1992 sancționate de disp. art. 50 alin. 1 lit. d același act normativ.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că, acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, de altfel nici petenta nu a invocat motive de nelegalitate în plângerea formulată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal s-a reținut că, potrivit art. 3 alin. 4^1 Legea nr. 349/2002 - prevederile alin. 3 (fumatul este permis în baruri, discoteci, restaurante și alte spații publice cu destinație similară, numai în spații special amenajate pentru fumat, cu respectarea următoarelor condiții obligatorii) nu se aplică barurilor, discotecilor, restaurantelor și altor spații publice cu destinație similară, a căror suprafață a întregului spațiu public închis destinat clienților este mai mică de 100 mp, dacă proprietarul sau managerul acestora stabilește și afișează avertismentul: "în această unitate fumatul este permis", iar nerespectarea prevederilor art. 3 alin. 4^1 Legea nr. 349/2002 constituie contravenții și se sancționează, cu amendă contravențională de la 250 lei la 1.000 lei.
În fapt, în sarcina petentei s-a reținut că, nu avea expus avertismentul potrivit căruia în unitate fumatul este permis.
Instanța de fond analizând procesul verbal încheiat de agenții intimatei a constatat că reprezentantul petentei, de față fiind la întocmirea actului constatator a refuzat semnarea față de cele reținute arătând că „anunțul” era afișat, iar băuturile nu se vând la pahar, iar cafeaua este vândută de la „mașina automată” cantitățile fiind scrise și afișate de societatea cu care au contract.
Susținerile obiecțiunilor făcute de reprezentantul petentei la data controlului s-au dovedit în fața instanței cu depozițiile martorei E. E., care deși este angajata petentei, s-a apreciat că a făcut declarații obiective, întrucât se coroborează cu planșele foto depuse de petentă, care atestă existența afișelor, cel cu avertismentul privind permisiunea fumatului în unitate, dar și cel privind cantitățile de cafea, ceai furnizate prin automatul amplasat în unitate de către societate, care gestionează, întreține și îl alimentează cu ingredientele necesare pentru prepararea băuturilor servite la pahar, amestecul acestora făcându-se automat, potrivit setărilor făcute.
Astfel s-a apreciat că petenta a făcut dovada contrară faptelor reținute în sarcina sa prin procesul verbal, fiind astfel răsturnată prezumția de adevăr și legalitate de care se bucură actul constatator.
Având în vedere cele expuse, prima instanță a reținut că în lipsa unor elemente de natură să probeze situația de fapt reținută de intimată, a găsit plângerea petentei întemeiată și a admis-o și a anulat procesului verbal contestat.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o să plătească petentei suma de 420 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel – Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru din subordinea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor C. prin care a solicitat modificarea sentinței civile nr. 557/2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în sensul respingerii plângerii și a menținerii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28 iulie 2014 cu amenda aplicată ca fiind temeinic și legal.
În motivarea cererii de apel se arată că la data de 17 iulie 2014, agenții constatatori din cadrul – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. au constatat lipsa afișării avertismentului „ în această unitate fumatul este permis!” la R. E.-GELLERT Întreprindere Individuală, încălcându-se prevederile art. 3 alin.4 indice 1 din legea nr. 349/2002, faptă sancționată c prin art. 10 lit. b din Legea nr. 349/2002 cu amendă contravențională în valoare de 500 lei.
S-a mai constatat lipsa afișării informațiilor asupra cantității /volumul aferent prețului de vânzare la produsele cafea, ceai, vin și suc ce se servesc la pahar.
Apelanta solicită să se aibă în vedere că la data efectuării controlului la operatorul economic alături de aspectele sancționate s-au găsit și alte abateri care sunt descrise în invitația . nr._/15.07.2014.
Apelanta mai consideră că doar prin mărturia unei angajate a intimatului nu se poate considerat netemeinicia și nu se poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992, HG nr. 700/2012 și art. 411 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul R. E.-Gellert Întreprindere Individuală prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul a arătat că a făcut dovada existenței afișelor unitatea cafe-bar cu privire la fumat că este permis și cu privire la cantitatea cafelei, ceaiului, vinului și sucului la pahar.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelant cât și în baza dispozițiilor art. 476 și art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că intimatul R. E.-Gellert Întreprindere Individuală a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 alin. 4/1 Legea nr. 349/2002, sancționată contravențional în baza art. 10 lit. b același act normativ, precum și cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 18 OG nr. 21/1992 și art. 50 alin. 1 lit. d același act normativ.
S-a reținut prin procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.07.2014, întocmit de A.N.P.C. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. că în unitatea aparținând intimatului R. E.-Gellert Întreprindere Individuală nu este afișat mențiunea avertisment cu semnificația „Fumatul este permis” și totodată că nu sunt informați consumatorii cu privire la cantitatea cafelei, ceaiului, vinului și sucului vândute la pahar.
Referitor la criticile apelantei că agentul constatator a constatat fapte săvârșite și descrise în actul contestat, tribunalul le găsește nefondate având în vedere că, constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă și în consecință se impunea administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei pentru a se dovedi cele relatate prin actul contravențional încheiat. Astfel, instanța de fond raportat la dispozițiile art. 34 și urm. din OG nr. 2/2001 și-a îndeplinit obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și de a respecta atât principiul oficialității cât și principiul proporționalității, cu respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că sarcina acesteia este de a se verifica scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și pe de altă parte de a folosi toate mijloacele necesare și utile cauzei pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N. c. României). Or, apelanta nu a adus alte probe pentru a susține veridicitatea celor consemnate în procesul verbal de contravenție contestat atât cu privire la fapta contravențională presupusă săvârșită de intimat, cât și cu privire la vinovăție acestuia. Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția intimatului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
În speță, instanța a reținut că se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului (garantată de art. 6 § 2 din CEDO – s.n.), ce privește și aspectul probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei. Sub acest aspect, s-a subliniat că, în cauză, mențiunile procesului-verbal de contravenție nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției. Apreciind că intimata nu a făcut dovada celor menționate în actul de constatare, instanța în mod temeinic a admis plângerea contravențională formulată și, pe cale de consecință, a anulat procesul verbal ce a făcut obiectul plângerii contravenționale de față.
Ba mai mult, tribunalul reține că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal de contravenție nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul. Or, în cauză, intimatul a răsturnat prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.07.2014 prin proba cu înscrisuri din care rezultă fără putință de tăgadă că în barul său a avut afișat anunțul cu semnificația” în această unitate fumatul este permis”, cât și cu privire la faptul că în cazul comercializării a produselor lichide de genul cafea, ceai, vin ce sunt servite la pahar a existat afișat anunț cu privire la cantitate și preț al produsului pe pahar.
Probă confirmată prin declarația martorei audiată în mod nemijlocit de instanța de fond și care a declarat în mod obiectiv modul de desfășurare a activității de comercializare a produselor amintite în incinta barului ce aparține intimatului.
În ceea ce privește afirmația apelantului că intimatul a săvârșit și alte fapte contravenționale decât cele reținute în procesul verbal de contravenție, dar descrise, numai, în invitația nr. . nr._/15.07.2014, tribunalul constată că acestea sunt simple speculații, întrucât invitația nu are valoarea unui act sancționator care să creeze prezumția de veridicitate cu privire la existența unor astfel de fapte de natură contravențională, ea având doar scopul de a invita persoana la sediul agentului constatator pentru a o verifica sub aspectele vizate în cuprinsul ei. Totodată, agentul constatator nu a făcut demersuri pentru a strânge probe în susținerea celor consemnate în procesul verbal de contravenție pentru a-și putea susține constatările realizate, întrucât prezumția de veridicitate și de legalitate a procesului verbal nu este absolută putând fi răsturnată prin probe contrare de persoana contravenientă.
Așadar, este adevărat că agentul constatator este investit cu autoritatea stabilită pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prev. de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient, conform dispozițiile art.249 Cod procedură civilă care reglementează sarcina probei.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că în mod just prima instanță a soluționat plângerea contravențională formulată de intimat ținând cont de dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 349/2002, de dispozițiile dreptului procesual civil și de garanțiile oferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul reține că intimatul a făcut dovada că a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 150 lei cu titlu de onorariu avocat, conform chitanței nr. 1026/15.07.2015 ( f.15).
Văzând dispozițiile art. 452 și art. 453 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a obliga apelantul să plătească intimatului suma de 150 lei cheltuieli de judecată, întrucât este în culpă procesuală.
Față de aceste considerente și în raport de probele administrate în cauză, tribunalul reține că apelul formulat de ANPC – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. este nefondat și urmează a fi respins și a fi păstrată sentințe civilă nr. 557 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei S. G., potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de A.N.P.C. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C., cu sediul în municipiul S. G., . 1, județul. C., în contradictoriu cu intimatul R. E.-Gellert Întreprindere Individuală, cu sediul în municipiul S. G., ., unitate comercială numărul 2, blocul 12, scara C, județul C., CUI_, împotriva sentinței civile nr.557 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 150 lei cheltuieli de judecată, în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
B. A. D. V. I. A. V. E.
Red. V.I.A./02.12.2015
Tehnored. V.E./03.12.2015
4 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 355/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 489/2015. Tribunalul... → |
|---|
