Plângere contravenţională. Sentința nr. 547/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 547/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 102/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică din 10 martie 2015
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 547 din 18 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.S. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra plângerii contravenționale au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 martie 2015, apoi la 10 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr.547 din 18 iulie 2014 a Judecătoriei Tg. S. s-a admis plângerea formulată de petentul B. C., cu domiciliul în com. Ghelința, ., jud. C., CNP_, în contradictoriu cu intimata I.P.J C., cu sediul în municipiul S. G., ., nr. 16, județul C. și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 22.10.2013 de agentul constatator al intimatei.
A fost exonerat petentul de la plata amenzii aplicate în sumă de 400 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că procesul-verbal contravențional a fost afișat la domiciliul petentului în data de 22.10.2013, față de care plângerea s-a înregistrat la data de 6 ianuarie 2014.
Având în vedere că petentul împreună cu familia sa lucrează în străinătate, instanța de fond a admis cererea sa privind repunerea în termenul de 15 zile, conform dispozițiilor art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, modificată.
În urma examinării procesului-verbal, prima instanță a constatat că acesta îndeplinește condițiile de fond și de formă reglementate de O.G. nr.2/2001 modificată, ce reprezintă dreptul comun în materie contravențională, în speță neexistând nici una din cauzele de nulitate prevăzute de art. 16 alin.7 și art. 17 din acest act normativ, motiv pentru care a trecut la cercetarea fondului cauzei.
În baza materialului probator administrat, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat pentru că în data de 12.10.2013 la ora 20:30 ar fi provocat și ar fi participat la scandal în fața barului . din ., l-ar fi amenințat cu acte de violență pe numitul B. C., tulburând ordinea și liniștea publică.
Cu referire la pretinsa faptă descrisă, nu s-a depus nici un material probatoriu la dosar, astfel instanța de fond nu a putut constata cu certitudine însăși faptele reținute în sarcina petentului.
Martorul S. I. a relatat despre încăierarea care ar fi avut loc între petent și cealaltă persoană, precum și despre distrugerea parbrizului mașinii martorului de către petent, împotriva căreia a depus plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, ulterior retrasă din motivul că petentul a achitat paguba produsă.
În temeiul celor prezentate, prezumția de nevinovăție a petentului nefiind răsturnată, instanța de fond a admis plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului C. prin care a solicitat admiterea cererii de apel, cu consecința respingerii plângerii contravenționale formulate de intimatul–petent B. C. și menținerea valabilității procesului-verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2013, întocmit de un agent din cadrul inspectoratului.
În motivarea cererii de apel se arată că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității, faptele fiind în mod corect încadrate ca reprezentând contravențiile prevăzute de art. 3 alin.1 pct.1 și art. 3 alin.1 pct.24 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sancțiunile contravenționale au fost corect individualizate de către agentul constatator, în baza dispozițiilor art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care, astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în data de 12.10.2013, în jurul orei 20:30, petentul a provocat și participat la scandal în fața barului . din .-a amenințat cu acte de violență pe numitul B. C., tulburând ordinea și liniștea publică.
Prin urmare, apelantul critică sentința instanței de fond pentru faptul că a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, întrucât conform art. 3 alin.1 pct.1 și art. 3 alin.1 pct.24 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenții următoarele fapte dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, iar potrivit art. 1 alin.1 pct.1, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Astfel, petentul B. C. s-a deplasat la mașina numitului S. I. și a lovit cu pumnii parbrizul vehiculului, pe care l-a crăpat.
Din declarația martorului S. I., dată la parchet în dosarul penal nr. 1619/P/_, reiese că în data de 12.10.2013, în urma unei altercații pe care a avut-o cu petentul B. C. în incinta barului aparținând . din Ghelința, ulterior și în stradă, a văzut cum acesta din urmă a lovit cu pumnii parbrizul autoturismului său.
Apelantul arată că, chiar dacă acțiunea petentului B. C. nu a produs alte urmări, nu este de natură a diminua gradul de pericol social al faptei săvârșite, nu se impune anularea sancțiunii amenzii în cuantum de 400 lei.
Apelantul a mai solicitat instanței să se aibă în vedere că provocarea și/sau participarea la scandaluri în locuri publice prezintă un grad de pericol social ridicat prin aceea că pot degenera în scandaluri în care poate fi implicat un număr mare de persoane sau în acte de violență în care acestea pot suferi traumatisme fizice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele C.proc. civ., art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și atașarea dosarului penal nr. 1619/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G..
Intimatul B. C., prin întâmpinarea depusă la dosar (f.16), a solicitat respingerea cererii de apel formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului C. .
Intimatul a arătat că fără intenție a lovit parbrizul autoturismului numitului S. I. și că ulterior și-a cerut scuze.
Analizând sentința apelată în raport cu motivele de apel și cu probele administrate în cauză, conform art. 477 și 479 cod procedură civilă, tribunalul găsește cererea de apel ca fiind fondată doar sub aspectul existenței contravenției prevăzute de art. art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin procesul–verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului C., petentul-intimat B. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 400 lei pentru săvârșirea a două fapte contravenționale prevăzute de art. 3 pct. 1 și 24 din Legea nr. 61/1991 raportat la art. 4 pct. 1 lit. b din aceeași lege, reținându-se că ,,în ziua de 12.10.2013, ora 20:30, la barul ., petentul B. C. a tulburat ordinea și liniștea publică și l-a amenințat cu acte de violență pe numitul Bokos C., provocând scandal într-un loc public.
Analizând probele administrate în fața instanței de fond, dar și cele administrate în apel, tribunalul reține că petentul-intimat B. C. a avut o neînțelegere cu martorul B. C. (o altă persoană cu același nume și prenume) în barul aparținând de . și că cei doi au părăsit incinta acestuia și s-au agresat fizic, ulterior pe stradă în timp ce martorul S. I. s-a deplasat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Astfel, audiat de instanța de fond, martorul S. I. a declarat că în toamna anului trecut s-a deplasat prin centrul comunei Ghelința cu mașina proprietatea sa și a văzut la un moment dat că petetul B. C. fugea pe marginea drumului după o altă persoană cu care s-a încăierat. Aceste persoane la un moment dat au căzut pe carosabil, fiind nevoit martorul să oprească vehiculul său. În acel moment, petentul-intimat B. C. s-a deplasat către mașina martorului și i-a spart parbrizul acesteia cu pumnul. Martorul a formulat plângere penală împotriva petentului la poliție, iar ulterior și-a retras plângerea pe motivul că B. C. i-a achitat paguba produsă (f.52 dosar de fond).
De asemenea, tribunalul constată că martorul a fost constant în declarațiile date, având în vedere că și în fața organelor de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Ghelința a declarat aceleași aspecte mai sus descrise (f. 4 dosar apel).
Martorul B. C. a declarat organelor de poliție că în data de 12 octombrie 2013 s-a deplasat la barul ce aparține de . pentru a consuma băuturi alcoolice cu prietenii săi, în memoria tatălui lui.
În bar a venit petentul Bokos C. care i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a lovit, după care martorul a părăsit incinta localului.
Ulterior, martorul a fost urmărit de petent pe stradă, moment în care între ei s-a iscat o agresiune fizică ce s-a desfășurat pe carosabilul străzii principale din . s-a oprit datorită sosirii pe stradă a martorului S. I., ce s-a deplasat cu mașina proprietatea lui. În acel moment, petentul s-a deplasat la martorul S. I. și i-a spart parbrizul mașinii prin lovituri repetate cu pumnul.
Din analiza elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct.1 din Legea nr. 61/1991 reiese că această contravenție se poate săvârși sub aspectul elementului material din cadrul laturii obiective a acesteia prin acțiuni alterative sub formă de acte, fapte, gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu violența, manifestări ce trebuie a fi săvârșite cu intenție sub aspectul laturii subiective a contravenției.
Însă, nu se poate reține această contravenție doar pentru existența celor două laturi, ce reprezintă conținutul constitutiv a acestei contravenții, dacă nu s-a produs urmarea imediată a acestor manifestări, ce constă în crearea unei stări de pericol pentru cetățenii prezenți la acțiunea de agresiune sau pentru cei neprezenți, dar care au fost deranjați de acțiunea autorilor faptei ilicite de natură contravențională și care și-au făcut apariția prin diverse alte forme de manifestare.
Or, din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul reține că petentul B. C. nu se poate face culpabil de contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 datorită faptului că acțiunea lui de agresiune săvârșită asupra martorului B. C. nu a produs scandal public.
Ba mai mult, tribunalul reține că legislația contravențională română instituie prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar aceasta nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție. În cauza Bosoni contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forța probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe legi sau fapte operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku vs Franța, cauza Vastberga Takti Aktiebolag și Vulig vs Suedia. Ori, în speță, apelantului i s-a asigurat cadrul legal de a propune probe și de a i se încuviința probele pentru toate faptele reținute în actul atacat față de intimatul B. C., însă acesta nu a adus probe cu privire la fapta descrisă la art.3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Într-adevăr, constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces-verbal reprezintă și un mijloc de probă dar, fără administrarea și a altor probe care să confirme cele reținute și descrise prin actul atacat, nu este suficient pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a petentului. Or, în speță, din probele administrate nu reiese fapta prevăzută de art.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și prezumată a fi fost săvârșită de intimatul-petent B. C.. În acest caz, simpla afirmație a apelantului în sensul că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 nu este suficientă, atâta timp cât prin probele prezentate nu se confirmă situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, cu privire la această faptă.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, tribunalul reține că acțiunea petentului-intimat de a-l agresa pe stradă (loc public) pe martorului B. C., în prezența martorului S. I., întrunește elementele constitutive ale acestei contravenții.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate pentru această faptă, tribunalul costată că, potrivit art. 4 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991, sancțiunea contravențională este amenda cuprinsă între de 200 – 1.000 lei.
Față de cuantumul sancțiunii aplicate, tribunalul reține că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art. 5 alin 5 din O.G. nr. 2/2001), iar conform dispozițiilor art. 21 alin 3 din același act normativ, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Văzând dispozițiile art. art. 4 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991 care prevede că fapta contravențională se sancționează cu amenda prevăzută în cuantum de 200 lei la 1.000 lei, de faptul că petentul-intimat a adus atingere relațiilor sociale privitoare la integritatea fizică și sănătatea persoanei, tribunalul costată că acțiunea acestuia prezintă un pericol ridicat, drept pentru care reține că și amenda aplicată a fost corect individualizată.
Față de considerentele expuse, tribunalul urmează a admite apelul și, pe cale de consecință, a schimba, în parte, sentința civilă nr. 547/18.07.2014 a Judecătoriei Tg. S., în sensul admiterii, în parte, a plângerii contravenționale formulate de petentul B. C. împotriva procesului-verbal . nr._/22.10.2013 și a-l anula cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 1 și art. 4 ali.1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Totodată, tribunalul va dispune exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 200 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și a menține procesul-verbal amintit față de acesta sub aspectul contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 de săvârșirea căreia se face vinovat.
Prin urmare, tribunalul va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate sub aspectul cheltuielilor de judecată și al căii de atac stipulate în conținutul acesteia, potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în mun. Sf. G., ., nr.16, jud. C., în contradictoriu cu B. C., cu domiciliul în com. Ghelința, ., jud. C. și, în consecință, schimbă în parte sentința civilă nr. 547 din 18 iulie 2014 a Judecătoriei Tg. S., în sensul:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean C. și, în consecință:
Anulează, în parte, procesul-verbal . nr._ din 22 octombrie 2013, întocmit de pârât, cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 3 pct.1 și art. 4 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991R.
Exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 200 lei pentru fapta prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. V. I. A. Ș. L.
Red.V.I.A., 24.04.2015
Tehnored.Ș.L.,28.04.2015, 4 ex.
Judecător fond, F. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2058/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
