Plângere contravenţională. Sentința nr. 53/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 350/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/A
Ședința publică din 7 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petentul R. N. împotriva sentinței civile nr. 53 din 18 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în ședința publică din 23 iunie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea procesului încheiată și a reținut cauza spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 30 iunie 2015, apoi la 7 iulie 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 53/18.02.2015, Judecători Întorsura Buzăului a hotărât următoarele:
- a respins plângerea contravențională formulată de petentul R. N. în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. ca neîntemeiată.
- a constatat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.08._, de către intimată.
- a obligat petentul R. N., să achite martorului M. V. cu domiciliul în municipiul S., . ., județul B., suma de 88 lei cu titlu de cheltuieli.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: 2. C. procesual.
Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr._ la data de 01.09.2015, plângerea contravențională, formulată de petentul R. N., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.08.2014 de Poliția orașului Întorsura Buzăului, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună următoarele:
- În principal, anularea procesului verbal pe motiv de nelegalitate și temeinicie.
- În subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În fapt, susține petentul, la data de 21.08.2014 conducea auto marca Dacia L. cu nr._ pe DNM10 în localitatea Întorsura Buzăului, iar în jurul orelor 15:30 a fost oprit de un echipaj al poliției, fiindu-i adus la cunoștință motivul opririi, în sensul că a efectuat o manevră de depășire pe linie continuă. În acest context, i-a comunicat agentului de poliție că nu a efectuat vreo manevră de depășire, deoarece autovehiculul care circula în fața sa a efectuat viraj dreapta pentru a intra pe un drum lăturalnic, iar el și-a continuat traseul, însă agentul de poliție nu a luat în considerare explicația sa.
Susține petentul că nu corespunde adevărului cele reținute de agentul constatator, iar la momentul opririi în trafic, agentul de poliție nu i-a pus la dispoziție vreo filmare ce să ateste contravenția reținută.
Invocă petentul dispozițiile O.G.nr.2/2001 și art. 6 CEDO.
Situându-se pe o poziție procesual contradictorie, intimata a depus la termen întâmpinare (f.16-18), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate. A susținut intimata că petentul a încălcat dispozițiile art.120 alin.1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, prin aceea că în data de_ orele 15:40 pe raza orașului Întorsura Buzăului, DN10, a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului continuu, a autoturismului marca Dacia L. cu nr._ condus de martorul M. V..
În drept, s-au invocat art. 205 alin.1 și 2 Cod proc. civilă, O.G.nr.2/2001 și Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002 R.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
Petentul R. Niocolae a fost sancționat contravențional cu patru puncte amendă în valoare de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art.120 alin.1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002, prin procesul-verbal de contravenție, . nr._ încheiat la data de 21.08.2014, de către F.P.R. Întorsura Buzăului. S-a reținut în sarcina petentului, că în data de 21.08.2014, orele 15:40, a condus auto marca Dacia L. cu nr._ pe raza localității Întorsura Buzăului, DN10 km.118+750 pe direcția B. B. și a depășit autoturismul marca Dacia L. cu nr._, condus regulamentar de M. V., încălcând marcajul simplu continuu. (f. 50)
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, care a indicat că nu are de formulat obiecțiuni și a semnat actul sancționator pentru primire.
Examinând, sub aspectul legalității,modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul motivul de nulitate invocat de petent, în sensul nerespectării dispozițiilor art.16 din O.G. nr.2/2001, instanța a reținut ca fiind neîntemeiat, argumentele fiind următoarele:
În sarcina petentului R. N., agentul constatator a reținut, în conținutul procesului-verbal de contravenție ce face obiectul speței deduse judecății, că acesta a efectuat manevra de depășire încălcând linia simplă continuă pe DN10 localitatea Întorsura Buzăului km.118+750 km și nu km.110, petentul fiind evident în eroare. În conținutul raportului agentului constatator, cel de pe urmă a indicat locul în care a fost oprit conducătorul auto în persoana petentului R. N., respectiv localitatea Brădet – . Buzăului – în dreptul imobilului cu nr. adm.175 B - ceea ce nu se poate confunda cu locul săvârșirii contravenție km.118+750 km.
Cum locul săvârșirii contravenție este clar indicat în conținutul actului sancționator, nulitatea acestuia invocată de petent este nefondată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul, prin plângerea formulată, a susținut că nu a efectuat manevra de depășire a autoturismului condus de martorul M. V., deoarece acesta circula în fața sa, însă a efectuat viraj dreapta pe un drum lăturalnic.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, fiind un înscris încheiat de un funcționar al autorității de stat, face dovada, până la înscrierea în fals.
Instanța va mai reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care per se - prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție nu este una absolută, de vreme ce, în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
În speță, instanța urmează a reține în drept că, potrivit art. 120 alin.1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002 republicată: „Se interzice depășirea vehiculelor, când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.”
În speță, din coroborarea probelor administrate, instanța reține, în deplin acord cu intimata, că petentul R. N. a efectuat manevra de depășire a autovehiculului condus de martorul M. V., neregulamentar, prin încălcarea marcajului continuu ce desparte sensurile de mers a DN 10, km.118+750 km.
Că aceasta este starea de fapt reținută în actul sancționator, rezultă din depoziția conducătorului auto depășit M. V., care a confirmat împrejurarea că, în timp ce conducea auto cu nr._, a fost depășit de autoturismul condus de petent în zona în care sensurile de mers pe DN10 sunt delimitate prin linie simplă continuă, evidențiind și împrejurarea că susținerea petentului că a efectua viraj la dreapta este contrară realității, deoarece se îndrepta spre municipiul B. și nu există vreo stradă la dreapta înainte de stația de benzină. (f. 57)
Sub acest aspect a fost efectuată și o cercetare locală, fiind stabilit că în zona stabilită de agentul constatator ca loc al săvârșirii contravenție, DN10 este delimitat prin linie simplă continuă, locul fiind înainte de locul situării imobilului cu nr. 17 B, unde a fost oprit petentul.(f.52)
În cauză, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată prin mijloacele de probă administrate.
Concluzionând, cele învederate de petent au rămas doar simple susțineri, neexistând în speță un material probator rezonabil, de natură a pune sub semnul îndoielii justețea celor constatate de organele de poliție.
În drept, potrivit art.120 alin.1 lit. i din HG. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr.195/2002, se interzice depășirea vehiculelor, când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Nerespectarea dispozițiilor legale anterior enunțate, potrivit art.100 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 R, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea.
Instanța a reținut că în sarcina petentului subzistă elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, motiv pentru care a constatat legalitatea și temeinica actului constatator.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii aplicate, judecătoria a reținut următoarele:
Petentul R. N. nu poate fi exonerat de răspundere, iar fapta reținută în sarcina sa constituie contravenție, însă rămâne instanței posibilitatea și îndatorirea de a aduce sancțiunea aplicată în limitele pericolului social al faptei săvârșite, așa cum aceasta se înfățișează la momentul judecății cauzei.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. (3) din același act normativ, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea actului sancționator contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, în speța dedusă judecății, instanța apreciază că petentul nu a recunoscut în fața instanței fapta pentru care a fost sancționat, iar potrivit cazierului rutier comunicat de Serviciul Rutier B. (f. 53), nu este la prima abatere, în cursul anului 2013 fiind sancționat pentru depășirea vitezei și nefolosirea centurii de siguranță, iar în anul 2012 pentru depășirea vitezei .
Pentru aceste motive, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”, în condițiile în care petentul a persistat în conducerea autovehiculelor cu nerespectarea legislației rutiere, nu a putut fi reținută.
Față de cele reținute anterior și având în vedere că autoritatea de stat pe care o reprezintă agenții constatatori trebuie să se bucure de încrederea publică, într-un stat de drept democratic, neputând fi pusă la îndoială de orice subiect de drept, în caz contrar, ajungându-se la o situație de neconceput, în care această autoritate ar fi subminată printr-o simplă contestație, nesusținută de un material probator rezonabil, de natură a pune sub semnul îndoielii justețea celor constatate, precum și faptul că sancțiunea contravențională a fost în mod corect individualizată, în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în baza art.34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 180/2002, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește cheltuielile solicitate de martorul M. V., instanța a reținut că acesta a solicitat a i se acorda cheltuielile ce le-a efectuat ca urmare a prezentării sale în fața instanței, ținând seamă că s-a deplasat din municipiul S. și, de asemenea, să i se acorde contravaloarea unei zile de muncă, deoarece are calitate de angajat al Electroprecizia S..
În acest sens, martorul a depus dovada venitului din luna decembrie 2014 și bonul fiscal nr. 2036/11.02.2014 emis de Stația Comerț S. SRL din localitatea Brădet. (f.58)
Instanța reține că solicitarea martorului de a i se achita cheltuielile solicitate își are corespondența în dispozițiile art. 326 Cod proc. civilă.
Cum petentul R. N. a propus administrarea probei testimoniale cu martorul M. V., obligația acestuia de a achita martorului cheltuielile este întemeiată.
La stabilirea sumei ce reprezintă cheltuieli în cuantum de 88 lei, instanța a avut în vedere salariul net lunar al martorului de 1167 lei pe zi raportat la 20 de zile lucrătoare 58 lei, cât și distanța dintre localitatea de domiciliu și sediul instanței (80 km) cu un consum mediu de 7 % - 5,6 l. de benzină – 6.20 lei / l = 30 lei.
II. 1.Apelul declarat de petentul R. N..
Petentul a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Apelul se întemeiază pe prevederile art. 466, 468, 470 și 471 Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea apelului, se arată că judecătorul fondului nu a stabilit cu suficientă claritate locul săvârșirii contravenției, sens în care arată că agentul constatator a încercat să completeze omisiunea din procesul verbal prin raportul întocmit și depus odată cu întâmpinarea, precizarea făcută neputând complini omisiunea din procesul verbal în care se arată doar că locul săvârșirii faptei a fost pe porțiunea DN10 km. 110+750m., locul fiind unul incert, prin indicarea unei zone nedeterminate, creându-se un dubiu evident asupra vinovăției petentului.
În același sens, se arată că satul Brădet, indicat în raportul agentului constatator, se află la o distanță de 121 km. de Municipiul B., practic de unde a calculat agentul constatator locul în care acesta a fost oprit în trafic, respectiv DN10 km. 110+750m., procesul-verbal fiind prin urmare încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin.1 din OG 2/2001.
Partea apelantă nu a solicitat probe în apel
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus în apărare la dosar la data de 08.05.2015 întâmpinare, (f. 13) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arata că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată, aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului, având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
Se arată că în procesul verbal este indicat locul săvârșirii contravenției, DN10 km. 118+750m., iar nu km 110, petentul fiind în eroare, menționându-se, de asemenea, că apărarea petentului potrivit căreia a fost nevoit să efectueze manevra deoarece mașina din fața sa urma să vireze la dreapta nu poate fi reținută, neexistând o astfel de stradă pe porțiunea respectivă, aspect constatat și în cadrul cercetării locale efectuate în cauză.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invoca dispozițiile art. 205 Cod proc. civilă.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel.
3. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei față de probele administrate, rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, tribunalul urmând a avea în vedere în soluționarea apelului că acesta este fundamentat pe o singură critică, apelantul reinvocând nulitatea procesului-verbal pentru neîndeplinirea unei condiții de formă, și anume locul săvârșirii contravenției.
Sub acest aspect, tribunalul va avea în vedere că, în conformitate cu art. 16 alin.1 din OG 2/2001 - procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, art. 17 din același act normativ stipulând că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
În speță, instanța va avea în vedere că, astfel cum corect a reținut judecătoria, în procesul-verbal a fost indicat locul săvârșirii contravenției, respectiv "DN 10 Întorsura Buzăului km.118+750 km.", astfel că susținerea apelantului privind neindicarea locului săvârșirii faptei nu poate fi reținută.
În același sens, instanța va avea în vedere că susținerea apelantului are ca premisă o afirmație ce nu corespunde realității, arătându-se că în procesul-verbal ar fi fost indicat drept loc al săvârșirii contravenției DN10 localitatea Întorsura Buzăului km.110+750 km., în condițiile în care din studiul procesului verbal rezultă că locul săvârșirii procesului verbal a fost indicat astfel: "DN 10 Întorsura Buzăului km.118+750 km."
Pe de altă parte, relativ la indicarea în raportul agentului constatator a mențiunii suplimentare că fapta a fost săvârșită în dreptul imobilului cu nr. 175 B, aceasta este lipsită de relevanță din perspectiva respectării cerinței de indicare a locului săvârșirii contravenției, în condițiile în care actul de constatare și sancționare a contravenției indică în mod efectiv, prin date suficiente, locul săvârșirii faptei, descrierea coordonatelor acestuia neputând fi calificată drept una incertă ori ca vizând o "zonă nedeterminată".
F. de considerentele mai sus expuse, critica adusă sentinței în apel neputând fi reținută, iar alte motive de apel nefiind invocate, tribunalul constată că soluția primei instanțe, de respingere a plângerii, este legală și temeinică, motiv pentru care, văzând art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent R. N., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., cartier Broșteni, ., etj. 2, apt. 9, județul B., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. cu sediul în S. G., . nr. 16, județul C., împotriva sentinței civile nr. 53/18.02.2015 a Judecătoriei Întorsura Buzăului – pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 7 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
se află în concediu de odihnă, în temeiul art. 426 alin.4 NCPC semnează grefierul – șef secție
pentru prim-grefier aflat
în concediu de odihnă
Red. B.A.D./14.07.2015
Tehnored. S.M.M./14.07.2015, 4 EX.
Judecător fond – M. T.
| ← Anulare act. Sentința nr. 2428/2015. Tribunalul COVASNA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
