Anulare act. Decizia nr. 1042/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1042/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2150/315/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1042
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013
Președinte – R. M.
Judecător – I. S.
Judecător – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul A. C. C., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. B., domiciliat în La Levratte 26 Nyon 1260 Elveția, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A., din Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant A. C. C. reprezentat de avocat S. Flory, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/25.11.2013, lipsă fiind intimatul-pârât A. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este netimbrată, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanta nr._/4.11.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, timbrul judiciar de 0,30 lei, precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Pentru recurentul reclamant A. C. C., avocat S. Flory având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, arătând că după casare cu trimitere spre rejudecare, la primul termen de judecată după casare recurentul a primit citația și a luat cunoștință de obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească, s-a conformat, depus actele prin registratură și lista cu probele pe care înțelege să le administreze în dovedirea acțiunii, împreună cu cererea prin care arăta că apărătorul său nu se poate prezenta solicitând, totodată, amânarea cauzei sau judecata în lipsă, iar instanța de fond a respins cererea ca nedovedită. A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria Târgoviște sub nr._ reclamantul A. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. B., revocare judecătorească a testamentului autentificat sub nr. 2225/02.07.2008 pentru neîndeplinirea clauzelor.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că obiectul acțiunii vizează exclusiv revocarea judecătorească a testamentului menționat pentru neîndeplinirea sarcinii. Partea a făcut referire expresă la dispozițiile art. 830 și 930 C.civ. de la 1864.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este singura persoană cu vocație succesorală rămasă asupra averii rămase de pe urma mătușii sale, defuncta A. Olimpiada, întrucât aceasta nu era căsătorită și nu avea copii, iar cel de al doilea frate, A. I., a dat declarație de renunțare la succesiune, că în timpul vieții defuncta a făcut trei testamente, ultimul cel al pârâtului, autentificat sub nr. 2225/02.07.2008 (f. 10), cu privire la care solicită revocarea pentru neîndeplinirea clauzelor incluse, că d mătusă a avut grijă numitul P. L., căruia aceasta i-a făcut un testament autentificat anterior și că ârâtul a fost adus în locuința mătușii în anul 2008; acesta a profitat de starea de sănătate a mătușii pentru a o determina să îi facă testament; odată atins scopul acesta a dispărut.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Prâtul a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, arătând că reclamantul solicită revocarea testamentului fără a solicita și revocarea testamentului lui P. L., pentru că doar în această situație ar putea beneficia de bunurile ce au aparținut defunctei A. Olimpiada, că fără o astfel de solicitare se naște bănuiala că partea a formulat cererea practic pentru a înlesni sus numitului accesul la bunurile defunctei.
Pe fondul pârâtul a arătat că din modalitatea de formulare a acțiunii rezultă că aceasta este practic un elogiu adus numitului P. L., că se omite să se menționeze că persoana anterior menționată a solicitat instanței anularea aceluiași testament, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată (dos._ ), că partea nu face vorbire de împrejurarea că la momentul apariției testamentului a încercat să îi ușureze cât mai mult viața mătușii sale, că
revocarea judecătorească a legatelor intervine în cazul în care legatarul săvârșește o faptă din cele limitativ prevăzute de lege și că în niciun caz testatorul nu poate impune legatarului obligații care să fie prestate în timpul vieții lui;
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și față de dispozițiile art. 137 C.p.c. a pus în discuție cele două excepții invocate și asupra excepției lipsei de interes în formularea prezentei acțiuni, instanța a hotărât respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că în doctrina și practica în materie, prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, folos care poate fi atât material cât și moral, că în cauză, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat revocarea pe cale judecătorească a unui înscris reprezentat de un testament întocmit de defuncta A. Olimpiada, testament prin care aceasta conferea vocație pârâtului la întreaga sa moștenire, că s-a invocat și faptul că este singura persoană cu vocație succesorală legală la moștenirea defunctei, în calitate de nepot de frate, or, în această împrejurare nu se poate susține, astfel cum pretinde pârâtul, că reclamantul nu are niciun interes în formularea prezentei acțiuni. Din contră, potrivit regulilor care guvernează consecințele ineficacității legatelor, o eventuală revocare a legatului profită eventualilor moștenitori legali sau testamentari ale căror drepturi succesorale ar fi fost micșorate sau înlăturate prin existența legatului respectiv sau care aveau obligația să îl execute.
Prin sentința civilă nr.4659/11.10.2012, Judecătoria Târgoviște a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârât, ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins acțiunea astfel cum a fost precizată și modificată, ca fiind prescrisă, obligând pe reclamant la plata către pârâtul A. B. a sumei de 1500,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reține instanța de fond că eventualele legate universale anterioare (inclusiv cel la care face referire pârâtul în întâmpinare) se consideră revocate oricum datorită incompatibilității și contrarietății cu legatul ce face obiectul prezentului dosar din momentul și din cauza întocmirii legatului posterior, iar efectul revocator se produce chiar dacă legatul posterior ar fi ineficace întrucât voința revocatorie nu se identifică cu voința de a face liberalitatea și nu este influențată de eficacitatea dispoziției testamentare ulterioare, mecanismul juridic fiind acela al unui act juridic în sensul de instrumentum (testamentul ulterior) care conține mai multe acte juridice în sensul de negotium (revocarea legatului anterior și instituirea unui nou legatar).
În ceea ce privește însă cea de a doua excepție invocată, aceea a prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a considerat-o întemeiată, reținând în privința dreptului aplicabil instanța consideră că se impune aplicarea art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că în privința termenelor împlinite, dispozițiile aplicabile sunt cu atât mai mult cele ale legii anterioare, în acest caz aflându-le în cazul unor situații anterioare care și-au produs efectele anterior intrării în vigoare a legii noi.
Acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, pe cale principală, respectiv cererea de revocare judecătorească a unui legat universal pentru neîndeplinirea pretinsei sarcini, este o acțiune personală astfel că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, termenul general în materia acțiunilor personale.
Potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Instanța de fond a apreciat că momentul de la care partea reclamantă ar fi trebuit să solicite revocarea pentru această cauză este data nașterii raportului de drept (art. 7 din Decretul nr. 167/1958) și anume data deschiderii moștenirii (23.10.2009), când legatul începe să producă efecte, iar reclamantul prin chiar motivele expuse în acțiune a recunoscut că a cunoscut presupusul fapt că cel care a avut grijă de defunctă este numitul P. L. și nu pârâtul, astfel că și din această perspectivă se impune aceeași soluție.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr.252/15.03.2013 Tribunalul Dâmbovița a admis recursul promovat de reclamant, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut de către instanța de recurs că, potrivit certificatului de deces ., nr._ (fila 6 dosar) la data de 23.10.2009 a decedat A. Olimpiada, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița. Aceasta întocmise la data de 02.07.2008 testamentul autentificat sub nr.2225 un testament prin care lăsa întreaga avere mobilă și imobilă intimatului A. B..
În ceea ce privește modul de stabilire a taxei judiciare de timbru tribunalul constată că critica recurentului nu are relevanță la acest moment cu atât mai mult cu cât și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, în sensul evaluării bunurilor și timbrării la valoarea lor, dovada achitării taxei judiciare de timbru aflându-se la fila 57 dosar, soluția pronunțată nereferindu-se la modalitatea de timbrare a acțiunii.
Cu toate acestea, conform legii 146/1997 acțiunea în revocarea testamentului nu este enumerată de disp. art.3 din lege ce se referă la acțiunile neevaluabile în bani, astfel încât fiind o acțiune evaluabilă în bani, în mod corect instanța a pus în vedere recurentului să evalueze bunurile din masa succesorală și să timbreze în raport de valoarea lor.
Art.201 din Legea 71/2011 de aplicare a Noul cod civil prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. În speță, prescripția dreptului de a solicita revocarea testamentului a început să curgă de la data nașterii dreptul la acțiune (art.7 din Decretul nr.167/1958) adică la momentul decesului testatoarei – 23.10.2009, împlinindu-se la 23.10.2012, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel încât prescripția este guvernată de dispozițiile decretului nr.167/1958.
Instanța de control judiciar a reținut că reclamantul recurent a solicitat revocarea testamentului pentru nerespectarea clauzelor, clauze ce prevedeau ca legatarul instituit să se ocupe de asigurarea menajului, îngrijirea medicală și spitalizarea necesară la nevoie, iar la decesul său să suporte cheltuielile ocazionate de înmormântare și cele ulterioare acestui moment.
Sarcina reprezintă o obligație impusă de testator legatarului, care după acceptarea legatului este ținut să o execute. Sarcina poate fi stipulată în interesul testatorului, a legatarului sau al unui terț, în situația de față pretinsa sarcină fiind prevăzută în interesul testatorului.
Acțiunea în revocarea testamentului pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripție definit de art.3, alin.1 din Decretul nt.167/1958, termenul de 1 an pentru revocarea testamentului pentru ingratitudine nefiind aplicabil în cazul revocării pentru neexecutarea sarcinii.
Acțiunea de față a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 23.02.2012, termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în revocarea testamentului împlinindu-se ulterior acestui moment, respectiv la 23.10.2012, astfel încât în mod eronat a reținut instanța de fond că acțiunea este prescrisă.
Cu ocazia rejudecării cauza a fost înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ .
La termenul de judecată din 18.04.2013 prin Incheiere Judecătoria Târgoviște a dispus respingerea cererii de amânare a judecății formulată de către pârât ca nedovedită și în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c. a suspendat judecarea cauzei civile având ca obiect "anulare act", acțiune formulată de reclamantul A. C. C., în contradictoriu cu pârâtul A. B.,
In motivarea incheierea s-a retinut că cererea apărătorului pârâtului, prin care a solicitat amânarea judecării cauzei motivat de faptul că are de susținut alte dosare aflate pe rolul Curții de Apel Ploiești, Judecătoriei Ploiești și Tribunalului Dâmbovița nu a fost însoțită de niciun înscris care să ateste calitatea de apărător în dosarele aflate pe rolul celorlalte instanțe, motiv pentru care a respins această cerere ca nedovedită și având în vedere faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, arătând că odată cu citația i s-a făcut cunoscută rezoluția instanței cu privire la obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru termenul stabilit, că s-a conformat și a depus actele de care înțelegea să se folosească în dovedirea acțiunii, lista cu probele care urmau să fie administrate, însoțită și de o cerere prin care arăta că apărătorul său se află la o altă instanță și solicită admiterea probelor și comunicarea înscrisurilor părții adverse, pentru a nu se amâna procesul în mod nejustificat. Instanța de fond a considerat nedovedită cererea de amânare și a respins-o, luând măsura suspendării în temeiul art.242 al.1 Cod pr.civilă, text de lege care nu se aplica în prezenta cauză, sub o formă sau alta părțile motivând lipsa în instanță.
A solicitat admiterea recursului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin Serviciul Registratura al Judecatoriei Targoviste a fost depusa o cerere din partea aparatorului reclamantului A. C. C. continand o solicitare de probe, un set de inscrisuri, imputernicirea avocatiala, precum si o cerere de judecare in lipsa din partea acestuia pentru termenul de judecata din 18.04.2013.
Prin fax, in data de 18.04.2013 a fost depusa o cerere de amanare pentru lipsa de aparare si din partea aparatorului paratului A. B., cerere care nu a fost incuviintata de catre judecatorie, apreciind ca nu este temeinic motivata.
Cu toate acestea, Judecatoria Targoviste prin incheierea din 18.04.2013 a dispus suspendarea judecatii cauzei pentru lipsa partilor, in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ.
Tribunalul constata ca aceasta masura a fost dispusa in mod eronat de catre judecatorie si cu aplicarea gresita a legii, intrucat, pe de o parte exista la dosar o cerere din partea aparatorului reclamantului de judecare in lipsa, iar pe de alta parte chiar si paratul, caruia cererea sa pentru lipsa de aparare i-a fost respinsa ca neintemeiata, si-a manifestat intentia de continuare a judecatii cauzei, iar nu de lasare a pricinii in nelucrare.
Se constata astfel ca judecatoria a procedat la o gresita aplicarea a textului art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., dispunand in mod eronat suspendarea judecatii.
Avand in vedere cele retinute, constatand ca incheierea pronuntata de judecatorie a fost data cu aplicarea gresita a legii, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 3 C.p.civ. raportate la art. 304 pct. 9 C.p.civ., tribunalul urmeaza a admite recursul declarat de reclamantul A. C. C. si a casa incheierea recurata, dispunand continuarea judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A. C. C., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. B., domiciliat în La Levratte 26 Nyon 1260 Elveția, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A., din Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.11.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
R. M. | I. S. | N. C. |
GREFIER
N. D.
Jud. fond S. I. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. D.N.
3 ex – 28.11.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
