Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1093/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1395/262/2011**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1093
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Judecător: G. S.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs promovată de recurentul reclamant M. V., domiciliat în Moreni, ., nr. 16, ., ., împotriva sentinței civile nr. 498 din 13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, intimate pârâte fiind C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar I.L. C., cu sediul în ., județul Dâmbovița, C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița și Direcția S. Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .. 68, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 42 din legea 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul reclamant M. V. personal, lipsind reprezentanții intimatelor pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se învederează instanței că cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
In temeiul dispozițiilor art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Recurentul reclamant M. V., având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și că nu solicită probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant M. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, depunând totodată concluzii scrise.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 150 din codul de procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._, la data de 12.05.2011, reclamantul M. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR I.L. C., C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR DÂMBOVIȚA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – Direcția S. Dâmbovița, ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună reconstituirea suprafeței de 0,5 ha teren cu vegetație forestieră, rămase de pe urma defunctului său tată, M. D..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul 2005, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului anterior menționat, cerere care a fost admisă, astfel cum rezultă din adresa nr.6582/26.09.2006, însă punerea în posesie nu s-a putut realiza deoarece nu s-a reușit o întâlnire cu reprezentanții Ocolului Silvic Bucșani, de atunci și până în luna aprilie 2012, neprimind nici un răspuns, decât în data de 14.04.2011, când i s-a adus la cunoștință că cererea nr.163/2005, formulată în baza legii nr. 247/2005 a fost respinsă de C. L., soluția fiind menținută și de C. Județeană Dâmbovița. În aceste condiții, reclamantul solicită admiterea cererii sale, în sensul obligării pârâtelor să-i reconstituie dreptul de proprietate și să elibereze și titlul în acest sens.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar copii de pe adresa nr. 6582/26.09.2006 emisă de Primăria I.L.C., adresa nr. 152/8.04.2011 emisă de Instituția Prefectului – Județul Dâmbovița și carte identitate reclamant.
La data de 3.06.2011, pârâta C. L. I.L.C. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca nefondată, arătând că, prin cererea nr.163/23.11.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha.; în urma verificărilor registrului agricol, s-a constatat că petentul nu figurează înscris cu suprafața de teren solicitată, motiv pentru care, prin procesul verbal de ședință, s-a respins cererea acestuia; prin amendamentul la Hotărârea nr.36/2005 cu privire la soluționarea contestațiilor prezentate de C. locală I.L.C., C. Județeană Dâmbovița a respins cererea petentului, nr.163/2005. Având în vedere aceste aspecte, solicită instanței să constate că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a putut realiza.
S-au anexat întâmpinării, copii de pe cererea nr.163/23.11.2005, extras registru agricol, proces verbal din 11.10.2006, Amendament la Hotărârea nr.36/2005.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 527/14.06.2012, în baza căreia a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâtele C. L. PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR I.L. C., C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR DÂMBOVIȚA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – Direcția S. Dâmbovița, a fost anulat amendamentul nr.8864 la HCJ Dâmbovița 36/2005 în ceea ce-l privește pe petent și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 0,5 ha pădure, pe raza comunei I.L.C., jud. Dâmbovița.
Împotriva sentinței nr. 527/14.06.2012, în termen legal, a formulat recurs pârâta DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA – TÂRGOVIȘTE, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea nu a fost motivată, iar tribunalul, examinând sentința recurată, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; tribunalul a constatat, din verificarea exemplarului original al sentinței, că, argumentarea hotărârii este sumară, se regăsește doar la fila 125 și privește în exclusivitate împrejurarea potrivit căreia plângerea formulată este în termen, iar reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face pe vechiul amplasament, neregăsindu-se argumentele reproduse în întâmpinare referitoare la îndreptățirea intimatului reclamant pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului cu vegetație forestieră și la dovada dreptului pretins.
În acest context, după cum a subliniat și recurenta, nu este posibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.7 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tot astfel, s-a constatat că, la judecata în primă instanță, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă Direcția S. Dâmbovița la antepenultimul termen de judecată, aproape de finele litigiului, respectiv în ședința din 3.05.2012 (fila 108 dosar fond), când s-a dispus citarea sa numai cu copia acțiunii, omițându-se comunicarea în copie a tuturor înscrisurilor depuse la termenele anterioare care priveau fondul litigiului și pentru care exista obligația comunicării, corespunzător dispozițiilor art.112 alin.1 pct.5 și alin.2 Cod procedură civilă, pentru ca partea astfel introdusă în cauză să fie în măsură să-și exercite efectiv dreptul la apărare. Nu a putut fi primit punctul de vedere al intimatului reclamant privitor la culpa acestei pârâte pentru că nu a formulat întâmpinare, de vreme ce dreptul său corelativ, acela de a i se comunica atât cererea de chemare în judecată cât și înscrisurile doveditoare n-a fost asigurat și căruia urmează să i se dea eficiență după casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, astfel încât toate părțile să fie în măsură să-și susțină cererile și apărările.
Prin sentința civilă nr. 33/16.01.2013, Judecătoria Moreni a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR din cadrul PRIMĂRIEI . – DÂMBOVIȚA, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR-DÂMBOVIȚA și DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA – TÂRGOVIȘTE, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp. de teren cu vegetația forestieră.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța de fond nu a înțeles că prin cererea nr.163/23.11.2005, autorul său a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5.000 mp de pe urma defunctului M. I. G., că terenul respectiv apare în registrul agricol din anul 1948 și în copia de la Arhivele Statului și nicidecum nu este rămas de pe urma defunctei M. E. și că actele depuse de pârâta C. locală de fond funciar, aparțin altor persoane.
Recurentul a mai arătat că prima instanță nu a luat în considerare faptul că în anul 1956 nu mai figura nicio persoană cu pădure întrucât fusese luate abuziv de către stat încă din anul 1948, că defunctul M. Ghe. D. nu a figurat niciodată cu pădure deoarece o deținea tatăl său M. I. G. care era în viață, că instanța de fond nu a arătat argumentele vizând faptul că M. G. nu are legătură cu cauza și că documentele eliberate de Arhivele Naționale sunt din anul 1948.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a admis recursul pentru următoarele considerente:
Prin cererea nr. 163/23.11.2005 autorul reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren pădure.
Potrivit adreselor nr. 2877/4.06.2011 și nr. 4527/8.09.2011 eliberate de Primăria I.L. C., cererea a fost respinsă, întrucât autorul reclamantului și nici bunicul acestuia nu figurează înscriși în registrul agricol pe anii 1948-1951 și 1956-1958 cu suprafața de teren solicitată.
Din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole emis de Arhivele Naționale pe anul 1948, rezultă că M. G. figura în anul respectiv cu 5000 mp categorie păduri.
Pe de altă parte, din registrul agricol pe anii 1948-1951 reiese că la poziția 191 figurează M. G. cu o suprafață de 0,5 ha pădure.
Într-o atare situație se impunea să se facă dovada eventual prin proba testimonială, că terenul în litigiu a fost preluat de către stat, instanța neputând opera cu prezumții privind preluarea pădurilor, chiar dacă este de notorietate că în anul 1948 acestea au fost preluate de către stat.
Totodată, instanța de control judiciar a stabilit că este necesar a se verifica dacă martorii pot să localizeze amplasamentul terenului și de asemenea trebuie verificată și identitatea dintre autorul reclamantului și persoana care figurează în registrul agricol pe anii 1948-1951, neputându-se reține că M. D. G. este fiul lui M. D..
Instanța a administrat proba testimonială așa cum s-a solicitat și a procedat la audierea martorilor E. D. și M. G., propuși de reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.498/13.08.2013 instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nr. 6947/11.10.2006 încheiat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Comunei I.L. C. s-a propus respingerea cererii susmenționate depusă de solicitantul M. Gh. D., ca moștenitor al defunctului M. G. pentru suprafața de 0,5 ha. cu vegetație forestieră, conform Registrului agricol din 1948, până la stabilirea de către proprietar împreună cu Ocolul Silvic Bucșani a amplasamentului parcelei ( fila nr. 19).
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița prin Amendamentul nr. 8864/19.10.2006 la Hotărârea nr. 36/2005 a respins cererea numărul 163/23.11.2005, formulată de M. Gh. D. ( fila nr.21).
Deși instanța a cerut de nenumărate rânduri atât înainte de pronunțarea sentinței pe fondul cauzei cât și după trimiterea spre rejudecare, celor două pârâte C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Comunei I.L. C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița dovezile de afișare publică și de comunicare a procesului verbal nr. 6947/11.10.2006 și a Amendamentului nr. 8864/19.10.2006 la Hotărârea nr. 36/2005, aceste informații nu au fost furnizate.
În aceste condiții instanța nu a fost în măsură să analizeze dacă prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotârârii comisiei județene prevăzut de art. 27 alin. 8 din H.G. 890/2005.
Din adresele nr. 2877/04.06.2011 și 4527/08.09.2011 emise de Primăria Comunei I.L. C. rezultă că cererea nr. 163/2005 a fost respinsă întrucât în urma verificărilor efectuate în Registrul agricol pe anii 1948-1951 și 1956-1958 s-a constatat că defuncții M. Gh. D. și M. G. nu figurează înscriși cu suprafața de pădure solicitată ( filele nr. 16 și 41)
Conform adresei nr. 2341/11.07.2006 emisă de Primăria I.L. C. urmare a cererii nr. 1754/1991 depuse de M. Gh. D. a fost emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 1,03 ha ( fila nr. 60).
La fila 14 a prezentului dosar, se află copie a Registrului Agricol purtând ștampila Primăriei I.L.C., din care rezultă că, între anii 1948-1951, M. G. figura cu suprafața de 50 ha pădure..
Din documentele puse la dispoziție de Arhivele Naționale, rezultă că în urma recensământului agricol și al populației din anul 1958, defunctul M. G. împreună cu familia sa, printre care și M. D. –fiul său, au deținut suprafața de 5.000 mp. pădure în localitatea Voinicul M., în prezent I.L. C.. Nu se menționează însă care este amplasamentul acestei suprafețe de teren ( fila nr.95).
Din actele de stare civilă depuse la dosar de către reclamant în al treilea ciclu procesual (f.18-22 din dosar), rezultă că reclamantul este fiul lui M. D. și Clemansa, iar M. D. este fiul lui M. G. și E., deci s-a stabilit calitatea acestuia de moștenitor direct al lui M. G..
În drept la soluționarea prezentei cereri, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 1 și 2 alin.1 din legea nr. 1/2000 modificată prin Legea 247/2005. Astfel persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, in termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate in condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplica si in cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole si silvice. În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează sa fie retrocedate ..
Au fost avute în vedere totodată, prevederile articolelor 3 alin. 2, art. 6 alin.1, art.24 alin.1 din Legea nr. 1/2000, articolul 9 alin. 1 din Legea 18/1991, prevederi legale din care se desprinde concluzia că pentru a solicita și obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, trebuie să se facă dovada existenței unui drept de proprietate având ca obiect un astfel de teren și ca să fi existat anterior preluării terenului de către stat.
Totodată, așa cum rezultă din prevederile legale susmenționate dovada poate fi făcută fie prin titlu de proprietate, fie consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
Atât Registrul agricol cât și extrasul din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole depuse la dosar de către reclamant, sunt acte declarative, ce nu au valoare de acte de proprietate.
În situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
În prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada certă a existenței dreptului de proprietate al defunctului M. D. asupra suprafeței de 5.000 mp. de pădure. Documentele furnizate de Arhivele Naționale și copia din Registrul Agricol pentru anii 1948-1951 nu sunt suficiente deoarece au o valoare declarativă și nu constitutivă de drepturi.
Totodată reclamantul nu a dovedit prin alte mijloace de probă unde s-a situat pe raza . suprafața de 5.000 mp. de pădure pe care pretinde că bunicul său a avut-o în proprietate. Martorii audiați în cauză, au dat declarații contradictorii – astfel, martorul E. D. (f.27) a declarat că terenul ce a fost stăpânit de bunicul reclamantului a fost preluat de Statul român și defrișat de comuniști, în prezent terenul fiind o pârloagă, nefiind stăpânit de vreo persoană anume, iar martorul M. G., a declarat că, în prezent, terenul se află în stăpânirea Regiei Naționale a Pădurilor.
În concluziile scrise, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței d 5.00 mp. teren pădure, pe alt amplasament, întrucât pădurea de pe vechiul amplasament a fost defrișată.
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs în termen legal reclamantul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că instanța de fond nu a luat in considerare actele emise de Primăria I.LCaragiale (depuse din nou la instanța la data de_ ) si Arhivele Statului (depuse din nou la Instanța la data de_ ), spunând ca sunt declarative si nu au valoare de acte de proprietate, deșii cu aceleași acte au fost recuperate terenuri arabile atât prin cerere la Primărie si C. Locala pentru Retrocedarea Fondului Funciar I. L C. pe legea 18 cat si prin Instanța cand am revendicat in baza legii 247/2005 suprafața de 1,03 hectare.
Se mai susține că, tot in anul 2005, odată cu suprafața de 1.03 hectare arabil in baza cererii 163/2005 a revendicat și cei 5000 mp pădure și că, doar in baza Registrului Agricol aflat la Primăria I.L C. tatăl său M. D. a primit Titlu de Proprietate pentru suprafața de 0,97 hectare arabil.
De asemenea, se arată că instanța de fond a cerut copii de la Arhivele Naționale si din Registrul Agricol 1948-1951 al comunei I.LCaragiale deoarece in lege nu se specifica faptul că aceste documente au valoare declarativa si in consecința instanța le-a considerat utile, însă nu întelege de ce se considera ca au doar valoare declarativa aceste acte obținute de la Primăria I.LCaragiale si Arhivele Naționale si nu actele doveditoare in proces, așa cum au fost considerate la data de_ de instanța de la Targoviste, prin decizia civila nr.634 din Dosarul nr.4574/2006, atunci cand a revendicat 1,03 hectare arabil.
Mai susține recurentul că instanța din Moreni nu a considerat doveditoare acele acte, ci doar instanța din Targoviste și că, contradicția din declarațiile martorilor despre care se face vorbire in comunicare nu exista, câtă vreme ambii martori au declarant in instanța că bunicul său a avut pădure si poate indica locul unde a fost pădurea si, de asemenea, că acum este o pârloagă.
Tot cu privire la declarațiile martorilor, se menționează că, martorul M. G. putea sa declare ca aparține in prezent oricui, Regiei Naționale a Pădurilor sau altcuiva, din punctul său de vedere nu are nicio relevanta cui aparține acum acesta pârloaga si nu e nicio contradicție, terenul fiind pârloaga, neîngrădit si nu stie nimeni cu certitudine cui aparține; că martorul E. D. a indicat foarte bine unde e situat terenul deoarece a fost vecin de pădure cu bunicul său, hotar in hotar, sa nu se înțeleagă greșit ca erau vecini de casa.
S-a solicitat admiterea recursului si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0.5 hectare pădure, deținute de bunicul său M. I. G. si să i elibereze titlu de proprietate.
Nu s-au formulat întâmpinări de către intimatele pârâte.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor aplicabile în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea nr. 163/23.11.2005 autorul reclamantului – M. Gh. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha teren pădure, în calitate de moștenitor al .
Potrivit adreselor nr. 2877/4.06.2011 și nr. 4527/8.09.2011 eliberate de Primăria I.L. C., cererea a fost respinsă, întrucât autorul reclamantului și nici bunicul acestuia nu figurează înscriși în registrul agricol pe anii 1948-1951 și 1956-1958 cu suprafața de teren solicitată.
Din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole emis de Arhivele Naționale pe anul 1948, rezultă că M. G. figura în anul respectiv cu 5000 mp categorie păduri.
Pe de altă parte, din registrul agricol pe anii 1948-1951 reiese că la poziția 191 figurează M. G. cu o suprafață de 0,5 ha pădure.
Prin decizia de casare nr. 345/09.04.2013, tribunalul a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare considerând că se impune să se facă dovada eventual prin proba testimonială, că terenul în litigiu a fost preluat de către stat, instanța neputând opera cu prezumții privind preluarea pădurilor, chiar dacă este de notorietate că în anul 1948 acestea au fost preluate de către stat; pentru a se verifica dacă martorii pot să localizeze amplasamentul precum și identitatea dintre autorul reclamantului și persoana care figurează în registrul agricol pe anii 1948-1951, neputându-se reține că M. D. G. este fiul lui M. D..
Ca urmare, față de cele reținute mai sus și de considerentele deciziei de casare, având în vedere că recurentul reclamant a făcut dovada că bunicul său M. G., tatăl lui M. D. (autorul reclamantului) figura în Borderoul populației și proprietăților din . 1948 (fila 17 din dosarul de fond) cu 5000 mp. de pădure și că acesta a deținut pădurea până în anul 1962 când a fost preluată de stat, criticile reclamantului în sensul că în mod greșit prima instanță a reținut situația de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză sunt fondate.
Astfel, tribunalul reține că recurentul a depus acte de stare civilă din care rezultă că M. D. G. este fiul lui M. D. și că ambii martori audiați în cauză – E. D. și M. E. G. au declarat că bunicul reclamantului a avut pădure în zona B. sau Pe mal, că pădurea a fost preluată de stat după 1962 și că știu vechiul amplasament al pădurii.
Ca urmare, tribunalul constată că recurentul reclamant a făcut atât dovada certă că autorul tatălui său – M. G. a fost proprietarul suprafeței de pădure de 5000 mp. situată pe raza comunei IL C. cât și dovada continuității dreptului acestuia până la preluarea de către stat a terenului; că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea în speță a dispozițiilor art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, în condițiile în care aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar în lipsa unor înscrisuri doveditoare, ceea ce nu este cazul în speță – recurentul făcând dovada că autorul tatălui său – M. G. a figurat în Borderoul populației și proprietăților din . 1948 cu respectiva suprafață de teren cu vegetație forestieră, acest înscris făcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în cauză și că, față de dispozițiile art. 1 și 24 din Legea nr. 1/2000, se impunea admiterea cererii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha vegetație forestieră pe raza comunei I.L. C., pe numele autorului reclamantului M. Gh. D., în calitate de moștenitor al defunctului M. I. G..
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii, urmând a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha vegetație forestieră pe raza comunei I.L. C., pe numele autorului reclamantului – defunctul M. Gh. D., în calitate de moștenitor al defunctului M. I. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. V., domiciliat în Moreni, ., nr. 16, ., ., împotriva sentinței civile nr. 498 din 13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, intimate pârâte fiind C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar I.L. C., cu sediul în ., județul Dâmbovița, C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița și Direcția S. Târgoviște cu sediul în Târgoviște, .. 68, județul Dâmbovița.
Modifică sentința atacată în tot și admite acțiunea și dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5 ha vegetație forestieră pe raza comunei I.L. C., pe numele autorului reclamantului M. Gh. D., în calitate de moștenitor al defunctului M. I. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte Judecători
S. DuvalmăCristina M. G. G. S.
Grefier
S. S.
JF R. R. M.
Dosar nr._ **
Judecătoria Moreni
Red.DS/tehnored.NP+SD
3 ex/13.12.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 1042/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
