Pretenţii. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3275/315/2011*
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.245
Sedința publică din data de 24 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. S.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-pârâtă .. P. SA – Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4322/26.09.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D., domiciliat în Târgoviște, .. 14, jud. Dâmbovița, cauză trimisă spre rejudecare sub efectul deciziei nr.1888/26.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 17.10.2013, respectiv 24.10.2013 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei .. P. SA – Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ 23.03.2011, reclamantul M. D. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 490.000 lei din care 90.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale și 400.000 lei cu titlul de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a construit o casă în comuna Aninoasa, . a avut toate avizele și autorizațiile prevăzute de lege. La data de 03.04.1999, soția sa a coborât în pivnița casei și a suferit arsuri de gradul III și IV pe 90% din suprafața corporală, ca urmare a unei puternice explozii, decedând la data de 06.04.1999.
S-a menționat că echipa de specialiști sosită la fața locului a constatat că în pivniță, dar și în exterior, exista o mare concentrație de gaze. Ulterior pârâta a cuponat și schimbat pe o lungime de aproximativ 300 metri țeava cu gaze ce trecea prin fața locuinței reclamantului, urmare a acestui fapt concentrația de gaze a scăzut în timp.
Reclamantul a apreciat că cercetarea penală efectuată inițial, a fost ca inexistentă, dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Urmare a numeroaselor plângeri formulate, instanța a dispus prin încheierea de ședință din data de 24.11.2006 începerea urmăririi penale, sens în care s-a format dosarul nr.666/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
La data de 03.04.1999 nu se putea angaja răspunderea penală a pârâtei, persoană juridică, sens în care s-au efectuat cercetări privind persoanele fizice angajate ale pârâtei și care ar fi putut fi responsabile de producerea exploziei, dar pârâta a evitat timp de 2 ani să dea relațiile solicitate pentru ca în cele din urmă să comunice că persoana care trebuia să dispună verificarea periodică a conductelor și care a dispus operațiunea de cuponare și înlocuire a conductei după producerea exploziei este fostul director N. G.. Această persoană a decedat în anul 2002, astfel că prin ordonanța din data de 31.01.2011 s-a dispus încetarea urmăririi penale.
A menționat reclamantul că în urma evenimentului produs a fost obligat să se mute împreună cu fiica sa din imobil, locuind cu chirie în perioada 1999-2003. Având în vedere că fiica sa era studentă și nu avea bani, a încercat să vândă imobilul, dar după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, promitenta cumpărătoare, auzind de la vecini de explozie, a solicitat, în instanță, rezoluțiunea actului încheiat și obligarea sa la plata sumei de 9.000 euro și a cheltuielilor de judecată.
Daunele estimate de către reclamant la suma de 90.000 lei constau în cheltuielile făcute pentru soție cu medicii, medicamente, cu mormântarea și pomenile până la 7 ani, cu reparații ale imobilului afectat de explozie, din care de-a lungul timpului au fost furate diverse materiale, în faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată în procesul cu numita A. D. și că a fost obligat să vândă casa sub prețul pieței, iar în perioada anilor 1999-2003 a plătit chirie.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, în cuantum de 400.000 lei, acestea au în vedere acoperirea suferinței sale și a fiicei sale ca urmare a pierderii soției, respectiv a mamei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil raportate la dispozițiile art.998-999 Cod civil.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: ordonanța de încetarea a urmăririi penale din data de 31.01.201 din dosarul nr.666/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (f.5-7), ordonanța din data de 14.03.2011 din dosarul nr.219/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (f.8-9), raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 666/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (f.10-18), procesele-verbale încheiate la datele de 09.04.1999, 08.04.1999, 05.04.1999, 14.04._99, 27-29.08.2000, 20.11.2002 de către S.C. Distrigaz-Sud S.A. București- Sucursala Târgoviște (f.19-22 și 24-26), adresa cu nr.4441/_ a S.C. Distrigaz-Sud S.A. București- Sucursala Târgoviște (f.23), sentința penală nr.1667/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr.3168/2006 (f.27-28), decizia civilă nr.247/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._ (f.34-36), decizia 224/11.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ (f.37-40).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii, motivat de faptul că în urma producerii evenimentului din data de 03.04.1999, au fost efectuate acte de urmărire penală, soluționate prin rezoluția din data de 27.03.2000-dosar nr.265/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Raportat la soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva prepușilor P. S.A., precum și în temeiul modificărilor Codului de procedură penală referitoare la introducerea art.278 indice 1, reclamantul a procedat la formularea unei noi plângeri la organele de urmărire penală și la instanța de judecată, soldate cu pronunțarea ordonanței din data de 31.01.2011 prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de făptuitorul N. G., fost director al Schelei de petrol Târgoviște pe fondul decesului acestuia și neînceperea urmăririi penale față de S.C. P. S.A.
Ulterior prin ordonanța din data de 14.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a fost respinsă plângerea formulată de pârâtă. În această situație, în temeiul dispozițiilor art.278 indice 1 Cod procedură penală, pârâta a atacat în justiție soluțiile pronunțate de procuror, plângere ce a fost înregistrată sub nr._ la Judecătoria Târgoviște. În această situație, pârâta a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a plângerii ce formează obiectul dosarului nr._ .
Pe fondul cauzei, pârâta a menționat că datorită imposibilității angajării răspunderii persoanei juridice, la data producerii exploziei la imobilul reclamantului, organul de urmărire penală a dispus efectuarea de cercetări în vederea stabilirii persoanelor fizice, prepuși P. S.A., responsabile de efectuarea probelor de presiune pe conducta de transport gaze în perioada premergătoare exploziei. Urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit răspunderea penală a făptuitorului N. G., persoană împotriva căreia a fost dispusă încetarea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală.
A mai precizat pârâta că a solicitat expres efectuarea unui nou raport de expertiză sau refacerea raportului întocmit de expert D., cerere ce a fost respinsă de organul de urmărire penală fără nicio o motivare.
Pârâta consideră că explozia s-a produs din cauze străine de culpa sa sau a prepușilor săi.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei (f.84-85) prin care a solicitat respingerea excepției de prematuritate, a cererii de suspendare a judecării prezentei cauze și continuarea judecății.
La data de 31.05.2011 pârâta a depus la dosarul cauzei precizări la întâmpinarea formulată sub aspectul practicii instanțelor de judecată în materia aplicării art.1000 alin.3 Cod civil, al cercetării evenimentului din data de 03.04.199 și cu referire la susținerile reclamantului în ceea ce privește fapta prepusului și a răspunderii comitentului în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția tardivității acțiunii civile și reiterând cererea de suspendare a judecării cauzei (f.87-92).
La aceste precizări pârâta a depus un set de înscrisuri (f.93-110).
La termenul de judecată din data de 05.10.2011 (f.128), reclamantul a invocat excepția inadmisibilității invocării de către pârâtă a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
La termenul de judecată din 06.06.2011, judecătoria a dispus în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă suspendarea judecării prezentei cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, iar la 17.0.2011 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, sens în care s-a a cordat un nou termen de judecată la data de 14.09.2011.
În probațiune, pe lângă înscrisurile depuse de părți, au fost audiați martorii Gorgoteanu E., Gorgoteanu G., propuși de către reclamant și R. I. și D. D. la solicitarea pârâtei, dispunându-se și efectuarea unei expertize în specialitatea gaze având în vedere obiectivele menționate de pârâtă la filele 169-172 și cel stabilit de instanță privind precizarea de către expert a naturii gazului transportat, la data producerii evenimentului, prin conducta pârâtei aflată în apropierea imobilului reclamantului.
Expertiza încuviințată a fost efectuată de expert G. A. I. (f.321-364).
La termenul de judecată din data de 29.02.2012, instanța a dispus efectuarea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în vederea comunicării de copii certificate de pe actele din dosarul penal nr.666/P/2007, fiind transmis dosarul penal în original.
Prin sentința civilă nr.4322/26.09.2012 s-a admis cererea reclamantului, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei totale de 490.000 lei constând în daune materiale – 90.000 lei și daune morale – 400.000 lei, respingându-se excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune că în cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin faptă ilicită și în cazurile asimilate, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspundea de ea, situație reglementată de dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958.
În cauza de față s-a constat că termenul de prescripție a început să curgă la 31.01.2011, când prin ordonanța de încetare a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a fost stabilită cu certitudine vinovăția unui angajat al pârâtei, care însă a decedat la data de 15.04.2002, sens în care s-a dispus încetarea urmăriri penale față de făptuitorul N. G..
În susținerea acestei soluții s-a precizat că deși paguba reclamată, s-a produs la data de 03.04.1999, cunoașterea celui care este răspunzător de pagubă nu s-a putut realizat decât la data la data de 31.01.2011, Decretul 167/1958 impunând îndeplinirea cumulativă a două condiții, în funcție de care să se stabilească data de la care începe să curgă prescripția.
S-a subliniat că în urma evenimentului din data de 03.04.1999, care a avut drept urmare decesul soției reclamantului, organele de urmărire penală au dispus începere urmăririi penale „in rem”, pronunțându-se în acest sens rezoluția nr.2351/VII/I/13.11.2003 în dosarul penal 265/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Împotriva acestei rezoluții reclamantul a formulat plângere la instanța de judecată, care prin sentința penală nr.1667/17.11.2006, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în doar nr.3168/2006 a admis plângerea acestuia și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. Ca urmare a fost dată ordonanța de încetare a urmăririi penale nr.31.01.2011 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosar nr.666/P/2007, ordonanță împotriva căreia s-a plâns reclamantul, iar prin ordonanța din 14.03.2011 din dosarul nr.219/II/2/2011 a fost respinsă plângerea.
Împotriva ordonanței procurorului din data de 31.01.2011 a formulat plângere pârâta, plângere ce a format obiectul dosarului cu nr._ al Judecătoriei Târgoviște. Prin sentința pronunțată la data de 23.06.2011 în dosarul anterior menționat a fost respinsă plângerea pârâților ca neîntemeiată.
În raport de cele expuse, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă s-a considerat neîntemeiată.
În privința excepției prematurității și a tardivității, invocate de pârâtă, instanța nu a mai pus în discuție aceste excepții deoarece din motivarea acestora a rezultat faptul că invocarea lor a fost determinată de faptul că acțiunea penală nu ar fi fost soluționată, ori prin suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște aceste excepții au rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că la data de 03.04.1999 a avut loc o explozie la imobilul proprietatea reclamantului situat în comuna Aninoasa, ., în urma căreia soția sa a decedat.
În cauză, urmare a exploziei survenite, s-a considerat inițial că aceasta s-ar fi produs urmare a unei acumulări accidentale de gaze de sondă din profunzime, prin intermediul unei falii și apoi printr-un „capac” în stratul de argilă creat prin săparea fundației casei petentului. Astfel gazul de sondă s-ar fi acumulat în acest mod în beciul casei fiind cauza producerii exploziei ce a dus ulterior la decesul soției intimatului M. D., numita M. E..
În considerentele sentinței s-a menționat că prin sentința penală nr.1667/17.11.2006 Judecătoria Târgoviște a admis plângerea formulată de M. D. și a desființat rezoluțiile din 2003 și 2005 pronunțate anterior în cauză și a dispus trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea unei expertize care să constate cauzele care au generat explozia mai sus menționată, lucrare întocmită de către expertul tehnic D. N. care a concluzionat că explozia a fost cauzată de o acumulare de gaz de sondă ce provenea de la o conductă a SNP P. SA din vremea respectivă, aflată la 27 de metri liniari de locuința soților M.. Acest mecanism a fost generat indubitabil de acumularea de gaz de sondă în beciul locuinței intimatului M. D., care, la vremea respectivă locuia acolo împreună cu soția sa M. E..
Expertul D. N. a precizat în raportul întocmit că în beciul reclamantului s-a acumulat gaz care nu a migrat în sus prin chepengul din bucătărie, de unde rezultă că densitatea lui este mai mare decât a aerului și nu poate fi decât gazul de sondă.
Judecătoria a argumentat că expertul desemnat în prezenta cauză a ajuns la aceleași concluzii cu expertul D. N., respectiv că „gazul metan acumulat în beciul imobilului nu s-ar fi putut infiltra de sus în jos”.
De asemenea, s-a considerat ca o recunoaștere indirectă a vinovăției pârâtei, atitudinea de a nu pune la dispoziția experților toată documentația solicitată, atât cu ocazia efectuării expertizei din faza urmării penale, cât și a celei dispuse în prezenta cauză, adică tocmai documentația care în opinia instanței ar fi stabilit compoziția clară a gazului ce a determinat producerea exploziei la casa reclamantului. Urmare a circumstanțelor exploziei este exclus ca în beci să se fi acumulat gaz metan, acesta având miros specific, fiind marcat cu mercaptan și având proprietatea fizică de propagare în sus fiind ceva mai ușor decât aerul.
S-a motivat totodată că M. E., soția reclamantului a apucat înaintea decesului să relateze faptul că nu a detectat înainte de explozie nici un miros specific. De asemenea s-a constatat de către persoanele sosite în urma deflagrației la fața locului, după cum și din declarația intimatului M. D., că instalația de gaze montată în casă (și inexistentă în beci) funcționa corespunzător și după explozie. A rămas astfel aprins un ochi de aragaz (unde ardea gaz metan provenit de la rețeaua instalată anterior cu toate avizele și normele în vigoare de către cealaltă intimată - S.C. DISTRIGAZ SUD S.A.) și după explozie.
La scurt timp, s-a dispus cuponarea conductei aparținând SNP P. SA, acumulările de gaz dispărând în decursul unui an.
S-a evidențiat că există astfel o . indicii care, cumulate, formează o certitudine conform căreia mecanismul de acumulare al gazului de sondă a fost generat de o fisură a conductei SNP P. SA de la vremea respectivă și care trecea la 27 ml de casă.
Astfel, unele măsurători, la care se face referire în raportul de expertiză, au constatat acumulări de gaz mai mult sau mai puțin importante la diverse adâncimi în sol, inclusiv pe direcția conductei, ceea ce a dus la sistarea alimentării cu gaz (metan) a imobilului. Aceste măsurători au fost efectuate de reprezentanții Distrigaz începând cu 05.04.1999.
S-a constatat o concentrație de gaze peste 4,4 % din volum în fața și în spatele imobilului la 05.04.1999 (în condițiile în care limita inferioară de explozie în volum este cuprinsă între 1,1 și 5,0 %, iar limita superioară de explozie se regăsește între 7,5 și 5,5 % în funcție de gaz). În beci, în aceeași zi s-a constatat că se mai găsea gaz în concentrație de 0,3%. De asemenea, după oprirea furnizării gazului metan, atât în beci cât și în afara casei la o adâncime de 2m s-a constatat că mai există emanații de gaz. Apoi, cu ferestrele deschise în casă, pe 07.04.1999 s-a constatat o concentrație de 3,8% din volum de gaz în beci. În ziua următoare s-au depistat emanații de gaz în lateralele casei până la o adâncime de 3 m, iar pe 09.04.1999 s-au depistat emanații de gaze în șanțul de la limita de proprietate (deci pe direcția conductei P.) la o adâncime de 3 m de 4,4% din volum, această concentrație fiind semnalată la aceeași adâncime până la 35 ml de casă. Ultima dată când au mai fost măsurate acumulări de gaze datează din 26.05.1999, în concentrație mai mare înspre DN71 (deci înspre conductele P. și DISTRIGAZ). S-au mai efectuat măsurători în anul 2000, apoi în 2002 și 2004 însă nu au mai fost semnalate acumulări de gaze. Demn de menționat este că în 17.05.1999 s-a cuponat (s-au înlocuit) 300 ml din conducta P. ce trecea la o distanță de 27 ml de casă, hotărârea de înlocuire aparținând societății proprietare a conductei transformată actualmente în societatea petentă.
Toate aspectele expuse, duc în opinia instanței de fond, spre o singură concluzie, aceea că nu a fost vorba de o acumulare accidentală produsă de migrarea gazului de sondă din adâncime în beciul locuinței, ci acumularea a fost cauzată de o fisură în conducta P., gazul propagându-se prin sol și acumulându-se în primul spațiu mai mare gol găsit de unde nu a mai urcat fiind mai greu decât aerul.
Odată schimbată conducta nu s-au mai produs acumulări de gaze, iar după ce s-a dispus cuponarea, concentrația de gaz a scăzut progresiv la distanță, focarul fiind determinat nu în casă ci înspre fosta conductă.
Susținerile pârâtei asupra faptului că prin conductă ar fi circulat gaz metan s-au apreciat ca nedovedite. S-a remarcat faptul că pârâta a avut la dispoziție un termen îndelungat în care să depună la dosar documente pertinente care să ateste tipul de gaz transportat prin conductă. Aceste documente au fost solicitate inclusiv de expertul desemnat în cauză, însă conducerea pârâtei nu a dorit să răspundă sub diverse pretexte. De asemenea, din probe indirecte s-a tras concluzia că respectiva conductă transporta gaz de sondă. Din adresa pe care SNP P. SA a înaintat-o la 08.06.1999 către reclamantul M. D., se desprinde faptul că „Schela Petrol Târgoviște are montată o conductă de transport gaze sondă pe latura dreaptă (estică) a DN 71 pe direcția Târgoviște – S., conductă aflată în linie dreaptă, transversal pe șosea față de colțul imobilului dvs la cca.27 m.l.”. De asemenea mai jos se arată „Ulterior producerii accidentului din 03.04.1999 Schela Petrol Târgoviște a procedat la verificarea conductei sale de gaz de sondă, procedând la cuponarea ei în zona paralelă cu imobilul dvs….”
În privința buletinelor de analiză cromatografică depuse la dosar de către pârâtă, s-a arătat că vizează sonde mai îndepărtate și nu este demonstrat că gazul provenit de la aceste sonde circula prin conducta respectivă.
Instanța de fond a subliniat că în considerentele ordonanței s-a reținut faptul că pârâta a evitat să comunice organelor de urmărire penală o . relații solicitate inclusiv cu privire la persoana responsabilă.
În cuprinsul ordonanței din data de 14.03.2011 P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște se menționează „Este adevărat că fapta de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal a existat în materialitatea sa, însă persoana responsabilă, respectiv făptuitorul N. G. încadrat în acea perioadă în funcția de director al societății și care a dispus operațiunea de cuponare a conductei de transport gaze situată în vecinătatea imobilului lui M. D., a decedat la data de 16.04.2002 (…)”.
S-a considerat ca lipsit de relevanță faptul că reclamantului i-a fost emisă autorizația de construcție nr.31/23.08.1995 doar pe baza avizelor de la Renel și Schela Petrolieră și nu și de la Secția Gaze Târgoviște așa cum este menționat în certificatul de urbanism emis la data de 30.05.1995 de către Primăria comunei Aninoasa, câtă vreme expertizele efectuate nu au relevat drept cauză a producerii exploziei scăpări de gaz metan. Ulterior, la data de 13.05.1997, deci anterior producerii exploziei, reclamantul a obținut aprobarea de deschidere branșament așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de Regionala Gaze Târgoviște (f.246). Nu s-au reținut nici susținerile pârâtei conform cărora de producerea exploziei se face vinovat și reclamantul care a săpat beciul și a înlăturat stratul impermeabil din sol, câtă vreme la obținerea autorizației de construcției nu i-au fost impuse restricții la edificarea imobilului.
Raportat la starea de fapt expusă, s-a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art.998 – 999 Cod civil, privind angrenarea răspunderii civile delictuale, cât și condițiile speciale prevăzute de art.1000 alin.3 cod civil pentru angrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
S-a făcut trimitere la dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil corespunzător cărora „stăpânii și comitenții (răspund) de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”, precum și la cele înscrise în art.998 Cod civil, potrivit cu care „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, dar și la prevederile art.999 cod civil care statuează că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
În persoana comitentului s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta prepusului, răspundere angajată în temeiul art.1000 alin.3 cod civil, în baza a două condiții speciale și anume: raportul de prepușenie, care rezultă din calitatea de salariat a făptuitorului N. G. și împrejurarea că prepusul a săvârșit fapta ilicită în cadrul funcțiilor încredințate de comitent, situație necontestată de către pârâtă.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de către reclamant, instanța de fond le-a apreciat ca întemeiate. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că după decesul soției sale, reclamantul s-a ocupat de înmormântare și de respectarea tuturor datinilor creștinești. Martorul Gorgoteanu E. a menționat, că reclamantul a cheltuit peste 100 milioane de lei vechi pentru respectarea tradițiilor creștinești.
Martorii propuși de către reclamant au evidențiat că reclamantul a fost obligat să se mute împreună cu fiica sa în altă locuință pentru folosința căreia a plătit o chirie de aproximativ de 100 dolari pe lună, că reclamantul a efectuat numeroase reparații la imobilul afectat, cheltuielile efectuate ridicându-se la suma de aproximativ 500-700 milioane lei vechi conform declarației martorei Gorgoteanu E. și de aproximativ 100 milioane lei vechi, conform aprecierii martorului Gorgoteanu G.. Ambii martori au evidențiat faptul că imobilul proprietatea reclamantul a fost deteriorat aproape în totalitate și că acesta l-a refăcut.
Cuantumul daunelor morale a fost apreciat justificat.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că pentru acordarea unor daune morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane. Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale se pot administra probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestor
Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
Repararea daunelor morale, în opinia judecătoriei este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
Concret, s-a subliniat faptul că martorii audiați în cauză au evidențiat existența unui prejudiciu afectiv suferit de către reclamant care s-a găsit în situația, după decesul soției sale, de a-și crește singur copilul și de a suporta singur cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea acestuia.
Mai mult, prejudiciul moral a fost determinat și de perioada lungă de timp scursă de la producerea evenimentului și până la soluționarea juridică a cauzei sale, determinată și de atitudinea necooperantă a pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. O. P. SA – Zona de Producție VI Muntenia Central, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că raportat la modul de organizare a S.C. O. P. S.A., Zona de Producție VI Muntenia Central reprezintă o entitate fără personalitate juridică, lipsita de capacitatea de folosință cerută de lege pentru a putea sta în justiție, în nume propriu.
Sub acest aspect, s-a arătat că astfel cum rezultă din certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la data de 15.04.2011, Asset VI (Zona de producție VI) Muntenia Central reprezintă un sediu secundar al S.C. O. PETROIVT S A, aflat în relație de subordonare față de societatea - mama, ca entitate fără personalitate juridica, de natură a nu răspunde condiției art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a menționat că această concluzie se impune în contextul în care art.41 alin.2 coroborat cu art.7alin.3 Cod procedura civila, se raportează strict la asociațiile sau societățile fără personalitate juridica, altele decât cele cuprinse in reglementările Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, iar pe de altă parte, prin modul de constituire, Zona de Producție reprezintă un dezmembrământ al societății-mamă, ce nu poate fi asimilat unei
asociații sau societăți fără personalitate juridică astfel cuprinse în
norma art.41 alin.3 Cod procedură civilă, fiind în esență, lipsită de capacitatea de folosință necesara în a justifica poziția sa procesuala pasiva in cadrul procesului civil astfel dedus judecații.
În susținerea criticii, s-a făcut trimitere la decizia nr.4197/16.12.2011 a Secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia „capacitatea de folosință reprezintă alături de capacitatea de exercițiu, o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat și față de principiul contradictorialității ce guvernează
procesul civil, conform art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedura civila, ,,cerința
capacității procesuale (impusa de norma art. 41, alin. 1 Cod Procedura Civilă
- n.n.) se cere a fi îndeplinită și de persoana făptuitorului. Prin urmare,
excepția lipsei capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice
stare a pricinii și chiar de către instanță, conform art.43 alin.1 Cod
procedura civila, fiind lovite de nulitate, atât actele de procedura ale
incapabilului, cât și hotărârea pronunțată în aceste condiții”
Raportat la aceste considerente, față de caracterul public al excepției invocate, apelanta apreciază că se impune admiterea apelului cu modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca îndreptată împotriva unei entități fără capacitate procesuala de folosința.
Cea de a doua critică se referă la modului de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, subliniindu-se că instanța de fond a apreciat în mod nelegal faptul că termenul general de prescripție, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, începe să curgă la 31.01.2011, ca data a emiterii Ordonanței nr. 666/P/2007, considerată a fi momentul în care reclamantul a cunoscut cu certitudine persoana vinovata de producerea pagubei din 03.04.1999.
În această privință, s-a precizat că prin cererea înregistrata sub nr. 3139/25.05.1999, reclamantul - apelat, M. D. a solicitat Schelei de Petrol Târgoviște să-i comunice rezultatul cercetărilor efectuate de unitate, cu privire la cauzele accidentului din 3.04.1999, solicitând a fi informat și asupra modalităților eventuale de despăgubire. Urmare cererii astfel formulata, fosta Schelă de Petrol Târgoviște a remis petentului adresa nr. 3352/08.06.1999, prin care a făcut cunoscute acestuia, aspectele de fapt vizând: existenta unei conducte de transport gaze sonda, amplasata la 27 m de imobilul său, paralel cu conducta Distrigaz, dincolo de limita de siguranța impusa de Normativul I6/98 și I.6/1/98;
efectuarea lucrărilor de cuponare la conducta proprie de transport, după producerea evenimentului din 03.04.999 și menținerea emisiilor de gaze în zona limitrofă imobilului, după efectuarea lucrărilor de cuponare.
De asemenea, s-a arătat că prin cererea din 05.10.1999, înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr. 2104/156/A/12.10A999, reclamantul M. D. a chemat în judecată Schela de Petrol Târgoviște, Agenția pentru Protecția Mediului Dâmbovița și S.C. Distrigaz S.A. Târgoviște, solicitând obligarea acestora la plata sumei de_ lei vechi reprezentând despăgubiri cu referire la explozia din 03.04.1999, în care au fost incluse „cheltuielile legate de înlăturarea efectelor de explozie produse la data de 03.04.1999, în casa mea, explozie in urma căreia a decedat soția mea, M. E. C.” (cerere suspendata pentru netimbrare).
A evidențiat apelanta că pe fondul cercetării penale a evenimentului din 03.04.1999, prin Rezoluția /27.03.2000, dată în dosarul penal nr. 265/P/2000, P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a dispus neînceperea urmăririi, cu referire la explozia produsa în imobilul reclamantului, conform concluziilor organelor de anchetă, evenimentul cercetat având drept cauză probabilă fenomenul de migrare a gazului de mare adâncime către suprafață, fără ca un astfel de fenomen să poată fi controlat sau, eventual, imputat vreunei persoane sau instituții.
Prin cererea înregistrata sub nr._/16.10.2003, la P. de pe
lângă Curtea Suprema de Justiție, intimatul reclamant a solicitat cercetarea
condițiilor în care a decedat M. E. C., la 06.04.1999, pe
fondul reținerii exprese a vinovăției Schelei de Petrol Târgoviște și a S.C.
Distrigaz S.A. Plângerea astfel formulata a fost înaintata spre soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, conform adresei nr.4996/17.10.2003, fiind respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 2351/VIII/1/13.1l.2003.
Conform soluției date în reexaminare, explozia din 03.04.1999 s-a produs pe fondul unei acumulări de gaze în beciul locuinței petentului (reclamantului - apelant), în contextul în care, „prin săparea beciului, s-a înlăturat capacul protector (reprezentat de stratul de pământ argilos înlăturat prin escavare n.n), permițând acumularea gazelor în incinta și deflagrația la aprinderea lumânării”.
Totodată, s-a subliniat că prin cererea intitulata impropriu „Întâmpinare” depusă în Dosarul de fond nr._, pentru termenul din 14.09.2011, reclamantul apelat a recunoscut că: „... in anul 1999, așa cum indica însăși parata, i-am solicitat despăgubiri”; „…am introdus cerere de chemare in judecata a pârâtei, având ca obiect pretenții, încă din data de 12.10.1999, însa cauza a fost suspendata”.
Coroborând aspectele sesizate, omise cu desăvârșire de instanța de fond apelanta consideră că se impune a se observa și retine că, în speța, reclamantul – apelat a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și autorul acesteia cel mai devreme de la 03 și respectiv 06.04.1999, iar cel mai târziu de la data de 27.03.2000, ca dată a soluționării cauzei penale prin Rezoluția 265/P/2000/27.03.2000a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Se susține că această concluzie se impune în contextul în care reclamantul-apelant a solicitat conducerii paratei, informații cu referire la rezultatul cercetărilor cu privire la cauzele accidentului din 03.04.1999, precum și cu privire la modalitățile eventuale de despăgubire (cererea
nr. 3139/25.05.1999), a fost informat de către unitatea apelanta asupra tuturor
constatărilor de fapt cu referire la accidentul din 03.04.1999 (conform adresei
S.P. Târgoviște nr. 3352/08.06.1999), a promovat, în nume propriu, acțiunea în pretenții, înregistrata la Judecătoria Târgoviște sub nr. 2104/156/A/12.10.1999, în contradictoriu cu parata - apelanta, cu solicitarea de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate de explozia din 03.04.1999 si moartea numitei M. E. și a recunoscut expres formularea cererii de chemare în judecata din 12.10.1999, îndreptata împotriva paratei - apelante, având ca obiect plata de despăgubiri.
Or, fața de împrejurările cunoașterii pagubei și autorilor acesteia (Schela de Petrol Târgoviște, S.C. Distrigaz SA și Agenția de Mediu Dâmbovița), neconstituirii reclamantului ca parte civilă în procesul penal, în condițiile art. 14 și 15 Cod procedura penală, acțiunea civilă în despăgubiri trebuia a fi fost formulată în termenul general de prescripție, prevăzut de art.3, alin. (1) coroborat cu art.18 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, cel mai devreme la 03 sau 06.04.1999 (ca date certe ale producerii exploziei și decesului victimei M. E.) și cel mai târziu la 27 martie 2000, ca data a finalizării urmăririi penale, prin Rezoluția 265/P/2000/27,03.200, pe fondul caracterului suspensiv al derulării cauzei penale.
În consecință, raportat la intervalul 27.03.2000 (ca dată a emiterii
rezoluției 265/P/2000) și 16.10.2003 (ca data a formulării cererii nr.
_/16.10.2003, adresata Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), se impune a se observa și retine ca, în speța, reclamantul - apelat nu a îndeplinit niciun act de natura întreruptivă a prescripției extinctive, materializat într-o eventuală acțiune în pretenții cu efectul aplicării art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 sau de natura suspensivă, materializat eventuală printr-o plângere îndreptata împotriva rezoluției nr. 265/P/2000/27.03.2000, astfel încât orice demers civil sau penal efectuat după împlinirea termenului general de prescripție, calculat cel mai târziu de la 27.03.2000, apare și este vădit tardiv.
Pe de alta parte, se apreciază că raportat la concluziile instanței de fond, cu referire la cunoașterea de către reclamantul-apelat a pagubei si autorului acesteia, exclusiv de la data de 31.01.2011, ca data a Ordonanței nr.666/P/2007, în speță, soluția organului de urmărire penala nu a stabilit vinovăția defunctului N. G. și nici vinovăția comitentului, cu referire la explozia din 03.04.1999, de natură a justifica aprecierea curgerii termenului de prescripție,| exclusiv de 1a această dată.
Prin urmare, față de omisiunea analizării consecințelor juridice ale
inacțiunii reclamantului - apelat, în perioada 27.03._03 si în
raport cu aspectele de fapt și de drept arătate, se solicită a se admite cererea de
apel, astfel cum a fost formulată, cu modificarea sentinței de fond, în sensul
admiterii excepției prescripției și tardivității acțiunii, cu respingerea în
consecința a cererii de chemare în judecată.
Relativ la modul de stabilire a culpei paratei apelante, se arată soluția pronunțata sub acest aspect este nelegală și netemeinica, fiind dată cu nesocotirea actelor si lucrărilor dosarului.
Astfel cum rezultă din conținutul Ordonanței nr. 666/P/31.01.2011 anterior dispunerii acesteia, S.C. O. P. S.A. - Zona de Producție VI Muntenia Central a înaintat organelor de urmărire penala, 3 buletine de
analiza cromatografica, cu referire la gazele de sonda provenite din zonele de
exploatare Boțești - Vulturești - Starmini, în temeiul cărora a solicitat, în
mod expres, fie refacerea Raportului de expertiza D. N., fie
efectuarea unei noi expertize. Raportat la refuzul organului de urmărire penală, cu referire la cererea astfel formulată, soluționarea cauzei penale Dosar 6660/P/2007 a avut în vedere exclusiv raportul de expertiza D. N., fără a valorifica în vreun fel, buletinele de analiza depuse în apărare, susceptibile de a produce o răsturnare totală a constatărilor parchetului.
Pe fondul reținerii raportului de expertiză D. N., cercetarea in rem, efectuata de organele de urmărire penala și însușită ca atare, instanța de judecata a concluzionat în sensul că anterior evenimentului din 03.04.1999, efectuarea probelor de presiune pentru conducta de transport gaze de sonda, aparținând P., era în in sarcina defunctului director al Schelei de Petrol Târgoviște, NicolaeGheorghe iar ulterior producerii evenimentului, lucrările de cuponare la conducta de transport gaze P. au fost efectuate din dispoziția susnumitului director.
Față de cele două elemente reținute in sarcina prepusului N. G. s-a stabilit de către organul de urmărire penala că în speță explozia din 03.04.1999 s-a datorat acumulării de gaz de sondă din beciul locuinței reclamantului M. D., provenit ca atare din conducta unității, apreciata a fi astfel vinovata de producerea evenimentului cercetat.
Punctul de vedere al apelantei este că raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, consemnate în Ordonanța 666/P/2007/31.01.2011, instanța de fond trebuia să observe și să rețină că actele de urmărire penală au ignorat cu desăvârșire buletinele de analiză cromatografica, depuse de unitatea parată la P. de pe lângă Judecătoria Targoviste, conform adresei 4591/17.11.2010, în temeiul cărora s-a solicitat refacerea raportului D. sau efectuarea unei noi expertize; nu s-a ținut seama de existenta, în zona conductei de transport gaze, aparținând S.C. Distrigaz S.A., ca entitate căreia îi reveneau aceleași obligații cu cele apreciate în sarcina P. SA; nu s-a stabilit, probat și demonstrat nicio legătură de cauzalitate între fapta de neefectuare a probelor de presiune, anterior datei de 03.04.1999, sau cuponarea conductei după 03.04.1999 prejudiciul cauzat reclamantului apelant, ca urmare a exploziei de gaze produsa in domiciliul său; în lipsa unor dovezi materiale concrete, cu referire la starea conductei P., anterior producerii exploziei din 03.04.1999,culpa unității apelante a fost stabilita pe baza unor simple prezumții, inadmisibile în procesul penal și reluate, ca atare, de instanța civila, cu ignorarea documentelor depuse de societate, anterior emiterii Ordonanței 666/P/2007; la momentul efectuării lor,operațiunile de cuponare, aflate sub autoritatea fostului director N. G., s-au situat după momentul exploziei nefiind susceptibile în a contribui la producerea exploziei din 03.04.1999; nu s-a apreciat asupra condițiilor concrete de producere a evenimentului, de natură a impune aplicarea art.47 Cod penal, reglementând cazul fortuit.
Se mai susține că instanța de fond nu a valorificat concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza dedusa judecații, de expertul G. A. I. care a constatat următoarele: casa de locuit - proprietatea reclamantului a fost construită pe baza Autorizației de construire nr. 31/23.08.199-5, fără avizul Secției de Gaze Târgoviște (răspuns Obiectiv 1); conducta de distribuție gaze naturale aparținând S.C.Distrigaz,este amplasata pe partea dreapta a DN 71 pe direcția Târgoviște S., la distanta de 26,7 m față de latura de est a casei de locuit, în paralel cu conducta de transport gaze aparținând S.C.O. P. S.A., aflată la 27 m fata de imobilul reclamantului (răspuns Obiectiv 4); conform art. 6.22, al Cap. 6 din Normativul 16/98 - 1998, privind proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, distanta minima, de la conducta de gaze de medie presiune, confecționată din otel, fata de clădiri, este de 3 m (răspuns Obiectiv 5); conform harților de situație (Anexa 12), exploatarea gazelor de sonda se realizează în zonele Boțești, Vulturești și Starmini, gaze aduse prin conducte subterane la Stația de Gaze T. (răspuns Obiectiv 8); gazele de sonda, provenite din zonele de exploatare Botești, Vultureși, Starmini, sunt gaze sărace, ponderea reprezentând-o metanul (răspuns Obiectiv 11); gazele de sonda bogate conțin concentrații mai mari de compuși cu densități și masă molară mult mai mari decât metanul (răspuns obiectiv 12); prin densitatea sa specifică, metanul este un gaz mult mai ușor decât aerul, cu efectul ridicării acestuia în partea superioara a spațiilor închise, diferit de gazul bogat de sondă, stabilit a se comporta prin ocuparea părților inferioare ale spatiilor închise, motivat de densitatea superioara a acestuia, comparativ cu aerul (răspuns obiectiv 13); in ipoteza producerii unor eventuale scurgeri de gaze, anterior datei de 03.04.1999, din conductele subterane de transport aparținând S.C. DISTRIGAZ si P., gazele se infiltrează spre suprafață printr-un mediu poros si prin existența unor eventuale fisuri, în lipsa cărora gazul
migrează in direcții aleatoare, funcție de porozitatea și fisurile din zonă,
împrejurare fata de care acumularea de gaze din beciul locuinței a putut fi explicată prin adâncimea acestuia, pe fondul îndepărtării stratului impermeabil de la suprafața solului stratului impermeabil de la suprafața solului (răspuns, Obiectiv 15); raportat la determinarea de gaze astfel realizate la 09, 14.04.1999| și 26.05.1999, prezența gazului în sol a fost explicată numai prin existența unor acumulări de gaze în cantitate foarte mare, într-un sol permeabil, acoperit cu o pătura impermeabila si migrarea lentă la suprafața prin microfisuri aleatorii sau decopertarea stratului impermeabil (răspuns obiectiv 17); Normativul I_ nu impune efectuarea regulata a unor probe de presiune pe conducta de distribuție gaze (răspuns Obiectiv 19); prin efectuarea unor probe de presiune a unei conducte se poate determina existenta unei pierderi de presiune pe ansamblul și nu pe un tronson anume (răspuns Obiectiv 20); explozia din 03.04.1999 s-a datorat acumulării de gaz mentan în beciul locuinței și inițierea ei de la lumânarea victimei (răspuns Obiectiv 21).
Se consideră că raportat la aceste concluzii neanalizate la pronunțarea sentinței, instanța de fond trebuia să observe si sa retina, în mod necesar: respectarea, de către S.C. P. S.A. (S.C. O. P.
S.A.), a distantei minime de amplasare a conductei de transport
gaze, în raport cu clădirile cu subsol aflate in zona, în
conformitate cu prevederile Normativului 16/98 - 1998;inexistenta unor norme legale,susceptibile în a impune efectuarea regulată a unor probe de presiune pe conductele de distribuție gaze; imposibilitatea tehnica de verificare a unui tronson anume de conducta transport gaze; dovedirea certă a exploatării si transportului, de către P. S.A., de gaze de sonda sărace (gaz metan) provenite din zonele de exploatare Boțești, Vulturești, Starmini, de natura a infirma categoric concluzia referitoare la transportul de1 gaze de sonda bogate (grele), astfel susținuta in temeiul raportului de expertiza D. N. si însușita, nejustificat, de instanța;existenta, in zona învecinată a imobilului reclamantului apelat, a doua conducte de transport gaze, aparținând S.C. P. S.A. si S.C. Distrigaz S.A., susceptibile în a constitui, in principiu, surse simultane de gaze scăpate si infiltrate in sol; lipsa oricărei dovezi, cu referire la existenta unor fisuri în conducta de transport gaze - aparținând P., anterior
datei de 03.04.1999.
S-a evidențiat că față de concluziile raportului de expertiza G. A. I., se impune a se observa că, în speță, nu există elemente care să probeze cu certitudine care este sursa certa a gazelor scăpate și infiltrate în sol, care dintre unitățile proprietare ale celor doua conducte de transport gaze, poate fi considerata culpabila pentru eventualele scurgeri de gaze; daca pe fondul nedovedirii efectuării unor probe de presiune (neimpuse a fi realizate cu regularitate și de natura a purta în mod egal asupra obligațiilor P. si Distrigaz inacțiunea prezumată a fostului director N. G. a contribuit direct și nemijlocit, la producerea exploziei din 03.04.1999; daca operațiunea de cuponare, efectuata după evenimentul din 03.04.1999, a constituit o cauza concurenta la producerea exploziei .
Față de aceste împrejurări, raportat la lipsa unor dovezi susceptibile în a probasidemonstraculpasocietățiiparatesauînproducereaevenimentuluisi,respectiv, legătura de cauzalitate între faptele comitentului și prepusului și rezultatul păgubitor, apelanta a concluzionat că instanța de fond a procedat la o greșita aplicare a prevederilor art. 998 - 999, coroborate cu art. 1000 alin.3 Cod civil, motiv pentru care, în temeiul principiului in dubio pro reo, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nedovedită.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor se arată că în speță, raportat la valoarea prejudiciului material produsa reclamantului dovedită a fi în suma de 90 000 lei, diferența de 400 000 lei, acordata acestuia cu titlu de daune
morale, nu are un temei legal de cuantificare, fiind vădit subiective.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare în sensul respingerii apelului, arătând că a formulat în toți acești ani numeroase plângeri penale, atât împotriva O. P., cât si a . numai in urma Ordonanței din 31.01.2011 emisa de către procuror a cunoscut pe intimatul G. N., fost director, până în 2002, stabilindu-se răspunderea făptuitorului și scoaterea de sub urmare penala în urma decesului acestuia, ordonanță prin care s-a constatat că termenul de prescripție ar deveni data de 03.04.2011, astfel că acțiunea civilă a fost introdusa înlăuntrul termenului de prescripție, adică pe 23.03.2011.
Reclamantul a menționat că nu se puteam constitui parte civila, întrucât penalul ține în loc civilul, iar prin soluționarea definitiva a cauzei penale și introducerea acțiunii civile, excepția a rămas fără obiect, așa cum se menționează în sentința de fond nr. 4322/26.04.2012, în condițiile în care potrivit art.8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune si repararea pagubei începe să curgă când păgubitul a cunoscut pe cel ce răspundea de ea.
S-a apreciat că această întârziere de 13 ani în finalizarea urmăririi penale se datorează oponenței paratei și lipsei de comunicare a datelor cerute de către organele de ancheta și urmărire penala și in mod nejustificat nu a pus la dispoziție actele solicitate, atât experților cat si Parchetului, având drept scop tragerea de timp, urmărind prescripția.
Considerentele sentinței de fond sunt apreciate legale și temeinice pe baza documentelor verificate, probate si demonstrate, depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la raportul de expertiza întocmit de către expertul D. N., înaintat Parchetului cu concluziile: explozia s-a datorat acumulării de gaz de sonda in imobil cat si curte, ce proveneau din conducta P. ce trecea prin fata casei, la o distanta de 27 m.l., ce imediat a fost înlocuită; gazul nu putea migra de sus în jos, având densitatea mai mare decât a aerului, pârâta a evitat să pună la dispoziție buletine cu probe de presiune și analiza a gazului care trecea în momentul exploziei, deși i-au fost solicitate în mai multe rânduri, încercând prelungirea anchetei si obstrucționarea justiției, este vorba de gaze de la mare distanță, față de locul faptei, lucru precizat în Ordonanța din 31.01.2011 de către P.,după înlocuirea conductei sparte, concentrația de gaze a scăzut în intensitate și timp pana la dispariția totala, după care Distrigaz l-a putut racorda din nou la rețeaua de gaze naturale și a putut să se mute în locuință după 4 ani de pribegie prin chirie, cu consecințele cunoscute din dosar.
Se menționează că nu este de înțeles de ce după 60 de ani P. a dorit să schimbe destinația conductei și a gazului ce circula prin ea, pentru care a fost proiectată, pentru că indiferent de gaz, el tot ucide daca nu este bine exploatat, în condiții de securitate maxima, iar experții au ajuns la aceeași concluzie că gazul nu putea să vină de sus în jos.
Sub aspectul daunelor, s-a arătat că despăgubirea băneasca nu poate compensa lipsa tovarășului său de viață timp de 14 ani și de acum înainte, fiind foarte greu., iar suferințele îndurate și necazurile prin care el și familia sa au trecut, nu pot fi evaluate în bani.
Prin decizia civilă nr.40/21.02.2013 s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, s-a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.1888/26.06.2013 a casat decizia pronunțată în apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că deși pe tot parcursul soluționării pricinii, a figurat și a fost citată în cauză ca pârâtă . - Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, .. 6 ( despre care chiar pârâta menționează că are organe proprii de conducere-fila 43 dosar apel) în soluția pronunțată, instanța s-a raportat la sediul secundar al . ., ., Asset VI Muntenia Central. S-a subliniat că întregul raționament al instanței de apel care a stat la baza respingerii acțiunii reclamantului a avut în vedere certificatul constatator emis la data de 15.04.2011 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în cuprinsul căruia se menționa că . sediul în București,, sector I, Calea Dorobanților nr. 239 îndeplinește condițiile de funcționare, specifice pentru fiecare autoritate publică, activitățile declarate, încadrate în clasa CAEN (enumerate în act) la sediul secundar din ., ASSET VI, Muntenia Central, județul Dâmbovița.
Curtea a considerat că tribunalul s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei în condițiile în care probele aflate la dosarul cauzei nu erau suficiente și lămuritoare pentru soluționarea raportului juridic dedus judecății și că pentru a se pronunța o soluție care să fie în deplină concordanță cu situația de fapt și de drept, trebuie să se stabilească, cu maximă rigurozitate, cadrul procesual sub aspectul participanților la proces, iar în acest sens, codul de procedură civilă reglementând rolul activ al judecătorului (art. 129) potrivit căruia, instanța trebuie să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, putând, totodată, să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Sub acest aspect, chiar art. 6 din CEDO consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecare în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Instanța de recurs a menționat că în virtutea unui rol activ minimal, respectând principiul disponibilității, instanța avea obligația să stabilească exact cadrul procesual cu privire la persoana pârâtă chemată în judecată, urmând, totodată, să ceară explicații suplimentare părților privind această împrejurare de drept, o atare soluție impunându-se pentru a se stabili dacă reclamantul a chemat în judecată societatea mamă . Zona de Producție VI Muntenia Central sau doar Zona de Producție VI Muntenia Central și dacă aceasta din urmă este o sucursală sau un sediu secundar fără personalitate juridică. Această precizare era necesară, întrucât sucursala este înființată cu fondurile unei societăți care îi afectează capitalul necesar și o organizează spre a desfășura o activitate economică proprie, în cadrul obiectului său de activitate.
În privința sucursalei s-a arătat că face parte din structura organizatorică a societății care a înființat-o și nu are personalitate juridică, dar, în aceleași timp, are organe de conducere proprii și autonomie în activitate, în folosirea fondurilor cu care este dotată și în executarea obligațiilor pe care și le asumă, în acest sens, conform art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la 2.08.2013.
Apelanta, prin apărător a atașat la dosar, în copie, următoarele înscrisuri:certificatul ONRC nr.2038/6.01.2010 privind evoluția denumirii societății P. SA, certificatul de înregistrare al aceleiași societăți cu nr.2180, contractele de închiriere 4044/7.12.2010 și 187/13.01.2011 încheiate între Primăria comunei Gura Ocniței și Zona de Producție VI Muntenia Central, certificatul constatator nr._/15.04.2011 cu referire la Asset VI Muntenia Central, adresa nr.2643/31.05.2011, raportul de încercări nr.197/21.06.2011 întocmit de IMU Laboratories SRL pentru clientul O. P. SA-Asset VI Muntenia Central, adresa APM Dâmbovița nr.3519/30.06.2011, adresa IPJ Argeș nr.1028/21.08.2012 către Asset VI Muntenia Central, declarația lui T. V., în calitate de manager operațional al Asset VI Muntenia Central în dosarul penal 1028/31.08.2012, înregistrată la IPJ Argeș la 13.09.2012, declarație ștampilată cu ștampila conținând mențiunea „Zona de Producție VI Muntenia Central”, adresa GNM - Comisariatul județean Argeș nr.131/23.01.2012, extras din revista internă”P.”, conținând dubla denumire „Asset VI-Zona de Producție VI Muntenia Central” și adresa nr.1658/8.04.2013.
S-a susținut că din coroborarea actelor menționate rezultă fără echivoc că față de traducerea în sens larg a cuvântului englezesc „Asset” cele două denumiri rezultate din acte, „Asset” și „Zona de Producție” se referă la una și aceeași subunitate, fără personalitate juridică, aparținând ., indicată a fi Zona de producție VI Muntenia Central, cu sediul în ..6, Târgoviște.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, tribunalul constată că față de decizia anterioară, casată cu trimitere spre rejudecare, deși instanța de recurs nu a făcut referire explicită la argumentarea deciziei nr.40/21.02.2013, rezumându-se doar la reproducerea textului art.41 alin.2 Cod procedură civilă (fila 20), se subînțelege că nu s-a primit punctul de vedere inițial al instanței de apel, împrejurare în care în considerarea acestei norme, se apreciază ca nefondată excepția menționată.
Pe de altă parte, din coroborarea înscrisurilor depuse de apelantă cu prilejul rejudecării, enumerate anterior, se constată că Zona de Producție VI Muntenia Central și Asset VI Muntenia Central semnifică dubla denumire a aceluiași punct de lucru al apelantei, având un singur sediu, ., Târgoviște.
În opinia tribunalului, instanța de fond a respins în mod justificat excepția prescripției dreptului la acțiune pe considerentul că prescripția a început să curgă la 31.01.2011, când s-a dispus încetarea urmăririi penale față de făptuitorul N. G., decedat.
După cum bine a evidențiat judecătoria, în conformitate cu dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În condițiile în care actele de urmărire penală efectuate „in rem”, după producerea evenimentului ce a cauzat decesul soției intimatului reclamant, nu au stabilit persoana răspunzătoare de cauzarea exploziei, acest lucru fiind stabilit abia prin Ordonanța definitivă din 31.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, pronunțată în dosarul nr.666/P/2007, se apreciază că acesta este momentul în care partea vătămată a cunoscut pe cel răspunzător de faptul generator de prejudicii.
Contrar susținerilor apelantei, până la intervenirea ordonanței Parchetului din 31.03.2011, nu a existat nicio certitudine cu privire la persoana celui ce răspunde de evenimentul menționate, cu toate că soțul persoanei decedate a formulat numeroase plângeri și sesizări pentru determinarea cauzelor exploziei.
Chiar dacă el a prezumat că societatea pârâtă ar trebui să răspundă, nu avea această certitudine dovada fiind însăși cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște la 12.10.1999 (fila 132 dosar fond) îndreptată împotriva a trei pârâte Schela de petrol Târgoviște, Agenția pentru Protecția Mediului Dâmbovița și S.C. Distrigaz S.A. Târgoviște, acțiune nefinalizată ca urmare a netimbrării.
Nu poate fi primit punctul de vedere al apelantei cu privire la începerea cursului prescripției la 3, respectiv 6.04.1999 (cel mai devreme) și la 27.03.2000 (cel mai târziu) pentru că urmărirea penală nu a fost finalizată cu adevărat decât prin Ordonanța din 31.03.2011, definitivă prin respingerea plângerii ., conform sentinței penale nr.347/23.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște.
Relevantă sub acest aspect este dispoziția înscrisă în art.22 (1) Cod procedură penală, conform căreia, hotărârea definitivă a instanței penale (sentința evidențiată anterior) are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Or, din cuprinsul Ordonanței din 31.03.2011 se conturează în mod indubitabil răspunderea fostului director al Schelei de Petrol Târgoviște, N. G. pentru efectuarea probelor de presiune pe conducta de transport gaze din perioada premergătoare exploziei.
Deși în apel pârâta afirmă că prin această ordonanță nu s-a stabilit nici vinovăția fostului director, decedat la 15.04.2002, nici a comitentului, în cuprinsul plângerii pe care a formulat-o împotriva acestei ordonanțe, a susținut contrariul (pagina 2 a plângerii).
Sub aspectul fondului litigiului, criticile se privesc, de asemenea, ca nefondate.
Deși prin motivele de apel se sugerează că nu s-au luat în considerare elemente probatorii de natură să infirme concluziile instanței de fond, în realitate, după cum rezultă din actele întocmite în dosarul de urmărire penală atașate (adresa_/19.10.2006 a .), imediat după producerea accidentului, la conducta de gaze aflată în apropierea imobilului lui M. D., s-au efectuat lucrări de cuponare care nu au fost înregistrate. Relevante sub acest aspect planșele foto executate chiar de către intimatul reclamant, aflate în dosarele de urmărire penală.
Pe de altă parte, prin adresa înregistrată la 6.05.2009 la Poliția municipiului Târgoviște, expertul D. N., desemnat pentru efectuarea expertizei necesare stabilirii cauzelor evenimentului soldat cu moartea Elisabetei-C. M., a înștiințat organul de urmărire penală că apărătorul . i-a confirmat că nu-i poate preda documentele solicitate pentru efectuarea lucrării „întrucât d-l director le consideră secrete de stat”, solicitând dispunerea măsurilor necesare pentru a intra în posesia înscrisurilor.
Din coroborarea acestor împrejurări cu celelalte constatări cuprinse în raportul de expertiză întocmit de D. N., rezultă fără dubiu culpa apelantei, prin prepusul său, decedat ulterior, de a coopera pentru stabilirea adevărului în privința cauzei producerii deflagrației.
Apelanta omite să explice care a fost rațiunea pentru care la scurt timp după eveniment a procedat la cuponarea tocmai a porțiunii de conductă situată în apropierea locuinței intimatului și mai ales pentru care motiv nu a înregistrat în evidențele societății această operațiune care ar fi trebuit să cuprindă o justificare.
În opinia tribunalului, singura explicație posibilă este aceea că acea conductă era fisurată, câtă vreme la un anumit interval de timp scurs de la acel moment, în zonă nu s-au mai detectat emanații de gaze.
Se va înlătura susținerea potrivit căreia culpa părții s-a stabilit în baza unor prezumții simple, inadmisibile în procesul penal și reluate ca atare în cauza civilă, de vreme ce nu a arătat în mod expres ce împrejurare a împiedicat pe fostul director să înainteze expertului acele înscrisuri considerate relevante pentru lămurirea cauzelor accidentului.
Se mai are în vedere că apelanta, reliefând anumite circumstanțe menționate în raportul de expertiză întocmit de G. A. I. care din punctul său de vedere o exonerează de culpă, pierde din vedere că la data la care s-a efectuat această nouă lucrare, nu mai există condițiile de fapt existente imediat după producerea exploziei, pentru o concluzie relevantă.
Astfel, la obiectivul nr.18 al lucrării, expertul a constatat că nu poate răspunde pentru că nu i s-au pus la dispoziție procesele verbale de constatare a stării tehnice a conductei cuponate.
Or, acest element era hotărâtor în stabilirea cauzei producerii evenimentului, pe care apelanta îl evită sistematic.
Este de subliniat faptul că prin noua expertiză întocmită la judecata fondului și prin care s-a constatat că locuința intimatului reclamant nu a primit avizul Secției de Gaze Târgoviște, că paralel conductei de transport gaze aparținând pârâtei există și o conductă de distribuție gaze naturale aparținând . prin conducta pârâtei sunt transportate gaze de sondă sărace (gaz metan) provenit din zonele de exploatare Botești, Vulturești, Starmini, că Normativul I 6/98 nu impunea efectuarea regulată a unor probe de presiune pe conducta de distribuție gaze, nu este exclusă vinovăția pârâtei.
Dimpotrivă împrejurările evidențiate anterior nu au făcut decât să contureze culpa societății prin prepusul său, fostul director al Schelei de Petrol Târgoviște, în obstrucționarea anchetei penale.
Actuala situație de fapt nu mai este definitorie în determinarea cauzelor evenimentului consumat cu 13 ani în urmă.
Se va înlătura și critica privitoare la cuantumul daunelor morale, avându-se în vedere gravitatea consecințelor exploziei de gaze, impactul psihologic și emoțional al familiei victimei prin pierderea ireparabilă suportată, în condițiile în care urmărirea penală s-a desfășurat pe durată îndelungată iar pârâta nu a cooperat, cum s-a evidențiat mai sus, pentru elucidarea cauzelor evenimentului și nici nu a înțeles să arate o atitudine compatibilă cu natura acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul și se va păstra hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă .. P. SA – Zona de Producție VI Muntenia Central, cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4322/26.09.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D., domiciliat în Târgoviște, .. 14, jud. Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă apelanta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.10.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
D. S. A. S. N. P.
JF M. C. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.AS.Tehnored A.S./C.V./4 ex/18.11.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1093/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Validare poprire. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
