Contestaţie la executare. Decizia nr. 841/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 4373/232/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
Decizia Civilă nr. 841
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. B.
Judecător: M. M.
Judecător: I. S.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții debitori A. Ș., domiciliat în . de M., nr.143, județul Dâmbovița și A. M., domiciliată în . de M., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1189/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata creditoare B. Comercială Carpatica, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, dosarul având ca obiect recurs - contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.10.2013 care face parte integrantă din prezenta și pentru ca părțile să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ contestatorii A. Ș. și A. M. au contestat executarea silită începută împotriva lor în dosarul de executare nr.137/2012 al B. Ț. C., pentru recuperarea sumei de 282.789,19 lei și cheltuieli de executare 12.581,45 lei, la solicitarea creditoarei B. Comercială Carpatica SA.
Contestatorii arată în motivarea cererii că la data de 21.11.2006 au încheiat un contract de garanție imobiliară pentru debitoarea .. consimțind intabularea în favoarea creditoarei B. Comercială Carpatica a ipotecii a rang II în sumă de 200.000 lei plus dobânzile de 13% pe an. La data de 19.09.2012 a primit o somație prin care li se aduce la cunoștință faptul că la data de 03.08.2012 Judecătoria Găești a încuviințat executarea silită a contractului de linie de credit nr.591/16.11.2009 și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.2955/21.11.2009, urmând să se înceapă executarea silită împotriva imobilului ce face obiectul contractului de garanție respectiv: teren în suprafață de 62.361 mp și construcții - grajd cărămidă de 705 mp, grajd cărămidă de 716 mp; grajd cărămidă de 717 mp; grajd cărămidă de 576 mp; grajd de 686 mp; grad cărămidă de 600 mp; fânar din țevi în suprafață de 1799 mp; fânar din țevi în suprafață de 1214 mp; baracă metalică în suprafață de 146 mp, spațiu preparare hrană din cărămidă în suprafață de 111 p, magazie din cărămidă în suprafață de 66 mp; laborator lapte construit din cărămidă, acoperit cu țiglă, în suprafață de 135 mp; hambar din țeavă în suprafață de 298 mp; hambar din lemn în suprafață de 350 mp; clădire cantar din cărămidă, în suprafață de 17 mp.
Contestatorii invocă dispozițiile art. 2344 c.p.c. în sensul că ipoteca este, prin natura ei, accesorie și indivizibilă, subzistând doar cât timp există obligația principală pe care o garantează și menționează că la data de 10.04.2009 s-a închis procedura de insolvență a debitoarei ., astfel că de la acel moment a început să curgă termenul de prescripție a executării silite, conform art. 405 alin. 2 cod proc. civilă iar cererea de executare silită din dosarul nr. 137/26.07.2012 s-a făcut după împlinirea termenului de 3 ani.
Prin sentința civilă nr.1189/22.05.2013, Judecătoria P. a respins contestația la executare formulată de contestatorii A. Ș. și A. M., în contradictoriu cu intimata B. Comercială Carpatica.
A reținut instanța de fond că în baza titlului executoriu - contractul de linie de credit nr. 591/16.11.2006 încheiat între creditoarea B. Comercială Carpatica SA și debitoarea ., garantat prin contractului de garanție imobiliară nr. 591/21.11.2006 încheiat între contestatorii de față și creditoare, s-a formulat cererea nr. 140/03.03.2011, de reluare a executării silite pornită inițial împotriva debitorului principal și în baza căreia executorul bancar C. L. A. a solicitat Judecătoriei Găești încuviințarea executării silite împotriva garanților ipotecari pentru executarea creanței în valoare de 282.666,29 lei, plus dobânda legală și cheltuielile de executare.
Instanța a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 12.04.2011 în dosarul nr._, atașat prezentului dosar, atât în privința debitoarei principale, . cât și împotriva garanților ipotecari, A. Ș. și A. M., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de garanție imobiliară nr. 591/2006, potrivit art. 120 din OUG 99/2006.
În privința termenului de prescripție a executării silite, instanța a apreciat că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 405 alin. 1 cod proc. civilă, corespunzător executării obligației principale, respectiv dreptului de creanță derivând din contractul de credit, deoarece contractul de garanție imobiliară este accesoriu și urmează regulile aplicabile titlului executoriu principal.
Instanța a mai reținut însă că, deși titlurile executorii sunt emise în anul 2006, linia de credit a fost deschisă pentru perioada 27.11._07 astfel că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 26.11.2007, dar a fost suspendat de drept prin deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea principală, în condițiile art. 36 din legea nr. 85/2006, până la data de 10.04.2009 și ulterior fost întrerupt prin cererea de reluare a executării silite din data de 03.03.2011, conform art. 405 lit. e cod proc. civilă.
De altfel, chiar contestatorii au considerat ca moment de început al cursului prescripției data de 10.04.2009, când s-a închis procedura insolvenței pentru debitoarea principală, însă au ignorat întreruperea ulterioară a cursului prescripției în temeiul art. 405 lit. e cod proc civilă.
Potrivit art. 405 alin. 2 cod proc. civilă, după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, astfel că prescripția în cauză s-ar fi împlinit la data de 03.03.2014.
Împotriva sentinței a declarat recurs debitorii A. Ș. și A. M..
În recursul său debitorul A. Ș. critică sentința pentru pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motiv de recurs art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește constatarea prescripției executării silite conform art.405 Cod procedură civilă în dosarul de executare nr.137/2012. Arată că la data de 10.04.2009 s-a închis procedura de intrare în insolvență a ., astfel că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție a executării silite și fiind data de la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită, așa cum este prevăzut în art.405 alin.2 Cod procedură civilă; la data de 20.05.2009 pentru aceeași societate s-a deschis procedura de insolvență, radierea având loc la 22.05.2009, iar creditoarea avea posibilitatea ca în termen de 6 luni să facă orice alt act de executare.
A mai arătat că potrivit art.111 Cod procedură civilă, perimarea este un caz special și nu se ține cont de a fi tardivă la acțiunea de contestație la executare, iar conform art.405 alin.3 Cod procedură civilă prescripția nu s-a întrerupt deoarece creditoarea a renunțat la executarea începută în anul 2009 în dosarul de executare nr.108/2009, iar cererea de executare silită din dosarul nr.137/2012 s-a făcut după împlinirea termenului de 3 ani, conform art.405 alin.3 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare și desființarea formelor de executare ce viza suma de 282.782,19 lei și cheltuieli de executare 12.581,45 lei și radierea din cartea funciară.
Prin cererea sa de recurs, debitoarea A. M., prin care arată că în privința termenului de prescripție a executării silite, este îndeplinit până la data de 18.09.2011, dosar execuțional nr.137/2012, când creditoarea a solicitat reluarea executării silite împotriva garanților ipotecari și consideră că cererea de continuare a executării silite formulată semestrial de creditor, cu puțin înaintea împlinirii termenului de 6 luni, nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept, în cazul acesta nu este urmată de acte firești de executare și de asemenea că se întrunesc și condițiile de perimare conform art.389.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare, desființarea formelor de executare întrucât se întrunesc condițiile de prescriere conform art.4051 alin.11.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.405 Cod procedură civilă cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită a unui titlu executor, precum și a dispozițiilor art.4051 (1) Cod procedură civilă cu privire la suspendarea cursului prescripției dreptului la executare silită, prin deschiderea procedurii insolvenței judiciare față de debitoarea principală . P., județul Dâmbovița.
Sunt neîntemeiate susținerile recurenților în sensul că, la data de 10.IV.2009 s-a închis procedura insolvenței debitoarei . P., astfel că la această dată s-a născut dreptul de a cere executarea silită, deoarece ulterior, la 22.V.2009 debitoarea a fost radiată din Registrul Comerțului.
În realitate, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, linia de credit a fost deschisă pentru perioada 27.XI.2006-26.XI.2007, astfel că termenul de prescripție a început să curgă de la 26.XI.2007, dar a fost suspendat de drept, potrivit art.4051 alin.1 Cod procedură civilă, prin deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea principală în condițiile art.36 din Legea nr.85/2006 până la data încetării acestei proceduri la 10.IV.2009, fiind ulterior întrerupt prin cererea de executare silită din data de 3.III.2011, încuviințarea silită fiind dispusă prin încheierea de ședință din 12.IV.2011 de către Judecătoria Găești (f.18 dosar de executare silită).
Prin urmare, în cauză au fost întocmite toate actele necesare executării silite a creditorului nerestituit în cuantum de 282.782,19 lei debit cu 12.581,45 lei cheltuieli de executare.
Tribunalul reține reaua-credință a contestatorilor garanți ai împrumutului de 200.000 lei de către debitoarea . P., care nu a restituit absolut nici o rată lunară din acest împrumut, restituirea debitorului fiind garantată cu ipotecă imobiliară de rang II asupra fermei zootehnice P. de M.-Dragodana, bilet la ordin gaj pe contul curent și averea personală a avalistului G. D. (contract de garanție imobiliară nr.591/01 din 21.XI.2006, fila 11 dosar fond).
În consecință, pentru perioada 26.XI.2007-10.IV.2009 termenul de prescripție privind dreptul la executare silită a fost suspendat prin procedura deschiderii insolvenței debitoarei principale, iar ulterior, termenul de prescripție a fost întrerupt, prin cererea de reluare a executării silite din 3.III.2011, potrivit art.405 (1) alin.2 Cod procedură civilă, efectul întreruperii cursului prescripției fiind acela al curgerii unui nou termen de executare silită de 3 ani pentru recuperarea debitului de la garanții ipotecari potrivit art.405 (1) Cod procedură civilă.
Constatarea insolvenței debitoarei nu constituie un caz de neexecutare a datoriei de la garanții ipotecari, de asemenea nu constituie nici caz special de perimare a acțiunii de contestație la executare.
Prin actele de executare silită de mai sus, întocmite împotriva garanților ipotecari, unitatea creditoare nu a renunțat nici o clipă de la recuperarea sumei împrumutate, aceasta urmărind în direct debitorii giranți, pe dată ce debitoarea principală a intrat în procedura specială a falimentului și insolvabilității, așa încât nici celelalte critici ale recurentului nu sunt fondate.
Așa fiind, întrucât în cauză nu s-a prescris termenul general de executare silită a unui titlu executoriu de 3 ani, prevăzut de art.405 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât cursul prescripției a fost suspendat pe perioada insolvabilității debitoarei principale și apoi întrerupt pe perioada formulării cererii de executare silită din 3.III.2011, pe bună-dreptate prima instanță a respins ca nefondată contestația la executare a debitorilor garanți.
Urmează ca tribunalul, în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții debitori A. Ș., domiciliat în . de M., nr.143, județul Dâmbovița și A. M., domiciliată în . de M., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1189/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata creditoare B. Comercială Carpatica, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu.
Respinge ca nedovedită cererea intimatei privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
L. B. M. M. I. S.
GREFIER,
A. P.
J.f.C. C.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.I.S./CV
Ex.2/6.11.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 693/2013. Tribunalul... → |
|---|
