Întoarcere executare. Decizia nr. 180/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 894/262/2012*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 180
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 894/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. A., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița, având ca obiect - întoarcere executare silită .
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă . prin avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.01.2013, intimatul-pârât L. A. reprezentat de avocat S. T., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.01.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu suma de 338 lei conform ordinului de plată nr._/23.01.2013 (fila 19) și 3 lei timbru judiciar, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Pentru recurenta-reclamantă ., avocat A. A. având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, la pronunțarea căreia nu s-a avut în vedere decizia Curții de Apel Ploiești prin care se modifica titlul executor în sensul că a fost scăzută prima pe anul 2004 și se impunea a fi achitate impozite către bugetul de stat, la dosar fiind depusă o expertiză extrajudiciară întocmită ulterior executării silite numai pentru a susține interesele intimatului. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru a se efectua o expertiză contabilă, probă care nu a fost solicitată la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât L. A. a pus concluzii de respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că au fost respectate dispozițiile instanțelor de judecată în sensul că prima de Paști pentru anul 2004 nu a fost încasată de către intimat, situație confirmată și de raportul de expertiză contabilă, s-au solicitat numai primele de P. și C. pentru anii 2005-2007, care au fost executate, prin urmare decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nu a adus nici o modificare, astfel că dreptul pretins nu există, așa cum de altfel a constatat și instanța de fond, iar recurenta avea posibilitatea să conteste aceste sume. A solicitat și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței, cererii și tabelului cu onorariile minimale percepute de avocații Baroului Dâmbovița, pe care le depune la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._, la data de 15.03.2012, urmare a declinării competenței dispuse de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 344/14.02.2012, reclamanta S.C. O. P. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. A., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 9.412,44 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată introduse.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, titlul executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită împotriva sa a fost desființat prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar prin această decizie instanța de recurs nu a dispus și cu privire la restabilirea situației anterioare executării silite.
În drept au fost invocate prevederile art. 4041 din Codul de proc.civ.
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 676 lei conform ordinului de plată nr._ din data de 28.03.2012 și timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
În susținere, în temeiul art. 112 C.proc.civ. au fost depuse în copii copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: adresa SNP P. S.A. nr._/23.02.2009, jurisprudență în materie de executare silită, sentința nr. 2792/24.09.2010, extras de cont din data de 20.08.2008, decizia nr. 2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești, sentința nr. 986/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Pârâtul a fost citat cu copie de pe acțiune și înscrisuri și cu mențiunea de a formula și depune întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată conform art. 1141 alin. C.proc.civ. Nu s-a conformat acestei obligații dar a fost reprezentat în fața instanței de apărător.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 397/09.05.2012 în baza căreia a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin apărător și respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. A., ca prescrisă.
Tribunalul, examinând sentința recurată, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că, în legislația română zilele nelucrătoare sunt toarte zilele de sâmbătă și duminică la care se adaugă zilele de sărbătoare națională și sărbătorile religioase importante.
Astfel, Tribunalul a reținut că, deși în zilele de sâmbătă serviciul poștal în unele localități funcționează aceasta nu însemna că recurentul avea obligația de a se adresa unui asemenea oficiu poștal. Dispozițiile art.101 alin.5 Cod proc. civ., care face referire la zilele de sărbătoare legală și la cele în care serviciul este suspendat trebuie interpretate în sensul că serviciul instanțelor judecătorești este suspendat nu și cel al poștei române. Partea are posibilitatea de a trimite acțiunea prin serviciul poștal recomandat dar, având în vedere că nu toate oficiile poștale din județele tării au program de lucru în zilele de sâmbătă nu se poate impune o asemenea exigență recurentului.
Prin sentința civilă nr. 894 din 24.10.2012 instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. A., a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 986 din data de 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a fost obligată să plătească pârâtului L. A. suplimentările salariale de C. și de Paști pentru perioada 2004-2007, egale cu câte un salariu de bază mediu pe societate.
Potrivit extrasului de cont depus la dosar de reclamantă, la data de 20.08.2011 sumele datorate pârâtului au fost virate acestuia. Cuantumul drepturilor cuvenite pârâtului au fost stabilite prin expertiză contabilă extrajudiciară la valoarea de 7 390 lei și a reprezentat primele de Paști și C. pentru perioada 2005-2007.
Rezultă astfel că anul 2004 nu a fost avut în vedere de expertul contabil la stabilirea sumei ce a revenit pârâtului.
Executarea silită a sentinței civile nr. 986 din data de 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a cuprins suma de 7 390 lei la care s-a adăugat suma de 2022,44 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 2398 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ fost modificată sentința susmenționată în sensul că a fost respinsă ca prescrisă cererea pârâtului L. A. privind acordarea primei de Paști 2004 actualizată. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a desprins concluzia că motivul invocat de reclamantă pentru întoarcerea executării silite, respectiv desființarea titlului executoriu nu este întemeiat. Astfel, deși titlul executoriu a fost desființat în parte, dispozițiile care au fost desființate din acesta nu au fost avute în vedere la realizarea executării silite. Restul dispozițiilor din titlul executoriu au fost menținute de instanța de control judiciar și în consecință nu există temei pentru a se dispune întoarcerea executării silite.
A mai reținut instanța de fond că din cuprinsul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosar de reclamantă rezultă că pârâtul L. A. nu și-a îndeplinit obligația de a achita contribuțiile la asigurările sociale de sănătate, la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și impozitul pe venit aferente sumei de 7390 lei. În același raport de expertiză se mai arată că reclamanta a achitat către bugetul de stat aceste sume din fonduri proprii.
Instanța de fond a subliniat că reclamanta nu a făcut dovada concretă a achitării acestor obligații bugetare și astfel nici nu a dovedit că s-a subrogat în drepturile Ministerului Finanțelor, pentru a avea astfel calitatea de a solicita de la pârât restituirea acestor sume de bani.
În plus, instanța nu a fost învestită cu soluționarea unui capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și impozitul pe venit aferente sumei de 7390 lei. Obiectul judecății în prezenta cauză constă în întoarcerea executării silite pe motiv de desființare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 986 din data de 03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, considerente pentru care instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea și a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
La data de 20.12.2012 reclamanta O. P. SA a formulat recurs împotriva sentinței nr. 894/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moreni pentru administrarea probei cu expertiză.
În motivarea în fapt a recursului s-a arătat că prin respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată se impune casarea sentinței recurate deoarece instanța de fond și-a întemeiat soluția pe probe produse de pârât pro causa, fără a face o cercetare serioasă a litigiului iar expertiza extrajudiciară prezentată de pârâți nu avea o susținere în celelalte documente de la dosarul cauzei. Astfel, celelalte probe de la dosarul cauzei contrazic situația care încearcă a fi demonstrată cu expertiză extrajudiciară.
A arătat recurenta că potrivit calculelor făcute debitul stabilit în temeiul sentinței civile nr. 986/03.06.2008, reprezentând primă de Pași și C. 2004 – 2007 este de 8.220 lei, că această sumă reprezintă un venit în bani, obținut în baza unui contract de muncă, fiind asimilat veniturilor salariale potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal. Ca atare, acestea au același tratament fiscal ca și veniturile salariale și în consecință li se aplică reglementările fiscale și cele în materia de asigurări sociale, obligatorii atât pentru beneficiarul de venit cât și pentru P., care, conform legii are obligația calculării, reținerii și virării la bugetul statului a impozitului pe venit și contribuțiilor sociale datorate de beneficiar.
A mai precizat recurenta că debitul executat de către intimatul – pârât din prezenta cauză a fost de 7.390 lei față de 5.861,7 lei, sumă cu mult mai mare decât valoarea corectă a sumei ce putea fi încasată în baza titlului executoriu. Prin urmare, nu există nici un temei pentru a se susține că intimatul – pârât din prezenta cauză a executat o sumă mai mică decât ce care i s-ar fi atribuit prin sentința civilă nr. 986/03.06.2008.
Recurenta a mai arătat că expertiza contabilă judiciară depusă de intimatul-pârât la dosarul cauzei este întocmită ulterior executării silite și doar pentru a susține interesele acestuia din prezenta cauză, pentru a se sustrage de la restituirea sumei achitate nejustificat.
S-a mai precizat de către recurentă că a avut obligația, în calitate de plătitor al drepturilor salariale stabilite în favoarea pârâtului prin hotărâri judecătorești, de a reține și a vira la bugetele corespunzătoare atât impozitul pe venituri din salarii, cât și contribuția la fondul unic de asigurări sociale de sănătate, contribuția de asigurări sociale și contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, rezultând că în speță, pârâtul, prin executarea silită a întregii sume brute acordate prin hotărâre judecătorească, a încasat în mod necuvenit inclusiv suma reprezentând contravaloarea reținerilor obligatorii pe care recurenta le-a virat la bugetele corespunzătoare.
Față de faptul că în recurs nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moreni, pentru administrarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea debitului ce putea fi executat în temeiul sentinței nr. 986/03.06.2008 și ce a executat în realitate intimatul – pârât.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041, 312 alin. 2 și art. 315 alin. 31 Cod procedură civilă, iar ca probatoriu s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul – prin avocat, a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.920/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni, arătând că a respectat dispozițiile sentinței civile nr.986/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr.2398/26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în sensul că prima de Paști 2004 nu a fost încasată de intimat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de întoarcere a executării reținând că în cursul executării silite s-a întocmit un raport de expertiză în specialitatea contabilitate întrucât prin hotărârea nr. 986/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu a fost determinat cuantumul drepturilor salariale la plata cărora a fost obligată recurenta reclamantă, stabilindu-se că reclamanta datorează pârâtului suma totală de 7390 lei reprezentând prime de Paști și de C. din care valoarea primelor aferente anului 2004 este 0 conform anexei nr. 4 la raportul de expertiză contabilă, creanța fiind executată silit prin poprire la data de 31.10.2008.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 986/03.06.2008 care a fost modificată în parte respingându-se ca prescrisă cererea pârâtului privind acordarea primei de Paști 2004, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, fără a se dispune cu privire la întoarcerea executării silite.
Se constată că executarea silită a avut ca obiect drepturile salariale restante pe anii 2005 – 2007 egale cu câte un salariu de bază mediu astfel că pronunțarea deciziei nr. 2398/26.11.2008 de către Curtea de Apel Ploiești, ulterior executării silite prin poprire, nu a adus vreo modificare raporturilor patrimoniale dintre părți, nefiind îndeplinite astfel prevederile art. 4042 Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea executării, ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată.
Nu este întemeiată critica recurentei care susține că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe o expertiză extrajudiciară prezentată de pârâți.
Potrivit art. 3712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, text de lege în baza căruia s-a efectuat expertiza de către organul de executare, care ar fi putut fi contestată pe calea prevăzută de art. 399 Cod procedură civilă referitoare la contestația la executare. Acest text stabilește că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Susținerea recurentei în sensul că intimatul nu avea de unde să știe ce soluție va fi pronunțată de către instanța de recurs pentru a putea decide să nu execute integral titlul executoriu nu are relevanță în condițiile în care din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod expres faptul că prima pe anul 2004 este 0.
În legătură cu argumentele pe care recurenta reclamantă le aduce în sensul includerii primei de Paști 2004 în suma executată, tribunalul constată că aceasta putea fi contestată în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 2 din Codul procedură civilă, întrucât cuantumul sumei ce urma a fi executată precum și al cheltuielilor de executare a fost prevăzut în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și în adresa de înființare a popririi, acte de executare ce puteau fi anulate în conformitate cu prevederile sus menționate care stabilesc că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Nu este fondată nici critica referitoare la reținerea din debitul în sumă de 8220 lei a contribuției la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și a impozitului pe venit, întrucât prin titlul executoriu nu s-a menționat faptul că sumele ce urmau a fi încasate constituie venituri brute pentru a se reține și vira contribuțiile menționate mai sus.
Pe de altă parte, această critică se referă tot la cuantumul debitului stabilit de executorul judecătoresc prin actele de executare, context în care ar fi putut constitui motiv de contestație la executare.
Cat priveste solicitarea de a fi casata sentinta pronuntata de judecatorie in vederea intocmirii unui raport de expertiza contabila pentru calculul corect al sumei ce trebuia achitata catre intimat, tribunalul retine, pe de o parte, ca actiunea de fata nu are ca obiect contestatie la executare, unde se putea contesta suma stabilita a fi executata, iar pe de alta parte, potrivit alin. 51 al art. 129 C.p.civ. recurentul nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care el nu le-a propus și administrat în condițiile legii.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Va fi obligată recurenta, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei nr._/18.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 894/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. A., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. M. R. S.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored.O.N.
07.03.2013/2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 734/2013. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
