Partaj judiciar. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 7400/315/2010
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.293
Sedința publică din data de 28 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantele-pârâte C. A. M. și C. B., cu domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la numitul M. N.-G., din comuna Răzvad, ..29, județul Dâmbovița (fila 14 din dosar apel), împotriva sentinței civile nr. 1409/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamanta C. N. N., domiciliată în Târgoviște, .. 19, județ Dâmbovița, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat L. H., cu sediul în Moreni, ., nr.57, ., județul Dâmbovița și intimata-pârâtă C. M., domiciliată în București, .. 6, ., având ca obiect – partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 21.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 28.11.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /27.07.2010 reclamanta C. N. N., în contradictoriu cu pârâtele C. M., C. A.-M. și C. B., a solicitat partajarea averii succesorale de pe urma defunctelor I. Nița și C. A., cu motivarea că părțile sunt descendente ale autoarelor (C. M. și defuncta C. A. fiind fiicele defunctei I. Nița, reclamanta fiind fiica defunctei C. A. iar pârâtele C. A.-M. și C. B. fiind nepoatele fiului predecedat C. F., al defunctei Chrilă A.), însă în ceea ce o privește pe I. Nița, pentru pârâta C. M. a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală, așa încât numai defuncta C. A. a rămas moștenitoare. S-a menționat că de pe urma autoarei I. Nița au rămas un teren cămin casă de 394,46 mp situat în Târgoviște, .. 19, județul Dâmbovița și casă cu cinci camere situată pe acest teren, iar de pe urma defunctei C. A., în afara imobilelor descrise anterior, au rămas un teren de 278 mp curți construcții, aflat în continuarea terenului de 394,46 mp, imobilul cu două camere aflat pe acest teren fiind demolat.
În continuare s-a evidențiat că prin testamentul olograf, C. A. i-a testat reclamantei imobilul casă și terenul aferent, iar aceasta din urmă a efectuat îmbunătățiri imobilului în litigiu: schimbat acoperiș; faianță și gresie baie și bucătărie; parchet în trei camere; 7 geamuri termopan și 2 uși, gletuit și zugrăvit întreg imobilul; gard de fier forjat, canalizare; instalație de apă; instalație electrică; a solicitat și aducerea la masa partajabilă a pasivului succesoral de 5000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântate pentru suportate exclusiv de reclamantă.
În drept a fost invocat art. 726 Cod civil.
Prin precizarea consemnată în încheierea de ședință in 26.11.2010 (f. 31) reclamanta a arătat că bunurile succesorale rămase de pe urma defunctei I. Nița sunt cele prevăzute în sentința 6280/1994 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul 785/1992, iar cele rămase de pe urma defunctei C. A. sunt aceste bunuri plus terenul de 728 mp, în continuarea celui de 394,46 mp.
Pârâta C. M. de formulat întâmpinare (f. 20) prin care a arătat că are calitatea de succesoare față de defuncta I. Nița, în calitate de fiică, la fel ca și C. A., însă „în proporții diferite stabilite de un act pe care sora mea (C. A.) l-a obținut de la mama”, solicitând să i se atribuie ceea ce legea îi da dreptul ca moștenitor.
Pârâtele C. A.-M. și C. B. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 48), prin care au susținut faptul că terenul de aproximativ 300 mp rămas de pe urma defunctei C. A. este paralel cu cel de 394,46 mp, și nu în continuarea acestuia, iar reclamanta nu a achitat suma de 5000 lei pentru înmormântarea defunctei C. A., întrucât nu se afla în țară și după înmormântare nu i s-au făcut pomeni.
În cuprinsul cererii reconvenționale s-a solicitat aducerea la masa de partaj de pe urma defunctei I. Nița și a următoareleor bunuri: coteț de porc și păsări, gard împrejmuitor, iar de pe urma defunctei C. A.: contravaloarea casei cu 2 camere, gard împrejmuitor, contravaloarea mobilei din casa cu două camere, contravaloarea sistemului mecanic și scule, contravaloare atelier de tâmplărie, contravaloare leagăn metalic.
În drept au fost invocate art. 480 și 728 Cod civil.
În probațiune s-au depus înscrisuri, au fost audiați martorii G. N. și D. I., propuși de reclamantă, C. I. și S. G., la solicitare pârâtelor, atașându-se totodată dosarul 7845/1992 al Judecătoriei Târgoviște, având ca obiect partajarea averii defunctului M. I. (soțul defunctei I. Nița).
Prin încheierea din 24.06.2011, s-a admis în principiu și în parte cererea de chemare în judecată precum și cererea reconvențională, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei I. Nița, la 29.01.1998, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, județul Dâmbovița, cu unic moștenitor C. A., în calitate de fiică, pârâta C. M. fiind străină de moștenire, prin prescrierea dreptului de opțiune succesorală, în patrimoniul succesoral reținându-se terenul de 394,46 mp situat în Târgoviște, .. 19, județul Dâmbovița, o casă cu cinci camere amplasată pe terenul menționat anterior, un coteț de porc și de păsări amplasat pe același teren, împrejmuirea de 9,68 ml la stradă și de 27,40 ml interior, pe același teren. S-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. A., la 20.04.2010, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, județul Dâmbovița, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori: reclamanta, în calitate de fiică, cu cota de ½ și pârâtele C. A.-M. și C. B., în calitate de nepoate de fiu predecedat, cu cota de ¼ fiecare (câte ½ din 1/2), prin reprezentarea defunctului C. F., masa succesorală fiind reprezentată de bunurile indicate anterior (ca alcătuind masa succesorală a bunurilor lăsate de defuncta I. Nița), precum și de un teren de 277,54 mp alăturat celui de 394,46 mp situat în Târgoviște, .. 19, rest împrejmuire imobil, contravaloare casă compusă din două camere, situată pe terenul de 277,54 mp, indicat anterior, contravaloare atelier de tâmplărie situat pe terenul de 277,54 mp, indicat anterior, contravaloare leagăn dublu metalic.
S-a reținut că reclamanta a adus următoarele îmbunătățiri casei de locuit compusă din cinci camere: înlocuirea tâmplăriei de lemn cu tâmplărie din termopan, atât la ferestre, cât și la ușile locuinței – interior și exterior; montare centrală electrică; instalație aferentă centralei electrice; parchet în trei camere; gresie și faianță la baie, bucătărie și hol; înlocuirea acoperișului cu învelitoare din tablă; montare de plexiglas gardului din fier forjat preexistent.
De asemenea, s-a constatat că pasivul succesoral al defunctei C. A., în sumă de 2500 lei a fost suportat de reclamantă. S-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate pentru formarea loturilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut calitatea părților potrivit certificatelor de stare civilă iar în ceea ce o privește pe pârâta C. M., reclamanta a invocat prescrierea dreptului de opțiune succesorală, reglementat de art. 700 Cod civil, aspect confirmat prin declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 95, verso – martorul reclamantei), care au arătat că sora stabilită în București a defunctei C. A. (pârâta C. M.) a avut o ceartă cu aceasta din urmă, cu ocazia înmormântării tatălui lor I. M., după care martora (vecină cu proprietatea defunctelor și care s-a ocupat de întreținerea casei până la decesul numitei C. A.) nu a mai văzut-o pe pârâta C. foarte multă vreme, ea neparticipând nici la înmormântarea mamei lor, I. Nița. Singura dată când a fost văzută C. M. a fost cu puțin timp înainte de decesul numitei C. A., vizitând-o pe aceasta în spital. De asemenea, martorul a cărui declarație este consemnată la f. 97 (martorul pârâtelor C.) a arătat că în locuința principală a locuit bătrâna C. A. și fiul reclamantei.
Ca urmare, s-a apreciat că pârâta C. M. nu a acceptat moștenirea mamei sale I. Nița nici expres și nici tacit, în termenul de șase luni de la data deschiderii succesiunii acesteia, nefăcând nici un act sau fapt prin care să își manifeste voința de a se comporta ca moștenitor al acestei defuncte și din care să reiasă intenția sa neechivocă de acceptare a moștenirii. În consecință, singura moștenitoare acceptantă a fost C. A. (în cotă de 1/1), care a acceptat tacit moștenirea mamei sale, prin actul de luare în stăpânire a imobilelor aparținând acesteia.
În privința defunctei C. A., s-a avut în vedere că moștenitori ai acesteia au rămas, conform mărturisirii judiciare a părților din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a întâmpinării pârâtelor, reclamanta, în calitate de fiică și pârâtele C. A.-M. și C. B., în calitate de nepoate de fiu predecedat, la 3.05.2006, C. F..
În consecință, venind la moștenirea legală a defunctei C. A. prin reprezentarea tatălui lor, conform art. 664-668 Cod civil, pârâtele C. A.-M. și C. B. urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului lor, care era îndreptățit la o cotă de ½ din moștenirea defunctei C. A., cealaltă jumătate revenind reclamantei. Partea tatălui pârâtelor se va împărți astfel egal între cele două pârâte, acestora revenindu-le deci câte ¼ din moștenirea lăsată de C. A..
În ceea ce privește bunurile lăsate ca moștenire de către defuncta I. Nița, s-a arătat că reies din cuprinsul sentinței 6280/02.06.1992 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul 7845/1992, în care se arată că numitei I. Nița îi sunt atribuite în exclusivitate, ca urmare a partajării bunurilor rămase de pe urma defunctului I. M., următoarele bunuri: teren cămin casă 40,75 ml*9,68 ml (394 mp) situat în Târgoviște, .. 19, județul Dâmbovița, casă cinci camere, coteț de porc și păsări și împrejmuire de 9,68 ml la stradă*27,40 ml interior, bunuri detaliate în expertiza efectuată în cauza respectivă (raport expertiză - completare), atașată prezentei cauze, reieșind și din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză că respectivele bunuri există, în materialitatea lor, și în prezent, și se află la dispoziția părților, respectiv neînstrăinate (f. 94-97).
D. fiind că bunurile defunctei I. Nița au fost moștenite integral de către C. A., bunurile lăsate ca moștenire de aceasta din urmă sunt alcătuite din moștenirea lui I. Nița, precum și bunurile menționate în cuprinsul sentinței 6280/02.06.1992 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul 7845/1992, ca revenind numitei C. A., reținându-se ca existând în prezent în materialitatea lor, numai terenul de 277,54 mp (reprezentând diferența dintre totalul măsurat de expert în cauza 7845/1992, de 672,06 mp – în cuprinsul raportului de expertiză - și suprafața măsurată cu exactitate de acesta, de 40,75 ml*9,68 ml=394, aferent lotului atribuit lui Nița I. – în cuprinsul completării raportului de expertiză - ), alăturat celui de 394,46 mp, precum și restul împrejmuirii imobilului, întrucât din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză reiese că la data decesului C. A. au existat însă nu mai există în prezent casa cu două camere, atelierul de tâmplărie și leagănul dublu metalic atribuit lui C. A. prin sentința respectivă, urmând a se reține contravaloarea acestora.
În ceea ce privește sistemul mecanic de scule și contravaloarea mobilei din casa cu două camere, s-a apreciat că potrivit declarației martorei D. I., anterior decesului numitei C. A., s-au prezentat în locuința respectivă C. B. și prietentul ei, care au luat toate sculele de tâmplărie ce au aparținut lui I. M., susținând că le iau, întrucât au aparținut tatălui pârâtelor C..
S-a subliniat că martorii propuși de reclamantă au confirmat susținerile acesteia în sensul că a adus îmbunătățiri casei de locuit compusă din cinci camere, constând în: înlocuirea tâmplăriei de lemn cu tâmplărie din termopan, atât la ferestre, cât și la ușile locuinței – interior și exterior; montare centrală electrică; instalație aferentă centralei electrice; parchet în trei camere; gresie și faianță la baie, bucătărie și hol; înlocuirea acoperișului cu învelitoare din tablă; montare de plexiglas gardului din fier forjat preexistent. Instanța va reține, din declarațiile martorilor consemnate la filele 94-95, numai acele îmbunătățiri care sunt comune în cele două declarații. Pe de altă parte aceste susțineri nu au fost contrazise de declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâtelor.
Sub aspectul pasivului succesoral, s-a luat în calcul declarația martorului G. N. care a arătat că a fost de față la bancă atunci când fiul reclamantei a ridicat banii trimiși din străinătate pentru înmormântarea defunctei C. A., suma destinată acestui scop a fiind de cca. 2000-2500 lei, din care 800 lei a costat numai coșciugul, în vreme ce alte rude ale defunctei nu au participat la înmormântare, nici ca prezență și nici financiar.
Prin sentința civilă nr.1409/13 martie 2013 s-a admis în parte cererea reclamantei, potrivit încheierii interlocutorii și variantei doi a raportului de expertiză, întocmit de G. F., corectată de către instanța de fond.
Corectarea variantei de lotizare s-a datorat faptului că în privința casei cu două camere, a atelierului de tâmplărie, a cotețului de porci și păsări și a leagănului de tâmplărie, prima instanță a apreciat că inexistența lor nu se datorează culpei pârâtei, sens în care a evidențiat depozițiile martorilor, astfel că nu a obligat-o pe reclamantă să le plătească pârâtelor cota din contravaloarea bunurilor.
În acest context, judecătoria s-a raportat la variantele propuse de expert (cu singura corectură privind pasivul succesoral), fără a ține seama de valoarea bunurilor care nu mai există la acest moment.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele C. B. și C. A. M., cu motivarea că hotărârea este greșita din punct de vedere matematic, iar din punct de vedere juridic, prin varianta aleasă de instanța de fond, anume varianta a doua.
O primă critică privește varianta aleasa de instanța de fond, respectiv varianta a doua, în sensul că nu poate fi primita, întrucât contravine Legii nr.50/1991, privind executarea lucrărilor in construcții, H.G. nr. 525 /1996, secțiunea 4 (reguli cu privire la forma si dimensiunile terenului si ale construcțiilor - articolul 30 pct.2) și Legii nr.350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismului, dar și Legii nr.10 /1995, privind calitatea în construcții .
Se susține că instanța de fond a avut in vedere la lotizare varianta 1 a raportului de expertiza finala, in care, in ce privește terenul de 661 mp, conform expertizei întocmita de M. C., deschiderea TOTALA a terenului către .,89 m. Din aceasta suprafața de teren, în loc sa împartă terenul in 2, ca fiecare dintre loturi, să aibă ca deschidere către . m, care complinea si condițiile legislației in construcții, a procedat . contravine legilor menționate, respectiv legislației in construcții, in sensul că apelatelor li s-a dat doar 4 metri la . de 41,89 m, având in spatele grădinilor deschiderea de 16 m, loc in care, toți vecinii își au depozitate si amenajate grădinile cu tot felul de lucruri mai puțin utile, nefiind zona acceptabilă de se putea construi o casă, astfel cum impune și Legea nr.350/2001, în vederea obținerii certificatului de urbanism si amenajarea teritoriului.
În sensul menționat s-a făcut trimitere la prevederile art.30 din H.G. nr.525 /1996, care la punctul. 2 menționează condițiile cumulative ce trebuiesc îndeplinite in vederea obținerii autorizației de construcții, iar acestea sunt: deschiderea la .; suprafața de minimum 200 m.p., pentru clădiri; amplasate izolat; adâncime mai mare sau cel puțin egala cu lățimea parcelei.
De asemenea, se susține că analizând varianta 1, prin care li s-a dat doar 4 m la . de 42 m, iar lărgimea terenului este de doar 16,34 mp, nu este îndeplinita nici măcar una dintre condițiile indicate, nemailuând în calcul că este o condiție imperativa.
A doua critică se referă la împrejurarea că deși prin încheierea interlocutorie a fost admisa în parte cererea principala, precum si cererea reconvenționala, prin dispozitivul hotărârii nu se regăsește soluția ce a fost dată pentru cererea reconvențională, argumentele din cuprinsul sentinței pentru care bunurile reținute prin IAP după defuncta I. N., respectiv contravaloarea casei cu 2 camere, leagănului metalic si atelierului de tâmplărie, nu au putut fi reținute in sarcina reclamanteicontravenind declarațiilor de martori, dar și înscrisurilor de la dosar, întrucât casa cu 2 camere a fost mai noua decât cea cu 5 camere, iar vechimea unei case, nu înseamnă ca nu mai are valoare.
Se solicită a se avea in vedere că din depozițiile martorilor propuși de reclamanta ( D. I. si Galiceanu N.) rezulta că imobilul cu 2 camere a fost demolat după înmormântarea lui C. A. - 2010, 1a solicitarea reclamantei, de către nepotul său, C. R., in timp ce ea se află in Italia, nevenind nici măcar la înmormântarea mamei ei, acesta fiind unul dintre motivele ce a determinat-o a „dispune” dărâmarea casei cu 2 camere, pentru ca apelantele să nu mai intre niciodată în curte, deși, până la decesul lui C. A., tot ea a fost cea care a interzis accesul lor în curte, situație din care reiese că responsabilă pentru neexistenta casei cu 2 camere, a leagănului metalic si a atelierului nu este decât reclamanta, motiv pentru care se solicită ca in ce privește cele 3 bunuri, reclamanta C. A. sa fie obligată a le despăgubi cu valoarea acestora, constatată din raportul de expertiza din 1997, astfel cum a fost reținut prin IAP.
În al treilea rând se arată că deși prin raportul de expertiza întocmit de M. C. s-a identificat un coteț de porci si pasări in valoare de 1350 lei, la masa bunurilor de împărțit, prin varianta aleasa de instanța, acest bun se pierde, neregăsindu-se nici în sulta și nici ca bun, astfel cum a fost identificat.
În continuare se susține că o alta greșeala matematica, privește contravaloarea casei cu 5 camere, pentru care, instanța de fond a uitat a dispune ca, odată ce a intrat in lotul reclamantei C. N., aceasta sa fie obligată a le despăgubi cu cota de 1/2pe apelante, din valoarea rămasa, respectiv: casa cu 5 camere a fost evaluata fia suma de 56.290 lei; îmbunătățirile făcute de reclamanta C. N. sunt de 24.746 lei; astfel, din suma de 56.290 –_ = 31.544 lei, această ultimă sumă împărțită la 2, are ca rezultat suma de 15.772 lei, situație față de care reclamanta trebuie obligată a le achita contravaloarea sumei de 15.771 lei, reprezentând cota comună de ½ pentru amândouă din casa cu 5 camere. cota . pentru amândouă din casa cu 5 camere.
Se solicită admiterea apelului, modificarea in parte a hotărârii instanței de fond, în sensul ca, varianta de omologare din expertiza finala sa fie cea cu nr. 1, având in vedere încălcările legislațiilor menționate mai sus, cu privire la construcția unui imobil, la obținerea unei autorizații de construcții si certificatului de urbanism ; obligarea reclamantei C. N. a le despăgubi cu suma de 15.772 lei, reprezentând cota pentru amândouă de 1/2 din c/v casei cu 5 camere; a le despăgubi cu c/v. a ½ din c/v cotețului de pasări si porci, suma fiind de 675 lei pentru amândouă, bun ce a fost identificat în spatele casei cu 5 camere.
In drept, sunt invocate dispozițiile art. 282 si urmat Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 21.11.2013 apelantele-pârâte, prin apărător au depus la dosarul cauzei o dezvoltare a motivelor de apel, prin care s-a invocat excepția nulității absolute a partajului, motivat de faptul că nu s-au cuprins toți moștenitorii care îndeplinesc condițiile pentru a veni la moștenire, fie in nume propriu, fie prin reprezentare, iar potrivit art.297 in1 pct.l Cod procedură civilă, instanța de apel, să anuleze hotărârea atacata, întrucât soția supraviețuitoare a lui C. F., C. M.-Jane, cu domiciliul ales la familia M. N.-G., din localitatea Valea Voievozilor, ..29, ., de pe urma căruia vin și ele (apelantele-pârâte), in calitate de fiice, nu a fost introdusa in cauza, judecata având loc în lipsa acestui moștenitor legal.
Se susține că legea acorda soțului supraviețuitor pe lângă partea succesorala care i se cuvine in concurs cu celelalte clase de moștenitori legali, un drept special de moștenire privind mobilele si obiectele aparținând gospodăriei casnice, pentru ca el sa se bucure in continuare de unele bunuri pe care le-a folosit împreuna cu soțul decedat si ca sa-si păstreze, pe cat posibil, aceleași condiții de viață, potrivit art.5 din Legea nr. 319 /1994, avându-se în vedere nu totalitatea bunurilor gospodăriei casnice, ci numai partea soțului, precum si bunurile proprii ale defunctului din aceasta categorie.
Un alt aspect învederat de apelantele-pârâte este acela că, în anul 2002, C. F. împreuna cu soția și-a vândut apartamentul din Târgoviște, conform adeverinței de la asociația de proprietari, iar toți banii au fost investiți in renovarea casei cu 2 camere, a recondiționării atelierului de tâmplărie si într-o bucătărie.
De asemenea, se arată că bunurile au fost: schimbarea acoperișului, în sensul că a fost înlocuit cartonul; a fost făcuta instalația electrica; s-a tras apa si curent; s-a mobilat dormitorul complet; sufrageria complet; s-au achiziționat 2 televizoare; s-a edificat o bucătărie in care s-a luat tot strictul necesar ( aragaz,frigider, mașina de spălat, mobila), iar toate acestea, inclusiv casa cu 2 camere, la decesul soacrei sale -2010, fiica sa, reclamanta C. N. a dat „dispoziție” unui nepot de-al sau – C. R. astfel cum a recunoscut martorul propus de către ea în fata instanței de fond -D. I.- fila 95, ocazie cu care au luat si toate bunurile din casa, menționate mai sus.
Dincolo de această casa cu 2 camere, soția supraviețuitoare a lui C. F., împreuna cu cele 2 fiice au cota parte și din casa cu 5 camere, urmând ca, prin introducerea sa în cauza, în calitate de soție supraviețuitoare, să se diminueze cota ce revine reclamantei.
Se solicită admiterea excepției invocate, iar pe cale de consecință, anularea hotărârii si implicit a încheierii interlocutorii, a se reține cauza spre judecare, sau trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
S-a atașat motivelor de apel în completare copia actului de identitate al lui C. M.-J. și dovada din partea Asociației de proprietari nr.65, având numărul de înregistrare nr. 4262/26.01.2011.
Intimata reclamantă a depus la dosar note de ședință în sensul respingerii apelului(filele 22-23).
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, însă în limita și pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Așa zisa excepție a nulității absolute a partajului pe motiv că nu s-au cuprins toți moștenitorii, respectiv C. M.-Jane, în calitate de soție supraviețuitoare a lui C. F. nu se verifică în speță, deoarece în cauză nu s-a dezbătut succesiunea acestuia din urmă.
Astfel, persoanele cu vocație succesorală concretă care vin la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare, se determină în raport cu persoana/persoanele despre a cărei/căror succesiune este vorba.
În speță, singura moștenitoare acceptantă a succesiunii rămasă de pe urma defunctului I. Nița a fost fiica sa, C. A., descendentă de gradul I, care în virtutea principiului proximității gradului de rudenie înlătură de la succesiune un alt succesibil de clasă și grad mai îndepărtate.
Pe de altă parte, după cum s-a stabilit și prin încheierea interlocutorie, au vocație succesorală la moștenirea autoarei C. A., decedată la 20.04.2010, numai fiica sa, C. N. N., în nume propriu și nepoatele de fiu predecedat la 30.05.2006 (C. F.), respectiv C. B. și C. A.-M., care vin la succesiunea bunicii lor prin reprezentarea tatălui lor, corespunzător dispozițiilor 665 din Codul civil vechi sub imperiul căruia s-au deschis succesiunile în litigiu.
După cum este știut, în conformitate cu prevederile art. 665, 666 și 672 Cod civil, instituția reprezentării succesorale este admisă doar în privința descendenților copiilor defunctului și a descendenților din frați și surori și fiind o derogare de la principiile devoluțiunii legale a moștenirii, dispoziția ce o reglementează este de strictă interpretare, nicio altă persoană neputând beneficia de ea.
Critica referitoare la varianta de lotizare a bunurilor se privește ca nefondată.
Modul în care este amplasată locuința supusă partajului pe lățimea terenului aferent, astfel cum rezultă din schița anexă și raportul de expertiză topografică (fila 164 dosar fond), face imposibilă crearea a două loturi cu front stradal având deschideri egale, în caz contrar neputându-se asigura intimatei reclamante suprafața necesară utilizării locuinței ce i-a fost atribuită.
Dată fiind configurația imobilelor teren și construcții, apelantele au posibilitatea să edifice o locuință în spatele lotului atribuit, altfel se ajunge la o fărâmițare neeconomică a terenului intravilan, mai ales că între părți nu există disponibilitate pentru bună înțelegere.
Critica apelantelor nu poate fi privită prin prisma actelor normative ce reglementează domeniul construcțiilor câtă vreme acestea primesc 330 mp. din terenul cu destinația curți-construcții, iar intimatei-reclamante i se cuvine 331 m.p. din același bun, pentru că nu se poate ignora că pe terenul intimatei se află și casa atribuită ei și care necesită o suprafață destinată normalei utilizări a edificiului.
Cel de al doilea motiv de apel se consideră întemeiat.
În condițiile în care, prin încheierea interlocutorie, judecătoria a constatat că din patrimoniul defunctei C. A., la succesiunea căreia vin și apelantele, fac parte, în afara imobilelor reținute și în patrimoniul autoarei I. Nița, contravaloarea unei case cu 2 camere, a unui atelier de tâmplărie și a unui leagăn dublu metalic și nici una dintre părțile litigante nu a promovat calea de atac sub aspectul componenței maselor succesorale, în această privință încheierea de partaj bucurându-se de autoritatea de lucru judecat, în mod nejustificat prima instanță nu a dispus partajarea contravalorii acestor bunuri care nu s-au mai regăsit fizic (alături de cele trei bunuri enumerate figurând și un coteț de porc și păsări) contravenind astfel caracterului interlocutoriu al încheierii de admiterea în principiu.
Cum din depozițiile martorilor audiați a rezultat că posesia imobilelor succesorale a fost exercitată doar o perioadă restrânsă de timp și de către ascendentul apelantelor, iar de către intimata-reclamantă tot timpul, se impune ca aceasta din urmă să fie obligată la plata contravalorii de ½ din acestea (14.085 lei) către apelantele cărora li se cuvine câte ½ din această sumă, respectiv câte 7.042,5 lei, urmând a fi sporită astfel sulta datorată de reclamantă de la câte 872,7 lei la câte 7915,2 lei.
Se va înlătura critica referitoare la neincluderea în valoarea partajabilă a locuinței cu 5 camere pe considerentul că în calculul avansat de instanța de fond, la determinarea cotelor valorice cuvenite fiecărei părți (paginile 10 și 13 din sentința de fond) s-a avut în vedere și acest bun, în valoare de 54.280 lei.
Față de cele ce preced, în limitele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul măririi sultei datorată de intimată apelantelor cu contravaloarea celor 4 bunuri reținute în masa de partaj și care nu s-au mai regăsit fizic.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele-pârâte C. A. M. și C. B., cu domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la numitul M. N.-G., din comuna Răzvad, ..29, județul Dâmbovița (fila 14 din dosar apel), împotriva sentinței civile nr. 1409/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamanta C. N. N., domiciliată în Târgoviște, .. 19, județ Dâmbovița, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat L. H., cu sediul în Moreni, ., nr.57, ., județul Dâmbovița și intimata-pârâtă C. M., domiciliată în București, .. 6, ., ..
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul obligării intimatei-reclamante la plata către apelantele C. B. și C. A.-M. la câte 7915,2 lei, în loc de câte 872,7 lei, diferența de la 872,7 lei la 7915,2 lei reprezentând cotele egale cuvenite apelantelor din contravaloarea următoarelor bunuri: casă cu două camere, atelier de tâmplărie, leagăn dublu metalic și coteț de porc și păsări ce nu se mai regăsesc în natură.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 782,75 lei cheltuieli de judecată către apelante.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.11.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF T. E. M.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.A.S./Tehnored. A.S./N.P./A.P.
6 ex/19.12.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 535/2013. Tribunalul... → |
|---|
