Rezoluţiune contract. Decizia nr. 501/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 5791/315/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA - SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 501
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Instanța compusă din :
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de declarat de recurenta reclamantă M. G., domiciliat în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1000/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți E. G. și E. C., domiciliați în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs rezoluțiune contract.
Cererea de recurs nu a fost taxată și timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenta reclamantă M. G., intimata pârâtă E. C. asistată de avocat T. E. C., ce reprezintă pe intimatul pârât E. G., lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se învederează instanței că pentru acest termen procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind netaxată.
In temeiul dispozițiilor art. 159 1 alin 4 vechiul Cod de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Recurenta reclamantă M. G. solicită respingerea excepției arătând că va plăti dacă i se acordă un termen în acest sens.
Apărătorul intimaților pârâți E. G. și E. C., avocat T. E. C., depune la dosarul cauzei chitanța de plată a onorariului de avocat și solicită admiterea excepției nulității recursului dat fiind faptul că cererea de recurs nu a fost taxată și timbrată legal, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ din data de 15.06.2012, reclamanta M. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții E. G. și E. C., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 2342/19.10.2009 încheiat de BNP H. M. și Asociații și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.2342/29.10.2009 a vândut pârâților apartamentul situat în Târgoviște, ., ., că prețul vânzării a constat în obligația cumpărătorilor de a-i acorda întreținere cu toate cele necesare traiului și anume hrană, căldură, medicamente, îngrijire medicală până la deces, urmând ca acești să se ocupe de înmormântare și de toate rânduielile ce se obișnuiesc și că în contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus se prevedea plata unei sume de 10.000 euro ce reprezenta o parte din prețul apartamentului, preț ce însă nu i-a fost plătit reclamantei, însă pârâții nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.102, 1021 Cod civil.
A fost anexat cererii contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2342/29.10.2009 de BNP Asociați „H. M. și Asociații”.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională pârâții au solicitat respingerea acțiunii promovate de către pârâtă ca nefondată, iar pe cale reconvențională au solicitat înlocuirea modului de aducere la îndeplinire a clauzei de întreținere în sensul plății unei rente lunare către reclamantă care să substituie obligația de întreținere, arătând că la data de 29.10.2009 au perfectat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2342/29.10.2009 de BNP Asociați „H. M. și Asociații” și au achitata acesteia cu titlu de preț suma de 10.000 euro urmând să respecte și clauza de întreținere stipulată în contract.
Pârâții au mai susținut că și-au îndeplinit obligațiile contractuale ce le reveneau din luna următoare încheierii contractului și până în luna iunie 2010, dată de la care, în mod nejustificat, reclamanta a început să plătească în avans facturile de la utilități, și-a schimbat butucul de la ușă, își făcea singură cumpărăturile și nu a mai dorit să primească ajutor de la pârâți, aceasta formulând în mod repetat plângeri penale împotriva pârâților în scop șicanator pentru a-i determina să fie de acord cu acțiunea de față, aspectele analizate de instanța de judecată, care a pronunțat sentința civilă nr.2282/16.06.2011 a Judecătoriei Târgoviște.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1639 și următoarele din vechiul cod civil și ale art. 115-118, 119 Cod procedură civilă.
Pârâții-reclamanți au depus la dosar: sentința civilă nr.2282/16.06.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._/315/2010, decizia nr.1186/14.11.2011 și încheierea din data de 16.01.2012 a Tribunalului Dâmbovița, sentința civilă nr.04.11.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._, înscrisul semnat de reclamanta-pârâtă, referat cu propunerea neînceperii urmăririi penale nr._/08.07.2011, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 01.08.2011 în dosar nr.2390/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, rezoluția din data de 28.09.2011 – dosar nr.1185/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cererea pârâților-reclamanți adresată Primăriei municipiului Târgoviște și înregistrată sub nr._/25.06.2012 și răspunsul Primăriei Târgoviște la această cerere, adresa Primăriei Târgoviște nr.5263/2012, cererea pârâților-reclamanți adresată Primăriei municipiului Târgoviște și înregistrată sub nr.5263/23.02.2012 și răspunsul Primăriei Târgoviște la această cerere, două facturi MAN00004343/13.04.2012 și MAN00007771/10.07.2012 emise de Poșta Română S.A., sentința civilă nr.3355/06.10.2004 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr.3874/2004, sentința civilă nr.2733/23.10.2009 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosar nr._, decizia civilă nr.434/19.04.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și extras din culegerea de practică judiciară contracte civile speciale scrisă de C. T..
In urma probelor administrate și anume înscrisuri, interogatoriul și martori, prin sentința civilă nr.1000/20.02.2012, Judecătoria Târgoviște a respins acțiunea formulată de reclamantă, a admis cererea reconvențională formulată de pârâți, a dispus transformarea în bani a obligației de întreținere, obligând pârâții-reclamanți la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 300 lei lunar, sumă ce va fi achitată până la data de 30 a fiecărei luni și obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâții-reclamanți a sumei totale de 1721,5 lei reprezentând onorariu avocat - 1.400 lei, taxă judiciară de timbru - 320 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2342/29.10.2009 de BNP Asociați „H. M. și Asociații” prin care aceasta vindea nuda proprietate din apartamentul nr.51, situat în ., . Târgoviște, iar prețul vânzării a constat în suma de 10.000 euro precum și din obligația cumpărătorilor de a acorda vânzătoarei întreținere cu toate cele necesare traiului și anume hrană, căldură, medicamente, îngrijire medicală până la decesul acesteia, urmând ca la deces să facă înmormântarea și toate rânduielile ce se obișnuiesc, potrivit datinilor, că la data încheierii contractului anterior menționat, reclamanta-pârâtă a fost asistată conform Legii nr.17/2000 de numita B. S.-M., că pârâții-reclamanți au încetat să mai acorde întreținere reclamantei din data de 14.11.2011, dată la care s-a pronunțat decizia nr.1186/14.11.2011 a Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de fond a mai reținut că de la data menționată, aceea de la care pârâții-reclamanți nu și-au mai îndeplinit obligațiile contractuale, s-au adresat cereri Primăriei Târgoviște - C. autoritate tutelar, prin care s-a solicitat deplasarea la domiciliul reclamantei-pârâte a unui asistent social în vederea constatării dacă aceasta mai dorește sau nu derularea în continuare a contractului, primăria menționând că pârâta-reclamantă refuză întreținerea cuvenită sperând că va obține rezoluțiunea contractului.
Totodată, instanța de fond a reținut că contractul de întreținere, deși frecvent întâlnit în practică, nu are o reglementare legislativă proprie, nici în Codul civil, nici în vreo lege specială, el face parte din categoria contractelor nenumite și este guvernat de regulile generale aplicabile în materie de contracte, că reclamanta-pârâtă a achitat contravaloarea utilităților nu este un argument care să ateste refuzul pârâților-reclamanți de a-și îndeplini obligațiile contractuale, iar cu privire la solicitarea pârâților-reclamanți de a transforma în bani obligația de întreținere, în practica judecătorească se admite această transformare în cazul în care „viața în comun a devenit imposibilă” sau în cazul refuzului nejustificat al creditorului de a primi întreținerea în natură, fără culpă din partea debitorului și dacă executarea în natură a întreținerii este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorului, instanța, la cererea creditorului, poate stabili obligația de întreținere printr-o sumă de bani plătibile la epocile stabilite de părți, în caz de neînțelegere de către instanță, cu titlu de despăgubiri echivalente (art.1075 Cod civil) sub forma unor prestații periodice.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta, arătând că la încheierea contractului pârâții au avut cunoștință despre starea sănătății reclamantei care impunea o atenție deosebită ca alimentație și medicamentație, că pârâții nu au ținut cont de cererile pe care le-a formulat către primărie, dovedind reaua credință.
A mai arătat recurenta-reclamantă că a făcut dovada susținerilor sale cu declarațiile martorilor, că nimic nu îi împiedică pe intimați să renunțe de bună voie la un contract care deja își produce efectele peste voia reclamantei, însă instanța de fond nu a dat relevanță apărărilor reclamantei, apreciind în mod greșit că dacă executarea în natură a obligației de întreținere este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorului, la cererea creditorului se poate stabili obligația de întreținere printr-o sumă de bani cu titlu de despăgubiri echivalente sub forma unor prestații periodice, obligându-i pe pârâți prin admiterea cererii reconvenționale la transformarea în bani a obligației de întreținere prin plata lunară a unei sume de bani, cerere inadmisibilă devreme ce prin contract părțile au convenit natura acestuia, respectiv obligația de întreținere ca o prestație în natură și nicidecum a unei sume de bani.
A solicitat admiterea recursului, pe fond admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
Prin întâmpinare, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că susținerea recurentei că nu ar fi primit suma de 10.000 euro la momentul încheierii contractului este infirmată în mod irevocabil prin declarațiile asistentei sociale prezentă la încheierea contractului și recunoașterea reclamantei în fața notarului.
Cu privire la obligațiile asumate, intimații au arătat că s-a făcut dovada cu probele administrate în cauză din care rezultă că și-au îndeplinit pe deplin obligația de întreținere, că instanța de fond în mod corect a reținut din referatul Asistentei sociale refuzul reclamantei de a primi alimente și medicamente și banii trimiși în acest scop, dovada că aceasta a dorit denaturarea realității este și faptul că a încercat modificarea datei din cuprinsul adeverinței medicale emisă în anul 2011.
Apreciază intimații că în mod justificat instanța de fond a admis cererea reconvențională în condițiile în care s-a constatat că prestarea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive care nu le sunt imputabile, fiind împiedicați de către reclamantă să își îndeplinească obligațiile asumate.
Tribunalul a citat pentru termenul din 21.05.2013 recurenta reclamantă cu mențiunea de a timbra recursul cu taxă de timbru de 1165 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, având în vedere dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.2 din același act normativ .
În ședința publică din data de 21.05.2013, tribunalul, din oficiu, a pus în discuție excepția netimbrării recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul reține că recursul nu a fost legal timbrat.
Potrivit art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Având în vedere că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru, deși a fost înștiințat să îndeplinească această cerință, după cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 29.04.2013, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, care prevede sancționarea cu anularea cererii a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, tribunalul urmează să anuleze recursul ca netimbrat.
Față de dispozițiile art. 274 din vechiul Cod de Procedură Civilă, tribunalul o va obliga pe recurentă la plata către intimați a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat astfel cum rezultă din chitanța nr. 560/21.05.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta reclamantă M. G., domiciliat în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1000/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți E. G. și E. C., domiciliați în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. GogescuSimona D. B. Brînzică
GREFIER
S. S.
J.f. M. C. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. D.S.
Tehnored. D.N.+SD
23.05.2013/2 exemplare
| ← Cereri. Sentința nr. 653/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul... → |
|---|
