Legea 10/2001. Sentința nr. 1987/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1987/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1987/2015
Dosar nr._ FOND
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECȚIA CIVILA
SENTINȚA CIVILA NR.1987
Ședința publică din data de 9.12.2015
Președinte: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect prevederile Legii nr.10/2001, formulată de reclamantul Ș. G.-C., CNP:_ domiciliat în București, ..54, sectorul 2, în contradictoriu cu pârâta Orașul P.-prin Primar, cu sediul în orașul P., ., județul Dâmbovița.
Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 2.12.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 9.12.2015, și deliberând a pronunțat următoarea sentință civilă:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 5.05.2015, reclamantul Ș. G. C., în contradictoriu cu pârâta Orașul P. prin primar a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.325/20.03.2015, privind soluționarea notificării nr.156/2001 a autorului său, Ș. D., cu privire la imobilul construcție situat în orașul P., ., constatarea calității sale de persoană îndreptățită conform Legii nr.10/2001, Legii nr.165/2013 iar ca o consecință, conform disp.art.35 alin.3 din Legea nr.165/2013 acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de această lege pentru imobilul arătat mai sus.
În motivarea cererii se arată că în ceea ce privește competența materială și teritorială, în conformitate cu disp.art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013, dispozițiile emise cu respectarea art.33 pot fi atacate la secția civilă a tribunalelor în a cărei circumscripție se află sediul entității.
Referitor la timbraj, potrivit art.35 alin.5 din Legea nr.165/2013 cererile sau acțiuni le în justiție formulate în temeiul alin.1 și 2 sunt scutite de taxa judiciară.
Un prim motiv al solicitării anulării dispoziției privește aspectele obligatorii prevăzute de art.32 din Legea nr.165/2013, astfel cum aceasta a fost completată și modificată de Legea nr.368/2013, Primăria orașului P. a ignorat aceste dispoziții, netransmițând nici un fel de adresă prin care să i se facă cunoscut că are dreptul ca într-un termen de 120 zile de la primirea corespondenței să complinească anumite eventuale lipsuri constatate de Instituția Prefectului.În aceste condiții i-a fost încălcat dreptul prevăzut de lege și solicită a se constata că nu se face culpabil de o eventuală stare de pasivitate, ci din contră, ar fi făcut orice demers în scopul obținerii actelor solicitate precum și complinirii dosarului administrativ cu orice fel de relații.
Un al doilea motiv se întemeiază pe dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, dispoziții care statuează că dispoziția de respingere a notificării trebuie motivată, în raport de care solicită a se constata totala lipsă de motivare a dispoziției de respingere.
În realitate, consideră că emiterea dispoziției nr.325/20.03.2015 a avut la bază doar adresa nr.1121/26.02.2015 a Instituției Prefectului județ Dâmbovița, adresă care însă nu impunea revocarea dispoziției nr.509/29.07.2014 ci punea în vedere completarea dosarului administrativ cu o . înscrisuri și anumite precizări.
În ciuda existenței art.32 din Legea nr.165/2013 pârâtul nu a procedat la notificarea sa, ci a emis direct o nouă dispoziție, încălcându-i astfel dreptul prevăzut de articolul sus menționat.
Astfel, s-a constatat fără putință de tăgadă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului arătat mai sus, respectiv a construcției existente până la momentul anului 1996 conform certificatului de moștenitor nr.557/28.12.1965 prin care s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului Ș. I., tatăl autorului său, Ș. D., în care se fac mențiuni cu privire la imobilele care formează obiectul masei succesorale, respectiv și a celui care face obiectul litigiului de față și anume cel situat în ., compus din construcții și teren în suprafață de 576 mp.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a justificat-o pe deplin cu înscrisurile depuse odată cu notificarea nr.156/2001 adresată Instituției Prefectului Dâmbovița care ulterior cu adresa nr.5624/12.08.2008 a transmis dosarul administrativ împreună cu toate actele existente în vederea soluționării la comisia privind aplicarea Legii nr.10/2001 a orașului P..
Se mai arată că prin aceeași adresă nr.1121/26.02.2015 a Instituției Prefectului se restituie dispoziția nr.509/29.07.2014 cu recomandarea să se realizeze dosarul și prin prisma efectuării dovezii privind preluarea construcției de către stat întrucât din actele dosarului se pretinde că s-a făcut dovada doar a preluării terenului de către stat prin contractul de donație nr.3382/5.08.1981.
Ori s-a omis să se analizeze atât cererea formulată la Arhivele Naționale-Direcția Județeană Dâmbovița primită la data de 8.12.2012 cât și cel mai important răspunsul acestei instituții, respectiv adresa nr.C658/2012/29.01.2013.
Verificând lista decretelor publicate în Monitorul Oficial a identificat Decretul nr.540/1978 la poziția nr.156, pag.28 privind aprobarea schițelor de sistematizare a mai multor localități, printre care și P., județul Dâmbovița, iar pentru obținerea acestui act normativ s-a adresat, de asemenea, cu cerere separată la Guvernul României și Arhivele Naționale Centrale.
Se mai precizează că Instituția Prefectului a reținut că nu a depus actele referitoare la dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor inclusiv actele de stare civilă în conformitate cu prevederile pct.23.2 din HG nr.250/2007.
Consideră total neîntemeiată și această susținere întrucât de-a lungul timpului a depus în dosarul administrativ toate înscrisurile la care se face referire.
În drept, cererea se întemeiază pe disp.art.33 și urm. din Legea nr.165/2013 și ale Legii nr.10/2001.
S-au anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr.325/20.03.2015, adresa nr.6256/23.03.2015, plic poștal de la UAT P.,, adresa nr.1121/26.02.2015, plic poștal de la Instituția Prefectului Dâmbovița, notificarea nr.156/2001, adresă către Primăria P., adresa nr.5138/5.05.2015, adresa nr.BRP 2593-C/21.04.2015, adresele nr._/22.10.2014,_/31.07.2014, dispoziția nr.509/29.07.2014, adresa din 16.06.2014 către Primăria orașului P., declarațiile autentificate sub nr.1805/23.07.2014, 1807/23.07.2014, 448/26.05.2014, adresa nr.7384/7.04.2014, adresa din 17.12.2012, adresa nr.C/658/29.01.2013, adresa nr.457/21.12.2012, adresa nr.C3542/19.12.2012, revenire notificare din 16.09.2010, adresa nr.5624/12.08.2009, adresa din 6.06.2008, adresa nr.C/488/18.06.2008, adresele nr.5302/23.04.2008, 2202/5.02.2008, 2202/20.02.2008, 1607/8.11.2006,_/14.05.2007,_/8.11.2006, 5342/5.12.2002, contractul de donație nr.3382/5.08.1981, decizia nr.63/7.03.1975, procesul verbal de impunere din 26.02.1966, certificatele nr.1545/19.04.1945, 1251/29.08.1933, chitanța din 3.09.1931, certificatele de moștenitor nr.557/28.12.1965, 9/16.01.2007, cartea de identitate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta UAT Orașul P.-prin primar, a solicitat pe cale de excepție respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Solicită admiterea excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Din înscrisurile atașate cererii rezultă că reclamantul a formulat tardiv cererea de chemare în judecată, având în vedere că au trecut mai mult de 30 zile de la data comunicării dispoziției ce face obiectul prezentei cauze deduse judecății.
Astfel că, reclamantul a primit dispoziția nr.325/20.03.2015 în data de 31.03.2015, iar cererea a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița în data de 5.05.2015, nerespectând termenul de 30 zile impus de legiuitor.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției nr.325/20.03.2015, având în vedere următoarele:
Prin dispoziția enunțată s-au acordat măsuri compensatorii sub forme de puncte conform cap.III, art.16 din Legea nr.165/2013 reclamantului pentru imobilul construcție, preluat de către stat fără titlu valabil.
În conformitate cu dispozițiile OUG nr.81/2007 și Legea nr.165/2013 a fost înaintat Instituției Prefectului dosarul privind notificarea nr.165/2001, însoțit de dispoziția primarului nr.509/29.07.2014 în vederea întocmirii referatului conținând avizul de legalitate.
În urma analizării, dosarul le-a fost restituit prin adresa nr.4056/24.02.2015 apreciind că se impune reanalizarea acestuia cu privire la dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor înainte de preluare acestora de către stat, având în vedere că se face dovada dreptului de proprietate la momentul anului 1966 și nu dovada continuității acestui drept până la momentul demolării-1975; dovada preluării construcțiilor către stat, având în vedere că prin actele depuse la dosar se face dovada preluării numai a imobilului-teren în suprafață de 576 mp, chiar notificatorul recunoaște că în anul 1981 când a fost încheiat actul de donație, construcțiile nu mai existau; negațiile privind dovada preluării construcțiilor și a demolării acestora sunt emise de către instituții care evident nu dețineau astfel de documente, aspecte ce au fost aduse și la cunoștința reclamantului prin adresa nr.1121/26.02.2015.
Referitor la criticile aduse dispoziției enunțate, că nu a fost motivată, conform art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, arată că aceasta îndeplinește forma legală prevăzută de legiuitor.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul constată acțiunea reclamantului Ș. G. C. ca fondată potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea de ședință din 7.10.2015 (f.182), tribunalul s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării plângerii de către reclamant.
S-a reținut că la fila 12 din dosar, se află copia recomandatei poștale comunicată petentului de către unitatea intimată UAT Orașul P. din care rezultă că dispoziția contestată prin care i s-a revocat acestuia decizia nr.509/29.VII.2014 de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul în cauză, i-a fost comunicată prin organul poștal în data de 31 martie 2015, potrivit ștampilei aplicate pe plicul corespondenței, în timp ce acțiunea a fost înregistrată tot la organul poștal București-locul de domiciliu al petentului la data de 30.IV.2015, conform plicului atașat la dosarul cauzei la fila 16.
Așa fiind s-a constatat că plângerea petentului a fost introdusă în termenul legal de 30 zile de la comunicarea deciziei contestate, potrivit art.26 (1) din Legea nr.10/2011 privind casele naționalizate, așa încât instanța a respins excepția tardivității acțiunii ridicată de intimată prin întâmpinare ca nefondată.
Potrivit disp.art.1(1) din Legea nr.165/16.V.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, acesta fiind principiul și regula instituită de legiuitor.
În situația în care restituirea în natură a imobilului-teren agricol și casă cu anexele gospodărești preluate în mod abuziv în perioada comunistă nu mai este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulată în baza Legii nr.10/2001 ale Legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, potrivit Legii nr.165 din 16.V.2013, art.16 și urm.din lege.
Prin cererea introductivă la instanță, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri compensatorii, în condițiile prevăzute de Legea nr.165/2013 pentru imobilul construcții și teren aferent în suprafață de 576 mp situat în orașul P., ., județul Dâmbovița.
Tribunalul constată că, prin decizia contestată nr.325/20.III.2015 emisă de Primăria orașului P. (f.9) s-a revocat dispoziția nr.509/29 iulie 2014 prin care i se acordase petentului despăgubiri pentru imobilul revendicat, cu mențiunea că nu există dovezi privind proprietatea bunului solicitat (f.58), a modului de preluare a imobilului de către stat, dovada demolării acestuia și anularea pe cale judecătorească a contractului de donație către stat (f.60).
Analizând actele și documentele dosarului, tribunalul reține că reclamantul face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului casă și teren situate în P., ., județul Dâmbovița, al modului de preluare a imobilului de către stat și a faptului că nu a primit nici o despăgubire pentru imobilul preluat de stat.
La fila 68 din dosar se află certificatul de moștenitor nr.557/22.XII.1965, din care rezultă că de pe urma defunctului Ș. I. a rămas printre alte bunuri succesorale, suprafața de 1600 mp teren construcții și una casă de locuit, situate în P., ., raionul Târgoviște, iar ca unic moștenitor Ș. D. în calitate de descendent gradul I.
Prin certificatul de moștenitor nr.9/16.I.2007 (f.69), se atestă faptul că în urma defunctului Ș. D., decedat la 21.II.2006 a rămas suprafața de 200 mp teren curți construcții, situat în P., . B, județul Dâmbovița, iar ca moștenitor legal petentul Ș. G. C., cu cota parte întreagă a imobilului, în calitate de nepot de fiu, întrucât tatăl reclamantului Ș. M. a fost predecedat bunicului său.
În concluzie, prin aceste două certificate de moștenitor se face dovada moștenirii imobilului în discuție de către reclamsnt, de la străbunicul său Ș. I. și de la bunicul său Ș. D., întrucât tatăl acestuia era predecedat autorului său.
De asemenea, se mai reține de către tribunal că imobilul descris mai sus, se compune, potrivit actului de donație autentificat sub nr.3382/5 august 1981 (f.61) din suprafața de teren de 576 mp ce a fost donată statului, donație acceptată de Consiliul Popular al județului Dâmbovița prin decizia de acceptare a mai multor terenuri situate în perimetrul construibil al orașului P., ./7.III._, în schița terenului (f.63) apărând și casa cu două camere și anexa în suprafață construibilă de 57 mp pentru care există procesul verbal de impunere din 12 februarie 1996 (f.64) și destinația imobilului pentru închiriere nr.1545/19.V.1945.
Mai mult, la dosar (f.67) se află și o chitanță sub semnătură privată din care reiese că numiții I. M. și G. M., dulgheri de meserie au construit una casă cu 3 camere pentru I. Ș. din orașul P., chitanța datând din 3 septembrie 1931.
De altfel, autorul petentului Ș. I. era înscris cu imobilul de mai sus în registrul matricol nr.527 cu 50 arii teren agricol și un corp de casă înscris în matricolă la nr.47, potrivit certificatului de stare materială emis sub nr.8320/30 august 1933 la Administrația Financiară Dâmbovița-Percepția circumscripției P..
Din declarația martorului M. C. (f.192) rezultă că acesta a mai dat o declarație de martor la Notarul Public al soților G. din P., potrivit căreia imobilul casă de locuit a fost demolată de stat pentru construirea unui .. De altfel, mai multe imobile de pe . demolate, pentru construirea unor blocuri, întrucât prin Decretul nr.540/30 decembrie 1978 (f.94-97) al Consiliului de Stat al României s-au aprobat schițele de sistematizare a mai multor localități din județul Dâmbovița, printre care și orașul P. (art.4), . la fila 116 din dosar).
Potrivit declarației autentificată sub nr.448/26 mai 2014 (f.39), reclamantul a declarat că nu a primit vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru trecerea în proprietatea statului a imobilului din ., P., județul Dâmbovița.
În sfârșit, la fila 20 se află toate actele și demersurile exercitate de petentul Ș. G. C. pentru a primi despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat, inclusiv dispoziția nr.509/29.VII.2014 emisă inițial de unitatea pârâtă privind plata unor despăgubiri bănești, decizie ce a fost ulterior anulată prin decizia nr.325/20.III.2015 contestată în prezent.
Din coroborarea tuturor actelor și documentelor dosarului cu declarația martorului audiat în cauză și cu declarațiile extrajudiciare aflate la dosarul cauzei, rezultă că petentul Ș. G. C. a făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat, donat la stat și preluat abuziv în regimul comunist, așa încât, potrivit disp.art.1 din Legea nr.10/2001 și art.1 (2) din Legea nr.165/2013, acesta este îndreptățit la despăgubiri, atât pentru casă cât și pentru terenul aferent imobilului, în puncte, conform art.16 și urm.din Legea nr.165/2013.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, să admită acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, să anuleze dispoziția nr.325/20.III.2013, emisă de Primăria orașului P., județul Dâmbovița.
Se va constata că reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri, potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001 și Legii nr.165/2013 pentru imobilul preluat abuziv în perioada comunistă și va obliga unitatea intimată UAT orașul P. să acorde măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit art.16 din Legea nr.165/2013 pentru imobilul compus din suprafața de 576 mp și casa edificată pe acesta, de 40 mp construibilă, cu două camere, baie și bucătărie, din cărămidă, acoperită cu tablă, cu instalație electrică și apă curentă, situate în P., ., raionul Târgoviște, județul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. G.-C., CNP:_ domiciliat în București, ..54, sectorul 2, în contradictoriu cu pârâta Orașul P.-prin Primar, cu sediul în orașul P., ., județul Dâmbovița.
Anulează dispoziția nr.325/20.III.2013 emisă de Primarul orașului P., județul Dâmbovița.
Constată că reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 și a Legii nr.165/2013 pentru imobilul preluat abuziv în perioada comunistă și obligă pârâta să acorde măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit art.16 din Legea nr.165/2013 pentru imobilul compus din suprafața de 576 mp și casa edificată pe acest teren, de 40 mp construibil, cu 2 camere, baie și bucătărie, din cărămidă, acoperită cu tablă, cu instalație electrică și apă curentă, situată în P., ., județul Dâmbovița.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. V. C.
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.4/23.12.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 727/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
