Revendicare imobiliară. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 336/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.336
Sedința publică din data de 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: G. C.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de recurenții reclamanți G. I. A. și G. M. ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură B. S. cu sediul profesional în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1525 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, intimat pârât fiind D. G. domiciliat în Găești, .. 60, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect apel revendicare.
Cererea de recurs a fost timbrată cu suma de 707,98 lei conform ordinului de plată nr. 1 din 19 iunie 2015 și 4 lei, conform chitanței nr._/29.09.2015, precum și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat C. G., reprezentând pe recurenții-reclamanți și intimatul pârât D. G., asistat de avocați M. D. și I. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei de către recurenții-reclamanți motivele de recurs, în care este formulată și o cerere de repunere în termen de declarare a recursului, după care:
Tribunalul comunică intimatului-reclamant, prin apărători un exemplar de pe motivele de recurs depuse la dosar de către recurenții-reclamanți.
Apărătorii recurenților-reclamanți arată că nu doresc termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs comunicate la acest termen, deoarece le-a lecturat înainte de începerea ședinței de judecată.
Tribunalul ia act de susținerea apărătorilor intimatului-pârât, în sensul că nu doresc amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs ce le-au fost comunicate la acest termen; pune în discuția părților cererea de repunere în termen de declarare a recursului formulată în scris de către recurenții-reclamanți.
Avocat C. G. având cuvântul pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea cererii de repunere în termen, avându-se în vedere că s-a respectat termenul de 15 zile de la data corectă la care a fost comunicată hotărârea atacată; arată că apelul apreciat ca fiind recurs, ce face obiectul cauzei, a fost declarat în termen legal, câtă vreme hotărârea de la fond nu a fost inițial comunicată la adresa corectă (București, ..23…- fila 173 dosar fond)), deși a solicitat acest lucru, iar în urma verificărilor realizate urmare neprimirii sentinței, a constat că sentința fusese comunicată la apărătorul părților avut înainte de repunerea pe rol a cauzei (filele 195,196)
Avocat P. I. având cuvântul pentru intimatului pârât D. G. solicită respingerea cererii de repunere în termen, nefiind de acord cu susținerile apărătorului părților adverse, avându-se în vedere fila 194 din dosarul de fond, unde grefierul de ședință arată că s-a realizat recomunicarea hotărârii la data de 18.02.2015 și primite de destinatari la 23.02.2015 la adresa din București, . 173 dosar fond); apreciază că cel interesat a sustras dovezile de comunicare a hotărârii la domiciliile celor doi reclamanți, cu intenția doar de a se reuși repunerea în termen a declarării căii de atac, printr-o necomunicare corectă; a se lua act că solicită cheltuieli de judecată.
Avocat M. D. având cuvântul pentru intimatului pârât D. G. arată că susține cele arătate de cel de-al doilea apărător al intimatului-pârât, indicându-se din nou fila 194 din dosarul de fond, care este un document oficial printat din sistemul ECRIS, este o dublă comunicare a actelor de procedură; arată că Judecătoria Găești a comunicat hotărârile la ambele adrese indicate pe parcursul procesului, comunicările la adresa din . mod misterios au dispărut, însă dovada de comunicare a rămas în sistemul ECRIS (fila 194), astfel că, față de această comunicare, ultimul termen pentru declararea căii de atac era 11.03.2015, astfel că se impune constatarea tardivității declarării căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă 1865.
Avocat C. G. având cuvântul în replică pentru recurenții-reclamanți arată că domiciliul celor doi recurenți nu este cel din acțiune, nu se putea face o dublă recomunicare.
Avocat M. D. având cuvântul în replică pentru intimatului pârât D. G. arată că fila 194 din dosarul de fond este un act obținut din sistemul ECRIS care este un sistem modern și nu se pot ignora evidențele acestui sistem; reclamanții nu și-au schimbat domiciliu și nici nu a înștiințat instanța cu privire la această situație, au cerut doar ca actele de procedură să le fie comunicate la adresa din . în dispozitiv este indicat cel din . acest motiv Judecătoria Găești a comunicat la cele două domicilii.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra cererii de repunere în termen a declarării a căii de atac și asupra excepției tardivității căii de atac.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1525/03.11.2014, Judecătoria Găești a respins excepția invocată de pârâtul D. G., prin întâmpinare, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanții G. I. A. și G. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.278/23.02.2005, Tribunalul Dâmbovița a anulat decizia nr.97/29.09.2003, emisă de ., a obligat parata sa restituie in natura imobilele construcții, respectiv clădirea administrativa, formata din 2 apartamente a cate 4 camere fiecare, anexa, magazie de cereale si fostul grajd, actualmente magazie, conform raportului de expertiza întocmit de expert G. F. si suprafața de 5000 mp.curți construcții, conform raportului de expertiza întocmit de expert A. Enise G.. Instanța a respins contestația față de parata Agentia Domeniile Statului.
Prin decizia civilă nr.18/06.02.2006, Curtea de Apel Ploiești, a admis apelul, a schimbat in parte sentința, a constatat ca apelanții contestatori au dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcții, grajd de porci si remiza, care nu se mai găsesc in natura si pentru suprafața de 17.772 mp.teren, care a fost licitata numitului D. G., urmând ca restituirea in natura sa se dispună doar pentru suprafața de 56.556 mp., conform raportului de expertiza întocmit de expert
Prin aceeași decizie, s-a admis cererea reclamanților si pentru reconstituirea in natura a suprafeței de 56.556 mp., restituiți in natură de prima instanță.
Prin Decizia nr.773/29.01.2007, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul Agenției Domeniilor Statului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Potrivit Deciziei nr.324/28.06.2007 a Curții de Apel Ploiești, ., prin lichidator, a fost obligată către reclamanți la achitarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcții grajd pentru porci si remisa, conform raportului de expertiza întocmit de N. R. si pentru suprafața de teren de 17.772 mp., conform raportului de expertiza întocmit de expert Mortoiu E..
A fost respinsa acțiunea față de intimata Administrația Domeniilor Statului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
In urma casării cu trimitere spre rejudecare, s-a pronunțat Decizia nr.207/13.10.2010, de către Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a stabili ca reclamanții sunt îndreptățiți la masuri reparatorii pentru suprafața de teren de 17.772, teren identificat prin raportul de expertiza P. I. întocmit in apel, respingând acțiunea față de intimata Administrația Domeniilor Statului, menținând restul dispozițiilor instanței.
In condițiile in care s-au restituit in natura suprafața de 5000 mp.si construcțiile existente, pentru cele demolate, contestatorii nu au mai înțeles sa solicite despăgubiri, rămânând in discuție doar suprafața de 17.772 mp, prin Decizia nr.578/02.02.2012, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursurile declarate, a casat hotărârea, trimițând cauza spre rejudecare, iar prin Decizia civila nr.49/20.06.2012, Curtea de Apel Ploiești, Secția I a Civila, a respins apelul contestatorilor, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, la data de 02.08.2012 G. I. A. și G. M., iar prin Decizia civila nr.7440/26.11.2008, respectiv Decizia civila nr.578/02.02.2012, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursurile declarate, a casat hotărârea, trimițând cauza spre rejudecare.
Instanța de apel, respectând cadrul legal de investire si valorificând probatoriul administrat, a constatat ca terenurile de 50 de ha, respectiv 185 ha, solicitate prin notificările nr.19/2001 si nr.112/2002, au făcut obiectul Legii nr.18/1991, pe parcursul soluționării cauzei pendinte, contestatorilor reconstituindu-li-se dreptul de proprietate, astfel: 50 ha teren extravilan, pentru D. Cesianu, prin titlul de proprietate nr._/20.03.2007; 30 ha teren in extravilanul Comunei Morteni, pentru D. G., conform titlului de proprietate nr._/20.08.2007; 50 ha teren intravilan, pășune si arabil, in . G., conform titlului de proprietate nr._/20.03.2007; 119 ha pădure, pentru M. G., conform titlului de proprietate nr._/2007.
A rezultat astfel ca, reclamanților li s-a reconstituit suprafața de 50 ha, pentru, pentru E. Cesianu si 199 ha(119 ha pădure, restul arabil si pășune), de pe urma defunctei M. G.(169 ha) si a fiului sau D. G.(30 ha).
Concluzia ferma a instanței a fost aceea ca, nu li se mai poate restitui contestatorilor nici o suprafața de teren.
In concret, s-au avut in vedere dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, care statuează ca nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar nr.18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare si prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole fondurilor forestiere, solicitate conform prevederilor Legii Fondului Funciar nr.18/1991 si Legii nr.169/1997, cu modificările si completările ulterioare.
Pretențiile formulate prin notificarea nr.19/2001 au vizat suprafața de 185 ha teren si nu suprafața de 233 ha.
S-a clarificat totodată si o alta împrejurare de fapt, anume ca, in proprietatea paratei ., s-a aflat, pe raza Comunei Morteni, doar suprafața de 22.772 mp si o . construcții.
Restituindu-se in natura suprafața de 5000 mp si stabilindu-se ca suprafața de 17.772 mp a fost adjudecata la data de 06.03.2002, numitului D. Ghorghe, care si-a intabulat dreptul de proprietate, s-a apreciat ca terenul respectiv nu se mai afla in proprietatea . obligația de restituire in natura sau echivalent.
Prin Decizia nr.1051/28.02.2013, pronunțată in dosarul nr._ Înalta Curte de Casație si Justiție a respins recursul declarat declarat de G. I. A. și G. M., împotriva deciziei nr.49/20.06.2012 a Curții de Apel Ploiești, Secția I a Civila.
Prin prezenta cerere, reclamanții G. I. A. și G. M., ce au beneficiat de asistenta juridica, au revendicat de la pârâtul D. G. imobilul teren, în suprafață de 17.772 mp., situat în . S.C.Agroindustriala SA Găești.
Reclamații au justificat un interes in promovarea acestei acțiuni, in cadrul acțiunii in revendicare putându-se compara titlurile de proprietate, condiții în care excepția invocată de pârât, prin întâmpinare, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu toate acestea, așa cum s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin hotărâre judecătorească, in condițiile in care, deja li s-au restituit toate imobilele preluate in patrimoniul statului, obiect al celor doua notificări, in temeiul Legii nr.18/1991, respectiv Legii nr.10/2001, mp., suprafața de 17.772 mp fiind adjudecată la data de 06.03.2002, de numitul D. G., care si-a intabulat dreptul de proprietate, cu toate efectele prescrise de art.516 cod proc.civ., foștii proprietari nu au un bun in sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza A. c/a Romania).
In acest context, reclamanții nu dețin titlu in acțiunea in revendicare, iar pe cale de consecință, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. I. A., G. M., precum și o cerere de repunere în termen de declarare a apelului.
Prin motivele de apel invocate se susține că instanța a respins in mod greșit admnistrarea probelor solicitate in cauza, astfel pronunțând o hotărâre netemeinica, enumerându-se toate probele pe care le-a solicitat la instanța de fond; se mai arată că instanța de fond in mod greșit a admis doar proba cu înscrisuri, raportând întreaga acțiune la hotărârea pronunțata de către Înalta Curte de Casație si Justiție, ceea ce din punctul lor de vedere este greșit pentru motivele pe care le va indica ulterior; anume:instanța de fond s-a raportat in motivarea hoatararii sale doar la considerentele deciziei pronunțate de către Inalta Curte de Casație si Justiție, aceasta decizie având insa la baza investirea instanței doar in ceea ce privește anularea unei dispoziții emise in temeiul Legii 10/2001; că în mod corect Înalta Curte de Casație si Justiție a apreciat ca " respectivul teren solicitat prin contestarea deciziei de respingere a notificării, nu se mai afla in proprietatea . ce înseamna ca nu mai poate fi configurata in sarcina acesteia nicio obligație de restituire in natura sau echivalent.", că, instanța de fond a omis insa mențiunea de la pag.14 a deciziei invocate prin care se arata:" In aceste condiții, concluzia ferma a instanței anterioare a fost aceea ca, pe calea acțiunii de fata (adică cea a contestației in temeiul Legii 10/2 001J, nu li se mai poate restitui contestatorilor, nicio alta suprafața de teren." per a contrario, o alta acțiune judecătoreasca in vederea recuperării dreptului de proprietate, este permisa. Una din modalitățile de recuperare a dreptului de proprietate este acțiunea in revendicare întemeiata pe compararea de titluri, respectiv speța de fata.
Un alt motiv de apel este acela că instanța de fond in mod netemeinic a preluat considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție ca fiind sub imperiul autorității de lucru judecat si si-a însușit punctul de vedere referitor la retrocedarea integrala a suprafețelor solicitate, susținându-se că, atât acțiunea ce face obiectul prezentului dosar cat si contestația ce a făcut obiectul dosarului ajuns in recurs la Înalta Curte de Casație si Justiție, sunt începute in baza vechiului Cod de procedura civila, astfel încât, nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat al considerentelor hotărârilor judecătorești. Si daca ar fi dorit sa conteste aspectele reținute de către instanța, nu ar fi avut calea legala întrucât se supun dispozițiilor Codului de procedura civila anterior intrării in vigoare celui din 2013.
In ultimul motiv de apel se susține că instanța de fond nu a reținut situația de fapt reala, nu a admis probe necesare verificării îndeplinirii condițiilor admisibilității unei acțiuni in revendicare, pronunțând astfel o hotărâre netemeinica si nelegal.
Cu privire la cererea de repunere în termen, se susține că, atat in cererea de repunere pe rol a cauzei cat si in cererea de probe comunicata la dosarul cauzei, au solicitat ca adresa de comunicarea a actelor de procedura sa fie îndeplinite la adresa București, ..23, ., . sector 5, avocat B. S., că, verificând întarzierea comunicării sentinței, au constatat ca in fapt, aceasta fusese in mod greșit comunicata la adresa avocatului care a reprezentat părțile înainte de repunerea pe rol a cauzei, astfel încat prevederile art.93 Cpciv nu au fost respectate și au formulat cererea de recomunicare a hotărârii la sediul indicat in conformitate cu art.98 C.p.civ si au primit hotărârea la data de 11.05.2015.
La termenul de judecată din 03.11.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 2821 Cod procedură civilă, față de valoarea obiectului litigiului, situată sub 100.000 lei s-a procedat la calificarea căii de atac, drept recurs, iar la data de 18.12.2015 recurenții au depus la dosar motivele de recurs, prin care s-au reiterat de fapt motivele de apel formulate ințial.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, reține că recurenții susțin că hotărârea judecătorească a fost comunicată la o altă adresă decât cea indicată de aceștia, respectiv București, ..23, ., ..
Din înscrisul existent la fila 194, dosar fond, și anume, extrasul din registrul general de dosare ținut în sistem informatic al instanței de fond, potrivit art.83 din ROI, publicat în M.Of. 970/28.12.2015, reiese că recurenților le-a fost comunicată hotărârea judecătorească la adresa indicată din București, P. S., nr.23, ., ., sector 5, comunicările fiind expediate la data de 18.02.2015 și dovezile de primire fiind recepționate la instanță la data de 23.02.2015.
Ca atare, reținând că dată a comunicării, data de 23.02.2015, termenul de 15 zile de exercitare arecursului, prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă 1865, se împlinea la data de 10.03.2015, în timp ce recursul a fost declarat la data de 15.05.2015, cu mult peste termenul stabilit de lege.
Urmează așadar ca tribunalul, văzând că hotărârea judecătorească a fost în mod corect comunicată, să respingă cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 alin.1 Cod procedură civilă 1865.
In consecință, va admite excepția tardivității declarării recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.
În baza art.274 Cod procedură civilă 1865 obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți G. I. A. și G. M. ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură B. S. cu sediul profesional în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1525 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, intimat pârât fiind D. G. domiciliat în Găești, .. 60, județul Dâmbovița, ca tardiv formulat.
Obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.12.2015.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. M. G. S. D. G. C.
GREFIER,
N. P.
JF M. P.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.GCM/tehnored.GCM/NP
2 ex/15.01.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 2003/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1987/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
