Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 744/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr.744
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – S. D.
JUDECĂTOR – C. - M. G.
GREFIER - Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul intimat . ., cu sediul în București, ., subsol, parter, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.201/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Ș. T. O. CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură C. și Asociații, cu sediul în București, ..7D, Corp B, .- Complex Rin Grand Hotel, având ca obiect contestație la executare
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 500 lei, achitată conform ordinului de plată nr.225/14.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul contestator asistat de avocat P. A. –M.- substituind pe avocat C. A. apărătorul intimatului contestator, lipsă fiind apelantul intimat.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Avocat P. A.- M., depune la dosar delegația de substituire a avocatului C. A., apărătorul intimatului contestator.
S-a identificatul intimatul ca având CNP_, posesor a CI . nr._.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Avocat P. A.-M., substituind pe d-l avocat C. A., apărătorul intimatului contestator, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat P. A. - M., depune la dosar delegația de substituire a avocatului C. A., apărătorul intimatului contestator, având cuvântul, solicită respingerea apelului, păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, depune la dosar contractul de asistență juridică nr.2531/11.08.2015.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 10.11.2014 sub nr._ Ș. T. O., în contradictoriu cu intimatul S.C. C. S.A.R.L. prin S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L. a solicitat constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită cu consecința anulării întregii executări silite și consecința întoarcerii executării silite art. 722 din Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în esență, coplătitorul Ș. T. a solicitat un împrumut inițial al băncii Banca Comercială Română SA credit ce a fost încetat să mai fie plătit încă din anul 2009. Ulterior acestei date, banca a cedat creanța sa ce era consacrată în baza contractului de credit. De la momentul anului 2009 și până la momentul începerii procedurii de executare silită respective, conform încheierii din 6.10.2014 având în vedere termenul de 3 ani timp în care creditorul putea să pună efectiv în executare creanța sa.
În raport de prev. art. 707 și 708 nu sunt incidente cazuri de suspendare sau întrerupere a prescripției.
În raport de art. 722 s-a solicitat în mod respectuos și întoarcerea executării silite o dată cu admiterea primului capăt de cerere iar prin efectul admiterii primului capăt toate actele sunt desființate și astfel sumele încasate până la momentul soluționării prezentei cereri, vor trebui restituite,.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194, 711 și 72 din Noul Cod de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1300 de lei.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea ca nelegala și neîntemeiata a contestației la executare formulată de către contestatorul Ș. T. O., împotriva executării silite înseși și a actelor de executare încheiate de SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI TRIFINA, T. SI G. in dosarul execuțional nr. 5512/2014 și a invocat excepția netimbrării/a insuficientei timbrări. Nivelul taxelor de timbru pentru acțiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instanțele judecătorești este stabilit de art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata.
S-a mai invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare arătând că:
Potrivit art. 714 alin. 1 punctul 1) si 3) Cod proc. civ., "Contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când:
Pct.1. contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta;
Pct.3. debitorul care contesta executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație."
O contestație împotriva executării silite însăși și a formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc este tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de legiuitor, astfel: Executarea silită împotriva debitorului a fost începută în 23.10.2014 atunci când executorul judecătoresc a redactat și înaintat către contestator somație, înștiințare declanșare executare silită;
Pe fondul cauzei: Banca Comerciala R. S.A. in calitate de cedent si Secapital S.a.R.L. în calitate de cesionar au încheiat în data de 04.10.2010 contractul de cesiune de creanțe prin care Cedentul a cedat Cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr. 22.02.2008, încheiat intre Banca Comerciala R. S.A. si Ș. T. O.. Conform iar notificarea înaintata in data de 15.10.2010 la adresa menționată atât contractul de credit.
Ca efect al cesiunii a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări bunurile și veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanțelor rezultate din acordarea creditului.
Având in vedere ca debitorul nu a respectat obligațiile, in conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certa, lichida si exigibila. In ceea ce privește Somația transmisa debitorului la adresa menționata in contractul de credit, aceasta cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de legislația in vigoare si anume denumirea si sediul organului de executare silita; data emiterii somației si numărul dosarului de executare; numele si domiciliul debitorului; arătarea titlului executoriu in baza căruia urmează sa se facă executarea silita, termenul in care urmează ca cel somat sa-si îndeplinească obligația prevăzuta in titlul executoriu si consecințele nerespectării acestuia; semnătura si stampila organului de executare.
Referitor la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței deținute de către contestatorul Ș. T. O., au fost respectate dispozițiile legii, respectiv art. 662 Cod proc. Civila.
Caracterul CERT, LICHID, si EXIGIBIL al creanței datorate societății noastre, a fost deja analizat de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Târgoviște, dosar nr._, a încuviințat executarea silita in baza titlului executoriu menționat.
Referitor la Invocarea de către contestator a prescripției, arată că:
Debitorul contestator dorește sa se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de credit nr._/22.02.2008 încheiat cu BANCA COMERCIALA R. S.A. întrucât înainte de demararea procedurii executării silite, Kruk România S.R.L. a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabila, prin intermediul notificării si contactării telefonice si conform art. 2532 alin. (6)din Codul Civil: „Prescripția nu începe sa curgă, iar, daca a început sa curgă, ea se suspenda: pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție."
De asemenea conform Art. 705, alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila: "Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita" si conform Art. 2500, alin. (2) din Codul Civil" ( drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoana, cu ajutorul forței publice, sa execute o anumita prestație, sa respecte o anumita situație juridica sau sa suporte orice alta sancțiune civila, după caz.") începând sa curgă "de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască nașterea lui"— Art. 2523 din Codul Civil. Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 Prescripția se întrerupe:
a)prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția;
În data de 15.10.2010 (înăuntrul termenului de 3 ani), contestatorul a fost notificat despre cesiunea de creanța intervenita intre BANCA COMERCIALA R. S.A. si intimat, in vederea recuperării debitului restant.
Termenul de prescripție a fost întrerupt printr-un act începător de executare, respectiv cesiunea de creanța intervenită între creditor și o firmă specializată In acest sens, va rog sa apreciați, ca prescripția este o sancțiune împotriva creditorului care rămâne in pasivitate. Or, in cazul de fata, creditorului nu i se poate imputa rămânerea in pasivitate, acesta prin cesiunea de creanța a înțeles sa înceapă executarea in vederea recuperării debitului datorat de contestatorii.
Concluzionând asupra tuturor celor precizate prin întâmpinare, se solicită aconstata nelegalitatea și netemeinicia contestației la executare formulata de către contestatorul Ș. T. O. si pe cale de consecința a se respinge acțiunea ce face obiectul acestui dosar, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu a invocat și nu a probat in niciun fel nelegalitatea actelor de executare.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod proc. civ., art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.
In temeiul art. 411 alin. 1 punctul 2 Cod. Proc. Civ. s-a solicitat judecarea cauzei și in lipsă.
Prin sentința civilă nr.201/19.05.2015 Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare formulată de contestatorul Ș. T. O., în contradictoriu cu intimatul S.C. C. S.A.R.L. prin S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L., a constatat prescris dreptul de a obține executarea silită începută în dosarul de executare nr. 5512/2014 aflat pe rolul executorului judecătoresc Trifina, T. și G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.02.2008 între Banca Comercială SA în calitate de bancă și Ș. P. în calitate de împrumutat și Ș. T. O. în calitate de coplătitor a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit în sumă de 50.000 de lei, către împrumutat, pe o perioadă de 120 de luni.
În baza acestui contract, ultima rată achitată de debitoarea Ș. P. a fost la data de 30.10.2008 (fila 152), după această dată nu au mai fost achitate alte rate de către debitori. Acest aspect este susținut de debitor cu înscrisuri și necontestat de către creditoarea intimată.
La data de 04.10.2010 Banca Comercială SA a cesionat creanța deținută împotriva debitorilor rezultată din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, către SeCapital S.a.R.L sens în care a fost încheiat contractul nr. J 918, așa cum a reieșit din înscrisurile depuse de intimată la dosarul cauzei (fila 133) și la dosarul de executare silită.
Cedarea debitelor a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2010-_-MXT, 2010-_-ZIU, 2010-_-CZX.
Din aceleași înscrisuri a reieșit că, în conformitate cu contractul de mandat încheiat la data de 10.10.2007 între SeCapital S.a.R.L și S.C. Kruk Internațional SR, cea din urmă este împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate.
Secapital S.A.R.L prin reprezentant legal KruK România SRL a formulat cerere de executare silită, înregistrată la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Trifina, T. și G. la data de 15.09.2014 împotriva debitorilor Ș. P. și Ș. T. O. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/2008 pentru debitul de 109.730,11 lei. (filele 4-5 dosar de executare).
Cererea a fost admisă prin încheierea din data de 17.09.2014 și a fost înregistrat dosarul de executare silită nr. 5512/2014.
Prin încheierea din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ a admis cererea formulată de creditoare și a încuviințat executarea silită.
Executorul Judecătoresc a emis somația către debitori la data de 23.10.2014, iar conform dovezii de comunicare aceștia au primit-o la data de 30.10.2014 (filele 39-41 din dosarul de executare).
Referitor la legea procesuală aplicabilă cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 24 cod. proc. civ nou, dispozițiile legii noi de procedură se aplică executărilor silite începute după data intrării în vigoare a codului nou.
Având în vedere că executarea silită a început prin înregistrarea cererii la executorul judecătoresc, în luna septembrie 2014, legea aplicabilă este noul cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 705 alin. 1 c. proc. civ. dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Art. 710 c. proc civ. prevede că prevederile prezentului capitol se completează cu dispozițiile codului civil.
Dispozițiile Codului civil referitoare la prescripția extinctivă constituie dreptul comun în materie, în timp ce normele cuprinse în codul de procedură civilă au caracter special, urmând a se aplica numai în ceea ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silită.
În raportul dintre cele două categorii de norme s-a aplicat regula specialia generalibus derogant, potrivit cu care, norma specială se aplică cu prioritate față de norma generală.
Cu toate acestea, întrucât în c. proc. civ nu se face precizarea exactă referitoare la data nașterii dreptului de a obține executarea silită, instanța, coroborând prevederile art. 710 c. proc. civ. cu prevederile art. 6 alin. 4 c. civ. – prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, a constatat că în ceea ce privește nașterea dreptului de a obține executarea silită, în cauză se aplică dispozițiile decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă, având în vedere data încheierii contractului între părți și data ultimei plăți efectuate de creditori, 2007, respectiv 2008.
Așadar, potrivit art. 7 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 ,,prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune,,
Astfel, în contractul dintre părți, la punctul 4.11 din condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr._/22.02.2008, părțile au stipulat că ,,dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii/garanții nu achita rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite (…).
În cauză ultima plată efectuată de debitor este la data de 30.10.2008 (fila 152). Conform graficului de rambursare data scadentă pentru următoarea rată era 27.11.2008, însă debitorul nu a mai achitat această rată. Prin urmare dreptul de a cere executarea silită, conform prevederilor contractuale era după trecerea termenului de 30 de zile, deci în jurul datei de 27.12.2008.
Or, creditoarea de la acest moment până la data cererii de executare silită, 15.09.2014 nu a făcut niciun act care să suspende sau să întrerupă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
Intervenția unui contract de cesiune de creanțe nu este de natură să suspende sau să întrerupă termenul de prescripție, atâta vreme cât niciun act de executare nu a fost început, iar cesionarul a preluat toate drepturile și obligațiile cedentului din contractul de credit.
Notificarea invocată de intimată, privind cesiunea de creanță, cât și toate notificările ulterioare, depuse ca înscrisuri în probațiune ca fiind întrerupătoare ale prescripției extinctive, pentru care nu există nici dovezi de comunicare, nu se încadrează în cazurile de întrerupere sau de suspendare prevăzute de decretul 167/1958 și nici în cazurile prevăzute de norma specială privind executarea silită, art. 707 sau art. 708 c. proc. civ.
În consecință, având în vedere că din data de 27.12.2008 și până la data de 15.09.2014 nu au fost efectuate acte de executare silită a creanței deținute împotriva debitorilor și a trecut astfel termenul de 3 ani prevăzut de lege, instanța a admis cererea și a constatat prescris dreptul de a obține executarea silită începută în dosarul de executare nr. 5512/2014, aflat pe rolul executorului judecătoresc Trifina, T. și G..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata, cu motivarea că, hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii, iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura acestuia.
In dezvoltarea criticilor se solicită a se observa faptul ca in speță este vorba de prestații succesive - rate scadente si neplătite la termen, nesocotind prevederile art. 2503 alin 2 din Codul civil (art. 12 din Decretul nr. 167/1958), conform cărora, in atare situație dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebita; a se avea în vedere că debitul înregistrat ca urmare a încheierii contractului de credit cu Banca Comerciala R. S.A. trebuia sa fie rambursat in rate.
Astfel, fiind vorba de prestații succesive, in speța sunt aplicabile dispozițiile Art. 2503 alin 2 din Codul civil si Art. 12 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd ca: "in cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita."
Mai arată apelanta că, începând cu data cesiunii, creditorul actual deține toate drepturile principale si accesorii, prezente si viitoare, pe care legea si contractul de credit le-au conferit si creditorului inițial Banca Comerciala R. S.A., iar invocarea unei prescripții, nu anulează obligația de rambursare a debitului înregistrat si nu oprește creditorul de la urmărirea debitorului pentru recuperarea creanței întrucât "Obiectul prescripției extinctive" este dreptul "la acțiune" prin care "se înțelege dreptul de a constrânge o persoana, cu ajutorul forței publice, sa execute o anumita prestație, sa respecte o anumita situație juridica sau sa suporte orice alta sancțiune civila, după caz."
Potrivit art. 2526 NCC, când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe sa curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibila, iar daca prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibila.
S-a reținut ca în cauza, prestațiile succesive alcătuiesc un tot unitar, atâta timp cat ele sunt de natura unor rate bancare ce trebuie achitate pentru același credit acordat.
Ultima scadenta a ratelor contractului de credit este data de 27.01.2018 conform grafic de rambursare atașat la dosarul instanței. De la aceasta data incepe deci sa curgă termenul de prescripție al dreptului de a obține executarea silita.
Se solicită admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea contestației la executare.
In baza art. 411 al. 2 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea in lipsă.
In drept, s-au invocat toate dispozițiile legale invocate in cuprinsul motivelor de apel.
Intimatul contestator S. T. O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că, întrucât legea sancționează pasivitatea creditorului cu ineficacitatea titlului executoriu si având in vedere faptul ca legislația prevede ca PRESCRIPȚIA NU operează de drept, a formulat contestația la executare motivata in baza art. 705 NCPC prin care a solicitat a se constata ca dreptul de a obține executarea silita este prescris.
Astfel, potrivit art. 705 alin. 1 din Codul de procedura civila, dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita. Art. 710 din Codul de procedura civila prevede ca prevederile prezentului capitol se completează cu dispozițiile codului civil.
Se mai susține că dispozițiile codului civil referitoare la prescripția extinctiva constituie dreptul comun in materie, in timp ce normele cuprinse in codul de procedura civila au caracter special, urmând a se aplica numai in ceea ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silita.
In raportul dintre cele doua categorii de norme urmează a se aplica regula specialia generalibus derogant, potrivit cu care norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala.
Cu toate acestea, întrucât in Codul de procedura civila nu se face precizarea exacta referitoare la data nașterii dreptului de a obține executarea silita, instanța de fond in mod legal si corect a constatat, coroborând prevederile art. 710 Cod procedura civila cu prevederile art. 6 alin. 4 cod civil - prescripțiile, decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi, sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ca in ceea ce privește nașterea dreptului de a obține executarea silita, in prezenta cauza se aplica dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva.
Așadar, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune."
In contractul dintre părți, la punctul 4.11 din condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr._/22.02.2008, părțile au stipulat ca „daca in termen de 30 zile de la data scadentei, împrumutatul si/sau coplătitorii/ giranții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devine exigibile, iar banca este îndreptățită sa procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite (...)."
In prezenta cauza ultima plata efectuata de către el, intimatul contestator este la data de 30.10.2008 (fila 152 din dosarul cauzei), iar conform graficului de rambursare, data scadenta pentru următoarea rata era 27.11.2008, insa el, intimatul contestator nu a mai achitat aceasta rata. Prin urmare dreptul de a cere executarea silita, conform prevederilor contractuale era după trecerea termenului de 30 zile, deci in jurul datei de 27.12.2008.
Insa creditoarea (apelanta intimata din prezenta cauza) de la acest moment pana la data cererii de executare silita, 15.09.2014 nu a făcut niciun act care sa suspende sau sa întrerupă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silita.
Intervenția unui contract de cesiune de creanțe nu este de natura sa suspende sau să întrerupă termenul de prescripție, atâta vreme cat niciun act de executare nu a fost început, iar cesionarul a preluat toate drepturile si obligațiile cedentului din contractul de credit.
De asemenea, notificarea invocata de către apelanta intimata privind cesiunea de creanța, cat si toate notificările ulterioare, depuse ca înscrisuri in probațiune ca fiind întrerupătoare ale prescripției extinctive, pentru care nu exista nici dovezi de comunicare, nu se încadrează in cazurile de întrerupere sau suspendare prevăzute de Decretul nr. 167/1958 si nici in cazurile prevăzute de norma speciala privind executarea silita, art. 707 sau art. 708 din Codul de procedura civila.
In consecința, având in vedere faptul ca din data de 27.12.2008 si pana la data de 15.09.2014 nu au fost efectuate acte de executare silita a creanței deținute împotriva debitorilor si a trecut astfel termenul de 3 ani prevăzut de lege, instanța a constatat in mod legal faptul ca dreptul de a obține executarea silita începuta in dosarul de executare nr. 5512/2014 aflat pe rolul executorului judecătoresc Trifina, T. si G. a fost prescris si pe cale de consecința a admis contestația la executare formulata de către subsemnatul intimat contestator.
S-a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, 705, 710 din Codul de procedura civila, Decretului nr. 167/1958 si orice alta dispoziție legala menționata in prezenta întâmpinare.
Apelanta intimată a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele expuse în motivele de apel, iar cu privire la excepția prescripției, invocată de intimat a susținut că, partea care o invocă este reclamant, deci, nu poate invoca excepții direct pe calea cererii de chemare în judecată, ci pot fi invoca incidente procedurale de executare cu efecte directe asupra validității executării sau respectiv asupra dreptului material în sine. Astfel, invocarea unei excepții pe care cererii de chemare în judecată este inadmisibilă.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Prin motivele de apel, apelanta intimată susține în principal că în speță sunt prestații succesive și, ca atare, dreptul la acțiune se stinge cu privire la fiecare dintre aceste prestații printr-o prescripție deosebită, fiind aplicabile dispozițiile art. 2503 alin. 2 din Codul civil și cele ale art. 12 din Decretul nr. 167/1958 și că dreptul la acțiune începe să curgă de-abia la ultima scadență a ratelor creditului de credit și anume la 27.01.2018.
În ce privește aceste critici, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate având în vedere că dispozițiile art. 2503 din Codul civil nu sunt incidente în speță întrucât, față de dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil, aceste dispoziții nu sunt aplicabile unui contract de credit încheiat în 2008 atunci când erau în vigoare dispozițiile din Codul civil de la 1864; că, față de data încheierii contractului și dispozițiile art. 6 alin. 4 din Codul civil, sunt aplicabile dispozițiile din Decretul nr. 167/1958; că, în speță, față de data cererii de executare silită – 15.09.2014, dreptul de a obține executarea silită era prescris, fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 705 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, termen care a început să curgă de la data când s-a născut dreptul de a obține executarea silită; că dreptul de a obține executarea silită a contractului de credit s-a născut după împlinirea termenului de 30 de zile de la data scadenței pentru prima rată neachitată, față de dispozițiile clauzei nr. 4.11. din contractul de credit ce constituie titlu executoriu și că ultima plată efectuată de debitor a fost la 30.10.2008, astfel că în mod corect prima instanță a constatat că data când s-a născut dreptul de a obține executarea silită era situată în luna decembrie 2008.
Susținerile apelantei în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 și că dreptul la acțiune începe să curgă de-abia la ultima scadență a ratelor creditului de credit și anume la 27.01.2018 sunt nefondate întrucât pe de o parte, dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 reglementează dreptul la acțiune pentru situațiile în care debitorul ar fi obligat la prestații succesive, iar în speță, față de dispozițiile contractului dintre părți, ce prevede la punctul 4.11 din condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr._/22.02.2008, că „daca in termen de 30 zile de la data scadentei, împrumutatul si/sau coplătitorii/ giranții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devine exigibile, iar banca este îndreptățită sa procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite (...).”, debitorul contestator nu mai era obligat la prestații succesive ci la plata întregului credit și a celorlalte obligații asumate prin contract devenite exigibile în totalitate la împlinirea termenului de 30 de zile de la data când s-a împlinit scadența ratei neachitate.
Având în vedere cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra hotărârea atacată și, față de dispozițiile art. 453 din Codul de Procedură Civilă și soluția dată apelului declarat, va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intimat . ., cu sediul în București, ., subsol, parter, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.201/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Ș. T. O. CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură C. și Asociații, cu sediul în București, ..7D, Corp B, ., sector 4- Complex Rin Grand Hotel.
Păstrează hotărârea atacată.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. C. M. G.
GREFIER,
Acxinia N.
JF B. L. E.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.SD
Tehnored.SD/PN
4 ex/29.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
