Uzucapiune. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, respectiv 26.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului S. R. prin . rolul Judecătoria Târgoviște sub nr._ /20.08.2013 reclamanta P. a solicitat să se constate dobândirea calității de proprietar ca urmare a intervenirii uzucapiunii pentru terenul intravilan curți-construcții în suprafață de 407 m.p. situat în ., delimitat de următorii vecini: N-Vâlceaua Bisericii, S-C. M., E-drumul comunal, V-C. M..

Motivând cererea, reclamanta a arătat că a posedat terenul din anul 1970, posesia continuând până în prezent, în anul 1975 acesta a fost împrejmuit de către preotul V. P., între anii 1982-1986 a fost construit un monument istoric, iar în urmă cu 8 ani gardul a fost refăcut de preotul O. C. A..

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1890, 1846 și următoarele Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată, Unitatea Administrativ - Teritorială . că terenul în cauză nu face parte nici din domeniul public, nici din cel privat, că nu a fost și nu este proprietara terenului în cauză și nu are nici o pretenție asupra lui.

În probațiune s-au încuviințat dovezile cu interogatorii și martorii C. M., G. V., N. G. și D. I..

Prin sentința civilă nr.1949/20.05.2014, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin .>a constatat că reclamanta, ca urmare a intervenirii uzucapiunii în favoarea sa, este proprietara suprafeței de teren de 407 m.p. intravilan, situat satul G., . N-Vâlceaua bisericii, S-C. M., E-drumul comunal, V-C. M. și a respins cererea privind cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, Judecătoria Târgoviște a reținut că reclamanta stăpânește terenul în litigiu din anul 1970, continuu și netulburată de nimeni, că s-a comportat ca un adevărat proprietar, efectuând lucrări de îmbunătățire și întreținere a terenului.

S-a mai reținut din planul de amplasament și delimitare a bunului imobil întocmit de expert G. Victiria C., că suprafața terenului este de 407 m.p. și că pe această suprafață se află amplasată biserica, precum și un monument.

În drept, soluția s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1890 Cod civil, corespunzător cărora toate acțiunile, atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință.

Potrivit dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finațelor Publice Dâmbovița, cu motivarea că aceasta este nelegală și netemeinică, în sensul că în mod eronat, instanța de fond a admis acțiunea formulata de P. G. si a constatat că este proprietara suprafeței de teren de 407 mp intravilan.

S-a susținut că uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungata bunul sau in mana altei persoane. Prin urmare acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptata împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuala pasiva in cauza.

În opinia apelantei, pentru ca paratul S. R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor sa aibă calitate procesuala pasiva in prezenta cauza reclamanții ar fi trebuit sa faca dovada ca imobilul in discuție este in proprietatea statului adică ar fi trebuit sa faca dovada ca foștii proprietari ai terenului au decedat fara a lăsa moștenitori, iar succesiunea declarata vacanta a fost acceptata de către S. R. si imobilul a trecut in proprietatea statului; dovada care nu a fost făcuta de către reclamanți.

Deoarece nu s-a făcut dovada ca paratul S. R. prin Ministerul Economiei este proprietarul imobilului cu privire la care se solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, se apreciază ca acest parat nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.

În acest sens s-a făcut trimitere la prevederile art. 26 alin.1 din Legea nr. 18/1991, corespunzător cărora „terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fara moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz si în administrarea primăriilor...”.

De asemenea, s-au invocat dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora „S. este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”.

Din coroborarea textelor legale sus-menționate cu dispozițiile art. 680 Cod civil, s-a subliniat ca moștenitor în cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului.

Aceeași concluzie se desprinde si din dispozițiile art. 68 alin.1 din Legea nr. 36/1995, care dau competenta de a solicita deschiderea succesiunii „oricărei persoane interesate,....procurorului, precum si....a secretariatului consiliului local al localității în raza căreia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri imobile”.

În consecința, s-a evidențiat că pe capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante nu are calitate procesuala pasiva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, se consideră ca S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii, dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr.18/1991 stabilind expres entitatea în patrimoniul căreia intra terenurile persoanelor decedate fara moștenitori, iar în cauzele privind constatarea uzucapiunii calitatea procesuala pasiva este atrasa de calitatea de proprietar al bunului imobil asupra căruia se invoca posesia exercitata de către reclamant. Ca atare, calitatea procesuala pe acest capăt de cerere are ., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

Se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulata împotriva acestui pârât ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala.

În drept, se invocă art. 486, 488 si următoarele din Codul de procedura civila, dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.

Se solicită judecarea cauzei in lipsa, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civilă.I

Intimata-reclamantă P. G. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, invocată prin cererea de apel și să se constate că într-adevăr apelanta nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.

În această privință, având în vedere dispozițiile art. 26 alin.l din Legea nr. 18/1991 și art.25 din Decretul nr. 31/1954 precum și prevederile art.680 din Codul Civil care stabilesc ca moștenitor in cazul succesiunilor vacante este S., dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului, intimata a apreciat că din interpretarea acestor texte de lege, reiese clar ca in speța dedusa judecații, calitatea procesuala pasiva aparține Statului prin unitatea administrative teritoriala. . si nu Ministerului Finanțelor.

Se mai solicită a se constata că parat in cauza este S. R. prin ., reprezentata de primar P. C., așa cum a fost indicat in cererea introductiva si cum temeinic si legal este reținut in dispozitivul sentinței civile 1949/20.05.2014, pronunțata de Judecătoria Targoviste in dosarul_ .

Urmare a faptului ca Ministerul Finanțelor Publice nu este parte in proces, neavand calitate procesuala pasiva, nu se poate ridica nicio pretenție asupra sentinței dispusa in cauza si in consecința nu poate cere desființarea acesteia.

Se solicită respingerea apelului formulat de DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita și menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.

La data de 07.10.2014 la Tribunalul Dâmbovița s-a înregistrat cererea de apel incident, formulată de pârâta . a criticat soluția judecătoriei cu motivarea că a formulat apelul incident în eventualitatea în care nu ar fi vorba de o simplă eroare materială, aceea de menționare a comunei Tătărani ca pârâtă.