Uzucapiune. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 138/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.138
Sedința publică din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, CUI_, cont RO78TREZ__, precum și a apelului incident, declarat de apelanta-pârâtă . sediul în Tătărani jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1949/20.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._ .2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. G. cu sediul în Tătărani jud. Dâmbovița, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, respectiv 26.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului S. R. prin . rolul Judecătoria Târgoviște sub nr._ /20.08.2013 reclamanta P. a solicitat să se constate dobândirea calității de proprietar ca urmare a intervenirii uzucapiunii pentru terenul intravilan curți-construcții în suprafață de 407 m.p. situat în ., delimitat de următorii vecini: N-Vâlceaua Bisericii, S-C. M., E-drumul comunal, V-C. M..
Motivând cererea, reclamanta a arătat că a posedat terenul din anul 1970, posesia continuând până în prezent, în anul 1975 acesta a fost împrejmuit de către preotul V. P., între anii 1982-1986 a fost construit un monument istoric, iar în urmă cu 8 ani gardul a fost refăcut de preotul O. C. A..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1890, 1846 și următoarele Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, Unitatea Administrativ - Teritorială . că terenul în cauză nu face parte nici din domeniul public, nici din cel privat, că nu a fost și nu este proprietara terenului în cauză și nu are nici o pretenție asupra lui.
În probațiune s-au încuviințat dovezile cu interogatorii și martorii C. M., G. V., N. G. și D. I..
Prin sentința civilă nr.1949/20.05.2014, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin .>a constatat că reclamanta, ca urmare a intervenirii uzucapiunii în favoarea sa, este proprietara suprafeței de teren de 407 m.p. intravilan, situat satul G., . N-Vâlceaua bisericii, S-C. M., E-drumul comunal, V-C. M. și a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, Judecătoria Târgoviște a reținut că reclamanta stăpânește terenul în litigiu din anul 1970, continuu și netulburată de nimeni, că s-a comportat ca un adevărat proprietar, efectuând lucrări de îmbunătățire și întreținere a terenului.
S-a mai reținut din planul de amplasament și delimitare a bunului imobil întocmit de expert G. Victiria C., că suprafața terenului este de 407 m.p. și că pe această suprafață se află amplasată biserica, precum și un monument.
În drept, soluția s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1890 Cod civil, corespunzător cărora toate acțiunile, atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință.
Potrivit dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finațelor Publice Dâmbovița, cu motivarea că aceasta este nelegală și netemeinică, în sensul că în mod eronat, instanța de fond a admis acțiunea formulata de P. G. si a constatat că este proprietara suprafeței de teren de 407 mp intravilan.
S-a susținut că uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungata bunul sau in mana altei persoane. Prin urmare acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptata împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuala pasiva in cauza.
În opinia apelantei, pentru ca paratul S. R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor sa aibă calitate procesuala pasiva in prezenta cauza reclamanții ar fi trebuit sa faca dovada ca imobilul in discuție este in proprietatea statului adică ar fi trebuit sa faca dovada ca foștii proprietari ai terenului au decedat fara a lăsa moștenitori, iar succesiunea declarata vacanta a fost acceptata de către S. R. si imobilul a trecut in proprietatea statului; dovada care nu a fost făcuta de către reclamanți.
Deoarece nu s-a făcut dovada ca paratul S. R. prin Ministerul Economiei este proprietarul imobilului cu privire la care se solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, se apreciază ca acest parat nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
În acest sens s-a făcut trimitere la prevederile art. 26 alin.1 din Legea nr. 18/1991, corespunzător cărora „terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fara moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz si în administrarea primăriilor...”.
De asemenea, s-au invocat dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora „S. este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”.
Din coroborarea textelor legale sus-menționate cu dispozițiile art. 680 Cod civil, s-a subliniat ca moștenitor în cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului.
Aceeași concluzie se desprinde si din dispozițiile art. 68 alin.1 din Legea nr. 36/1995, care dau competenta de a solicita deschiderea succesiunii „oricărei persoane interesate,....procurorului, precum si....a secretariatului consiliului local al localității în raza căreia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri imobile”.
În consecința, s-a evidențiat că pe capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante nu are calitate procesuala pasiva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, se consideră ca S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii, dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr.18/1991 stabilind expres entitatea în patrimoniul căreia intra terenurile persoanelor decedate fara moștenitori, iar în cauzele privind constatarea uzucapiunii calitatea procesuala pasiva este atrasa de calitatea de proprietar al bunului imobil asupra căruia se invoca posesia exercitata de către reclamant. Ca atare, calitatea procesuala pe acest capăt de cerere are ., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulata împotriva acestui pârât ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala.
În drept, se invocă art. 486, 488 si următoarele din Codul de procedura civila, dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Se solicită judecarea cauzei in lipsa, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civilă.I
Intimata-reclamantă P. G. a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, invocată prin cererea de apel și să se constate că într-adevăr apelanta nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
În această privință, având în vedere dispozițiile art. 26 alin.l din Legea nr. 18/1991 și art.25 din Decretul nr. 31/1954 precum și prevederile art.680 din Codul Civil care stabilesc ca moștenitor in cazul succesiunilor vacante este S., dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului, intimata a apreciat că din interpretarea acestor texte de lege, reiese clar ca in speța dedusa judecații, calitatea procesuala pasiva aparține Statului prin unitatea administrative teritoriala. . si nu Ministerului Finanțelor.
Se mai solicită a se constata că parat in cauza este S. R. prin ., reprezentata de primar P. C., așa cum a fost indicat in cererea introductiva si cum temeinic si legal este reținut in dispozitivul sentinței civile 1949/20.05.2014, pronunțata de Judecătoria Targoviste in dosarul_ .
Urmare a faptului ca Ministerul Finanțelor Publice nu este parte in proces, neavand calitate procesuala pasiva, nu se poate ridica nicio pretenție asupra sentinței dispusa in cauza si in consecința nu poate cere desființarea acesteia.
Se solicită respingerea apelului formulat de DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita și menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
La data de 07.10.2014 la Tribunalul Dâmbovița s-a înregistrat cererea de apel incident, formulată de pârâta . a criticat soluția judecătoriei cu motivarea că a formulat apelul incident în eventualitatea în care nu ar fi vorba de o simplă eroare materială, aceea de menționare a comunei Tătărani ca pârâtă.
S-a susținut că această unitate administrativ teritorială, . cum să fie reprezentantul statului, într-un astfel de litigiu, întrucât art.1 din HG nr.109/2009, privind organizarea și funcționarea ANAF, prevede: ,,ANAF se reorganizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată de bugetul de stat și din venituri proprii.”, iar art.4 alin.2 pct.37 din același act normativ prevede: ,,În realizarea obiectivelor generale prevăzute la alin.1 Agenția Națională de Administrare fiscală are în principal, următoarele atribuții: 37. reprezintă statul în fața instanțelor și organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind reporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau din direcțiile generale le finanțelor publice județene și a municipiului București, Garda Financiară și unitățile sale teritoriale și/sau Autoritatea Națională a Vămilor și unitățile sale subordonate, în baza mandatelor transmise: renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrație Fiscală.”
S-a subliniat că aceste aspecte au fost învederate și instanței de fond în momentul în care a argumentat invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. Tătărani, excepție care a fost admisă, astfel încât soluția redată în dispozitiv este cel puțin surprinzătoare.
Se solicită admiterea apelului incident și a se constata că în mod eronat Judecătoria Târgoviște a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu S. R. prin .> Apelanta Direcția regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat întâmpinare la apelul incident declarat de . se constata că cererea de apel este fără efect, urmare faptului că apelantul principal nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că se impune respingerea apelului.
Se susține că apelul declarat de . sub imperiul art. 472 alin.2 Cod procedură civilă, în situația admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către apelantul principal și susținută de către P. G..
Prin întâmpinarea formulată de DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la apelul formulat de . solicită respingerea acestuia și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Se arată că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind constatarea uzucapiunii, dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991 stabilind expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate fără moștenitori, iar în cauzele privind constatarea uzucapiunii calitatea procesuală pasivă este atrasă de calitatea de proprietar al bunului imobil asupra căruia se invocă posesia exercitată de către reclamant. Ca atare, calitatea procesuală pe acest capăt de cerere o are . S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greșit fiind admisă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-au depus suficiente probe din care să reiasă în mod indubitabil faptul că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a subliniat că prin probe nu s-a dovedit apartenența terenului la domeniul privat al statului, astfel încât prin efectul Legii nr.18/1991 se regăsește în patrimoniul și administrarea comunei Tătărani.
Se solicită respingerea apelului, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Se solicită judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 223 alin.3 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 15.01.2015, reprezentantul intimatei reclamante a atașat la dosar încheierea din camera de consiliu din 9.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul pendinte prin care s-a admis cererea Parohiei G. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr.1949/20.05.2014, în sensul că numele corect al pârâtului este S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și nu S. R. prin .> În raport cu acest act nou procesual, intimata P. G. a depus o întâmpinare suplimentară la cererea de apel formulată de DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei și pe cale de consecință al respingerii apelului.
Examinând hotărârea atacată astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 09.12.2014, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul va anula ca netimbrat apelul incident și va admite apelul pârâtului pentru cele ce se vor expune în continuare:
Se reține că în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, apelul incident și apelul provocat se taxează potrivit regulilor prevăzute la alin.1, respectiv cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă sau, după caz, evaluabilă, dar nu mai puțin de 20 lei.
Deși la termenul de judecată din 04.12.2014 s-a pus în vedere apelantei pârâte ., să depună notă de timbraj și să timbreze corespunzător acestea, precum și să timbreze provizoriu cu 72,5 lei taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, aceasta nu s-a conformat obligației procedurale, considerent pentru care, în acord cu dispozițiile art.34 alin.2 din actul normativ menționat, se va anula ca netimbrat apelul.
Critica formulată de pârâtul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești se privește ca fondată.
Calitatea Statului R. de subiect al raporturilor juridice are strânsă legătură cu atribuțiile sale și se analizează prin prisma dispozițiilor legale care îi conferă această calitate.
Astfel, S. R. este subiect de drept public și internațional în raporturile ce țin de suveranitate, corespunzător art.1 din Constituția României, de asemenea, este subiect al raporturilor juridice fiscale așa cum se menționează în art.17 din Codul de procedură fiscală, iar în alte domenii ale activității sociale, ori de câte ori legea prevede aceasta în mod expres.
Se mai are în vedere că potrivit relațiilor furnizate de OCPI Dâmbovița, sub nr.439/22.01.2014 (fila 17 dosar fond), în dosarul ,,Lucrare organizare intergospodărească – ., anul 1963”, suprafața în litigiu, din ., situată în intravilanul localității G., figura la posesor individual, fără precizarea numelui acestuia.
Pe de altă parte, din depozițiile martorilor C. M., G. V. și N. G., audiați la judecata fondului, reiese că posesia imobilului a fost exercitată de către reclamantă și că bunul ar fi pretins de numitul G. G., însă acesta, citat în calitate de martor la termenul de judecată din 08.04.2014 nu s-a înfățișat în instanță și nici nu a formulat vreo cerere de intervenție principală.
În contextul acestor dovezi potrivit cărora nu există vreo persoană fizică, ca subiect al obligației corelative dreptului dedus judecății și cum nu s-a probat că suprafața de teren ar proveni din vreo succesiune vacantă, deschisă anterior intrării în vigoare a noului cod civil (singura ipoteză în care, în conformitate cu art.680 din Codul Civil de la 1864, S. ar fi avut legitimitate procesuală pasivă, în condițiile în care s-ar fi aflat în posesia unui certificat de vacanță succesorală), tribunalul apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a admis acțiunea dedusă judecății în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Date fiind circumstanțele speței dedusă judecății, cererea de chemare în judecată nu putea fi opusă decât unității administrativ teritoriale în a cărei rază este situat bunul, respectiv . imobilul nu este evidențiat în domeniul public sau privat al acesteia, ea fiind singurul subiect de drept ce poate figura ca pârâtă, sub aspectul opozabilității, pentru constatarea prescripției achizitive în persoana intimatei reclamante.
În acest sens sunt și dispozițiile art.21 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale corespunzător cărora „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.”
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 (2) Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulată împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul incident, declarat de apelanta-pârâtă . sediul în Tătărani jud. Dâmbovița.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, CUI_, cont RO78TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 1949/20.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._ .2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. G. cu sediul în Tătărani jud. Dâmbovița.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără legitimitate procesuală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF L. S.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.AS/Tehnored.AS/N.P.
5 ex/18.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 38/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 723/2015. Tribunalul... → |
|---|








