Pretenţii. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 739/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.739
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța compusă din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât M. I., domiciliat în Fieni, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.775/02.06.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 27 lei, achitată cu chitanța nr._/13.10.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. (1) din codul de procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, la o zi, apreciind că acesta este un termen optim și previzibil.
Socotindu-se lămurit, tribunalul, în baza art. 244 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședința publică din aceeași zi.
Astfel, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, precum și faptul că intimatul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin întâmpinare ( fila 14 din dosar apel), constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra apelului de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.775/02.06.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârât; s-a admis acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de către reclamanta S. Județean Târgoviște (în contradictoriu cu pârâtul M. I. și, pe cale de consecință, a fost obligat pe pârâtul M. I. la plata către reclamantă a următoarelor sume: 628,65 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioada 28.05. – 30.05.2011 cu internarea numitei B. R.; 48,15 lei reprezentând prețul indicelui de consum (dobânzi); 52,37 lei reprezentând cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.02.2015 sub nr._, reclamanta S. Județean Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I. să se dispună prin hotărâre obligarea pârâtului la plata integrală a debitului în cuantum de 628,65 lei reprezentând contravaloarea cheltuieli de spitalizare suportate de reclamantă cu ocazia internării în perioada 28.05-30.05.2011, a numitei B. R., la Secția Ortopedie, respectiv a sumei de 176,80 lei reprezentând dobânzi.
În motivarea cererii, reclamanta arată că numita B. R. a fost internată la Secția Ortopedie a S. Județean Târgoviște, în urma unui accident rutier comis de către pârât în data de 28.05.2011 și soldat cu vătămarea corporală a numitei B. R..
În cauză a fost întocmit dosarul penal nr. 843/P/2011, în care procurorul de caz a dispus în temeiul art. 10 lit. f) C.P.P., soluția clasării față de autorul accidentului – pârâtul M. I. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, rămânând nesoluționată latura civilă context în care reclamanta a demarat prezenta acțiune.
Reclamanta a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 52,37 lei.
Pârâtul M. I. legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat următoarele: excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia față de împrejurarea că acesta deținea la data producerii accidentului polița RCA ./02/X1/SP nr._, astfel că deveneau aplicabile dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995. Așadar, pârâtul arată că trebuia citat în calitate de intervenient forțat, iar nu de pârât.
A mai arătat pârâtul că anterior finalizării cercetărilor penale, s-a înțeles cu persoana vătămată B. R. să îi achite suma de 1700 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare în urma accidentului, în acest sens fiind întocmită o chitanță în data de 05.07.2011, în prezenta a 2 martori; în baza acestei chitanțe, pârâtul a arătat că numita B. R. și-a asumat obligația achitării tuturor cheltuielilor de spitalizare către reclamantă, astfel că pârâtul nu mai are nicio obligație în acest sens.
Instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtul M. I., instanța o va respinge va nefondată. Astfel, calitatea de „ persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România” o are în prezenta cauză numita B. R., iar nu pârâtul, care este persoana responsabilă de producerea accidentului și care a scăpat de răspundere penală pentru simplu motiv că persoana vătămată nu a depus plângere penală pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă ărevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.P. anterior.
În aceste condiții, pârâtul are calitate procesuală pasivă deplină, dispoziția legală invocată de acesta nefiindu-i aplicabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a mai reținut, mai întâi, ca fiind aplicabile dispozițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 cod civil și art. 1357 Cod civil .
De asemenea,față de dispozițiile art. 1280 Cod civil, chitanța de plată depusă de pârât, semnată de cei doi martori, prin care numita B. R. arată că primește suma de 1700 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru accidentul din data de 28.05.2011, este o adevărată convenție ce nu este opozabilă reclamantei S. Județean Târgoviște.
Conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. În speță, prin fapta sa din data de 28.05.2011 (neacordare de prioritate de trecere la intersecția cu un biciclist – persoana vătămată, cu care a intrat în coliziune provocând în directă legătură de cauzalitate vătămarea gravă a acesteia), pârâtul a produs, din culpă, daune sănătății numitei B. R., răspunde potrivit dispozițiilor legii civile referitoare la răspunderea civilă delictuală, și are obligația de a repara prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În acest sens, reclamanta a probat existența și efectuarea cheltuielilor prin decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei, coroborat cu mențiunile din foaia de observație a victimei, prin decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei, celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul care a arătat că, este greșită aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că singura persoană care are calitatea de "persoană păgubită prin accidente produse de vehicule” este numita Boțea R., nu si reclamantul S. Județean Târgoviște, în condițiile în care dispozițiile legale indicate nu fac nicio distincție în acest sens. Persoana răspunzătoare de producerea accidentului este citată într-un proces având ca obiect daune materiale și morale în urma producerii unui accident rutier, în calitate de intervenient forțat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale. Persoana vinovată de producerea accidentului nu dobândește calitatea de pârât, fapt care relevă intenția tară echivoc a legiuitorului de a nu mai permite obligarea sa direct, conjunct sau în solidar cu asigurătorul. Deși această soluție rezultă din formularea actuală a legii, ea este susținută și de abrogarea expresă prin OUG nr. 61/2005 a fostelor art. 54 alin. (3) și 57; că singura calitate procesuală pe care o putea avea, era aceea de intervenient forțat, reclamanta fiind obligată să se îndrepte doar împotriva asigurătorului de răspundere civilă, având posibilitatea să își modifice cererea de chemare în judecată după ce i-a fost comunicată întâmpinarea pe care a formulat-o în prezentul dosar. Cu privire la netemeinicia obligării la plata sumelor de bani solicitate de reclamant, prin Rezoluția din data de 07.09.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subsemnatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) și alin. (3) Cod penal. In urma cercetărilor penale efectuate în cauză, s-a constatat că fapta subsemnatului de a comite accident rutier, în urma căruia n-au rezultat vătămări corporale ale persoanelor implicate, nu este prevăzută de legea penală; că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere faptul că la încetarea urmăririi penale a stat faptul că persoana vătămată nu a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar nu soluția indicată prin rezoluția din data de 07.09.2011.
Apelantul consideră că soluția pronunțată de organul de cercetare penală a avut în vedere și faptul că, în urma testării cu aparatul etilotest, s-a constat că nu a consumat băuturi alcoolice, la momentul producerii accidentului, în timp ce partea vătămată Boțea R. a avut 0.15 mg/l alcool în aerul expirat. Cu toate acestea, anterior terminării cercetării penale, subsemnatul m-am înțeles cu partea vătămată să îi achit suma de 1700 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare în urma accidentului. Prin chitanța din data de 05.07.2011, în prezența martorilor Boțea G. și C. A., aceasta a declarat că a primit suma de 1700 lei și că nu mai are alte pretenții materiale sau juridice. Prin semnarea acestei chitanțe, partea vătămată și-a asumat obligația achitării tuturor cheltuielilor de spitalizare, inclusiv a sumei de 628.65 lei solicitată de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Faptul că a fost de acord să îi achite persoanei vătămate o sumă de bani nu a echivalat cu o recunoaștere a vinovăției sau a pretențiilor reclamantului, ci a fost o dovadă de bună-credință, în condițiile în care nu știa toate informațiile pe care organele de cercetare penală le dețineau cu privire la producerea accidentului.
A mai precizat apelantul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de acordare a dobânzii legale, având în vedere că i nu i s-a fost solicitată niciodată plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de reclamant, nefiind pus în întârziere cu privire la achitarea acestor sume.
Prin întâmpinare intimatul, a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului; că spitalul a făcut dovada propriilor susțineri, a probat existența și efectuarea cheltuielilor prin decontul de cheltuieli, depus la dosar, coroborat cu mențiunile din foaia de observație a victimei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.476 Cod procedură civilă, reține că apelantul susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece persoana vinovată de producerea accidentului nu dobândește calitate de pârât, ci asigurătorul, conform disp. art.54 din Legea nr.136/1995.
În cauză, însă nu sunt incidente disp. art.54 din Legea nr.136/1995 deoarece, potrivit art.50 din aceeași lege, despăgubirile datorate de asigurător se acordă persoanelor care au suferit vătămări corporale ori, în speță reclamantul este furnizorul de servicii medicale prejudiciat prin fapt culpabilă a apelantului.
Astfel, în mod corect intimatul – reclamant a acționat în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 potrivit căruia „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
În ceea ce privește culpa pârâtului, așa cum a reținut și instanța de fond, din adresa nr._/23.05.2014 reiese că dosarul nr.843/P/2011 a fost soluționat la data de 7.09.2011, procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 lit. „f” Cod procedură penală de la 1968, respectiv pentru că lipește plângerea prealabilă.
Referatul depus de pârât este întocmit de I.P.J. Dâmbovița – Poliția orașului Fieni, și prin el se propune neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 lit. „f” Cod procedură penală de la 1968, soluție care nu a fost adoptată însă de procuror.
Ca atare, au fost dovedite atât existența faptei, cât și vinovăția pârâtului,
Referitor la convenția dintre B. R. și pârât, aceasta produce efecte doar între părți, conform art.969 Cod civil de la 1864, nu și față de terțul reclamant.
Mai contestă apelantul și plata dobânzilor legale însă, prin hotărârea atacată acesta nu a fost obligat la plata dobânzii legale, ci la plata sumei de 176, 80 lei, reprezentând indicele lunar al prețurilor de consum, obligare care are la bază repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta culpabilă, și nu se referă la plata unor sume de bani, pentru a fi necesară punerea în întârziere.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât M. I., domiciliat în Fieni, ., ., împotriva sentinței civile nr.775/02.06.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2015.
Președinte,Judecător,
S. D. C. - M. G.
Grefier
Acxinia N.
j. f. C. V.
Judecătoria P.
dosar nr._
red. CMG/AN/
4 ex./20.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 734/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul... → |
|---|
