Pretenţii. Decizia nr. 738/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 738/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.738
Ședința publică din data de 20.10.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – S. D.
JUDECĂTOR – C. - M. G.
GREFIER - Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât V. R. C., domiciliat în Târgoviște, ., nr.2, ., ., împotriva sentinței civile nr.1531/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. de A. Târgoviște - Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.50, județul Dâmbovița și cu intimatul chemat în garanție S. C., citat la locul de muncă - C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA, cu sediul în Târgoviște, ., nr.50, județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 1152,50 lei, achitată conform chitanței nr._/18.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât V. R. C. asistat de avocat O. D., consilier juridic N. L. reprezentând pe intimata reclamantă C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA, lipsă fiind intimatul chemat în garanție.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Consilier juridic N. L., pentru intimata reclamantă C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, depune la dosar‚ împuternicire. Arată că intimatul S. C., lucrează la C. de A. Târgoviște și că el personal a înmânat intimatului citația, pentru termenul de azi.
Avocat O. D., apărătorul apelantului pârât, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
Consilier juridic N. L., pentru intimata reclamantă C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat O. D., apărătorul apelantului pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului, în principal, schimbarea în totalitate a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul obligării apelantului la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii imputate C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 2308 din data de 15 aprilie 2013 și totodată, în cazul în care se va aprecia că se impune admiterea cererii de chemare în judecată a Companiei de A. Târgoviște – Dâmbovița, solicită a se dispune admiterea cererii de chemare în
garanție formulată împotriva numitului C. S. și obligarea Companiei de A. Târgoviște – Dâmbovița, la plata cheltuielilor de judecată cu privire la taxa judiciară de timbru nu și onorariu apărător.
Consilier juridic N. L., pentru intimata reclamantă C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 27.02.2014, reclamanta . Târgoviște - Dâmbovița SA, în contradictoriu cu pârâtul V. R. C. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 60.000 lei reprezentând prejudiciu adus societății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat că în baza contractului de mandat nr._/21.07.2009 pârâtul a fost desemnat în funcția de director general al societății C. de A. Târgoviște-Dâmbovița SA; în baza contractului, pârâtul avea obligația, de a aduce la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță ale societății, obligație ce nu a fost respectată.
La data de 15.04.2013 Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor publice a întocmit procesul-verbal nr.2308, prin care societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 60.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art.23 și art.56 din OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii. Sancționarea a vizat atribuirea contractelor de execuție, transport și montaj tâmplărie PVC, în anul 2011, societății Infinit Service SRL și respectarea regulilor de publicitate la transmiterea în SEAP a anunțului de atribuire nr._/26.07.2012.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.2308 a fost comunicat societății prin adresa nr.4540/2/16.04.2013 împreună cu anexa acestuia.
În urma unor verificări întreprinse la nivelul societății s-a constat că pârâtul a intrat în posesia procesului-verbal menționat la data de 18.04.2013, așa cum rezultă din extrasele din registru anexate, dar nu a dispus transmiterea actului către departamentul juridic în vederea contestării în termenul legal de 15 zile și nici nu a dispus achitarea a jumătate din cuantumul amenzii, în 48 de ore, fapt ce a adus prejudicii societății. Plata amenzii s-a efectuat în data de 29.05.2013 prin ordinul de plată nr.1730.
Astfel, neîndeplinirea necorespunzătoare a prerogativelor ce i-au fost încredințate în baza contractului de mandat, pârâtul a prejudiciat societatea cu suma de 60.000 lei. Potrivit obligațiilor sale contractuale pârâtul trebuia să a sigure conducerea activității societății, să coordoneze și să controleze aceste activități potrivit art. B alin.1, trebuia să asigure un management eficient, în interesul societății reclamante și să își execute mandatul cu prudența și diligența unui bun comerciant, potrivit art.144 indice 1 alin.1 coroborat cu art.152 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale. În aceste condiții ar fi trebuit să ia toate măsurile necesare pentru anularea procesului-verbal de contravenție sau achitarea amenzii într-un cuantum diminuat.
Reclamanta a precizat că, în cauză, sunt îndeplinite condiții răspunderii contractuale privind existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, a vinovăției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, art.1073, art.1082, art.1532 și următoarele din Codul civil, art.144 indice 1 și 152 din Legea nr.31/1990.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2305 lei (f.127).
La cerere a fost anexată în original împuternicirea avocațială . nr._/2014 eliberată de Cabinet de Avocat „V. A.-M.” și în copie în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele: contract de mandat nr._/21.07.2009,adresa nr12280/15.04.2013, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.2308/15.04.2013 și anexa la acesta, comunicarea privind încetarea procedurii de supraveghere înregistrată sub nr._/30.04.2013, raportul de control înregistrat sub nr.4540/24.04.2013, hotărârea nr.50/01.07.2013 a Consiliului de Administrație al . Târgoviște-Dâmbovița SA, decizia nr.169/10.09.2013, procesul-verbal de constatare nr._/19.09.2013, hotărârea nr.60/03.10.2013 a Consiliului de Administrație al . Târgoviște-Dâmbovița SA, punct de vedere cu privire la procesul-verbal de constatare nr._/19.09.2013, declarația numitei R. M., ordinul de plată nr.1730/09.05.2013, informare referitoare la raportul de control al ANRMAP nr.4540/3/24.04.2013, declarația numitului S. C., notă de relații înregistrată sub nr._/31.10.2012, răspuns al numitului S. C. la nota de relații nr._/31.10.2012, program de investiții din surse proprii pe anul 2011, plan anula de achiziții publice-2011 (f.48-49), extras din condica de expediere a corespondenței în interiorul companiei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, dar și cerere de chemare în garanție a numitului C. S.; a precizat că în data de 21.07.2009 între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de mandat nr._, în temeiul dispozițiilor art.1532 din Codul civil de la 1864; că în temeiul contractului pârâtului i-a fost încredințată conducerea societății reclamante, în calitate de director general, iar acesta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, realizând totodată criteriile de performanță prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli.
A mai precizat pârâtul că susținerile reclamantei nu corespund adevărului. În acest sens, a menționat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a fost primit la timp pentru a dispune achitarea a jumătate din cuantumul amenzii, că nu era obligația sa de a transmite către departamentul juridic procesul-verbal și că nu se face vinovat de prejudiciul în cuantum de 60.000 lei, așa cum acesta a fost constatat și stabilit prin raportul de control încheiat de ANRMAP.
Pârâtul a apreciat că declarațiile anexate cererii de chemare în judecată date de numiții R. M. și C. S. nu pot fi luate în considerare de către instanța de judecată motivat de faptul că acestea provin de la societatea reclamantă și au drept unic scop justificarea formulării cererii de chemare în judecată.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, a susținut pârâtul, câtă vreme această răspundere putea fi angajată doar pentru cazuri de nerespectare a prevederilor legale, contractuale sau ale hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor ACTD și pentru producerea de daune prin acțiuni contrare intereselor CATD, acte de gestiune imprudentă ori prin utilizarea abuzivă sau neglijabilă a fondurilor societății.
Nu îi poate fi imputată pârâtului nici încălcarea obligației generale de conducere a activității CATD atât timp cât această obligație nu viza și transmiterea corespondenței către diversele departamente ale instituției.
Pârâtul a considerat că pentru a putea fi obligat la plata sumei de 60.000 lei reclamanta ar trebui să demonstreze, în mod lipsit de echivoc, faptul că procesul-verbal este nelegal și formularea unei plângeri împotriva sa ar fi asigurat anularea integrală a amenzii. În aceste condiții, pârâtul apreciază că suma maximă ce i-ar putea fi imputată este de 30.000 lei, jumătate din cuantumul amenzii stabilite prin procesul-verbal.
Pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori interogatoriul reclamantei și orice altă probă aptă de a conduce la soluționarea procesului.
La întâmpinare a fost anexat interogatoriul propus a fi luat reclamantei.
Prin cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu numitul S. C., citat la sediul . Târgoviște - Dâmbovița SA, pârâtul a menționat, în esență, că neregulile constatate de ANRMAP care au condus la cele două amenzi, în cuantum total de 60.000 lei, nu îi pot fi imputate, ci persoanelor responsabile din cadrul departamentului de achiziții publice și mai ales conducătorului acestui departament C. S..
Pârâtul, în vederea dovedirii cererii de chemare în garanție a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori interogatoriul reclamantei și orice altă probă aptă de a conduce la soluționarea procesului.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014, pârâtul a solicitat anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, invocând excepția nulității cererii de chemare în judecată, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 12.09.2014.
În acest sens, pârâtul a susținut că cererea de chemare în judecată este netimbrată, având în vedere că prin adresa primită de către reclamantă la data de 25.04.2014 i s-a pus în vedere să timbreze cererea, taxa judiciară de timbru a fost achitată la data de 14.05.2014 și depusă la dosar la data de 16.05.2014, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă care este un termen imperativ.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei în data de 01.10.2014 (f.159) note de ședință prin care a solicitat instanței să respingă excepția invocată de pârât motivat de faptul că taxa judiciară de timbru a fost achitată și să încuviințeze probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și martori.
La termenul de judecată din data de 01.10.2014 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată.
În acest sens, a reținut în jurisprudență s-a apreciat că actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia. Este ipoteza cauzei de față, în care reclamantul a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată până la primul termen de judecată, situație în care instanța nu va mai dispune anularea cererii, chiar dacă termenul legal de 10 zile pentru acoperirea carențelor cererii a fost depășit, întrucât cauza nulității a dispărut până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate.
La termenul de judecată din data de 22.10.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art.74 Cod procedură civilă, a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a depus un set de înscrisuri, cu borderou la filele 188-214.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, instanța de fond a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art.258 Cod procedură civilă, pentru ambele părți probele cu înscrisuri, martori și interogatoriul.
În cauză au fost audiați martorii T. M. și M. G. ale căror declarații au fost consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.273-274).
Prin sentința civilă nr.1531/15.04.2015, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea formulată de reclamanta . Târgoviște - Dâmbovița SA, în contradictoriu cu pârâtul V. R. C. și persoana chemată în garanție S. C., a respins cererea de chemare în garanție, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 2305 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.07.2009 între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de mandat nr._/21.07.2009 având ca obiect încredințarea conducătorului societății organizarea, conducerea și gestionarea activității sale, în calitate de director general, pe baza unor obiective și criterii de performanță, în schimbul unei plăți, durat contractului fiind de 6 luni, începând cu data de 21.07.1009 (art.2 și 3 din contract).
Conform dispozițiilor art.4 B pârâtul avea, alături de alte obligații și acelea de a asigura conducerea activităților societății, a coordonării și controlului acestora, în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare, materiale și umane și asigurarea funcționării societății în totalitate.
Ca urmare a unui control efectuat de ANRMAP societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 60.000 lei, sens în care a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.2308/15.04.2013.
La data de 15.04.2013, pârâtului se comunică actul sancționator anterior menționat, comunicare ce este înregistrată la sediul societății reclamante sub nr._ (f.13).
Așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei dar și din declarațiile martorului audiați în cauză procesul-verbal nr.2380 a fost înmânat numitei M. G. care i-a acordat un număr de înregistrare în registrul general și l-a înmânat numitei T. M., secretara pârâtului care, după ce l-a înscris în condică, l-a depus la mapa directorului pentru ca acesta să dispună măsurile necesare.
În cauză, nu a fost făcută dovada faptul că actul sancționator ar fi fost înaintat vreunui compartiment din cadrul societății pentru a se dispune măsurile corespunzătoare.
Pentru a se putea vorbi de răspundere civilă contractuală, trebuie ca între cel chemat să răspundă și cel față de care se răspunde să existe un contract, o legătură contractuală, aceasta fiind premisa angajării răspunderii civile contractuale.
Condițiile care fac să se nască răspunderea civilă contractuală sunt: existența unei fapte ilicite care să constea în nerespectarea unei obligații contractuale prin care să se aducă atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, existența unui prejudiciu patrimonial în care să se concretizeze această atingere, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă contractuală a pârâtului.
Astfel, fapta ilicită constă, în prezenta cauză, în nerespectarea obligației de a coordona și controla activitățile societății.
Contrar susținerilor pârâtului că nu avea obligația de a transmite către departamentul juridic procesul-verbal de contravenție, acest lucru, chiar în lipsa unei stipulații exprese, se subînțelege câtă vreme actul sancționator a fost comunicat pe numele directorului general R. V., așa cu rezultă din adresa depusă la dosarul cauzei.
Este evident că procesul-verbal de contravenție nu a fost atacat și nici nu s-a dispus achitarea amenzii la jumătate din minimul prevăzut de lege, câtă vreme la data de 09.05.2013 a fost achitată prin ordinul de plată nr.1730 întreaga amendă în cuantum de 60.000 lei.
În ceea ce privește aprecierea vinei în neexecutarea obligațiilor asumate, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1082 cod civil de la 1865, conform cărora „diligența ce trebuie să de depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar”. Așadar, pârâtul trebuia să acționeze cu grijă la interesele societății.
În privința cererii de chemare în garanție, prin raportare la obiectul cauzei, a fost respinsă ca neîntemeiată. Astfel, nu s-a făcut dovada faptului că cel chemat în garanție avea obligația de a plăti amenda menționată în procesul-verbal de contravenție, câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că i-a fost comunicat procesul-verbal.
În raport de cele expuse, s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri, iar în temeiul dispozițiilor art.453 Cod civil la plata sumei de 2305 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul R. C. V., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul reținerii că în cauză au fost îndeplinite condițiile pentru a interveni răspunderea civilă contractuală.
Un prim motiv de apel este acela că instanța a reținut în mod neîntemeiat că: „[...] în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă contractuală a pârâtului" (a se vedea fila 5, paragraful 9 din Sentința Civilă), câtă vreme, pentru a interveni răspunderea civilă contractuală, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte ilicite; existența unui prejudiciu patrimonial; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; capacitatea juridică a celui chemat să răspundă; existența unui contract.
Se arată că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la: existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte ilicite și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în cazul său neexistând o faptă ilicită săvârșită de către apelant.
Cu privire la prima condiție pentru a interveni răspunderea civilă contractuală, și anume existența unei fapte ilicite, prin care să se încalce o anumită obligație legală sau contractuală, se arată că în mod neîntemeiat instanța a reținut că: „Astfel, fapta ilicită constă, în prezenta cauză, în nerespectarea obligației de a coordona și controla activitățile societății".
Această reținere a instanței are la bază susținerile CATD conform cărora fapta ilicită săvârșită de către apelant ar fi constat în: netransmitere a procesului-verbal către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor; faptul că nu a dispus achitarea a jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la momentul recepționării procesului-verbal.
De asemenea, așa cum se poate observa din Contractul de mandat nr._ din data de 21 iulie 2009 („Contractul de Mandat") apelantul avea următoarele obligații, stipulate în articolul 4 litera b (a se vedea filele 10-11 din dosarul de fond): să aducă la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță ale societății
prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, aprobat de CATD; să prezinte, în adunările generale ale acționarilor, trimestrial, semestrial, sau de câte ori i se solicită, situația economico-financiară a societății, stadiul realizării investițiilor, precum și alte documente solicitate, vizate și certificate de auditorii financiar, după caz; să nu transmită sau să substituie Contractul de Mandat altei persoane.
Mai mult, în cadrul Contractului de Mandat se prevăd expres, în cadrul
articolului 8, cazurile pentru care poate interveni răspunderea contractuală a
apelantului acestea fiind: nerespectarea prevederilor legale, contractuale sau ale hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor CATD; producerea de daune prin acțiuni contrare intereselor CATD, acte de gestiune imprudentă, ori prin utilizarea abuzivă sau neglijabilă a fondurilor societății.
Prin urmare, față de prevederile din Contractul de Mandat, prevăzute mai sus la punctele 11.3. și 11.4., vă rugăm să observați că obligațiile pe care CATD pretinde că apelantul le-ar fi încălcat, nu sunt stipulate în mod expres în cadrul Contractului de Mandat.
Prin urmare, reținerea instanței conform căreia apelantul nu a respectat: „obligația de a coordona și controla activitățile societății" este nelegală, deoarece s-a limitat la a menționa încălcarea unei obligații generale, fără a preciza în mod concret cum anume încălcarea acestei obligații a produs prejudiciul în sarcina CATE).
Mai mult, conform articolului 152 din Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile comerciale („Legea nr. 31/1990"): „Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile articolului 1371 alineat (3), ale articolelor 1441, 1443, 1444, 150 și ale articolului_ alineat (4) se aplică directorilor în aceleași condiții ca și administratorilor".
Totodată, și în practica judiciară s-au reținut cazurile pentru care intervine răspunderea directorului general al unei societăți, și anume: „Răspunderea președintelui consiliului de administrație și totodată a directorului general este deopotrivă o răspundere civilă contractuală derivând din mandat cât și una contractuală ce decurge din neîndeplinirea unor criterii sau standarde de performanță, ori din pierderile suferite de societate în exercițiul funcției”.
Or, faptele ilicite pe care CATE) a susținut că ar fi fost săvârșite de către apelant nu pot fi încadrate în niciunul dintre aceste cazuri reținute de legislație, doctrină și practica judiciară.
Prin urmare, în sarcina apelantului nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite care să fi cauzat un prejudiciu CATD.
Un alt motiv de apel este acela că fapta ilicită nu îi poate fi imputată apelantului, arătând că instanța a reținut în mod nelegal că: „Fapta ilicită constă, în prezenta cauză, în nerespectarea obligației de a coordona și controla activitățile societății", ignorând faptul că obligațiile pretins a fi încălcate de către apelant nu erau stabilite în sarcina sa.
Această reținere a instanței are la bază susținerile CATD conform cărora: „[...} fapta ilicită constă în netransmiterea procesului-verbal către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor [...] obligația de a lua toate măsurile necesare ca prejudiciul suferit de societate să fie cât mai mic în situația în care instanța ar fi menținut procesul-verbal nr. 2308, și în acest sens trebuia să dispună plata a jumătate din cuantumul amenzii în 48 ore" {a se vedea fila 6 din dosarul de fond).
Recepționarea corespondenței sau transmiterea procesului-verbal către departamentul juridic, în vederea atacării procesului-verbal nu reprezentau obligații contractuale ale apelantului, așa cum am arătat deja mai sus la punctul 11.3.
Mai mult, faptul că cele două nereguli constatate în cadrul procesului-verbal nu îi pot fi imputate apelantului.
Cu privire la prima neregulă constatată prin intermediul procesului-verbal, și anume încheierea de către CATD a unor contracte de achiziție tâmplărie PVC, în mod direct cu o . furnizori, cu depășirea pragului de 15.000 EUR, această fapta nu îi poate fi imputată apelantului, pentru motivele pe care le detaliază mai jos.
Pragul de 15.000 EUR prevăzut de articolul 19 din O.U.G. nr. 34/2006 a fost depășit datorită faptului că CATD nu a estimat valoarea contractelor de achiziție publică având ca obiect furnizarea și montarea de tâmplărie PVC.
Estimarea valorii contractelor de achiziție publică având ca obiect furnizarea și montarea de tâmplărie PVC reprezenta o atribuție a departamentului de achiziții publice din cadrul CATD și nicidecum o atribuție a apelantului.
Acest lucru reiese fără putință de tăgadă din: fișa postului domnului C. S., în calitatea sa de Șef Serviciu Achiziții Publice la momentul săvârșirii contravenției unde se prevede că acesta: „analizează și avizează Caietul de sarcini și Fișa de date a achiziției, conform prevederilor legale, pentru fiecare procedură de atribuire contract achiziții" (a se vedea punctul 11 de Ia fila 203 verso din dosarul de fond) precum și că „răspunde de desfășurarea optimă, cu respectarea legislației specifice în vigoare, a procedurilor de achiziții publice" (a se vedea punctul 8 de la fila 204 din dosarul de fond); răspunsul CATD la întrebarea numărul 5 din interogatoriul formulat de către apelant: „Este adevărat că estimarea valorii contractelor de achiziție publică având ca obiect furnizarea și montarea de tâmplărie PVC reprezenta o atribuție a departamentului de achiziții publice din cadrul CATD?" (a se vedea fila numărul 117 de Ia dosarul de fond) care a fost următorul: „Estimarea
valorii contractelor de achiziții se face la nivelul Biroului Achiziții însă numai
atunci când procedura de atribuire a contractului de achiziție se derulează prin
intermediul acestui compartiment. In situația existentă achizițiile nu s-au
derulat prin intermediul acestui birou cu nesocotirea procedurii interne" (a se
vedea fila numărul 186 din dosarul de fond); or, vă rugăm să observați că
susținerea CATD după ce a răspuns afirmativ Ia întrebarea apelantului
este nefondată și pur șicanatorie, întrucât nu se aduce nicio dovadă că
achizițiile nu s-au derulat prin intermediul Biroului Achiziții.
Cu privire la cea de a doua neregulă constatată prin intermediul procesului -
verbal, și anume publicarea cu nerespectarea termenului legal de 48 de zile a
Anunțului de atribuire nr._ din 26 iulie 2012 a Contractului nr._ din 1
iunie 2012 în SEAP, se arată că nici această faptă nu îi poate fi imputată
apelantului, pentru argumentele pe care le prezintă mai jos.
In primul rând, atribuția de „a efectua în SEAP toate operațiunile specifice privind achizițiile publice la nivelul companiei (publicare anunț, postare, documentație, clarificări, comunicări)" este în sarcina domnului M. F. și a doamnei A. Borțescu care au poziția de economiști în cadrul CATD (a se vedea punctul 16 de Ia fila numărul 205 verso și 207 din dosarul de fond).
In al doilea rând, chiar răspunsurile CATD la interogatoriu confirmă susținerea noastră că această atribuție nu era în sarcina apelantului. în acest menționăm:
- răspunsul CATD la întrebarea numărul 11 din interogatoriu: „Este
adevărat că publicarea anunțului de atribuire nr._ din 26 iulie 2012 în
SEAP reprezenta o atribuție a departamentului de achiziții publice din cadrul
CATD?" (a se vedea fila numărul 118 de la dosarul de fond) care a fost
„Da" (a se vedea fila numărul 186 din dosarul de fond);
- răspunsul CATD la întrebarea numărul 13 din interogatoriu: „Este
adevărat că prin Contractul de Mandat subsemnatul nu avea nicio atribuție în
ceea ce privește publicarea anunțurilor de atribuire a contractelor de achiziții
publice în SEAP?" (a se vedea fila numărul 118 de Ia dosarul de fond) care
a fost „Da" (a se vedea fila numărul 187 din dosarul de fond).
O altă dovadă a faptului că nu apelantului i se poate imputa săvârșirea acestei fapte este și reținerea CATD din cadrul Procesului Verbal de Constatare nr._ din 19 septembrie 2009 potrivit căreia: „Considerăm că nu se fac persoane vinovate pentru netransmiterea în termenul legal a anunțului de atribuire prin sistemul S.E.A.P., această disfuncționalitate datorându-se exclusiv unor probleme tehnice, independente de factorul uman" (a se vedea fila numărul 27 din dosarul de fond).
Față de toate aceste argumente prezentate mai sus se solicită a se constata că cele două nereguli constatate prin procesul-verbal nu pot fi imputate sub nicio formă apelantului.
Cu privire la cele reținute de instanța de fond, referitor la inexistența vinovăției, apelantul arată că această reținere este nelegală, deoarece apelantul și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile care au rezultat din Contractul de Mandat, în acest sens, arătând că apelantul a realizat criteriile de performanță prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli.
Se subliniază că, la finalul anului 2013, CATD a realizat un profit brut de 6.904 lei, ceea ce reprezintă o creștere de 122,4% față de nivelul prognozat, astfel că, apelantului nu i se poate imputa săvârșirea vreunei fapte ilicite, nu se poate reține în prezenta cauză nicio presupusă vinovăție cu care apelantul ar fi săvârșit pretinsa faptă ilicită.
Referitor la inexistența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, susține apelantul că, astfel cum s-a stabilit în doctrină: „Răspunderea nu poate fi angajată în cazul în care între fapta ilicită si prejudiciul suferit de victimă nu există un raport de cauzalitate direct sau indirect”.
Având în vedere că fapta ilicită nu a fost săvârșită de către apelant, nu poate exista în prezenta cauză un raport de cauzalitate între fapta ilicită care se pretinde că ar fi fost săvârșită de către apelant și prejudiciul produs CATD.
Mai mult, CATD a susținut în cadrul cererii de chemare în judecată că: „Fapta ilicită constă în netransmiterea procesului-verbal către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor" (a se vedea fila 6 din dosarul de fond).
Or, chiar dacă procesul-verbal ar fi fost atacat în justiție, existau șanse mari ca soluția instanței să fi fost una nefavorabilă și procesul-verbal să fie menținut; în această situație, oricum CATD ar fi fost obligată la plata întregii sume constatate prin intermediul procesului-verbal.
Astfel, nu i se poate imputa apelantului că procesul-verbal nu a fost atacat în instanță atâta timp cât: obligația de a face demersurile necesare pentru ca procesul-verbal să fie atacat în instanță nu era una dintre obligațiile apelantului; nu există nicio certitudine cu privire la faptul că procesul-verbal ar fi fost anulat de către instanța de judecată.
Un alt motiv de apel este acela că instanța a reținut în mod greșit că există un raport de cauzalitate între fapta ilicită care se presupune că ar fi fost săvârșită de apelant și prejudiciul cauzat CATD, câtă vreme în niciunul dintre documentele depuse de către CATD în susținerea cererii de chemare în judecată nu a rezultat în mod lipsit de echivoc faptul că apelantul: ar fi recepționat procesul-verbal în timp util pentru a efectua plata a jumătate din amendă; nu ar fi făcut demersurile necesare pentru ca acesta să fie contestat.
După cum se poate observa, principala probă pe care își întemeiază CATD acțiunea constă în declarația domnului C. S., angajat al CATD, din data de 20 septembrie 2013 (a se vedea filele 35-39 din dosarul de fond), declarație ce nu reprezintă o probă concludentă, nefiind aptă să conducă la soluționarea procesului potrivit articolului 255 din codul de procedură civilă deoarece este echivocă și contradictorie, după cum vom demonstra în continuare.
In acest sens, trebuie precizat că după cum rezultă din declarația din data de 20 septembrie 2013, domnul C. S. nu cunoștea cine este persoana care a intrat în posesia procesului-verbal la data transmiterii acestuia 18 aprilie 2013, deoarece acesta i-a fost transmis „[…] mult mai târziu [...]" de către noua echipă de conducere a CATD (a se vedea fila 39, paragraful 2, de la dosarul de fond).
In aceste condiții, concluzia domnului C. S. de la finalul declarației din data de 20 septembrie 2013 privind faptul că apelantul ar fi încercat „[...] mușamalizarea cazului" (a se vedea fila 39, paragraful 3 fila 5 de la dosarul de fond) apare ca nefondată, atât timp cât acesta nu are nicio dovadă concretă că apelantul ar fi recepționat procesul-verbal astfel încât să poată dispună vreo măsură concretă de contestare a sa sau de plată a jumătate din cuantumul amenzii.
Un alt motiv pentru care declarația domnului C. S. nu poate fi luată în considerare este chiar afirmația acestuia din declarația din data de 20 septembrie 2013 potrivit căreia între el și apelant existau tensiuni (a se vedea fila numărul 38 de la dosarul de fond).
Nici declarația martorei M. T. nu demonstrează faptul că procesul-verbal nu ar fi fost înaintat departamentelor specializate în vederea contestării acestuia;
Față de aceste aspecte prezentate mai sus se solicită a se observa că CATD nu a dovedit că apelantul poate fi tras la răspundere pentru că: ar fi recepționat procesul-verbal în timp util și a refuzat să achite jumătate din cuantumul amenzii; nu a făcut toate demersurile necesare pentru ca procesul-verbal să fie contestat, aspecte față de care, se poate observa că în prezenta cauză, intimata CATD nu a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită care se presupune că ar fi fost săvârșită de către apelant și prejudiciul cauzat CATD.
Prin urmare, reținerea instanței că sunt îndeplinite condițiile pentru a interveni răspunderea civilă contractuală sunt vădit neîntemeiate.
Referitor la nelegalitatea sentinței civile sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție, susține apelantul că în mod nelegal instanța a reținut că: „în privința cererii de chemare în garanție, prin raportare la obiectul cauzei, o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, nu s-a făcut dovada faptului că cel chemat în garanție avea obligația de a plăti amenda menționată în procesul-verbal de contravenție, câtă vreme nu s-a făcut dovada că i-a fost comunicat procesul-verbal" (a se vedea fila 6, paragraful 2 din Sentința Civilă).
In măsura în care se va aprecia că se impune sancționarea unei persoane pentru prejudiciul adus CATD, se solicită a se observa că această persoană este Șeful Serviciului de Achiziții Publice de la momentul săvârșirii neregulilor, respectiv domnul C. S., care are și calitatea de chemat în garanție în cadrul prezentului dosar.
Se solicită în principal, schimbarea în totalitate a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către CATD; în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul obligării
apelantului la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând jumătate din cuantumul
amenzii imputate CATD prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 2308 din data de 15 aprilie 2013 („Procesul - Verbal”); totodată, în cazul în care se va aprecia că se impune admiterea cererii de
chemare în judecată a CATD, solicită a se dispune admiterea cererii de chemare în
garanție formulată împotriva numitului C. S. și obligarea CATD la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In dovedirea apelului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe capabile să conducă la soluționarea prezentului apel, în temeiul articolului 255 din Codul de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ce privește primul motiv de apel referitor la faptul că prima instanță a reținut în mod greșit existența unei fapte ilicite prin care a încălcat o anumită obligație legală sau contractuală în condițiile în care nu sunt stipulate în mod expres nici obligația de a coordona și controla activitățile societății și nici obligația de a transmite procesul verbal de contravenție către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor și de a dispune achitarea a jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la momentul recepționării procesului verbal, tribunalul reține că acesta nu este fondat având în vedere că, la data de 21.07.2009, între apelant și intimata reclamantă C. de A. Târgoviște – Dâmbovița, s-a încheiat contractul de mandat nr._/21.07.2009 având ca obiect încredințarea conducătorului societății organizarea, conducerea și gestionarea activității sale, în calitate de director general, pe baza unor obiective și criterii de performanță, în schimbul unei plăți, durat contractului fiind de 6 luni, începând cu data de 21.07.1009 (art.2 și 3 din contract); că potrivit dispozițiilor art.4 B alin. 1 paragrafele 1-3, apelantul pârât avea, alături de alte obligații atât obligația de a asigura conducerea activităților societății, coordonarea și controlul acestora, în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare, materiale și umane cât și obligația de a asigura funcționarea societății în totalitate; că, prin faptul că nu a transmis procesul verbal de contravenție către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor și nici nu a dispus achitarea a jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la momentul recepționării procesului verbal, apelantul pârât și-a încălcat tocmai aceste două obligații și anume obligația de a asigura conducerea activităților societății, coordonarea și controlul acestora, în ceea ce privește utilizarea resurselor financiareși umane cât și obligația de a asigura funcționarea societății în totalitate; că aceste două obligații contractuale presupuneau atât obligația de a transmite procesul verbal de contravenție către departamentul juridic în vederea atacării acestuia în fața instanțelor cât și obligația de a dispune achitarea a jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la momentul recepționării procesului verbal și reveneau apelantului pârât, chiar dacă nu erau înscrise detaliat în contractul de mandat întrucât potrivit art. 970 alin. 2 din Codul civil de la 1864, „Ele (nn convențiile) obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”; că, potrivit art. 8 din contractul de mandat, apelantul reclamantul răspunde civil și comercial pentru daunele produse societății comerciale prin orice act al său contrar intereselor sale, prin utilizarea abuzivă sau neglijabilă a fondurilor societății și că faptul că apelantul pârât a dispus directorului economic să plătească amenda aplicată prin procesul verbal cu mult peste termenul de 48 de ore de la primirea procesului verbal de contravenție și fără a se formula plângere contravențională constituie un act contrar intereselor societății comerciale și o utilizare cel puțin neglijentă a fondurilor societății.
Apărarea apelantului pârât în sensul că cele două nereguli constatate prin procesul verbal de contravenție nu îi erau imputabile lui nu poate fi primită întrucât nu poate conduce la o altă concluzie în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a apelantului în calitatea sa de fost director general al intimatei reclamante C. de A. Târgoviște – Dâmbovița și nu pentru că ar fi săvârșit faptele reținute prin procesul verbal de contravenție nr. 2308/2013 pentru care societatea reclamantă a fost amendată contravențional cu amendă în cuantum de 60 000 lei.
Susținerea apelantului pârât în sensul că nu există vinovăție în ce privește săvârșirea faptelor și încălcarea obligațiilor contractuale nu este fondată având în vedere că potrivit dispozițiilor art.1082 Cod civil de la 1865, „diligența ce trebuie să de depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar”; că apelantul pârât trebuia să acționeze cu grijă la interesele societății, potrivit art. 8 din contractul de mandat și că faptul că apelantul pârât a dispus directorului economic să plătească amenda aplicată prin procesul verbal cu mult peste termenul de 48 de ore de la primirea procesului verbal de contravenție și fără a se formula plângere contravențională constituie un act contrar intereselor societății comerciale și o utilizare cel puțin neglijentă a fondurilor societății, ce nu puteau fi săvârșite decât cu vinovăție în condițiile în care dispoziția de a se plăti amenda dată directorului economic (a se vedea viza de pe procesul verbal de la fila 14) nu conținea nicio dată, iar din depoziția martorei T. M., secretara directorului general al societății C. de A. Târgoviște - Dâmbovița, reiese că procesul verbal de contravenție încheiat de ANRMAP înaintat apelantului pârât nu i-a mai parvenit ulterior secretarei cu o rezoluție a directorului general privind modul de rezolvare a problemei deși, în mod normal, directorul general menționa pe fiecare înscris ce i se înmâna modul de soluționare a problemei și restituia înscrisul secretarei pentru a se consemna ieșirea documentului și compartimentul căruia i-a fost repartizată soluționarea problemei prin rezoluția directorului general.
Nu pot fi primite nici apărările apelantului în sensul că nu ar exista un raport de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciul cauzat CATD și că nu există dovezi că procesul verbal a fost recepționat în timp util și că nu ar fi fost înaintat departamentelor specializate deoarece din adresa de înaintare a procesului verbal, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2308/2013, din ordinul de plată de la filele 13, 14 și 33 coroborate cu depoziția martorei T. M., reiese că procesul verbal de contravenție a fost recepționat în timp util dar nu a mai fost înaintat niciunui departament pentru a se formula plângere contravențională și nici nu a fost dispusă plata amenzii în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal de către apelantul pârât în data de 16.04.2013, amenda fiind plătită la 09.05.2013.
Cu privire la criticile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție, tribunalul reține că acestea nu sunt fondate având în vedere că între apelantul pârât și intimatul chemat în garanție S. C. nu a fost încheiat un contract în baza căruia intimatul chemat în garanție S. C. să își fi asumat obligația de garanție sau de a-l despăgubi pe apelantul pârât în cazul în care acesta cade în pretenții; că în cauză nu se poate reține că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a intimatului chemat în garanție S. C.; că, așa cum de altfel a recunoscut și apelantul prin chiar cererea de apel, punctul 12.9, cea de-a doua neregulă constatată prin procesul verbal de contravenție pentru care s-a dispus amendarea societății reclamante nu era imputabilă intimatului chemat în garanție S. C., cu atât mai mult cu cât din înscrisul de la fila 27 din dosar rezultă că netransmiterea în termenul legal a anunțului de atribuire prin sistemul SEAP nu este imputabilă unor persoane ci se datorează unor probleme tehnice independente de factorul uman și că nici pentru cea de-a doua faptă pentru care s-a dispus sancționarea contravențională a societății nu se poate reține vinovăția intimatului chemat în garanție S. C. în condițiile în care din procesul verbal de constatare de la filele 27 și următoarele reiese că achiziția de tâmplărie PVC nu s-a derulat potrivit OUG nr. 34/2006 decât pentru 2 din cele 13 contracte de achiziție publică, pentru celelalte 11 contracte de achiziție nefiind întocmite referate de necesitate, achiziția de tâmplărie PVC fiind una directă, făcută la solicitarea expresă a apelantului pârât, fără a fi informat Serviciul de Achiziții Publice al cărui director era intimatul chemat în garanție S. C..
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul va respinge apelul formulat și va păstra hotărârea atacată.
În baza art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, față de soluția dată apelului declarat de pârât, tribunalul va respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât V. R. C., domiciliat în Târgoviște, ., nr.2, ., ., împotriva sentinței civile nr.1531/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. de A. Târgoviște - Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.50, județul Dâmbovița și cu intimatul chemat în garanție S. C., citat la locul de muncă C. de A. Târgoviște - Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.50, județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. C. M. G.
GREFIER,
Acxinia N.
JF M. C. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. SD/NP 6 ex/16.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1585/2015. Tribunalul... → |
|---|
