Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 295/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 295/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.295
Ședința publică din 21.04.2015
Instanța compusă de:
Președinte - C. - M. G.
Judecător - S. D.
Grefier - S. S.
P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița reprezentat de procuror C. Staciu
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta petiționară FUNDAȚIA U. ,,SFÂNTUL C.”, cu sediul în ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița, din Târgoviște, ..6A, . prin Rusescu G., având ca fondator pe T. C., cu domiciliul în . M., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. A. reprezentând petiționara petenta Fundația U. „Sfântul C.”.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Numitul T. C., reprezentantul apelantei petiționare CAR Corpul Gardienilor Publici Dâmbovița, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat și că este de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc în ședința de astăzi.
Procurorul de ședință arată că nu are cereri.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Numitul T. C., reprezentantul apelantei petiționare CAR Corpul Gardienilor Publici Dâmbovița, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Procurorul de ședință, pune concluzii de admitere a apelului.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2014 pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, petenta Fundația U. „Sfântul C.” a solicitat instanței să constate dizolvarea de drept a fundației și să desemneze ca lichidator Cabinetul Individual de Insolvență ,,B. M.”.
În fapt, petenta a arătat că este în imposibilitate să își realizeze scopul pentru care a fost constituită și anume sprijinirea pe orice căi legale a caselor de copii orfani și a căminelor de bătrâni precum și ajutorarea persoanelor aflate în nevoie (bătrâni, orfani, săraci), fundația neavând activitate de cel puțin 5 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), alin. (2) coroborat cu art.58 din O.G. 26/2000.
La cerere au fost anexate copii conforme cu originalul de pe următoarele înscrisuri: Sentința civilă nr. 814 pronunțată la data de 10.09.1996 în Dosarul nr. 3671/1996 al Tribunalului Dâmbovița (f. 8-10), carte identitate fondator (f. 11).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei (chitanța . nr._/29.08.2014 – f. 2), conform art. 12 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea de ședință din 28.10.2014, Judecătoria Târgoviște a Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petenta FUNDAȚIA U. ,,SFÂNTUL C.”.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
FUNDAȚIA U. „SFÂNTUL C.” a fost înscrisă în Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor în baza Sentinței civile nr. 814 pronunțată la data de 10.09.1996 în Dosarul nr. 3671/1996 al Tribunalului Dâmbovița (f. 8-10).
Din analiza actului de fondare autentificat sub nr. 5128/30.08.1996 de către Biroul Notarului Public ,,T. L.” (f. 18, 19) a rezultat că fundația a fost constituită pe durată nelimitată iar scopul acesteia este de a sprijini pe orice căi legale casele de copii orfani și azilele de bătrâni precum și ajutarea persoanelor în nevoie: bătrâni, orfani, săraci.
Din interogatoriile administrate din oficiu membrilor organelor de conducere rezultă fără dubiu că nu s-a realizat nicio acțiune în vederea realizării scopului fundației. Nu numai că nu a fost întreprins un astfel de demers ci nici nu a existat vreo intenție ca acest scop să fie realizat.
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 la care face trimitere art. 58 din același act normativ, fundația se dizolvă de drept și în situația imposibilității realizării scopului pentru care a fost constituită dacă în termen de 3 luni de la constatarea acestui fapt nu se produce schimbarea acestui scop.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța apreciază că sintagma ,,imposibilitatea realizării scopului” presupune o situație obiectivă care împiedică realizarea scopului și nu voința fondatorului. În cauză nu s-a învederat vreo situație obiectivă care să împiedice persoana juridică să își realizeze scopul pentru care a fost constituită ci din probele administrate rezultă că nu a existat un minim de implicare în acest sens.
Instanța a considerat că dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 trebuie interpretate în sensul anterior arătat și din considerentul că, spre deosebire de asociații care se pot dizolva și prin voința adunării generale, în ceea ce privește fundațiile, legiuitorul nu a înțeles să insereze o dispoziție similară în sensul ca fundația să se poată dizolva prin hotărârea fondatorului. Astfel, fundațiile se pot dizolva de drept sau prin hotărâre judecătorească în cazurile prevăzute de art. 58 și art. 59 din O.G. nr. 26/2000 fără a exista prevedere care să confere o anumită valoare juridică în acest sens voinței fondatorului/fondatorilor.
În cazul în care s-ar interpreta art. 55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 în sensul că imposibilitatea ar putea fi și de ordin subiectiv s-ar eluda dispozițiile art. 58 și 59 din același act normativ deoarece intenția legiuitorului este în sensul de a nu lăsa la latitudinea fondatorului hotărârea de a dizolva fundația.
Față de aceste considerente, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel în termen legal petenta cu motivarea că, față de la punctul 5 menționat mai sus, consideră ca s-a dat un sens greșit exprimării legiuitorului „imposibilitatea realizării scopului", legiuitorul nefăcând deosebire intre imposibilitatea subiectiva sau imposibilitatea obiectiva, așa cum a constatat instanța. Face astfel referire la una dintre regulile de interpretare a legii, si anume: „Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem" - Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Prin urmare, art. 55, alin 1 lit. b, „realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, daca in termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop", ar trebui interpretat ad litteram sau interpretatio declarativa. In acest caz, in doctrina se spune ca legea este limpede, organul de aplicare, neavând decât sarcina să o aplice, întrucât textul corespunde conținutului normei si voinței legiuitorului. ( N. P., Teoria generala a dreptului, București, 1993, p. 281). El, fondatorul unic al Fundației, T. C. s-a aflat/ se află in imposibilitatea realizării scopului prevăzut in Statutul Fundației si in Actul de Fondare. Imposibilitatea se poate datora numeroaselor motive, financiare, personale.
De altfel, instanța apreciază ca „in cazul in care s-ar interpreta art. 55, alin 1, lit b din O.G. nr. 26/ 2000 in sensul ca imposibilitatea ar putea fi si de ordin subiectiv
s-ar eluda dispozițiile art. 58 si 59 din același act normativ, deoarece intenția legiuitorului este in sensul de a nu lăsa la latitudinea fondatorului hotărârea de a dizolva fundația".
Dar in baza aceluiași text de lege O.G. nr. 26/2000, art. 58 prevede faptul ca dispozițiile art. 55, alin 2 se aplica in mod corespunzător, si anume, constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei in a cărei circumscripție se afla sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate. Or, „persoana interesată” poate fi si fondatorul, in speța dl T. C. care poate cere constatarea dizolvării prin hotărâre judecătoreasca. Si atunci, intenția legiuitorului este in sensul de a nu lasa la latitudinea fondatorului hotărârea de a dizolva fundația, sau nu?!
Se solicită admiterea apelului și schimbarea in tot sau in parte hotărârii apelate.
In drept, se invocă dispozițiile art. 55. alin 1 lit. b, alin 2 coroborat cu art. 58 din O.G. nr. 26/2000.
Se solicită judecarea apelului în lipsă.
Analizând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile de la dosar rezultă că apelanta petiționară FUNDAȚIA U. „SFÂNTUL C.” a fost înscrisă în Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor în baza Sentinței civile nr. 814 pronunțată la data de 10.09.1996 în Dosarul nr. 3671/1996 al Tribunalului Dâmbovița (f. 8-10), iar din actul de fondare autentificat sub nr. 5128/30.08.1996 de către Biroul Notarului Public ,,T. L.” (f. 18, 19 din dosarul de fond) a rezultat că fundația a fost constituită pe durată nelimitată cu scopul de a sprijini pe orice căi legale casele de copii orfani și azilele de bătrâni precum și de a ajuta persoanele în nevoie: bătrâni, orfani, săraci.
De asemenea, din interogatoriile administrate din oficiu membrilor organelor de conducere dar și din recunoașterile apelantei rezultă fără dubiu că nu s-a realizat nicio acțiune în vederea realizării scopului fundației, că nu a fost întreprins un astfel de demers, neavând relevanță dacă a existat sau nu vreo intenție ca acest scop să fie realizat și că nici nu a fost schimbat scopul fundației.
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 26/2000 la care face trimitere art. 58 din același act normativ, fundația se dizolvă de drept la împlinirea duratei pentru care a fost constituită fundația precum și în situația imposibilității realizării scopului pentru care a fost constituită dacă în termen de 3 luni de la constatarea acestui fapt nu se produce schimbarea acestui scop.
Criticile apelantului vizând greșita interpretare a dispozițiilor incidente în cauză – art. 55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 la care face trimitere art. 58 din același act normativ nu sunt fondate întrucât în speță apelanta petiționară nu a produs dovezi în sensul că este imposibilă realizarea scopului fundației - acela de a sprijini pe orice căi legale casele de copii orfani și azilele de bătrâni precum și de a ajuta persoanele în nevoie: bătrâni, orfani, săraci.
Ca urmare, tribunalul constată că, în condițiile în care oricând fundația poate realiza scopul pentru care a fost constituită sprijinind casele de copii orfani și azilele de bătrâni și ajutând persoanele în nevoie: bătrâni, orfani, săraci, în speță nu există o imposibilitate de a realiza scopul fundației și că nu are relevanță dacă realizarea scopului nu se produce în fapt din motive obiective sau subiective
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 coroborate cu art. 58 din același act normativ, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat apelul și va păstra încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta petiționară FUNDAȚIA U. ,,SFÂNTUL C.”, cu sediul în ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița, din Târgoviște, ..6A, . prin Rusescu G., având ca fondator pe T. C., cu domiciliul în . M., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Păstrează încheierea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
C. - M. G. S. D.
GREFIER,
S. S.
j.f. S. A. V.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. SD
3 ex./28.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 290/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
