Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 760/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 760
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de intimatul D. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A. din Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1988 din 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și cu intimatul Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G. A. cu delegație de substituire a av.Hînsu B. pentru apelantul intimat D. G., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, stadiul în care se află judecata, cererea de apel este motivată și timbrată cu suma de 100 lei, conform chitantei nr._/7.07.2015 (fila 8), după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar sentința nr.1726/4.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ din care rezultă că apelantul a achitat o taxă de primă înmatriculare.
Tribunalul apreciind utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, admite cererea formulată de apelantul intimat D. G. prin apărătorul său și ia act că a fost depus la dosar înscrisul de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru apelantul intimat D. G., avocat G. A. având cuvântul, a susținut motivele de apel detaliate în scris, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare formulată de debitoare și a anulat executarea silită, este vorba de o taxă de primă înmatriculare căreia nu i se aplică disp.Ord.8/2014, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației la executare, obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fondul procesului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător în apel.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Targoviste, Calea Domnească nr. 166, județul Dâmbovița, a formulat contestația la executare împotriva încheierii și a somației nr. ambele cu nr. 212/30.03.2015, emise în dosarul de executare nr 212/2015 al Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T., cu sediul în Targoviste_, .. 4 A, ., ., la cererea creditorului D. G., solicitînd anularea formelor de executare, precum și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
In motivarea cererii se arată că, în conformitate cu prevederile art. XV alin 4 din OUG nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Astfel, spune contestatoarea, conform prev. art. XV din OUG nr. 8/2014, ( 1 ) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituire taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielilor de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 dec. 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, iar potrivit alin. 4, in cursul termenului prevăzut de alin 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Față de acestea, consideră ca nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești.
În al doilea rînd, se invocă nelegalitatea termenului de 1 zi stabilit de executorul judecătoresc pentru îndeplinirea obligației de plată, care ar lipsi instituția debitoare de posibilitatea de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Astfel, creditorul poate să procedeze la executarea silită, potrivit dreptului comun, numai în situația în care debitorul instituție publică nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plata în termen de 6 luni de la primirea somației.
Se mai arată că, prin decizia nr. 213/4.03.2010, Curtea Constituțională a constatat ca este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr. 22/2002 contravine disp.art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece ar permite statului să împiedice, să anuleze sau să interzică în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
Astfel, s-a stabilit că, într-adevăr, prin instituire unui termen de 6 luni, în care debitoarea este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, se prelungește durata procedurii de executare a titlului . Insă, Curtea a observat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Burdov contra Rusiei ( 2002 ) s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa lichidității pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil . Aceasta întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingeri substanței înseși a dreptului protejat art. 6 parg. 1 din convenție pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Mai mult, Curtea Europeană, spune contestatoarea, a considerat, spre exemplu în cauza Moroko contra Rusiei, ca un interval total de 9 luni în care autoritățile au executat hotărârea judecătorească nu era nerezonabil din punct de vedere al Contravenției. Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite de hotărâre.
În acest context, contestatoarea apreciază că solicitarea sa este cu totul îndreptățită, deoarece, pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu disp. Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 2626/2010 privind aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român.
Art. 117 din OG 92/2003 privind restituiri de sume, menționează la art. 1 . Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: pct. f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte altor organe competente potrivit legii.
Se solicită admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, suspendarea executării silite și anularea formelor de executare din dosarul de executare 22/2014.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, se arată că, întrucât prin emiterea somației din data de 10.03.2015 s-a trecut la executarea silită a debitoarei, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, în urma executării silite pornite nelegal de executorul judecătoresc, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, pe cale de consecință suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Se invocă disp. art. 30 alin 1 din OUG nr. 80/2013, art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Cod Procedura fiscală și art. 7 din Leg. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011, potrivit cărora instituția debitoare este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a cauțiunii.
Prin sentința civilă nr.1988/18.05.2015, Judecătoria Târgoviște a admis cererea formulată de către contestatoare-debitoare D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-creditor D. G. și a anulat executarea silită începută în dosarul 212/2015 al B. T. M. T. la cererea intimatului creditor D. G. în baza titlului executoriu sentința 1726/04.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița.
A reținut instanța de fond că prin încheierea nr.212/30.03.2015, emisă în dosarul 212/2015 al B. T. M. T., a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu sentința civilă 1726/2013 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă la 12.11.2013 prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești, la cererea creditorului D. G. împotriva debitoarei DGRFP Ploiești, AJFP Dâmbovița.
Prin încheierea din 30.03.2015, executorul judecătoresc a procedat la calculul dobânzii la a cărei plată a fost obligată debitoarea prin titlul executoriu de mai sus, rezultând suma de 4416,46 lei, fiind somată debitoarea prin somația din 30.03.2015, precum și la plata cheltuielilor de executare în valoare de 1424,54 lei.
Debitoarea a formulat contestației la executare, potrivit disp. art. 711 alin 1 cod procedură civilă, criticând pentru nelegalitate executarea silită.
Potrivit art. 711 alin 1 cod procedură civilă, contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
În speță, s-a invocat drept motiv de nelegalitate începerea executării silite cu încălcarea disp. art. XV din OUG nr. 8/2014,potrivit cărora ( 1 ) „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituire taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielilor de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 dec. 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora”, iar potrivit alin 4 in cursul termenului prevăzut de alin 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Din înscrisurile dosarului de executare nr. 212/2015, rezultă că intimatul creditor a solicitat executarea silită la 27.03.2015, executarea fiind încuviințată la 30.03.2015, pentru întreaga sumă de bani reprezentînd dobînda deși, potrivit textelor de lege mai sus invocate, orice executare silită este suspendată de drept.
Rezultă astfel că executarea silită pornită în dosarul 212/2015 prin emiterea somației, a încheierii de calcul a dobînzii și încheierii de stabilirea a cheltuielilor de executare pentru toată suma de bani reprezentînd dobînda s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.
Potrivit textului de lege enunțat, o eventuală executare silită ar fi legală numai în caz de neplată a primei tranșe de 20% aferentă anului 2014, devenită astfel exigibilă, sub condiția dovedirii neîndeplinirii de către debitoare a obligației de plată a acestei tranșe, potrivit disp. art. XV, ca urmare a neefectuării demersurilor necesare obținerii sumei.
Instanța nu poate primi apărarea intimatului creditor potrivit căreia actul normativ enunțat vizează eșalonarea plății taxei de poluare și a taxei pentru emisiile poluante, și că nu se aplică taxei speciale pentru prima înmatriculare, care a fost în vigoare până la data de 01.07.2008 și a cărei restituire s-a dispus prin hotărîrea titlu executoriu, deoarece, prin OUG 50/2008, care viza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, la art. 4 reglementînd că „Obligația de plată a taxei intervine a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul”, se relua taxa specială prev. de fostul art. 214 indice 1 cod fiscal, în vigoare în 2007, care arăta la alineatul (1) că „Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.”
Instanța, văzînd dispozițiile art. 719 alin 1 cod procedură civilă, a admis contestația la executare și a dispus anularea executării înseși, cu consecința anulării tuturor actelor de executare emise în dosarul 212/2015, apreciind că nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate în contestație.
Împotriva sentinței a declarat apel intimatul D. G., criticând-o pentru netemeinie, hotărârea fiind dată în urma interpretării eronate a normelor de drept material.
În mod eronat instanța de fond a admis contestația la executare, făcând o confuzie uriașă cu privire la disp.art.8 din OUG nr.8/2014, făcându-se o confuzie nepermisă între dispozițiile OUG nr.50/2008 și Legea nr.343/2006, sub imperiul căreia intimatul a achitat taxa de primă înmatriculare, care a modificat Codul fiscal, în sensul că începând cu 1.07.2007 se aplică taxa auto la înmatricularea vehiculelor aduse din afara României.
După data de 1.07.2008, statul a introdus taxa specială de poluare reglementată prin OUG nr.50/2008.Odată cu începerea prpocedurii de sancționare a acestei ordonanțe, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule de către CJUE, statul a abrogat această ordonanță și a adoptat Legea nr.9/2012 care prevede taxa pentru emisii poluante numai pentru acele persoane care cumpără autoturisme din străinătate.
În speță, apelantul pntru înmatricularea autoturismului a achitat taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea nr.343/2006, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.XV alin.4 din OUG nr.8/2014, în sensul că în termen de 5 ani de eșalonare a taxei de poluare, orice procedură de executare se suspendă.
Din chiar textul de lege menționat, rezultă faptul că eșalonarea este aplicabilă numai taxei de poluare și a taxei pentru emisiile poluante.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată apelul fondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.XV din OUG nr.8/2014, potrivit cărora restituirea taxelor de poluare pentru autovehicule și a taxelor pentru emisiile poluante cuprinse în hotărâri judecătorești, precum și a dobânzii aferente acestor taxe, declarate executorii până la 31 decembrie 2015 se vor realiza în 5 ani calendaristici, câte 20% din valoarea acestora, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Din actele și documentele dosarului rezultă însă că apelantul intimat a achitat taxa de primă înmatriculare sun incidența Legii nr.343/2006 care a modificat Codul fiscal, în sensul că începând cu data de 1.I.2007 se aplică taxa auto la înmatricularea vehiculelor aduse din afara României.
Deci, prima înmatriculare a avut loc la data de 18.IV.2000, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1726/4.IV.2013(f.26-27 dosar apel) pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, așa încât, restituirea sumei achitate de 5923 lei taxă de primă înmatriculare nu intră sub incidența OUG nr.50/_, restituirea acesteia nefiind suspendată perioada de 5 ani potrivit art.4 din OUG nr.8/2014.
Prin urmare, eșalonarea sumei de bani menționată în cuprinsul OUG nr.8/2014 nu se aplică taxei speciale de primă înmatriculare care a fost în vigoare până la data de 1.VII.2008, fiind suspendate de drept numai executările silite în privința taxelor de poluare și a taxei pentru emisiile poluante emise după această dată, potrivit OUG nr.50/2008.
Așa fiind, executarea silită a sentinței nr.1726/4.IV.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cuprinzând restituirea de către intimata reclamantă a sumei de 5841 lei reprezentând dobânda aferentă taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată aferente și de executare silită, a fost corect începută prin somația mobiliară nr.212/30.III.2015 (f.9 dosar fond) și încheierea executorului judecătoresc din aceeași dată de stabilire a cheltuielilor de executare silită, (f.10 dosar fond), precum și prin înștiințarea de plată a debitoarei contestatoare pentru suma precizată mai sus, neexistând astfel motive pentru anularea lor, cum greșit a procedat instanța de fond.
În consecință, tribunalul va admite apelul pârâtului D. G. și în baza art.480 Cod proc.civilă va schimba în tot sentința primei instanțe, în sensul că va respinge contestația la executare formulată de D.G.R.F.P.Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Ca parte căzută în pretenții, va obliga intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul D. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A. din Târgoviște, ., ., împotriva sentinței civile nr.1988 din 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și cu intimatul Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., ., județul Dâmbovița.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge contestația la executare.
Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f.N. A. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.5/10.11.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 753/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
