Pretenţii. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 207/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.207
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Președinte: A. S.
Judecător: C. M. G.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă R. G., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 19, ., împotriva sentinței civile nr. 4574 pronunțată la data de 03.12.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4574/03.12.2014 Judecătoria Târgoviște a admis cererea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.206 lei, ce va fi actualizată prin raportare la indicele de inflație, la data plății efective și suma de 4.483, 36 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta F. M. s-a prezentat la cabinetul stomatologic al pârâtei R. G., în cursul anilor 2008-2009, pentru tratament stomatologic și o lucrare dentară din porțelan, pentru aceasta din urmă achitând suma de 4200 lei, potrivit chitanțelor nr. 416/03.07.2008, nr. 444/10.07.2008, 587/05.09.2008.
Potrivit fișei stomatologice nr. 396/27.06.2008 și răspunsului la interogatoriu, reclamanta nu a declarat antecedentele medicale, pârâta i-a luat consimțământul scris în privința procedeelor operatorii, a riscurilor și consecințelor, a efectuat tratament stomatologic și a realizat lucrarea protetică, aceasta a fost fixată provizoriu, însă reclamanta a refuzat cimentarea definitivă.
Nemulțumită de lucrarea protetică, în sensul că nu este din porțelan și nu se simte bine, reclamanta a formulat plângerea nr. 760/18.11.2008 la Autoritatea Națioanlă pentru Protecția Consumatorului, iar această instituție a înaintat reclamația la Colegiul Medicilor Dentiști Dâmbovița, care a declanșat procedura disciplinară cu privire la eventualele abateri de la prevederile art. 10 și 17 din Codul Deontologic al medicului dentist.
Prin Decizia nr. 1 /03.04.2009, Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști Dâmbovița a constatat că puntea metalo-ceramică și corpul de punte sunt total fizionomice, morfologia coronară este respectată, individualizarea dinților s-a realizat în limitele generate de necesitatea asigurării rezistenței piesei protetice prin puncte de legătură suficient de rezistente între elementele de ancorare, precum și între acestea și corpul de punte, elementele de agregare sunt corect adaptate axial și transversal la nivelul coletului, ocluzia polidodontă fără interferențe în propulsie și lateralitate, din punct de vedere ocluzal piesa protetică este stabilă pe câmpul protetic și a concluzionat că pârâta a respectat etapele medico-terapeutice impuse de normele profesionale medico-dentare, a discutat planul de tratament pe larg cu pacienta, precum și prețul estimativ al lucrării dentare, a pregătit câmpul protetic, însă nu a finalizat tratamentul medico-dentar – necimentarea definitivă, astfel că s-a decis sancționarea pârâtei cu mustrare, conform art. 531 alin 1 lit a din Legea 95/2006, pentru încălcarea art. 17 din codul deontologic și s-a menționat că nu au fost încălcate prevederile art. 10 din codul deontologic.
Nemulțumită de răspunsul primit reclamanta a formulat plângere la CMDD și la Comisia de Malpraxis, iar Comisia de Disciplină a întocmit procesul-verbal din 04.03.2009 în care se consemnează acordul reclamantei pentru refacerea lucrării de către pârâtă, noua lucrare urmând a fi verificată de dr. N. M., precum și procesul verbal din 25.03.2009 în care se menționează acordul pârâtei pentru restituirea sumei achitate pentru lucrare, după audierea tehnicianului dentar.
Noua lucrare protetică a fost efectuată cu participarea doctorului N. M., iar doctorul V. M. a fost solicitat să-i efectueze reclamantei o intervenție privind extragerea unui dinte inclus în os.
Reclamanta a refuzat și această lucrare și a solicitat expertizarea restaurării protetice, expertiză efectuată de Universitatea de Medicină și farmacie GR T P. Iași – Facultatea de Medicină Dentară, care a concluzionat că piesa protetică este realizată din material ceramic, însă a recomandat refacerea restaurării protetice utilizând o ceramică performantă, după restaurarea corespunzătoare a substructurilor organice, fără ca pacienta să o mai achite.
În iunie 2010 reclamanta s-a prezentat la cabinetul de stomatologie din cadrul Centrului Medical Prolife, la doctor C. G. C., care a declarat la CMDD că a propus pacientei un plan de tratament ce cuprindea refacerea obturațiilor de canal la 1.7 și 1.4, obturații de canal ce pe radiografie se observau a fi incomplete și refacerea punții de ceramică, pacienta a acceptat planul de tratament, însă a dorit refacerea obturațiilor de canal la toți dinții prezenți la maxilarul superior și protezare scheletată în prima fază, urmând să hotărască dacă va rămâne cu caracter definitiv sau va recurge la protezarea cu implant.
În aceeași declarație s-a mai arătat că au fost refăcute tratamentele și obturațiile de canal la toți dinții restanți la maxilar, s-a efectuat o intervenție chirurgicală de adiție osoasă în zona 2.3, zonă incriminată de pacientă ca fiind sediul unei extracții mai vechi a unui canin inclus și care, radiologic, nu prezenta semne de vindecare, s-a realizat o punte metalo-ceramică și o proteză scheletată, cu precizarea că lucrarea va fi achitată numai în cazul în care pacienta va fi mulțumită, însă aceasta a refuzat lucrarea proteică. Ulterior, reclamanta a mers la Spitalul Clinic de Urgență M. Central, unde a fost tratată stomatologic de dr. S. M. D. și s-a realizat implant.
Pentru tratamentele efectuate de dr C. G. C. reclamanta a achitat suma de 2006 lei, conform facturilor PRO 0036/31.08.2010, PRO 0018/01.07.2010, PRO 0017/30.06.2010 și s-a adresat din nou CMDD pentru recuperarea sumelor de bani achitate pârâtei și altor doctori pentru tratament, operație, însă solicitarea i-a fost respinsă cu mențiunea că acordarea de despăgubiri materiale nu intră în competența Colegiului Medicilor Dentiști Dâmbovița.
Raportul de expertiză medico – legală nr. 91/V/2012/27.02.2013 a concluzionat că bolile cronice asociate prezentate de pacienta F. M. nu au influențat evoluția ulterioară a intervențiilor endodontice și chirurgicale, nu au pus în pericol viața pacientei, lupusul eritematos nu are contraindicație implantul dentar, obiectivul 3 nu este fezabil pe calea unei expertize medico-legale și la celelalte obiective nu se poate răspunde fără examenele complementare recomandate.
Potrivit art. 502 din Legea 95/2006 Colegiul Medicilor Dentiști asigură respectarea obligațiilor de către medicii dentiști ce le revin față de pacient și de sănătatea publică, organizează judecarea cazurilor de abatere de la normele de etică profesională și de deontologie medico-dentară și a cazurilor de greșeli în activitatea profesională, în calitate de organ de jurisdicție profesională.
În conformitate cu art. 530 din Legea 95/2006, medicul dentist răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei de medic dentist, a regulilor de bună practică profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei și răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală, contravențională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Conform art. 642 din Legea 95/2006 „Malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijenta, imprudenta sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale. Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competentei, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesara. Răspunderea civilă reglementata prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii.”
Temeiul juridic al răspunderii civile medicale pentru fapta proprie este reprezentat de: art. 998 potrivit căruia “orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu”, obligă pe “acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara”, art. 999 c.civ. potrivit căruia ”omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”, Legea nr. 95/2006, Titlul XV – răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, Ordinul MSP nr. 482/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a acestui titlu.
Din reglementările legale meționate rezultă că răspunde pentru fapta proprie și personalul medical, iar condițiile răspunderii civile medicale sunt: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovația.
Dispozițiile legale amintite permit doar identificarea unor categorii generale de acțiuni sau inacțiuni ale subiecților raportului juridic medical, sancționate de lege și care antrenează răspunderea civilă a acestora, personalul medical răspunzând pentru prejudiciile cauzate pacienților de: eroarea profesională (malpraxisul) săvârșită in exercitarea actului medical sau medico farmaceutic, depășirea competențelor, încălcarea dreptului la confidențialitate și viață privată a pacientului, incălcarea normelor privind consimțământul pacientului la actul medical.
Pentru antrenarea răspunderii civile medicale, ca și în cazul răspunderii civile delictuale, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate respectiv prejudiciul cauzat să fie consecința faptei ilicite.
Vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii medicale, decurge din particularitatile acestei profesii și din caracteristica actului medical și se fundamentează pe ideea clasică de culpă (greșeală) și/sau noțiunea de“eroare profesională” introdusă de L. 95/2006.
Aplicând textele de lege pre citate la situația de fapt expusă și reținută prin coroborarea probatoriului administrat, instanța de fond a constatat că reclamanta a dovedit existența faptei ilicite a pârâtei, constând în efectuarea unei lucrări protetice necorespunzătoare, expertiza efectuată de Universitatea de Medicină și Farmacie GR T P. Iași – Facultatea de Medicină Dentară a recomandat refacerea restaurării protetice utilizând o ceramică performantă, după restaurarea corespunzătoare a substructurilor organice, fără ca pacienta să o mai achite, precum și în efectuarea unor tratamente incomplete necorespunzătoare, așa cum rezultă din depozițiile martorilor N. M.,V. M. și declarația doctorului C., care au efectuat lucrări suplimentare reprezentate de obturare canal, refacere obturații (erau incomplete), extragere canin inclus în os, intervenție chirurgicală de adiție osoasă.
Cu privire la aspectul că lucrarea nu respecta linia mediană, instanța de fond a reținut depozițiile martorilor N. și V., care au arătat că lucrarea prezenta o deviație de câțiva milimetri pe partea stângă maxilară, deviație datorată unui dinte inclus în os (ce a fost extras ulterior, fiind o lucrare obligatorie ) și necimentării definitive.
Față de cele menționate, instanța a înlăturat Decizia nr. 1/03.04.2009 a CMDD, întrucât aceasta nu poate fi coroborată cu nicio altă probă și nici nu poate explica de ce, în cazul în care au fost respectate etapele medico-terapeutice impuse de normele profesionale medico-dentare, s-a decis refacerea lucrării sub supravegherea unui alt medic și efectuarea unei intervenții chirurgicale, fără ca pacienta să suporte costurile.
A fost înlăturată și depoziția martorului B. D., aceasta contravenind unei probe științifice, respectiv expertiza efectuată de Universitatea de Medicină și Farmacie GR T P. Iași – Facultatea de Medicină Dentară și s-a reținut că faptul că reclamanta nu a declarat antecedentele medicale nu are relevanță, având în vedere raportul medico-legal efectuat în cauză.
De asemenea, prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit și existența unui prejudiciu cert, constând în contravaloarea lucrării protetice (4200 lei), contravaloarea tratamentelor efectuate de dr. C. (2006 lei) și actualizarea sumelor de bani cu rata inflației, a dovedit existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciu și existența vinovăției acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, susținând că prima instanță nu a dat relevanță probatoriului administrat, reținând greșit situația de fapt, fără a avea în vedere conduita reclamantei și nici faptul că între timp aceasta a efectuat un implant dentar- lucrare extrem de costisitoare, refuzând sistematic, dar sub același pretext toate lucrările efectuate de diferiți medici în perioada 2008-2010, pretinzând tuturor restituirea sumelor achitate.
De asemenea, prima instanță nu a sesizat că decizia reclamantei de a a-și extrage dintele inclus a venit după cca 2 ani, că nu a achitat respectiva operație, că extracția nu a remediat linia mediană, nu a sesizat că între timp, asupra lucrării efectuate de pârâtă au intervenit și alți medici însă reclamanta a susținut că a făcut infecție numai la măseaua tratată de pârâtă, că operația făcută de dr. C. nu a avut legătura că lucrarea efectuată de pârâtă, însă costul operației este atribuit pârâtei, că decizia CMDD de a se reface lucrarea a fost respinsă de reclamantă care nu urmărea decât efectuarea unui implant dar pe banii medicilor care au tratat-o anterior.
Recurenta a mai arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a constatat că lucrarea protetică efectuat la cabinetul său este necorespunzătoare, deși în urma expertizei s-a stabilit că materialul folosit este ceramic, concluziile și constatările comisiei de medici dentiști, reflectate în referate și procese verbale întocmite de Comisia de disciplină cât și depozițiile lor în calitate de martori fiind în sensul că lucrările executate de pârâtă erau corespunzătoare atât funcțional cât și estetic.
A mai susținut recurenta că decizia nr. 1/03.04.2009 a C.M.D.D. evidenția calitatea și funcționalitatea lucrării dentare, arătând că prima instanță a înlăturat probele care emanau de la specialiști în domeniu, concluzionând pe baza unei interpretări personale că actul medical a fost necorespunzător, fără să observe că pentru lămurirea tuturor aspectelor este necesar ca S.M.L. Dâmbovița să completeze raportul de expertiză medicol-legal cu răspunsuri la toate obiectivele stabilite.
Intimata a formulat întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă 1865, reține că prin sentința civilă atacată pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.206 lei către reclamantă reprezentând prejudiciul provocat prin aplicarea unui tratament medical necorespunzător.
Instanța de fond a avut în vedere expertiza efectuată de Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. P. Iași și declarațiile martorilor N. M., V. M. și C. G. C..
În ceea ce privește expertiza efectuată de U.M.F. Gr. T. P. Iași, înregistrată sub nr. 145/26.03.2010, aceasta a analizat materialul din care a fost confecționată piesa protetică, constatând că este ceramic. Prin aceeași adresă se menționează că pacienta este nemulțumită de tipul de ceramică ales, corelat cu modelarea morfologică.
Tribunalul reține însă că această expertiză a fost efectuată în anul 2010, deci la doi ani după efectuarea lucrării de către dr. R. G., or, așa cum a declarat și martorul N. M., medic stomatolog, lucrarea necimentată în timp optim poate fi asimetrică.
Ca atare, această expertiză nu a constatat nicio culpă a d-nei doctor R. G. în ceea ce privește materialul din care a fost confecționată lucrarea protetică.
Referitor la declarațiile martorilor N. M. și V. M., nici aceștia nu au confirmat săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârâtă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, martorul N. M. a precizat că datorită lipsei unui dinte al reclamante nu putea fi respectată linia mediană, iar ulterior, ajungându-se la o soluție de refacere a lucrării, reclamanta nu s-a mai prezentat.
Mai mult decât atât, ambii martori au precizat că soluția implantului nu era singura ce se putea lua pentru rezolvarea problemei reclamantei, ci era chiar ultima.
Se constată așadar că probele reținute de instanța de fond ca fiind îndestulătoare pentru a dovedi elementele răspunderii civile delictuale nu au fost analizate corect și complet, cu atât mai mult cu cât se impunea a fi coroborate și cu celelalte probe administrate, respectiv decizia Colegiului medicilor dentiști din România nr. 1/03.04.2009, declarația martorei B. D., interogatoriul reclamantei și fișa pacientei F. M. nr. 396/27.06.2008.
În consecință, tribunalul constată că nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a legăturii dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției pârâtei și în consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă R. G., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 19, ., împotriva sentinței civile nr. 4574 pronunțată la data de 03.12.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință, înlătură dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. C. M. G. Brînzică B.
GREFIER,
N. P.
Jud. fond P. S. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. C.M.G. / Tehnored. A.G-/I.M.
3 ex - 24.07.2015
PROCES-VERBAL
pentru doamna judecător Brînzică B., aflată în concediu legal de odihnă,
prezenta hotărâre se semnează de către
LOCȚIITORUL PREȘEDINTELUI SECȚIEI I CIVILE
S. A.
PROCES-VERBAL
pentru doamna grefier P. N., aflată în concediu legal de odihnă,
prezenta hotărâre se semnează de către
LOCȚIITORUL GREFIERULUI ȘEF SECȚIE I CIVILĂ
P. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 206/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
